– Khun Kim își face griji pentru mine? a întrebat Kamol, doar ca să se asigure și să fie convins că auzise bine.
– Cui îi pasă? Nu-mi pasă! Doar că nu sunt fericit! a strigat Kim ignorând ceea ce spusese cu câteva clipe în urmă. S-a întors cu spatele la Kamol, iar acesta a zâmbit cu satisfacție în colțul buzelor.
– Hei, ești supărat pe mine, de aceea nu mi-ai acceptat apelurile? șopti Kamol.
Kim ezită să găsească cuvinte pentru a se certa cu acesta.
– Mă bucur că te simți așa, a spus din nou Kamol, ceea ce îl determină pe Kim să se încrunte încurcat.
– De ce ești fericit? a întrebat Kim.
Kamol l-a tras în poala lui și l-a îmbrățișat strâns în jurul taliei. Kim s-a zbătut puțin, dar a rămas nemișcat doar atunci când a simțit că s-a zbătut destul.
– Mă bucur pentru că îmi dă de înțeles că tu vrei să faci parte din viața mea, a spus Kamol pe un ton serios.
Kim a rămas tăcut o clipă cu inima bătându-i tare, iar fața îi era atât de fierbinte încât a trebuit să se întoarcă.
– Mă simt gol, a spus Kim încet, iar Kamol a râs în gât și s-a prefăcut că tace fără să mai spună nimic, până când Kim s-a încruntat.
– De ce ești atât de tăcut, Kamol? Spune ceva! a strigat Kim la el.
– Ce ar trebui să spun? Păi, vorbești de parcă nu prea vrei să auzi nimic de la mine, așa că nu știu ce să spun, pentru că dacă vorbești așa, probabil că nu-ți va păsa, s-a prefăcut Kamol că vorbește. Kim s-a încruntat.
– Khun Kamol! Nu trebuie să te prefaci că ești ignorant. De ce îți place atât de mult să râzi de mine? Nu vreau să vorbesc, nu vreau să spun nimic, chiar nu vreau să știu! a strigat imediat Kim către puternica figură, precum și pretinzând că se ridică din poala lui, dar Kamol l-a îmbrățișat mai strâns.
– Hm… Nu te supăra. Te întreb: chiar vrei să știi despre mine? Chiar vrei să știi ce se întâmplă cu mine, Kim? a întrebat din nou Kamol. Kim era puțin tăcut.
– Sunt în măsură să știu? a întrebat Kim pe un ton serios. Cei doi au rămas tăcuți, privindu-se unul pe celălalt pentru o vreme.
– Ești în măsură să știi totul despre mine Kim. Îmi pare rău dacă ceea ce am spus mai devreme despre dl. Cheng te-a determinat să te simți prost, dar îți spun direct: nu m-am gândit la nimic, în afară de faptul că nu vreau să te implici în aceste probleme, a spus Kamol cu sinceritate. Kim a ascultat în tăcere.
– Atunci îmi vei spune? a întrebat Kim curios.
– Mă lași să mă culc cu tine? a întrebat din nou Kamol. Kim s-a încruntat.
– Te-am oprit vreodată? a răspuns Kim, determinându-l pe Kamol să zâmbească ușor.
– Atunci o să îţi spun când mă întorc. Mai întâi aș vrea să mă ocup de ce s-a întâmplat acum ceva timp. Așteaptă-mă puțin, a spus Kamol realizând că trebuie să se ocupe mai întâi de subordonații lui Danai.
– Voi pleca, a spus imediat Kim. Kamol a ridicat ușor o sprânceană.
– De ce vrei să pleci? Nu trebuie să pleci! Ah, nu te plânge. Nu vreau să pleci pentru că tocmai ai trecut prin multe lucruri. Acum vreau să dormi și să aștepți. Fii băiat bun și culcă-te. Când vin te îmbrățișez, bine? a spus Kamol. Kim a ezitat un pic înainte de a da din cap în semn de aprobare.
