Until We Meet Again – Capitolul 28

Until We Meet Again – Capitolul 28

 

– Tată…

Acel cuvânt făcu liniște în cameră.

Kritt se uita când la tatăl său, când la cineva care-i îmbrățișa strâns nepotul în mijlocul camerei aruncând priviri neîncrezătoare în jur. Când a aflat că Pharm fusese găsit, s-a așezat pe podea ușurat. Tatăl său îl privea de parcă încerca să-l convingă să-l ducă și pe el la ei.

La început, nu l-a crezut nimeni pentru că ei erau convinși că tatăl lor are halucinații. Dar când  văzu ochii pătrunzători ai tatălui său, în cele din urmă cedă și pregăti mașina ca să se ducă la apartament. Pe drum, Sin explică tuturor cum a ajuns să știe despre Korn și In. Totul suna ca o poveste, dar ceea ce se întâmplase în fața lor era răspunsul la toate întrebările.

Tânărul înalt cu pielea bronzată era cu siguranță fratele lui mai mare … Korn.

– Nu vreau. Vocea lui Pharm îi făcu pe toți să simtă ceea ce simțea și el. Băiatul tremura din tot corpul. Imagini din trecut și din prezent se succedau prin mintea lui, făcându-l să se simtă și mai confuz. Ochii săi erau larg deschiși, și priveau persoana palidă care se afla în scaunul cu rotile.

Dezgustător!

Ești un prost!

– Nu vreau!! Ieși afară!

– Pharm! spuse Dean, încercând să-l oprească pe Pharm care se zbătea.

– Pharm, sunt aici. Uite-te la mine, Pharm!!

Cu ochii roșii și tremurând din tot corpul, se uită la iubitul său care stătea în fața lui. Parm scutură din cap suspinând, respirând cu greu.

– Persoana aceea …. are o armă … ți-am aspus că nu vreau, nu vreau să-l mai văd niciodată.

Sângele acela roșu și trupul acela fără viață, nu vreau să le mai văd niciodată, nu vreau.

Dean îl îmbrățișă strâns. Chiar dacă fusese zgâriat până i-a dat sângele, nu-i păsa. Se temea că de data asta, dacă-i va da drumul mâinii lui Pharm, acesta nu se va mai întoarce niciodată.

– Nu mai vreau, nu vreau.

Dean sărută tâmplele iubitului său.

– Nu e nici o armă, nu e nimic, liniștește-te. Încercă să-l calmeze și-l mângâie pe spate. Dar, în loc să se liniștească, mâinile lui Pharm îl împinseră cu putere.

– Să nu te apropii de mine, spuse el împingându-și iubitul cu putere și apoi retrăgându-se spre perete.

Pharm respira sacadat, suferința lui fiind parcă a unui om pe moarte. Privi spre canapeaua din fața lui și, deodată, prin minte se succedară amintiri din trecut. Trupul înalt și solid într-o baie de sânge zăcând acolo.

– Nu!! Korn!! Nu mă părăsi Korn!! Se ținu cu mâinile de cap și țipă, apoi se prăbuși pe podea.

Chiar și atunci când tânărul veni să-l îmbrățișeze, continuă să-și frece fața cu mâinile și căzu la pământ, cu chipul palid.

– Pharm! Îl strigă mama sa, care tocmai coborâse din avion ca să-i facă o surpriză fiului său, dar, în schimb fusese ea luată prin surprindere. Auzise povestea  de la  Sin și nu-i venea să creadă. Dar simptomele fiului său clar nu erau normale. Își șterse lacrimile și vru să-și îmbrățișeze fiul drag. De când începuse Pharm să viseze despre astfel de lucruri? De cât timp suferea fiul ei?

Însă, înainte de a se pitea apropia de fiul ei, brațul îi fu tras de o mână mare.

– Kritt!?

– InTouch,  Kritt se apropie de ei, dar se opri la mijlocul drumului pentru că cei doi tineri se uitau îngroziți spre el.

– Nimeni nu vrea să vă mai despartă, se ghemui el ca să-l privească pe nepotul său.

– Tata a fost foarte trist, știi?

Când văzu că cei doi s-au oprit să-l asculte, continuă să le vorbească.

– Camera aceasta … nu, întreaga clădire a fost cumpărată de tata.

Bărbatul în vârstă de 50 de ani le zâmbi blând.

