PROLOG
Nu există un moment exact în care totul începe.
Nu există un „acum” clar, un punct fix în care poți spune: aici s-a schimbat totul.
Pentru că, de cele mai multe ori, schimbarea nu vine ca o explozie.
Vine lent.
Tăcut.
Aproape invizibil.
Se strecoară în priviri care durează puțin prea mult.
În tăceri care devin incomode.
În lucruri pe care alegi să nu le spui… de teamă că, odată rostite, nu le mai poți controla.
„Am crezut mereu că am control.
Asupra vieții mele.
Asupra alegerilor mele.
Asupra a tot ceea ce eram.
Am învățat devreme cum funcționează lumea: dacă ești suficient de bun, suficient de inteligent, suficient de… perfect, nimic nu te poate dezechilibra.”
Sau cel puțin… asta mi-am spus.
Pentru că e mai ușor să crezi asta decât să accepți adevărul.
Că există oameni care îți pot da peste cap tot ce ai construit.
Fără să vrea.
Fără să încerce.
Doar… existând.
L-am cunoscut înainte să înțeleg ce înseamnă să pierzi ceva.
Înainte să știu că unele lucruri nu pot fi reparate.
Eram copii.
Nu știam nimic despre noi.
Despre lume.
Despre ce urma să devenim.
Și totuși… el era deja acolo.
În fiecare etapă.
În fiecare amintire.
Constant.
Ca și cum fusese mereu parte din mine.
Nu mi-a fost niciodată frică de eșec.
Nici de viitor.
Nici de oameni.
Mi-a fost frică de… pierderea controlului.
De acel moment în care nu mai poți explica ce simți.
În care logica nu mai funcționează.
În care tot ce ai crezut că e stabil începe să se miște.
Și nu poți opri asta.
Pentru că el nu era o alegere.
Nu era ceva ce puteam analiza, calcula, înțelege.
Era… acolo.
Sub piele.
În gânduri.
În fiecare reacție pe care nu o puteam explica.
Și poate că asta a fost problema de la început.
Nu faptul că am simțit ceva.
Ci faptul că am încercat să ignor.
Să controlez.
Să neg.
Să mă conving că nu există.
Dar unele lucruri…nu dispar doar pentru că le ignori.
Unele lucruri cresc.
Se adâncesc.
Se transformă în ceva ce nu mai poți opri.”
Aceasta nu este o poveste despre începuturi perfecte.
Nici despre o iubire ușoară.
Este o poveste despre confuzie.
Despre alegeri greșite.
Despre lucruri spuse prea târziu… sau deloc.
Despre tot ceea ce se ascunde între două persoane care nu știu încă cine sunt.
Și, poate cel mai important….este o poveste despre momentul în care realizezi că nu mai e vorba doar despre tine.
Că cineva a ajuns… sub pielea ta.
Și nu mai ai cum să-l scoți de acolo.
Pentru că, uneori…cele mai puternice sentimente
sunt cele pe care nu ai vrut niciodată să le simți.
Under my Skin
By: Darci Sameul