– Bine, a răspuns Kim, determinându-l pe Kamol să zâmbească.
– Totul este atât de ușor așa. Atât de drăguț, știi? Hmm… a spus Kamol zâmbind la rândul său.
– Ajunge Kamol. Cine a spus că o să se ocupe de oamenii ăștia? Și ce faci cu mâna aia? a spus Kim ținând mâna lui Kamol care freca înainte și înapoi talia subțire a lui Kim.
– Păi, doar mă joc puţin. Eşti gelos? a întrebat Kamol prefăcându-se.
– Nu trebuie să vorbești! Du-te și fă ce vrei, eu mă duc la culcare, a spus Kim refuzând, în timp ce încerca să-și acopere căldura de pe față.
Kamol a zâmbit ușor în timp ce s-a aplecat să sărute ușor obrajii strălucitori ai lui Kim și i-a dat drumul din poala lui.
– Mă întorc mai târziu, dacă ți-e somn, poți să dormi mai întâi, nu e nevoie să aștepți, bine? a spus Kamol în timp ce se ridica în picioare.
– Nu aveam de gând să te aștept, a răspuns Kim.
Kamol doar a zâmbit. Înainte de a se îndrepta spre ușa dormitorului, Kim l-a urmat şi l-a condus în fața casei. În fața vilei se aflau doi dintre subordonații lui Kamol care îl așteptau.
– Poți să intri, îi spuse Kamol lui Kim să se întoarcă. Kim rămase nemișcat în fața ușii, încruntându-se ușor înainte de a spune ceva.
– Poți să vorbești frumos cu acești oameni? Nu face nimic dur. Uneori subordonaţii sau angajații nu pot nesocoti ordinele șefului lor, a spus Kim în propriile-i cuvinte, Kamol a ridicat o sprânceană.
– Dar, uneori, unii subordonați fac mai mult decât ordinele șefului lor. Să spunem că eu îi interoghez mai întâi. Dacă nu-mi răspund satisfăcător, trebuie să urmez protocolul, Kim, a spus Kamol pe un ton serios. Kim a scos un oftat de ușurare înainte de a pleca şi cu cheile și de a i le înmâna.
– Ia cheia! Dacă adorm, cum poți să intri? Nu ți-o deschid eu! a spus Kim cu blândețe. Kamol a zâmbit și i le-a luat din mână înainte ca să fugă Kim în cameră și să închidă imediat ușa.
Kamol s-a uitat la ușa pe unde dispăruse Kim și s-a simțit confortabil și ușurat că venise repede să-l ajute. Acum că era în siguranță, Kamol s-a dus într-un alt loc pe care îl deschisese pentru subordonații săi, aceștia puteau să-i interogheze pe oamenii lui Danai.
– Bună ziua! salută Kamol intrând în casă și văzând că subordonații săi stăteau în picioare, iar alții împrăștiați în colțurile camerei. În mijlocul camerei, subordonații lui Danai erau într-o stare de confuzie.
– Te aşteptam să decizi ce să facem cu aceşti oameni, a spus Khom. Kamol s-a dus și s-a așezat pe canapea în fața subordonaților lui Danai cu o expresie calmă. Îi privea intens, expresia lui era diferită de cea pe care o avea când era alături de Kim.
– Nu te întreb prea mult. Ordinul șefului tău a fost să o capturezi pe soția mea Kim, nu-i așa? a spus Kamol cu voce joasă. Subordonaţii lui Danai s-au privit între ei cu neîncredere, mâinile acelor bărbați erau înfășurate în frânghii.
– Poţi să reacţionezi greu şi te vindeci greu. Ai degetele rupte? l-a întrebat Kamol făcându-i semn cu mâna uneia dintre persoanele legate, al cărei deget era rupt.
– Vrei să spui că o să ne lași să plecăm? a întrebat celălalt subordonat al lui Danai.
– Te voi lăsa să pleci și voi avea grijă de tine, dar îmi vei spune totul? a întrebat Kamol cu ochii complet întredeschiși.
– Hei, răspunde-i!
Un subordonat al lui Kamol l-a lovit pe interlocutor în spate și l-a obligat să răspundă.
– O, da, da. Khun Danai vrea ca soția lui să negocieze cu el, a răspuns celălalt.
– De ce gândeşti atât de superficial? Răufăcătorul dramei a luat slăbiciunea celeilalte persoane și apoi a lăsat cealaltă parte să afle și apoi a făcut o ofertă de schimb pentru prizonier. M-am săturat teribil de aceeași bătaie de joc, a spus Kamol pe un ton lacrimogen.
– De ce nu vii să întrebi direct? Dacă vrei să faci afaceri cu mine, poate că vei fi amabil să mi-l dai fără să sacrifici sânge ca acum, a răspuns Kamol. Cealaltă parte a rămas tăcută pentru că nu era în măsură să ceară prea mult.
– Ia-i telefonul și sună-l pe șeful lui și dă-mi-l mie, spune-i că este cineva care vrea să vorbească cu el, a spus Kamol.
Subordonaţii lui Danai s-au privit ezitant, dar au primit o bătaie puternică pe cap înainte de a-și căuta telefonul în buzunarul pantalonilor.
– Dă-mi-l! N-ar trebui să dureze mult, a mormăit Khom înainte de a căuta numărul lui Danai până l-a găsit.
– Să-l sunăm acum, domnule? a întrebat Khom. Kamol a dat din cap.
– Apasă pe apel și adu-mi-l, a răspuns Kamol. Khom a apăsat pe apel și, după ce a auzit tonul de așteptare, i-a dat telefonul lui Kamol. Kamol a ridicat telefonul și a așteptat să vorbească cu Danai.
[Ești bine?]
Cealaltă voce a ridicat telefonul și a întrebat imediat. Kamol a schițat un zâmbet ușor.
– Bine, Danai, a răspuns Kamol cu răceală, determinându-l pe interlocutor să înghețe în tăcere când știa că nu era vocea subordonatului său.
[Tu…]
Danai părea ezitant, nu era sigur cine era persoana cu care vorbea.
– Vrei să spui că nu-ți amintești vocea mea? a întrebat din nou Kamol.
[Kamol!] a vorbit Danai cu o voce gravă. Ştia că subordonații lui au greșit cu siguranță.
[Cum ai făcut rost de acest număr de telefon?] a întrebat Danai, doar ca să fie sigur.
– Subordonații mei l-au găsit în buzunarul pantalonilor subordonaţilor tăi, așa că doar am apelat numărul tău, a răspuns Kamol furios înainte de a auzi un mârâit puternic din partea celuilalt.
– Subordonaţii tăi sunt slabi, dar nu-ți face griji, o să-i omor, ca pe viitor să nu-ți mai facă probleme. Poate o să pun ciment pe ei și o să-i arunc în mare, spuse Kamol cu voce joasă, având în continuare o expresie calmă care nu se schimbase. Își păstra calmul atunci când vorbea cu dușmanii săi.
– Dar cineva m-a rugat să nu fac ceva prea dur, așa că nu m-am gândit să o fac, dar… asta nu înseamnă că nu voi face nimic, a spus Kamol, iar Danai îl asculta în tăcere.
– Te-am sunat doar ca să-ți spun că îți trimit subordonații în mâinile tale, sper să-i primești cu bine, Danai!
Kamol a terminat de vorbit și a închis, apoi s-a întors să se uite din nou la subordonații lui Danai.
– Tocmai ai ajuns la subiect, cât de greu e? Stăpânul vostru nu poate să se gândească la asta. Este atât de obraznic! a spus Kamol înainte de a se ridica și a pleca. Se plimba înainte și înapoi în fața subordonaților lui Danai.
– Vă voi trimite la casa stăpânului vostru, nu vă faceţi griji, a spus Kamol, ghemuindu-se în fața celor trei bărbați, întorcându-se să se uite agale și dând din cap.
Khom îl cunoștea destul de bine ca să știe ce va face Kamol în continuare. Apropiindu-se cu o expresie nemișcată, Kamol l-a luat pe unul dintre subordonații lui Danai.
– Khom, cheamă doctorul să vadă aceste simptome, pentru că cineva are un deget rupt aici. Spune-i să pregătească echipamentul și să îi ajute cu rănile lor, a spus Kamol, referindu-se la un medic cunoscut în acea zonă.
– Știi că cineva care este violent cu soția mea, are o singură soartă? întrebă Kamol, privindu-l pe Khom cu neîncredere, dar Khom nu îndrăzni să spună nimic sau să întrebe ceva. Kamol începu să-l apuce de degetul celuilalt.
– Dar tu nu ești destul de curajos ca să te atingi de soția mea, a spus Kamol pe un ton batjocoritor.
– Va trebui să-mi cer scuze, sper că înțelegeți că nu sunt o persoană drăguță, a spus Kamol înainte ca cineva să poată reacționa. Sunetul a ceva care se rupe a fost urmat de un țipăt puternic.
– Aaaahhhh!
Ţipătul se auzi odată cu trupul subalternilor lui Danai care se zvârcoleau cu sângele care curgea din mâna lui de la cuțitul ascuțit care era ascuţit. Kamol apucă și taie degetul subalternilor lui Danai până când îl separă complet, înainte de a trece și prin restul subalternilor lui Danai, toți vor avea aceeași soartă. Un țipăt de durere răsună prin casă.
– Dacă îi omoram nu mai trebuia să stai să-i vindeci, dar ce pot să fac? Kim nu vrea ca eu să fac ceva drastic, a spus Kamol cu nonșalanță în timp ce termina de spălat sângele în chiuvetă, în baie.
Khom ținea o cârpă așteptând să o predea, subordonații lui Kamol opreau acum sângele subordonaților lui Danai și așteaptă sosirea medicului.
Kamol s-a întors să ia cârpa pe care i-o dăduse Khom să-și șteargă mâinile.
– Lasă-i pe oameni să ia degetele și să le trimită în avans la Danai. Spune-i că le vom lua mai târziu, a spus Kamol calm. Khom și-a plecat imediat capul și a acceptat ordinul.
– Te întorci acasă cu dl. Kim? a întrebat Khom în timp ce Kamol se spăla și se ștergea pe mâini.
– Ei bine, eu eram hotărât să mă întorc, dar cred că vom dormi aici, a spus Kamol.
– Aș vrea să dorm aici cu tine, în caz de urgență, a răspuns Khom, pentru că era îngrijorat pentru șeful său.
– Vei dormi aici? Nu e mai inconfortabil să dormi aici? a întrebat Kamol.
– Domnule, pot dormi oriunde, a spus Khom cu un ușor zâmbet pe buze înainte ca să-l bată Kamol ușor pe umăr.
– Atunci du-te, a răspuns el înainte de a pleca și de a sta puțin de vorbă cu alți subordonați și de a se plimba cărându-și lucrurile personale care erau pregătite în mașină înainte de a intra în camera lui Kim.
Silueta puternică a deschis ușa și a constatat că luminile erau stinse, doar lumina moale și portocalie de pe noptieră era aprinsă. Figura zveltă a lui Kim era întinsă pe pat cu o pătură, cu ochii închiși.
Și-a dat jos cămașa și și-a luat obiectele de toaletă pentru a face duș și a se schimba în baie. După ce a făcut duș s-a întors și s-a îndreptat spre patul mare. Kamol s-a așezat și a privit chipul neted care dormea. Cu un ușor zâmbet s-a gândit că trebuie să fie foarte obosit Kim.
Kamol s-a întins pe saltea și senzația că cineva se mișcă lângă el l-a făcut pe Kim să deschidă ochii.
– Te-am trezit? a întrebat ușor Kamol.
– De cât timp te-ai întors? a întrebat Kim cu blândețe.
– Acum un minut, a răspuns Kamol, așezându-se lângă Kim, apoi a îmbrățișat micuțul trup și l-a strâns la pieptul său.
Kim încă tremura, ghemuit la căldura obișnuită a pieptului puternic al lui Kamol. Kamol l-a sărutat ușor pe frunte și a închis din nou încet ochii.
– În seara asta te voi lăsa să dormi liniștit. Să vorbim mâine despre asta, i-a șoptit Kamol încet la ureche lui Kim.
– Hmm…
Un geamăt din gâtul lui Kim, deși avea ochii închiși, l-a făcut pe Kamol să zâmbească la vederea acelor obraji parfumați.
– Hei, unde te-ai rătăcit? a spus Kamol înainte de a întinde mâna și a stinge lumina de pe noptieră și s-a întins îmbrățișându-l pe Kim strâns la pieptul său.
Kim care îl îmbrățișa pe Kamol a deschis încet ochii în întuneric și dacă Kamol ar mai fi avut lumina aprinsă ar fi putut vedea că fața moale a lui Kim era acum categoric palidă.
O anumită siluetă care se afla în îmbrățișarea lui Kamol deschise încet ochii pentru a-și ajusta privirea în timp ce se trezea. Puterea brațului din jurul taliei sale devenea tot mai puternică, iar acest lucru îl determină pe Kim să se uite la silueta puternică care se afla pe pieptul său.
Când s-a trezit, a văzut o față. Kim era obișnuit cu ea. Respirația constantă a lui Kamol l-a făcut să realizeze că cealaltă parte nu se trezise încă. Kim s-a întors să se uite la ceas: era șase dimineața.
Kim îşi mişcă ușor mâinile pe bărbie, privindu-l pe Kamol. Îl privea. Persoana de lângă trupul lui Kim era un bărbat brunet chipeș, destul de diferit de Day. Oricât de formidabil ar fi arătat Kamol la exterior, dar când era alături Kim părea moale și nu ar fi fost mai puțin jucăuș.
Înainte să ne cunoaștem, se purta la fel ca și cu mine? se gândea în secret Kim. Doar uitându-se la chipul lui Kamol, Kim simțea în inimă o căldură ce nu știa ce era, dar era total diferită de cea alături de Day.
În trecut, uitându-se la chipul lui Day, Kim avea un sentiment de disconfort, durere și stagnare în inima lui, dar alături de Kamol era diferit. Kim se simțea relaxat, confortabil și calm, deși Kamol îl tachina adesea.
– Ar trebui să te taxez pentru că te-ai uitat la mine, a sunat vocea gravă a lui Kamol și a deschis ochii ca să se uite la Kim. Kim a tresărit, iar fața i s-a înroșit când l-a ironizat pentru că s-a uitat la el în somn.
– Nu sunt un copil! a spus Kim fără să se certe prea tare, cu un ușor zâmbet înainte de a-l îmbrățișa pe Kamol.
– E frumos să mă trezesc și să te văd. Nu am dormit îmbrățișându-te de două nopți, era prea plictisitor, a spus Kamol.
– Credeam că ai dormit mai bine ca înainte, a spus Kim sarcastic. Kamol cu un râs în gât i-a dat un sărut pe obraz lui Kim.
– A dormi cu tine înseamnă mai mult decât a dormi bine. Ar trebui să mă deranjeze ceea ce ai spus? s-a prefăcut Kamol că întreabă.
Kim a tăcut puțin pentru că nu a simțit niciodată sentimentul pe care îl provoca vorbele lui Kamol.
– Depinde de tine și de cum crezi, a spus Kim tremurând înainte de se întoarce de la Kamol.
Kamol a zâmbit și l-a îmbrățișat pe celălalt personaj de la spate, un nas proeminent a mirosit parfumul care se afla în zona gâtului lui Kim.
– Culcă-te cu mine! Mă stârneşti, Kim, a spus Kamol încet. Kim s-a încălzit imediat.
– La naiba, ești atât de obraznic dimineața devreme, ah! a spus Kim înainte de a se întoarce când mâna puternică a lui Kamol a căzut pe puloverul lui Kim în față.
Kamol i-a mângâiat abdomenul plat și s-a prefăcut că îi dă jos pijamaua lui Kim, ceea ce l-a determinat pe Kim să îl apuce rapid de încheietura mâinii pe Kamol.
– Nu… Khun Kamol, ah… Da… nu… a strigat Kim cu o voce tremurândă.
– Uau! Hmm… Am nevoie de tine Kim, a șoptit Kamol la urechea lui Kim. Respirația lui era sufocantă, provocând ceva în Kim în adâncul abdomenului său.
– Day… și Ith… deja… în cealaltă cameră… alături de Khun Kamol, spuse Kim cu o voce înfundată, pentru că știe Kim cum e între Kamol și el.
Ai mai făcut-o și înainte, cum rămâne cu asta? Știi cât de aspru și ruşinos ar suna?
Kim însuși nu știe dacă cealaltă cameră ar fi sau nu izolată fonic.
– Atunci facem un duș împreună, a spus Kamol ridicându-se repede din pat, apoi a luat trupul lui Kim care era șocat și l-a dus imediat la baie.
– Khun Kamol, ce ai de gând să faci? a întrebat rapid Kim, în timp ce Kamol îl ducea în baie și închidea ușa.
– Ce-ar fi să facem o baie? a întrebat Kamol, dar privirea lui era ațintită asupra lui Kim, ceea ce l-a determinat pe Kim să se simtă fierbinte și rece.
– Poți să faci un duș primul, eu voi face duș mai târziu, a sugerat Kim. Chiar când era pe punctul de a pleca, Kamol s-a apropiat și s-a mutat astfel încât spatele siluetei subțiri să se lovească de peretele băii.
– Hai să facem duș împreună, așa că să nu pierdem timpul, a răspuns Kamol înainte de a ajunge lângă Kim.
– Ah, e rece Kamol, a strigat Kim, în timp ce apa de deasupra capului său se deschidea până când a fost complet udat.
– Atunci o să trec la apă caldă, a spus Kamol zâmbind și a reglat apa din duș pentru a fi puțin mai caldă.
– Ah, Kamol… ah…
Kim a scos un strigăt în gât când Kamol s-a apropiat mai mult de trupul lui și i-a prins ambele încheieturi ale mâinilor lui Kim deasupra capului cu o mână.
Acum și Kamol era ud. Buzele lui fierbinți s-au lipit imediat de cele ale lui Kim, limbile fierbinți nu au lăsat ocazia să se piardă timpul.
Kamol și-a introdus limba în acea gură mică până când Kim a simțit o furnicătură în pieptul lui înainte de a-l săruta și el pe Kamol, limbile lor împletindu-se fără încetare.
– Păi… ăăă, începu Kim în timp ce Kamol își folosea mâna liberă pentru a-și scoate pijamaua în timp ce își apăsa alternativ trupul de fundul lui Kim. Buzele lui Kamol lingeau fanta din trupul alb, sugând și mușcând, apa de duș curgând neîntrerupt.
– Hai să facem asta! Sunetul nu se va auzi prea tare, a spus Kamol cu o voce tremurândă, deși era încă ghemuit pe gâtul alb al lui Kim.
Kim simțea cum îi slăbesc picioarele, dar Kamol îl strângea în așa fel încât să poată rezista.
Kamol s-a îndepărtat puțin de Kim, căutând fesele rotunde în spatele lui.
– Ah… Khun Kamol… ah…
Kim a gemut când Kamol și-a apăsat protuberanța în partea moale din spatele lui, partea din față mișcându-se și ea împotriva trupului lui Kim, ambele trupuri încleștându-se, lăsându-l pe Kim să știe cât de neputincios era.
– Ah… mai întâi dă-mi drumul la mâini… Ah… poți… a spus Kim cu o voce răgușită, pentru că un jet de apă îi curgea peste cap.
– Nu-ți place să fac asta? a întrebat Kamol cu o voce tremurândă, cu ochii plini de poftă.
– Vreau să te strâng în brațe, a spus Kim cu o voce la fel de tremurândă.
Kamol a arcuit ușor o sprânceană înainte de a da drumul ambelor mâini ale lui Kim pentru ca mâinile lui să fie libere.
Kim și-a pus ambele mâini în jurul gâtului lui Kamol, iar el nu a întârziat să îl strângă în brațe. Sunetul apei care curgea în duș, l-a determinat pe Kim să creadă că zgomotul ar putea să-i înece vocea stânjenită.
– Ah… ah… ah… Hmm… a gemut Kim când Kamol a alunecat în jos și i-a mușcat tare vârful sânului, simţind în ambele sfârcuri furnicături.
Kamol a scos repede cămașa udă a lui Kim, urmată de restul pijamalei și în curând au fost amândoi goi sub jetul continuu de apă. Kamol a strâns cu putere trupul lui Kim. Mâinile lui Kamol au trecut cu putere peste trupul său neted.
Kim a tresărit când Kamol i-a dat o palmă puternică peste fese și a făcut-o de mai multe ori, până când fesele lui s-au înroșit.
– Oh! a izbucnit Kim când Kamol și-a întors corpul și a apucat șoldurile lui Kim spre el. Kim și-a folosit rapid mâna pentru a se sprijini de peretele băii.
– Ce vrei? Spune-mi! a întrebat Kamol cu o voce răgușită. Kim s-a întors să se uite la el.
– Păi… Puternic… Vreau, a spus Kim cu o voce răgușită. Kamol și-a lins buzele cu satisfacție. Ochii dulci și senzuali ai lui Kim îl priveau seducător pe Kamol. Kim nu era conștient de asta. Cu cât vedea mai mult ochii lui Kim, cu atât era mai stârnit. Kamol a căzut în genunchi.
– Păi… ce faci? a întrebat Kim șocat. Ahhh…
Înainte ca acesta să poată reacționa, Kamol l-a mușcat de fese pe Kim până când au apărut urme de dinți.
– Oh!
Kim a gemut din nou când Kamol a turnat săpun lichid în canalul său posterior și a introdus un deget înăuntru. În timp ce îl mișca înăuntru și în afară, Kamol introducea energic degetul în canalul amoros al lui Kim.
– Destul… Nu… nu… nu, a spus Kim.
– Nu? s-a prefăcut Kamol că întreabă, văzând că era torturat Kim. Era ceva ce îi plăcea lui Kamol.
– Oh, nu-ți băga degetele înăuntru, a spus Kim cu o voce răgușită.
– Ce ar trebui să fac atunci? a întrebat Kamol, deși știa foarte bine că doar se prefăcea că îl torturează pe Kim.
– A ta… Introdu-o pe a ta, a spus din nou Kim, determinându-l pe Kamol să zâmbească fericit.
– Ahhhh!
Și nu a mai așteptat, i-a dat lui Kim ceea ce a cerut. Kamol și-a îndreptat tija fierbinte spre canalul din spate al lui Kim, împingând-o înăuntru.
Kim a fost șocat. Kamol și-a folosit mâna pentru a trage de părul lui Kim ca să-l sărute. L-a tras de păr astfel încât să se uite în sus și să se întoarcă pentru a-l săruta. Kamol intra și ieșea cu intensitate.
– Da!
Gemetele înăbușite ale lui Kamol au răsunat în timp ce canalul din spatele lui Kim strângea tija fierbinte.
– E strâmt… E fierbinte… delicios… E atât de bine să fiu în tine, spuse Kamol cu o voce lascivă.
O mână încă îl ținea strâns de păr pe Kim. Deși îl durea, lui Kim îi plăcea și să fie tras așa de păr.
Sunetul șoldurilor lui Kamol lovindu-se puternic s-a auzit, iar trupul lui Kim a tresărit la impact.
– Înapoi, Kim, i-a șoptit Kamol la ureche înainte de a respira adânc.
– Oh, doare! a spus Kim, dar era ciudat de fericit. Mâinile subțiri ale lui Kim se întindeau și se prindeau de propriul trup, alunecând înainte și înapoi urmând mișcarea lui Kamol.
Kamol a pătruns și a lovit violent și s-a înfipt cu putere în fundul lui Kim.
– Ah… ah, a gemut din nou Kim când unul dintre picioarele lui s-a ridicat, determinând ca suspensia să se lărgească, iar penetrarea să fie mai adâncă. Asta l-a determinat pe Kim să tremure violent în canalul din spate.
– Hmm… hm… hm…
Kamol era foarte fericit cu această poveste de dragoste, lovind fără oprire până când și-a dat seama că şi canalul din spate al lui Kim se strângea mai tare.
– Să ne eliberăm împreună Kim, a spus Kamol înainte de a-l lovi mai tare, mai repede.
– Da… ah… ah… Mă doare stomacul… foarte tare… ah… a exclamat Kim, vocea cedându-i din cauza furnicăturilor care îi loveau pieptul. Deși Kim spunea că este foarte rău, Kamol nu s-a oprit.
– Ahhhhh!
Şi-a dat drumul în timp ce Kamol turna și el apa dragostei în canalul lui Kim.
– Ahhhh!
A gemut încet, apoi și-a mai mișcat cu insistenţă șoldurile de câteva ori până când a fost mai ușor.
Kamol a coborât piciorul lui Kim pe podea, iar Kim s-a prăbușit, dar Kamol i-a îmbrățișat talia subțire, suspinele lor amestecându-se. Kamol a întins mâna să închidă apa.
– Pleacă de aici, idiotule! De ce ai făcut mai tare? Am spus mai moale, nu m-ai auzit? a strigat Kim cu o voce răgușită, iar fața i s-a înroșit.
– Hm! Dar ție ți-a plăcut, nu-i așa Kim? Înțeleg că dacă îmi spui să o fac mai moale, înseamnă că vrei să o fac mai tare, nu? a răspuns Kamol.
– Ăăă… nu e adevărat! Nu trebuie să o faci. Mi-e foame, a spus Kim încet. Nu voia să recunoască ceea ce a spus Kamol, nu avea de gând să recunoască faptul că avea dreptate.
Kamol a zâmbit ușor.
– Bine. Când mergem acasă? Trebuie să fac niște lucruri mâine, a spus Kamol scoțându-și scula fierbinte din gaura din spatele lui Kim, înainte de a face duș împreună.
După ce cei doi au terminat de făcut duș, au ieșit din cameră. L-au văzut pe Khom care făcuse și el duș și se schimbase de haine, stând cu Ith și cu nepotul lui Day.
– Day? a întrebat Kamol, care nu l-a văzut pe Day stând cu ei.
– Doarme. Nu a dormit prea mult noaptea trecută. Salmon este somnambul. Day s-a trezit toată noaptea să-l vadă pe Salmon, a spus Ith.
– Îl trezești tu ca să mâncăm împreună? a întrebat Kim.
– Nu, mai bine îl las să doarmă mai întâi, apoi îl trezesc la prânz ca să luăm prânzul, a spus Ith.
– Atunci hai să luăm mai întâi micul dejun. Să mergem împreună, a spus Kamol înainte de a merge cu toții la restaurantul hotelului pentru micul dejun.