 – Camera este curățată zilnic, și se repară toate stricăciunile de 30 de ani încoace. Arătă cu degetul de jur împrejur. Avusese intenția de a vorbi în numele tatălui său acum, de a vorbi despre lucrurile care l-au făcut să sufere cel mai mult.

– Lucrurile din cutia metalică, au fost păstrate de tata, spuse el privind către tânărul cu ochi cenușii-verzui.

În ziua aceea, tata luase cheia camerei cu numele fiului său cel mare gravat pe breloc din balta de sânge, o ținu strâns în mâna lui, cu ochii în lacrimi.

– Tata …. te iubește și i-ai lipsit în tot acest timp, Korn …

Lacrimi fierbinți îi umplură ochii și se rostogoliră pe obraji. Era un discurs umil și cald din partea fratelui său mai mic, exact ca în trecut, când încerca să negocieze.

Dean își mută privirea către bătrânul care era în scaunul cu rotile. Inima îi tresări când îi văzu lacrimile din ochi.

Tata slăbise. Tata făcuse toate aceastea. Tata care era atât de arogant, acum devenise atât de slab.

– Intouchde data aceasta Kritt se uită la nepotul său. Ochii lui Pharm erau clar speriați.

– Tatăl tău a fost și el foarte trist.

Sughiț.

Băiatul continua să suspine în timp ce-I strângea între mâini cămașa iubitului său. Cuvântul ‘tată’ îl făcu să-I bată inima mai repede.

„Tatăl tău a plâns…” Kritt își aminti trecutul îndepărtat. Întotdeauna își va aminti, nu ar putea uita niciodată.

După ce au rezolvat cu poliția și au eliberat locul faptei, trupurile neînsuflețite au fost curățate și apoi au aplicat un machiaj ca să pară că sunt doar adormiți. Ambele familii doreau să fie organizate repede funeraliile pentru că nu puteau suporta sentimentul că și-au pierdut persoanele dragi.

– Lasă-mă pe mine să fac asta … , spuse tatăl lui Intouch cu o vocde răgușită. Lângă el se afla fiica sa, cu ochii roșii de atâta plâns, în locul mamei sale care nu suportase durerea și se prăbușise, fără cunoștință.

– Vreau să-i îngropați pe cei doi băieți împreună, într-un singur sicriu, unul lângă celălalt, spuse tatăl fără să-și mai ascundă lacrimile.

Își despărțise copilul de iubitul lui cu prețul vieții. Cel puțin vreu să facă ceva pentru amândoi, chiar dacă deja era prea târziu.

Familiile cu inimile frânte nu avură nici o obiecție. Înainte de a le pune trupurile în sicriu unul lângă celălalt, tatăl lui Intouch îi mângîia drăgăstos chipul fiului său drag. Apoi se aplecă și-i sărută fruntea pentru ultima oară. Era fiul său pe care și-l dorise și îl așteptase atât de mult. Un copil important în viața lui care acum arăta de parcă dormea.
– Tatăl tău s-ar putea să nu fie un tată bun, spuse el luând un fir roșu și legându-l cu grijă de încheietura mâinii fiului său.

– dar tata te iubește, te iubește atât de mult.

 Când fu sigur că firul era bine legat, luă celălalt capăt și-l legă de al doilea trup, privind spre persoana pe care o iubea nespus de mult.

Își înghiți lacrimile și încuviință către celălalt tată să cuprindă mâna rece, apoi legă firul de încheietură celuilalt.

– Firul roșu vă va aduce din nou împreună, spuse el rar și cu voce stinsă, În această viață nu ați putut fi împreună, dar în viața următoare, tata vă roagă să vă întâlniți din nou.

Poate că nu a fost mare lucru ce a făcut tata, dar a făcut ce a știut el mai bine.

– Tata îl lasă în grija ta, Korn. Să ai grijă de el … Și să ai grijă și de inima lui.

– Tată … tată …  Parm se simțea de parcă ar fi revenit la realitate, cu lacrimile secate. Dacă ar putea curge sânge în locul lacrimilor, cu siguranță ar izvorâ din ochi.

Inima lui Intouch plângea, și la fel și persoana care continua să-l țină strâns în brațe.

Dean știa că persoana din interiorul lui era furioasă și se învinovățea. Se învinovățea pentru că renunțase, pentru că făcuse un rău, pentru că-i făcuse pe toți să aibă regrete. Păcatele îi întorceau în trecut obligându-i să-și amintească și să se simtă amândoi torturați de asta.

