TE AȘTEPTAM- Capitolul 39

Nu numai alcoolul îi făcea pe oameni să-și piardă controlul, ci și Xiao Qeu, care era mișcat de emoții.

Deși Xiao Qeu nu o spusese, inima lui fusese foarte atinsă când Zhou Zui își tatuase acele cuvinte pe piciorul său. Ele reprezentau afecțiunea lui Zhou Zui și hotărârea sa de a face acel pas pentru a fi cu el, luând decizia de a merge mai departe.

Xiao Qeu voia și el să aibă ceva pe corpul său, să-l lase- pe Zhou Xiansheng să-l deseneze cu propria mână, câte o atingere pe rând, și voia să-l poarte cu el pentru totdeauna până la moarte.

Cu toate acestea, Zhou Zui îl refuză, spre surprinderea lui.

Zhou Zui spuse în acel moment:

– Las-o baltă.

Xiao Qeu era încă puțin surprins când îl întrebă:

– De ce?

Zhou Zui se gândi o vreme și în cele din urmă spuse:

– Oricum, răspunsul este nu.

Xiao Qeu nu puse întrebări în timp ce vorbea la telefon, dar se simțea foarte inconfortabil.

Xiao Qeu stătea întins pe pat în timp ce mormăia pentru a-și arăta latura vulnerabilă lui Zhou Zui, deoarece dorea să audă o discuție sinceră despre dragoste de la Zhou Zui al său.

Cu toate acestea, Zhou Zui nu ar spune cuvinte de dragoste decât dacă ar fi forțat să facă acest lucru, iar Xiao Qeu se chinui toată noaptea fără să audă măcar câteva propoziții.

Xiao Qeu suspină înainte de a închide telefonul și spuse:

– Zhou Xiansheng, este foarte greu până te aud spunând ceva frumos…

Zhou Zui făcu o pauză și-l întrebă:

– Ce vrei să auzi?

Xiao Qeu zâmbi și spuse:

– Măcar dă-mi un nume.

De obicei, se pricepea destul de bine să se adreseze oamenilor, iar acum îi putea spune lui Zhou Zui o listă întreagă de termeni drăguți, cum ar fi „iubitule” și „dragă”.

De asemenea, spunea „Zhou Liwu” foarte des, iar profesorul Xiao chiar își ademenea partenerul cu dulceață. Cu toate acestea, Zhou Zui nu era genul acela de persoană și știa ce voia să spună Xiao Qeu, dar nu putea deschide gura, așa că în cele din urmă se plânse:

– Profesore Xiao, de data asta, nu mă forța…

Xiao Qeu scoase un „pff” în timp ce râdea și spuse slab:

– Bine.

Xiao Qeu se dusese să-l vadă pe Zhou Zui înainte de cină în acel weekend, iar primul lucru pe care Zhou Zui i-l spuse fu:

– Te mai doare stomacul?

Xiao Qeu zâmbi:

– Nu, nu mă mai doare.

– Voi merge cu tine pentru un control să vedem ce este în neregulă, spuse Zhou Zui.

Xiao Qeu făcea un examen fizic bianual pentru a verifica starea lui veche. Era din cauză că nu mâncase micul dejun când era la școală, așa că făcuse ulcer la stomac. Avusese câteva pete sângerânde când era la facultate, dar nu suferise grav din cauza asta. Atinse în secret mâna lui Zhou Zui în timp ce îi strângea degetele pentru un moment înainte de a-i da drumul și-i spuse:

– Este în regulă, este o problemă veche, de obicei îi acord atenție.

Zhou Zui spuse:

– Atunci bea mai puțin.

– Da, îi zâmbi Xiao Qeu,

– Bine.

În acea seară, înainte de începerea mesei, Zhou Zui puse paharul lui Xiao Qeu jos înainte de a așeza o cană de lapte de soia fierbinte lângă el, reumplându-l din când în când. Bunătatea bătrânului era evidentă pentru el, deoarece era sincer și atent și foarte bun în a avea grijă de el. Ceilalți din jurul lui glumeau adesea pe seama acestui lucru, dar celor doi oameni care erau tachinați nu le păsa.

Zhou Zui era indiferent la ceea ce spuneau alții despre el, ca și cum nu ar fi auzit. Lui Xiao Qeu nu-I păsa să fie batjocorit de alții, atâta timp cât Zhou Zui se ocupa de aceste probleme. Nu numai că nu-i păsa, dar era chiar dispus să fie legat împreună cu Zhou Zui în glumă.

