TE AȘTEPTAM- Capitolul 40

„Mi-a fost dor de tine, profesore Xiao.”

Xiao Qeu nu știa dacă gândea prea mult, dar expresia „steagul curcubeu” îl făcu brusc să simtă că băiatul insinua ceva cu asta. Cu toate acestea, Xiao Qeu nu era genul de persoană care să fie interesat de bârfe despre alte persoane, așa că zâmbi ușor înainte de a-și întoarce capul pentru a nu se mai uita la ei.

Chiar îi plăcea ucenicul lui Zhou Zui, doar că Lu Xiaobei era puțin cam vorbăreț și semănau prea mult. Dar personalitatea lui Lu Xiaobei nu era la fel de rece ca a lui Zhou Zui, îi plăcea să discute și încă se ocupa de rețelele sociale ale studioului. Avea să fie împreună cu Zhou Zui pentru mult timp de acum înainte.

În acest timp, ceilalți artiști tatuatori din studio se pregăteau pentru concurs. Toată lumea era ocupată, unii chiar amânând clienții și petrecându-și fiecare zi gândindu-se la desene și la modelele lor. La urma urmei, competiția era despre reputație și profit, așa că fiecare vorbea după propriile merite. Existau chiar și două persoane care aplicaseră pentru categoria nou-veniți, iar Zhou Zui îi sfătuise chiar mai puțin pe cei din categoria noilor veniți, deoarece ar fi fost nedrept față de ceilalți concurenți dacă le-ar spune prea mult.

Xiao Qeu glumi cu Zhou Zui în particular:

– Probabil că îi vei face să se simtă emoționați, șeful are o față prea dură.

Zhou Zui îi spuse la momentul respectiv:

– Nu va fi nicio emoție, nu le strâng niciodată mâna când intră. Ei mă știu și sunt obișnuiți cu asta.

Xiao Qeu râse și spuse:

– De fapt, alții sigur au ajutor din afară, nu? Doar pentru că tu nu ajuți nu înseamnă că alți maeștri nu ajută, și este nedrept din acest punct de vedere.

– Nu există echitate absolută.

Zhou Zui colora un desen atunci când vorbea, care era de un albastru și galben foarte strălucitor, într-un contrast foarte puternic. El se uită la desen pentru o vreme înainte de a continua:

– Unele sunt chiar făcute direct de mâinile maestrului, agățând numele ucenicului care participă, ba chiar sunt multe dintre ele.

Xiao Qeu dădu din cap.

– Îmi pot imagina cum e.

De data aceasta, micro-blogul studioului și WeChat-ul explodaseră, deoarece mulți din cercul organizațiilor de tatuaje trimiseră mesaje, sperând că ar putea participa.

Răspunsurile lui Lu Xiaobei fură toate foarte oficiale, deoarece le răspunse că studioul avea deja un artist tatuator care va participa la expoziție, dar spera, de asemenea, că putea comunica cu toată lumea mai mult pentru a absorbi afluxul de artă la nivel profesionist și mai avansat.

Unii oameni întrebau: [Va exista un stand al studioului? Există ceva de cumpărat? Pot să cumpăr autocolantele cu tatuaje ale lui Zhou Xiansheng?]

Însă nu era cazul, deoarece atâta timp cât Zhou Zui nu ieșea în public, nimeni nu ar putea să reprezinte suficient studioul lui Zhou Zui. Studioul lui Zhou Zui era independent de întregul cerc de tatuaje, deoarece nu apărea în nicio expoziție. Prea multe cercuri voiau să aibă contact cu ei și să comunice cu ei, dar nu avuseseră niciodată ocazia.

Xiao Qeu simți doar că Zhou Xiansheng era cel mai cool din lume, iar personalitatea lui era prea bună, așa că-l întrebă:

– De ce nu te duci?

Zhou Zui râse în acel moment și spuse:

– Este o bătaie de cap.

Personalitatea lui îl predestinase să nu participe la acestea, deoarece nu-i păsa de faimă.

Nu avea nevoie de un trofeu pentru a-și da valoare și nu avea nevoie să adauge un prefix la numele său pentru a-și arăta statutul și poziția, deoarece nu avea nevoie de asta. Pentru cineva cu un preț de cinci mii pe oră, un simplu titlu de maestru trofeu în fața numelui lui Zhou Zui nu i-ar schimba statutul. Chiar dacă ar fi fost 10 mii pe oră, nu ar fi făcut nicio diferență în ceea ce privește efortul depus. La fel era și în ochii lui Lu Xiaobei, chiar și cu o tehnologie superbă și o putere absolută, starea de spirit era cea mai importantă. La urma urmei, de la început îl urmărise pe Dage desenând tatuaje, așa că perspectiva lui era foarte înșelătoare.

Zhou Zui considera că era de ajuns să ceară și două mii, plus că nu avea nevoie de mai mult statut și chiar dacă ar fi avut nevoie, tot ar fi perceput doar două mii.