Sinuciderea nu fusese o soluție. Fusese doar o evadare egoistă. Kritt își șterse lacrimile.

Când a aflat că a murit Korn, Kann a fost atât de furios pe tatăl său încât nici nu a mai vrut să-l vadă. A plâns luni de zile în camera lui. În cele din urmă s-a mutat în America să studieze și acolo a întâlnit-o pe mama lui Pharm.

–-
– Kritt, s-a născut copilul meu! În acea zi, apelul telefonic de la fratele său plecat de multă vreme,
l-a făcut pe ofițerul de poliție să ceară concediu ca să vină împreună cu întreaga familie, să vadă familia fratelui său mai mic.

– Ce drăgălaș este.  Kritt atinse obrajii bebelușului care stătea în pătuț. Gurița bebelușului schiță un zâmbet și continuă să doarmă. Arăta drăguț și prietenos.

– Numele fiului meu este … este Pharm, spuse Kann mângâind cu blândețe mâna bebelușului.

-Pharm înseamnă puterea de a se lupta cu tot.

Unchiul se aplecă spre el. Zâmbi când văzu că gurița bebelușului zâmbește și ea atunci când își aude numele.

– Cum te simți… Pharm?


Korn, mă auzi? Nepotul pe care l-ai numit tu s-a născut …


Kann nu s-a mai întors niciodată la tatăl său nici măcar după ce a absolvit în America. Asta dovedea că el nu și-a dat seama niciodată cât de afectat de durere fusese tatăl său în urma tragediei. Tatăl său a spus că asta era pedeapsa lui pentru ce făcuse în trecut.

Mai ales când a auzit de boala lui Kann, care însă refuzase să spună familiei despre asta. Nenorocitul acela nici măcar nu știuse până când a intrat în comă în spital, că-și pierduse fiul, și atunci tatăl său a renunțat la afacerile cu cămătăria, s-a apucat de afaceri legale, și și-a ținut promisunea.

– Korn … după înmormântare, am ținut legătura cu familia lui Intouch până când tatăl lui In s-a îmbolnăvit grav și a fost în pragul morții. Tata i-a promis că va avea grijă de tot, de treburile de familie sau de apartament.

Fie că era vorba de a avea grijă de Anhtika, singura soră a lui In, care trăia singură, fie că era vorba de pământul lor, titlul de proprietate al apartamentului care tocmai fusese  transferat. Ultimii chiriași se vor muta la sfârșitul acestei luni. Tata a încercat să pună totul la punct cât mai putea rezista.

–  Nu fi supărat pe tata, In. Amândoi tații suferă.

Dean strânse mai tare în brațe corpul mic. Se uitară unul la celălalt, apoi cuvintele călugărului când își aduceau respectele în ziua de Anul Nou, le reveniră în minte.  Uitarea este importantă na yom*.

(*yom este un cuvânt folosit de obicei de călugări pentru a se referi la părinți sau la o persoană respectată.)

– Îmi pare rău.

Tânărul îi ținea mâna lui Parm și o tot săruta.

– Îmi pare rău că nu  am fost destul de puternic și v-am făcut pe toți să suferiți.

Își ceru scuze și se aplecă pentru a săruta fruntea udă și-i șopti ușor la ureche,

– Pentru că Dean este prost și egoist. Dar de acum înainte Dean îi va iubi pe toți, pe tata, pe mama, frații … și-l iubește foarte mult pe In.

Se aplecă și-și lipi fruntea de cea a iubitului său, vorbindu-i pe un ton blând.

– Îmi pare foarte rău, băiatul meu bun.

Nu mai vreau să te văd suferind.

Tânărul se uită la iubitul lui cu o privire confuză.
Îi mângâie fața ascuțită până la tâmple. Atinse urmele șterse cu inima strânsă. Intouch se mișcă, fiind cuprins de un sentiment neclar. Își mută privirea către cel care stătea lângă ușă. Se uită la bătrânul care avea ochii plini de lacrimi. Și la mama sa care suspina, temându-se că fiul său o va părăsi.

Greșise o dată. Nu ar trebui să repete greșeala.
Intouch obișnuia să creadă despre el că era puternic, dar de fapt nu era puternic deloc.