Acest lucru era foarte drăguț și nimeni nu-i putea spune altceva.

Lao Cao spuse:

–  Xiao Qeu, încă mai bei lapte, nu? Oamenii beau dar tu ești încă în regres.

Xiao Qeu suspină și spuse:

–  Zhou Xiansheng se teme că mă va durea stomacul.

– La naiba, înjură Lao Cao.

– Zhou Xiansheng, familia ta poate bea! Haide, lăsați-mă să vă dau de băut, să facem să se întâmple lucruri bune, beți.

Astfel, cantitatea de alcool consumată de Zhou Zui se dublă în acea zi. Cu toate acestea, această persoană avea cu adevărat o toleranță bună la alcool, deoarece nimeni nu putea spune dacă era ceva diferit la el. În acea seară, Zhou Zui le spuse foarte formal tuturor celor de la masă:

– Eu și Xiao Qeu suntem împreună acum. Sunt serios, voi mă știți. Nu-mi pasă cum glumiți, dar îmi pasă de profesorul Xiao. Purtați-vă cu el așa cum ați face-o cu mine. Nu vă purtați ciudat sau nefamiliar.

Fang Xi râse și ciocni paharele cu el în timp ce spunea:

– Ge, de ce nu-ți poți menține poziția? Acum trebuie să te rogi să nu te separăm de profesorul Xiao și să te lăsăm singur. Ai fost demult eliminat din rândul membrilor Dog Men, Ge.

Xiao Qeu râse și-și puse brațul pe spătarul scaunului lui Zhou Zui înainte de a-i face cu ochiul și de a-i spune zâmbind:

–  Xiao Ge te va acoperi în viitor.

Corpul lui Zhou Zui se sprijini pe spătarul scaunului și atinse brațul lui Xiao Qeu. Mâna lui Xiao Qeu îi atinse în mod natural spatele și-l mângâie pe gât.

Zhou Zui lăsă pe toată lumea să îi toarne băuturi toată noaptea, dar când cina se termină în cele din urmă, ochii lui erau încă limpezi, dar puțin roșii. Xiao Qeu merse în mod natural acasă cu Zhou Zui, care fusese foarte supus înainte, dar își înfășură brațele în jurul lui Xiao Qeu pentru a-i strânge talia și-l sărută cu ochii roșii de îndată ce deschise ușa.

Xiao Qeu își ridică mâna și-i atinse fața lui Zhou Zui în timp ce își mușca buzele și spunea vag:

– Nu ai băut prea mult…?

Zhou Zui mormăi cu voce joasă, ceea ce se transformă într-un sunet care îl făcu pe Xiao Qeu să reacționeze aproape imediat, iar Zhou Zui îi luă lobul urechii lui Xiao Qeu înainte de a spune cu o voce înăbușită:

– Prea mult? Prea mult, pe naiba.

Xiao Qeu încă zâmbea, iar ochii lui arătau că îl favoriza pe bărbatul din fața lui în timp ce îi ridica gâtul pentru a-l săruta.

– Te prostești doar și bei prea mult.

Zhou Zui îl îmbrățișă pe Xiao Qeu înainte de a-i săruta gura și gâtul și de a-i mușca clavicula.

Următorul lucru care se întâmplă era, fără îndoială, ceea ce Xiao Qeu aștepta de o săptămână. Această aventură pasională în care dorea doar să îl vadă pe Zhou Zui cum ajunge la orgasm în fiecare zi.

Deși Zhou Zui nu părea să fi băut atât de mult, alcoolul îl făcea mai impulsiv și mai scăpat de sub control, ceea ce îl împiedica să se stăpânească atunci când făcea sex. Xiao Qeu era încă neexperimentat, iar mai târziu fu într-adevăr un pic prea greu de suportat pentru el. Zhou Zui era prea feroce. Xiao Qeu zâmbi amar și imploră milă:

– Iubitule, lasă-mă să respir…

Zhou Zui se ghemui deasupra și-i mușcă mărul lui Adam, în timp ce mișcările părții inferioare ale corpului său nu se domoliră. Xiao Qeu își înclină capul și  simți că se sufocă.

Plăcerea era reală, dar și durerea era la fel de reală. După aceea, Xiao Qeu închise ochii și spuse:

– Să nu mai bei în viitor.

Zhou Zui scoase un sunet „hmm”. Desigur, orice spunea Xiao Qeu era lege:

 – Bine.

Xiao Qeu râse neputincios și întinse mâna pentru a-l trage de față:

– Ești atât de sexy.

Zhou Zui spuse:

– Tu ești mai sexy.

Xiao Qeu nu știa efectul pe care îl avea asupra acestui bărbat, dar o privire și un gest din partea lui îl puteau face confuz. Nu doar alcoolul îl făcea să-și piardă controlul, ci și Xiao Qeu de care era îndrăgostit.

A face dragoste îi epuiza cu adevărat, iar puterea somnului puse capăt la toate. Xiao Qeu adormi aproape imediat ce închise ochii și se trezi în zori. Deschise ochii mai întâi pentru a-l căuta pe Zhou Zui, dar nu-l găsi. Xiao Qeu ieși desculț și-l găsi pe Zhou Zui stând pe canapea, iar acesta îi zâmbi când îl zări.

În acea zi, Xiao Qeu îl urmă pe Zhou Zui la studio. Lu Xiaobei lucrase ore suplimentare cu o zi înainte pentru a recupera timpul la un tatuaj, așa că nu fusese la cină. Adormise târziu, așa că Lu Xiaobei veni și el târziu în acea zi, chiar și după ce clientul său îl aștepta deja. Nu era un băiat vorbăreț, deși nu părea să fie atât de bătrân și părea să fie la facultate.

Xiao Qeu își ridică bărbia în direcția lui și-i spuse lui Lu Xiaobei:

– Bei Ge, clientul tău este aici.

Lu Xiaobei se uită la el și-i spuse:

– Așteaptă-mă.

Băiatul spuse:

– Nu e nicio grabă.

Nici Lu Xiaobei nu se grăbi în timp ce mormăia și se pregătea. Deoarece tatuajul era un rând de litere care nu dura nici măcar o oră să fie terminat, Lu Xiaobei nu se grăbea să înceapă.

Băiatul dorea să își facă niște inițiale pe care le voia tatuate pe interiorul încheieturii mâinii.

Cele mai multe dintre acestea erau tatuate cu numele unui iubit, iar Lu Xiaobei îi spuse înainte să-l tatueze:

– Gândește-te bine la asta. Nu-ți face un tatuaj din impuls. Mai mult de 80 la sută dintre numele tatuate vor fi șterse după aceea.

Băiatul era destul de hotărât:

– E în regulă, tatuează-l, Ge.

Lu Xiaobei lucra cu o șapcă și o mască care îl făceau să pară cool. Mașina de tatuat era ținută în mână în timp ce îi spunea din nou:

– Gândește-te serios la asta. Locul este expus spre exterior, dacă va trebui să îl acoperi mai târziu, va fi o problemă.

Întotdeauna fusese direct și nu-i păsa dacă alții voiau să audă sau nu. Xiao Qeu se uită la el și scutură din cap neputincios.

Băiatul râse dintr-o dată și Xiao Qeu își ridică sprâncenele când zâmbi, deoarece zâmbetul părea destul de atractiv, cu ochii curbați care păreau destul de dulci. El își întinse încheietura mâinii în fața lui Lu Xiaobei și spuse cu un zâmbet:

– Gândești prea mult, Ge, acesta este numele pisicii mele.

Lu Xiaobei se uită în sus și ridică sprâncenele înainte să dea din cap și să spună:

– Atunci trebuia să-mi spui mai devreme.

Băiatul încă zâmbea, iar cealaltă mână îl trăgea de ureche în timp ce spunea:

– Nici tu nu m-ai întrebat.

Lu Xiaobei desenase anterior forma neregulată a literelor, în care dimensiunea acestora era diferită, dar aspectul general era armonios și arăta foarte bine. Băiatul avea un zâmbet luminos, iar încheietura lui era foarte albă, așa că, atunci când aparatul de tatuat al lui Lu Xiaobei era lângă încheietura lui, reacția lui instinctivă fu să tremure.

Lu Xiaobei îi apucă încheietura și-l întrebă:

– Doare?

– E un pic de durere, dar e în regulă.

Ochii băiatului se curbară zâmbind când vorbea și-și strânse pumnul când  spuse:

– Mulțumesc pentru efort, Ge.

A fi numit „frate[1]” de către el era destul de drăguț, iar bărbatul nu arăta rău, așa că acest lucru îl dădu lui Lu Xiaobei o stare bună. Era rar să poată vorbi cu clientul când lucra. Îl întrebă pe băiat:

– Cum poți să zâmbești atât de mult? La ce zâmbești?