Xiao Qeu credea uneori că era foarte interesant, mai ales atunci când nu se gândea înainte că nu s-ar fi așteptat să găsească un iubit tatuator care, la urma urmei, era complet în afara cercului de oameni cu care avea contact, astfel încât nu s-ar fi intersectat în viața asta.

Acum se amesteca cu un grup de artiști tatuatori, iar într-o zi văzuse un coleg de facultate trimițând unui cerc de prieteni o brățară pe care și-o făcuse, la care Xiao Qeu exclamă „țțk” când se uită la imagine. Asta pentru că el credea că nivelul era prea slab. Lu Xiaobei ar putea zgâria întâmplător două linii cu aparatul și tot ar arăta mai bine de atât.

Xiao Qeu aproape că-i trimise un comentariu în acel moment:

,,Ți-ai distrus pielea, lasă-l pe Zhou Xiansheng să ți-o repare.”

Timpul petrecut în această perioadă fierbinte trecu repede, iar săptămâna trecu cât ai clipi din ochi. Era de parcă nu erau împreună decât câteva zile, dar într-o zi, aflară brusc că se întâlneau de două luni.

Xiao Qeu nu se opri din a se lăuda în acel moment și postă imediat o fotografie a picturii lui Zhou Zui cu un câmp luminos și cald de flori. Textul însoțitor spunea: [de 60 de zile într-o relație].

Această fotografie fusese trimisă și cu siguranță părea plină de viață. Xiao Qeu o postă și blocă ecranul înainte de a pune telefonul deoparte, deoarece plănuia să meargă la Zhou Zui seara pentru a sărbători aniversarea lor de 60 de zile.

Xiao Qeu râse de el însuși după un timp. Mai mult îi era dor de Zhou Zui, dar nu era încă weekend, așa că nu putea aștepta să găsească un motiv aleatoriu pentru a-l vedea.

Când se duse acolo, Zhou Zui tocmai terminase lucrul și conducea clienții, așa că fu surprins să-l vadă:

– Profesore Xiao?

Când clientul părăsi camera din față, Xiao Qeu îi dădu o îmbrățișare.

Xiao Qeu fusese întotdeauna atât de direct și entuziast, iar Zhou Zui îl opri cu brațul pe talie înainte să spună:

– Mâinile mele sunt murdare, nu le-am spălat încă.

– Atunci spală-le, spuse Xiao Qeu cu un zâmbet,

– și lasă-mă să te îmbrățișez timp de zece minute după aceea.

Zhou Zui râse și-i spuse:

– Așteaptă să mă spăl și apoi putem pleca.

Lu Xiaobei nu atinsese podeaua toată ziua, dar își ridică privirea și-i spuse.

– Bună, când îl văzu pe Xiao Qeu intrând.

Xiao Qeu se apropie și-și flutură cozorocul șepcii înainte de a-l întreba:

– Cât timp mai durează până termini? Să mergem să mâncăm împreună.

Lu Xiaobei spuse:

– Va dura mai mult de o oră. Voi mergeți înainte, eu nu merg. Sunt prea obosit și vreau doar să mă duc acasă să mănânc ceva și să dorm.

Xiao Qeu văzu că era foarte obosit, așa că nu mai spuse nimic.

Deoarece cercul de prieteni anterior al lui Xiao Qeu era prea public, întregul cerc social știa că avea o relație de două luni, ceea ce, evident, îi includea și pe Lao Xiao și pe Dr. Xu.

Când Dr. Xu îl sună, Xiao Qeu terminase deja cina cu Zhou Zui și era pe cale să plece acasă. Xiao Qeu ridică telefonul și o auzi spunând direct:

– Cât timp a trecut de când ai fost acasă?

Xiao Qeu se simți vinovat, dar acum că avea o relație, dorea să îl vadă pe Zhou Zui ori de câte ori putea, așa că spuse:

– Vin peste două zile, știu că sunt vinovat.

Dr. Xu continuă:

– Dacă nu te superi, adu-o și pe acea persoană cu tine. Au trecut două luni și nu ai de ce să-ți fie rușine. Vreau să îl văd.

Xiao Qeu se uită la Zhou Zui și spuse:

– Este un pic cam brusc. O să vedem. Nu suntem prea pregătiți.

Zhou Zui ghici despre ce vorbea și continuă să conducă, așa că Xiao Qeu închise telefonul și spuse cu un zâmbet:

– Părinții mi-au cerut să te duc în vizită.

Zhou Zui tăcu câteva secunde înainte de a spune:

– În regulă, cum vrei tu.

Xiao Qeu se întinse și-i atinse urechea înainte de a spune:

– Nu-ți face griji, o voi amâna de data asta, nu fi emoționat data viitoare când mergi, profesorul Xiao te va acoperi.

Xiao Qeu nu voia să-l ducă pe Zhou Zui chiar acum pentru a evita să-l streseze.

Zhou Zui întrebă:

– Familia ta va fi nemulțumită de cariera mea?

Xiao Qeu scutură din cap:

– Sunt părinți foarte deschiși la minte, nu-ți face griji.

Cariera lui nu era nesatisfăcătoare, deși oamenii care nu fuseseră expuși industriei tatuajelor ar putea avea unele prejudecăți, dar lucrurile se puteau schimba atâta timp cât exista mai multă înțelegere. Ceea ce ar putea provoca cu adevărat nemulțumire în rândul celor doi lideri ai familiei era istoria lui Zhou Zui cu familia sa, fostul său iubit extrem și faptul că petrecuse chiar ceva timp în închisoare. Deși toate aceste lucruri se întâmplaseră cu un motiv, toate împreună se adunau și-l făceau  pe bărbat să pară mai puțin stabil.

Astfel, Xiao Qeu nu plănuia să le spună întreaga poveste și să își dea seama ce se va întâmpla atunci.

Locul unde mâncaseră era foarte aproape de casa lui Xiao Qeu, așa că se duseră la el după aceea. Era prima dată când Zhou Zui venea aici. Xiao Qeu îl conduse înăuntru și-i spuse zâmbind:

– Casa mea este mult mai mică decât a ta, așa că nu te supăra, Zhou Xiansheng.

Zhou Zui scutură din cap și spuse:

– Nu-i mică, este de ajuns.

– Obișnuiam să cred că am câștigat o mulțime de bani și am trăit în abundență.

Xiao Qeu îi găsi lui Zhou Zui o pereche de pantaloni scurți în care să se schimbe după ce făcu un duș. Zhou Zui se dezbrăcă și Xiao Qeu întinse mâna pentru a-i atinge talia puternică, subțire și puternică. În timp ce o atingea, îi spuse:

– Acum simt că este greu să te hrănesc.

Zhou Zui nu se gâdila și-l lăsă pe Xiao Qeu să-l atingă oricând dorea. El strânse mâna lui Xiao Qeu înainte de a zâmbi ușor și a-i spune:

– Eu nu cheltui mulți bani, sunt ușor de întreținut.

Zhou Zui într-adevăr nu cheltuia mulți bani, deoarece nu era nevoit să cheltuiască bani pe hardware, așa că nu aducea practic nimic. Xiao Qeu îi urmări linia taliei până la abdomen. Zhou Zui era obișnuit să facă exerciții de ani de zile, iar mușchii lui erau confortabili la atingere.

Xiao Qeu zâmbi și-l întrebă:

– Ce-ai zice să ne mutăm împreună?

Zhou Zui nu ezită deloc și dădu imediat din cap:

– Bine.

– Vorbesc serios, spuse Xiao Qeu în timp ce se uita la el.

Zhou Zui dădu din nou din cap și spuse:

– Și eu sunt serios.

După ce își strânse buzele și păru puțin stânjenit, spuse cu o voce profundă:

–  Mi-ai lipsit mult, profesore Xiao.

Nu era ușor pentru Zhou Zui să spună aceste cuvinte. Nu ar fi spus cuvinte de dragoste dulce-amărui, dar să spună „Mi-a fost dor de tine” era deja foarte seducător.

Xiao Qeu îngheță pentru o clipă, apoi sări direct pe el și-l strivi pe bărbat.

Era prima dată pe terenul lui Xiao Qeu, dar el trebuia să lucreze mâine, așa că nu merseră până la capăt. După ce făcură duș și se întinseră pe pat, Xiao Qeu suspină confortabil în timp ce își sprijinea brațul pe corpul lui Zhou Zui înainte de a adormi în cel mai scurt timp.

Calitatea somnului lui Xiao Qeu era foarte bună și, de obicei, nu se trezea în timpul nopții. Cu toate acestea, această noapte era o excepție. El băuse două pahare de apă înainte de a merge la culcare, așa că se trezi în mijlocul nopții pentru a merge la toaletă. Când deschise ochii, fu un pic surprins că nu era nimeni lângă el.

Ridică sprâncenele și ieși desculț. În camera întra lumina lunii prin fereastră, astfel încât camera nu era atât de întunecată.

Xiao Qeu ieși din dormitor și-l văzu pe Zhou Zui dormind pe canapea, cu brațul peste frunte, ca și cum ar fi adormit cu adevărat.

Xiao Qeu rămase nemișcat pentru o vreme, întrebându-se dacă ar trebui să-l roage să se întoarcă în dormitor sau nu. Primele ore le petrecuseră făcând lucruri intime împreună, iar acum el dormea pe canapea. Xiao Qeu nu știa dacă să râdă sau să plângă. Dacă nu ar fi fost faptul că era încă îndrăgostit de Zhou Zui și era sigur de sentimentele sale, atunci ar fi putut chiar să creadă că iubitul său era plictisit de el.