Era atât de slab, încât a lăsat furia să-i domine gândurile. Iubea mult, dar era foarte furios, era foarte dezamăgit și foarte rănit. Korn acceptase tot ce făcuse el. Se căise și acceptase consecințele, dar era în regulă. În timp ce el însuși fusese atât de încăpățânat și se opuse amintirilor urâte, fără a accepta adevărul. Nu făcea decât să fugă și să dea vina pe iubitul lui.

-Îmi pare rău.

Băiatul suspină, Îmi pare răuși cu mâinile îmbrățișă umerii largi. Își îngropă fața în pieptul său și lacrimile îi țâșniră din nou.

– Te iubesc.

….
-Te iubesc, Korn.
….

Iubire.
Iubire.

Iubirea i-a ars până la punctul în care i-a orbit. Pentru a depăși momentele dureroase, uneori trebuie să căutăm o cale de trece prin încercări împreună.

Tânărul scutură din cap. Zâmbi printre lacrimi.

Mi-ai lipsit atât de mult …

– Și eu te iubesc In.

Pentru prima dată în 30 de ani, după moartea lor, azi … era ziua în care s-au întâlnit cu adevărat.

Firul roșu îi va aduce pe îndrăgostiți să se întâlnească din nou …

 

Part 2.

După acel incident, Pharm a trebuit să fie spitalizat timp de aproape o săptămână pentru că avusese febră mare, era extenuat și se sufoca. Dean a trebuit să stea și el în spital pentru că, atât Pharm cât și bunicul lui Pharm erau în același spital.

Sănătatea bunicului nu mai putea fi salvată. Azi, tocmai i se administrase tratamentul pentru a reduce durerea provocată de cancer. Nu mai putea mânca aproape nimic. Mai tot timpul Dean a trebuit să stea lângă tatăl său din viața anterioară, ținându-l de mână pe  bătrân, strângândui-o ușor fără să articuleze vreun cuvânt, și ștergându-i corpul cu o cârpă înmuiată în apă caldă.

Avea grijă de el, ștergându-i și lacrimile când bătrânul se uita la el și striga mereu numele lui Korn.

Dean încercă să se revanșeze și să-i acorde toată atenția tatălui său în ultimele lui zile de viață.

Asta până când mintea bătrânului începu să se estompeze odată cu încetinirea bătăilor inimii sale. Tânărul primi permisiunea să se alăture familiei care-și lua rămas bun. Dean îi șopti blând la ureche, spunându-i cuvinte frumoase pentru a-l liniști pe tatăl lui Korn, însoțind dispariția treptată a sunetului semnelor vitale.

Odihnește-te în pace, tată.

Înmormântarea fostului naș fu simplă.

Părinții lui Dean nu știau decât că fiul lor ajuta la organizarea funeraliilor bunicului iubitului său. Cât despre bunica Anhtika, a participat și ea. Bătrâna își îmbrățișă fratele mai mic, îi mângâie chipul și-și oferi condoleanțele. Anhtika respiră adânc în timp ce asculta povestea nepotului ei.

Se temea la gândul că fratele ei aproape că o părăsise din nou. Băiatul suspina și-i cerea iertare surorii sale din trecut.

Își cerea iertare și părinților săi care suferiseră după pierderea singurului lor fiu.

– Nu plânge. Ai ochii umflați.

Bătrâna îl ajută pe băiatul din fața ei să-și șteargă lacrimile.

– Tata și mama l-au iubit foarte mult pe In. Așa că, In trebuie să fie fericit, bine? Spuse ea în timp ce-l îmbrățișa pe băiat și-l legăna ușor. Și tu să fii fericit. Sunt aici să te protejez. Oricine se leagă de tine, îl voi da în judecată.

Pharm încuviință, îmbrățisând-o strâns. Mirosul surorii sale mai mari îl liniști. Când își veni în fire, îi prezentă bunicii Anh pe mama și pe fratele său mai mic.

În timpul înmormântării, băiatul îl privi pe iubitul său care-l ajutase, și făcuse mai multe decât el. Care era nepotul lui adevărat. Îl privi pe Dean cum vorbea cu unchiul Kritt, ajutând oaspeții pe parcursul evenimentului. Deodată izbucniră sentimente de anxietate.

În miezul nopții într-un apartament cu o cameră, proprietarul se tot foia neliniștit. După ce se terminase totul, Pharm încă nu putea dormi.