Băiatul zâmbi și răspunse:

– De fapt, sunt doar emoționat, îmi vine să râd când sunt emoționat. Sunt obișnuit cu asta, pentru că de când eram mic. Mama nu mă lăsa să plâng, iar când plângeam, mă bătea, așa că atunci când sunt emoționat, îmi vine de obicei să râd.

Lu Xiaobei râse și-și trase masca înainte să întrebe:

– De ce ai un tatuaj cu numele pisicii tale pe încheietura mâinii?

Băiatul își strânse buzele și spuse cu un oftat:

– A fost cu mine timp de treisprezece ani. Când a împlinit treisprezece ani, nu prea a mai putut să meargă.

Lu Xiaobei se uită în sus la el și nu spuse nimic în timp ce el termina în sfârșit tatuajul. Apoi, în colțul din dreapta sus, adăugă o lăbuță de pisică. După aceea, întregul desen deveni instantaneu un pic jucăuș și mai drăguț.

– Hei, arată bine, va costa mai mult? întrebă băiatul.

Lu Xiaobei își dădu jos masca și zâmbi spunând:

– Fără bani în plus. Este pentru tine. În viitor, dacă vrei să-ți vezi pisica, poți să te uiți la încheietura ta și să te simți mai bine când te uiți la ea, nu?

– Da, mulțumesc, Ge.

Băiatul își întinse încheietura mâinii pentru ca Lu Xiaobei să îi dea un strat transparent de peliculă, apoi se uită din nou la ea cu satisfacție.

Xiao Qeu se așeză lângă Zhou Zui și privi de la distanță înainte de a-l întreba pe Zhou Zui cu voce joasă:

– Ce s-a întâmplat cu fratele meu Bei astăzi?

Zhou Zui își aplecă ușor capul și-i răspunse tot în șoaptă:

– Îi place când oamenii îi spun «frate».

Xiao Qeu rareori îl vedea pe Lu Xiaobei să nu-i displacă cineva, chiar dacă avea un aspect blând, și de multe ori se simțea foarte inconfortabil. El își aminti brusc ceva de acum două zile și-l întrebă pe Zhou Zui:

– Zhou Xiansheng, am cerut un tatuaj, de ce nu vrei să-mi faci unul?

Zhou Zui se uita în jos în timp ce curăța colorantul și-i ascultă întrebarea fără să ridice privirea, în timp ce îi spunea doar:

– Nu te prosti.

Xiao Qeu își ridică sprâncenele:

– Mă prostesc? Vorbesc serios.

Zhou Zui scutură din cap și se opri din vorbit.

Xiao Qeu fu puțin surprins de acest lucru, deoarece credea că lui Zhou Zui nu ar trebui să-i pese de aceste lucruri, așa că probabil ar fi fost de acord foarte repede și i-ar fi făcut un tatuaj frumos. Cu toate acestea, el îi ceruse de două ori la rând și fusese întâmpinat de un zid, așa că nu știa ce era în mintea lui Zhou Zui.

Clientul era lângă Xiao Qeu, așa că nu mai putu să pună întrebări și-l lăsă în pace înainte de a merge să îl urmărească pe Lu Xiaobei.

Lu Xiaobei îl conduse pe client afară și, în timp ce ieșea, îi spuse:

– Nu-l uda astăzi. Dacă pelicula nu cade, ține-o pe tine. Dacă o să cadă, doar ferește-l de apă.

– Bine.

Băiatul tocmai pleca, când se întoarse brusc să întrebe:

– Ge, de fapt, am o cicatrice pe picior pe care vreau să o acopăr, o poți ascunde?

Lu Xiaobei dădu din cap,

– Da.

Băiatul se uită la el și-l întrebă:

– Atunci tot tu vreau să o faci, bine?

– Ce e rău în asta? Sunt plătit să muncesc.

Mâna lui Lu Xiaobei era în buzunar și spuse:

– Ai WeChat-ul studioului? Contactează-mă dacă vrei să-ți fac unul.

– Cred că știu ce vreau, nu e nevoie să te gândești la asta.

Băiatul râse din nou și-și ridică mâna pentru a-și freca vârful nasului în timp ce râdea.

– La ce te gândești? Spune-mi, spuse Lu Xiaobei.

Băiatul își coborî capul și, deși încă zâmbea, nu-și ridică niciodată privirea în timp ce șoptea:

– Vreau să-mi fac un tatuaj cu steagul curcubeu.

[1] Ge este un apelativ care se traduce prin ,,frate”