Se hotărî să se ridice din pat, se spălă pe față și se așeză pe canapea la televizor cu genunchii la piept. Mama și fratele lui deja se întorseseră în America. I-au spus că vor veni din nou să stea mai mult timp în vacanța dintre semestre, pentru că au venit pe neașteptate data trecută, și nu aduseseră prea multe bagaje. Mama îl întrebase dacă preferă să rămână singur sau să se întoarcă în America împreună cu ei. Dar Pharm a refuzat cu un zâmbet și a spus că va fi în regulă.

Doar se prefăcea.

Băiatul zâmbi în sinea lui. Deja trecuseră mai multe zile de când nu dormise. Nu pentru că i-ar fi frică să nu viseze din nou, ci pentru că nu visa deloc și asta era ca și cum Korn și In dispăruseră din memoria lui lăsând în urmă doar câteva gânduri vagi și amintiri răzlețe, dar nu mai erau la fel de clare și de intense ca înainte.


Nu mai erau morți repetate, nici focuri de armă, nici nu-l mai striga mereu pe Korn.

Își duse mâna la tâmplă. Semnul era și el mai șters. Simptomele sale de hiperventilație erau și ele mai rare.

Acum, când auzea sunete de artificii sau sunete puternice nu mai era șocat.

Totul se estompa …

Sughiță … lacrimi fierbinți țâșniră din nou.

Cum rămâne cu iubirea lui pentru Dean? Iubirea lor a fost reală sau doar din cauza firului roșu care i-a adus împreună? Când firul roșu și-a îndeplinit misiunea, și iubirea lor se va termina?

Cuvintele de iubire, zâmbetele, atingerile blânde.
Totul va fi în trecut, nu-i așa? Sentimentele lor de iubire erau adevărate sau false?

– Ce să fac … lacrimile continuau să se rostogolească pe obraji. Își aplecă fața și o îngropă între genunchi, suspinând din nou.

Îi era teamă să nu moară.

***
-Uf, lookchub
zâmbi larg ManNow când văzu o cutie plină cu lookchubs*.

(*desert specific tailandez cu marțipan și fructe) colorate.

Fata luă gustarea imediat,  o duse la gură și mestecă.

– Când ai avut timp să faci? Ieri profesorul ne-a dat multe teme.

Pharm a râs doar, pentru că nu reușise să doarmă toată noaptea și făcuse gustări pe care să le mănânce acum.

– Ai dormit bine?  Team frecă pleoapele vineții ale prietenului său, întinzând mâna să-i mângâie părul apoi făcu ochii mari.

– Pharm, ai să mori! ManNow se grăbi să ia o sticlă de apă rece și turnă pe o batistă pe care să o folosească drept compresă.

 – Ai ochii umflați. I se făcu frică când văzu fața prietenului ei.

Putea spune că Pharm se purtase ciudat zile întregi, dar astăzi era mult mai rău.

– Ce probleme ai? Te-ai certat cu Dean?  Team o ajută să țină batista. Grija prietenilor săi îl făcu pe Parm să simtă căldură în suflet.

ManNow, Team și Del erau toți niște prieteni atât de buni încât nu știa cum să mulțumească sorții.

– Doar că nu am putut dormi, dădu din cap băiatul, probabil că sunt stresat fiindcă se apropie examenele.

Examenele finale se apropiau. Universitatea se va închide în timpul vacanței dintre semestre.

Pharm nici măcar nu știa ce să facă. Să se ducă oare să se odihnească în America, așa cum i-a spus mama sa?

– Atunci, Dean vine să te ia în seara asta? Se încruntă  ManNow. În această stare, era imposibil să-l lase să conducă singur.

– Da, va veni să mă ia. Avem întâlnire în seara asta. Zâmbi prietenilor săi și-l necăji pe Team zburlindu-l cu putere.

– Hei, nu vă faceți griji că nu o să pot dormi din nou. Mâine nu pot veni la școală. Vă spun ca să vă avertizez, spuse el zâmbind, ceea ce o făcu pe o persoană ca ManNow să-și acopere gura cu mâna și să roșească.

– Ce nebunie! Și ce ai de gând să faci?!, întrebă ea, fără să realizeze că, din greșeală, abordase un subiect care făcea referire la ceva de sub cureaua pantalonilor!!

La ora  5, la Facultatea de Economie, o mașină neagră familiară era parcată în fața clădirii, așteptând ca de obicei pe cineva anume. Pharm le făcu semne cu mâna prietenilor săi și plecă grăbit urmat de multe tachinări. Suspină obosit de la învățat toată ziua.

– Ți-e foame? Dean întinse mâna și-i mângâie capul lui Pharm.

Pharm își încleștă mâinile înainte de a ridica privirea și de a zâmbi către iubitul său.

– Vreau să mănânc înghețată.

Dean se purtă  ca și cum ar fi vrut să-l certe pe Pharm, dar când îi văzu privirea, păru că-l roagă cu inima de fiecare dată.

– Mănâncă întâi mâncare și apoi înghețată.

Pe o scară de la 1 la 10, cu siguranță ar pierde pe toată linia cu 10 în fața lui Pharm.

Dean se opri să cumpere o cutie mare de înghețată pentru el. Apoi luă produse proaspete pentru a găti orez. Azi au mâncat omletă, crabi aromați și curry. Mâncare simplă dar tentantă încât a mâncat tot din farfurie. La desert, tânărul a mâncat lookchub, în timp ce băiatul a luat toată cutia de înghețată și a început să mănânce cu o lingură în fața televizorului.

– Nu mânca tot, nu se putu abține Dean să-i spună lui Pharm. Persoana care plângea după cutia mare de înghețată se opri și-i zâmbi, întrebându-sa dacă el chiar era serios când îl avertiza.

La televizor era un serial obișnuit, dar de data asta, nu se mai auzea vreo ceartă, discuție sau vreun schimb de idei ca de obicei. Amândoi erau în transă. Pharm nu dormise, iar Dean se uita la televizor ca de obicei. Doar stătea lângă el uitându-se la mâinile mari pe care le ținea pe podea, iar el nu avea curaj să le atingă.

Mâinile acelea calde care-i țineau mâna în secret la cantină.

Mâinile acelea calde care l-au condus să facă un tur prin clădirea facultății.

Mâinile acelea calde care obișnuiau să-I îmbrățișeze corpul când făceau dragoste.

– La ce te gândești Pharm? se auzi o voce care-l făcu pe Parm să tresară. Parm își ridică repede fața și văzu că  Dean se uita la el dar nu știa de cât timp se uita.

– Eu …. se fâstîci băiatul și nu putu vorbi. Îngrijorările din trecut îl tulburau cel mai mult.

Ochii lui Dean erau plini de îngrijorare. Știa că ceva nu era în regulă. Când Pharm l-a sunat să-l roage să mănânce împreună azi, vocea îi tremura. Când se îndrepta azi spre el, ochii lui Pharm erau atât de triști de parcă ar fi ținut ceva în ei. În tot răstimpul cât a gătit și apoi când au mâncat cina împreună, Pharm nu l-a privit deloc. Când se uitau la televizor de obicei stăteau adesori ghemuiți unul în celălalt, dar azi nu și-au atins nici măcar vârful degetelor.

Lui Dean îi era teamă.

– Dean …

Tânărul își încleștă pumnii, spunându-și în gând să nu se gândească prea mult. Închise ochii când Pharm îi luă mâna și-i atinse obrajii. Atingerea blândă pe buze.

Ochii frumoși se deschiseră și primul lucru pe care îl văzură fu zâmbetul dulce al lui Pharm, ca cel pe care îl primea întotdeauna de la el.

 

– O să ne despărțim o vreme.

Asta îl făcu pe cel care asculta să simtă un fior rece prin tot corpul. Pharm își mișcă buzele schițând un zâmbet și începu să plângă. Se hotărâse să ceară trei luni în timpul vacanței pentru a-și pune întrebări din nou. Și îi dă timp lui Dean să se gândească dacă ei chiar sunt îndrăgostiți unul de celălalt. Asta s-a întâmplat doar pentru că au fost forțați de soartă sau nu?

Chiar dacă Dean nu spusese asta, el știa că și Dean se gândea la celași lucru, acum că nu mai aveau nici o promisiune. Nu mai era nici un fir roșu, nu mai erau nici amintiri din trecut.

E timpul să ne reevaluăm…

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0

2 Comments

  1. Ioana

    Offf cât am suferit și am plâns la capitolele astea dragii mei băieți catsufera și iei ❤️

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *