VegasPete – Capitol Special 4

VegasPete – Capitol Special 4

 

Pete

– Vegas începe să reacționeze. Dar rezistența corpului care a intrat în conflict cu sistemul cerebral l-a făcut să se agite. Dar nu ai de ce să-ți faci griji, Pete. Ce s-a întâmplat mai exact, aici? Doctorul Top s-a uitat către mine și Macau, alternativ, apoi a tăcut înainte de a se așeza în fața băiatului.

– Macau, ai vrea să iei niște gustări la parterul clădirii împreună cu mine? Doctorul Top i-a zâmbit lui Macau, care ținea capul în jos în tăcere.

– Vreau să stau aici cu fratele meu, a spus Macau cu vocea tremurândă.

– Hai să ieșim puțin. Pete va rămâne cu fratele tău. Macau, hai să mergem să luăm puțin aer proaspăt. Orice lucru care te face să te simți rău, lasă-l să treacă. Doctorul Top a întins mâna și a mângâiat ușor capul lui Macau.

– Macau, mergi și ia niște gustări cu Doctorul Top. Voi avea eu grijă de Vegas. L-am îmbrățișat pe Macau, apoi m-am aplecat să mă uit la el, zâmbind ca întotdeauna.

– Pete, copilul ei…

– Nu te gândi la ceea ce nu s-a întâmplat încă. Totul va fi bine. Am încercat să-l consolez, chiar dacă starea mea mintală era la limită și cu greu mă puteam controla.

– Așa că… hai jos să cumperi o prăjitură și pentru P’Pete. Poate că este obosit acum, nu? Macau a dat încet din cap în semn de aprobare a cuvintelor doctorului Top. Doctorul Top a întins mâna spre Macau, l-a ridicat, apoi au ieșit amândoi.

Am mers încet până la patul lui Vegas și m-am așezat pe scaun.

Vegas… Sper că acele țipete și sângele de pe podea să nu declanșeze un sentiment de vinovăție în Macau, pentru că ar înrăutăți lucrurile pentru el.

 

[Săptămâna trecută]

Doctorul Top m-a chemat pentru a vorbi despre viteza de recuperare a lui Vegas. Doar creierul nu era foarte receptiv, dar, în general, totul decurgea bine. Dar ceea ce îl îngrijora pe Doctorul Top nu era Vegas, ci Macau.

– Am consultat un prieten care este psihiatru, Macau a fost diagnosticat cu depresie, i-am observat tot timpul comportamentul și mi-am dat seama că ceva nu era în regulă.

– Depresie?

– Da! Boala este cauzată de substanțele produse insuficient în creier și de o stare mentală precară. Dacă nu este tratată la timp, va fi foarte periculoasă.

– Deci ce ar trebui să fac?

– În cel mai rău moment, vrea să fie cu persoana cu care se simte cel mai bine. Am văzut că Macau are destulă încredere și s-a apropiat rapid de tine. Cred că i-ai putea fi de ajutor.

– Te rog, spune-mi cum îl pot ajuta!

– Încearcă doar să nu-l lași să se gândească prea mult. Nu-l pune în situații stresante. Nu-l lăsa să se certe cu oameni, care îi vor afecta grav mintea. Și învață-l treptat să fie mai implicat în lumea reală. Învață-l vorbindu-i cu blândețe, astfel mintea lui va fi mai puternică și simptomele lui se vor ameliora…

– Își va reveni?

– Da.

 

[În prezent]

– Vegas… îmi pare rău pentru Macau, îmi pare rău pentru voi. De ce trebuie să suferiți toate lucrurile astea? M-am prăbușit pe marginea patului cu o mână petrecută în jurul taliei lui Vegas și l-am îmbrățișat lejer.

– Când vom trece peste această perioadă? Sunt obosit… Încă mai am speranță, nu-i așa? Nu pot dormi liniștit zilele astea. Eram îngrijorat că, dacă mă trezesc noaptea târziu nu voi  găsi pe nimeni. M-aș simți din nou singur? Mi-e teamă că dacă îmi iau ochii de la tine și nu-mi vei auzi vocea, vei crede că ești din nou singur. Mi-e frică că îmi voi pierde curajul. Mi-e teamă de disperare. Dar vreau să știi că sunt aici. Nu mă duc în altă parte. L-am îmbrățișat mai strâns pe Vegas, am lăsat lacrimile să curgă și am eliberat emoțiile din inima mea, chiar și puțin era bine.

– Serios, nu plec nicăieri! o voce răgușită s-a auzit încet și clar, în timp ce palma cuiva îmi atingea brațul încercând să mă consoleze. Creierul meu a fost pe moment șocat, inima îmi bătea cu putere, respirația mi se înăbușea pentru că atât tonul cât și atingerea caldă îi aparțineau lui…

– Vegas!!! Mi-am ridicat capul și am sărit brusc de pe scaun cu fața plină de lacrimi. Nu mă mai simțeam rușinat să las totul să iasă afară. Nu am ezitat să mă aplec pentru a-l îmbrățișa pe Vegas, care a deschis ochii și mi-a oferit un zâmbet stins.

– Pete. De ce plângi? Vegas și-a întărit strânsoarea asupra mea și m-a mângâiat pe cap. Nu am scos niciun cuvânt, doar sunetul plânsului a răsunat în toată camera. Acum s-a ridicat muntele de greutate de pe pieptul meu, lăsând doar ușurare și fericire. Tot stresul, descurajarea și disperarea au dispărut într-o clipă, i-am simțit trupul reacționând la mine, i-am simțit căldura care m-a îmbrățișat. Am simțit din nou iubirea. Îl îmbrățișam strâns și voiam să îl țin cât mai mult posibil.

– Te-a deranjat cineva? De ce plângi? mă tot întreba Vegas. Eu doar îmi mișcam capul înainte și înapoi pe pieptul lui care acum era udat de lacrimile mele…

– Sau ți-e foame… sau ce vrei? Vegas m-a îndepărtat și m-a privit drept în față. Degetul lui mi-a mângâiat obrajii pentru a șterge lacrimile, care curgeau până când nu a mai știut cum să le oprească.

Vegas… nu visez, nu-i așa? am spus neîncrezător. Vegas doar a zâmbit ușor și a continuat să se uite la mine.

– Pete… Chiar nu o să mă părăsești, nu-i așa?

– Nu… Nu voi pleca nicăieri altundeva.

– Ești prea obosit… Îmi pare rău că te-am lăsat singur. Mâna care nu era în ghips îmi ținea fața, iar el se uita la mine cu o privire iubitoare după care tânjisem timp de o lună de zile.

– Ți-e sete? O să-ți aduc niște apă… Nu, trebuie să chem mai întâi asistenta… sau ți-e foame? M-am îndepărtat și am stat o vreme lângă pat. Creierul meu procesa faptul că Vegas se trezise și apoi totul era agitat și emoționant. Dacă aș fi știut că aveam să fiu așa, aș fi repetat ce să fac când Vegas se va trezi, astfel încât să nu mă emoționez în felul acesta. Ca în cazul exercițiilor de evacuare în caz de incendiu.

Oops!!! De ce nu te-ai gândit la asta, Pete?

– Pete, sunt aici. E în regulă, a spus Vegas, chicotind ușor în timp ce mă gândeam ce să fac în continuare. Creierul meu era atât de șocat încât nu mă puteam conecta, așa că m-am aplecat să-l îmbrățișez din nou și am strigat.

– Vegas!!!

Mulțumesc. Vegas m-a îmbrățișat și el strâns, mângâindu-mă din nou pe cap.

După un timp, m-am liniștit și am apăsat semnalul de apel al asistentei înainte de a turna apă într-un pahar și de a pune un pai pentru ca Vegas să bea.

– Hia! În timp ce eu îl țineam strâns de mână pe Vegas, iar asistenta îi verifica corpul, Doctorul Top și Macau au întrat în salon.

– Ai fost ascultător? Vegas l-a îmbrățișat strâns pe Macau cu cealaltă mână.

– P’Pete a avut mare grijă de mine. Vegas s-a întors să-mi zâmbească.

– Doar un moment. Lasă-mă să verific totul în detaliu. Asistenta te va duce în camera de RMN. Ești bine, Vegas? Doctorul Top a notat simptomele lui Vegas și l-a verificat înainte de a se întoarce către asistentă pentru a-i da ordine.

– Sunt bine. Macau și cu mine am urmat patul lui Vegas până în camera RMN, simțindu-ne copleșiți de starea generală. Totul era bine. Avea doar brațul drept în ghips. Trebuia să mai aștepte puțin pentru ca fractura să se vindece complet. Coastele își reveniseră rapid. Vegas încă mai simțea un pic de durere, dar nu era ceva neobișnuit. Mai trebuia să rămână în spital pentru terapie fizică înainte de a merge acasă și eram atât de fericit.

Când Vegas s-a întors în camera lui, era încă amețit și confuz. S-a interesat de sănătatea lui și a întrebat cât timp dormise. Macau i-a povestit ce s-a întâmplat în ultima lună, cum a avut grijă de el. Dar Macau a mai spus că, rareori, făcea ceva, deoarece eu eram cel care a avut grijă de Vegas douăzeci și patru de ore pe zi, făcând mereu câte ceva…

– Pete… După ce mă trezesc, nu vei dispărea din nou, nu-i așa? Vegas s-a întins să doarmă din nou, în timp ce asistenta i-a dat un analgezic, care i-a creat somnolență. Probabil că trupul său încă nu reușea să se adapteze complet la toate. L-am învelit cu o pătură și i-am spus o fraza care a venit din adâncul inimii mele.

– Îți promit că ori de câte ori vei deschide ochii, astăzi, mâine sau în orice altă zi, voi fi chiar aici, Vegas. Am stins luminile din cameră, lăsând doar lămpile cu lumină caldă, când mi-am dat seama că Vegas a adormit din nou.

Dar de data asta trebuie să te trezești! Altfel eu… îmi voi căuta o soție!

Bun. Am râs la gândul meu. Era început de seară. Macau a ieșit afară să vorbească la telefon și apoi s-a întors înăuntru.

– Este o petrecere în casa familiei principale. Vei merge? m-a întrebat Macau

– Nu vreau să-l las singur pe Vegas.

– Dar P’Kun a spus că trebuie să mergem.

– Vrei să mergi, Macau? Dacă vrei să mergi, atunci du-te. Eu voi avea grijă de fratele tău.

– Vreau să rămân cu tine și cu fratele meu.

– El este bine acum, Macau. Ieși și ia o gură de aer proaspăt. Va fi mai puțin stresant, i-am spus lui Macau, dar el a dat din cap ca și cum ar fi insistat să rămână aici.

– P’Pete, salut! Macau, salut! Porsche, împreună cu Khun Kim și Ché, au intrat în cameră. Am ridicat mâna să-i salut și am dat din cap.

– Tata m-a rugat să aduc niște fructe. Khun Kim a așezat fructele pe măsuță. Comportamentul lui era la fel de rece ca întotdeauna.

– P’Khun ne-a rugat să-l ducem și pe Macau acasă. Ché i-a zâmbit lui Macau, iar acesta s-a întors să-mi ceară părerea.

– Du-te și spune familiei principale vestea bună că Vegas s-a trezit.

– Hei!! P’Vegas s-a trezit?

– Da, dar a luat medicamente și a adormit chiar acum.

– Felicitări, Pete, Macau. Porsche a zâmbit larg până când i s-au închis ochii și a întins mâna pentru a mângâia ușor brațul lui Macau.

– Felicitări, Pete. De data asta am crezut că vei rămâne văduv, a spus Khun Kim zâmbind.

– Ai grijă cum vorbești, Kim. Porsche s-a întors să se uite furios la Khun Kim și a continuat să vorbească cu Macau: Nu fi stresat din cauza asta. Te voi duce să sărbătorești, i-a spus Porsche lui Macau.

Din câte știam, amândoi erau în aceeași școală, dar nu au vorbit niciodată unul cu celălalt până după incident, Porsche s-a apropiat mai mult de Macau și părea să se înțeleagă bine.

– Dar eu nu vreau să merg. Macau se încruntă.

– Dacă nu mergi, o să-mi smulgă urechile. Mi-e lene să îl ascult pe Khun plângându-se de parcă ar fi la piață. Porsche părea speriat de acest gând.

– Atunci îl las pe Macau cu Ché. Când se termină petrecerea, te vei întoarce să dormi aici. Te voi aștepta. Macau a făcut o expresie ușor stânjenită înainte de a-i urma pe Khun Kim și Porsche afară din cameră.

Totul decurgea în cel mai bun mod… Mi-ar plăcea să văd familia principală cu cea de-a doua familie împăcate.

S-a auzit din nou o bătaie în ușă. Eram pe cale să mă întorc, gândindu-mă că e Macau, că poate a uitat ceva, dar, în schimb, a intrat Doctorul Top.

– Ce s-a întâmplat, Doctore Top?

– Domnișoara Pim a născut exact în momentul în care Vegas s-a trezit. Este un băiețel…

– Și… Cum se simt? Mi-am mușcat buza cu putere. Ochii mei erau plini de îngrijorare.

– Atât mama, cât și copilul sunt bine. Am lăsat să iasă un oftat puternic în timp ce îmi mângâiam fața și ochii ca și cum aș fi vrut să mă eliberez de stres.

– Dar… M-am uitat imediat la Doctorul Top și i-am aruncat o privire imploratoare ca și cum aș fi vrut să spun: Hei, nu îmi spune că e ceva în neregulă din nou!

– Ce s-a întâmplat?

– După ce a fost dusă în camera de recuperare, domnișoara Pim a dispărut fără ca nimeni să știe ce s-a întâmplat.

– Ce?

 Cu câte lucruri mai trebuia să mă confrunt într-o singură zi?

– Și-a lăsat copilul la terapie intensivă neonatală. Mi-am pierdut mințile pentru o clipă. Creierul meu era gol, de parcă nu mai era nimic în el.

– Pot să… Pot să ajut cu ceva? Am lăsat să iasă un oftat greu.

– Întrucât în fișa medicală s-a precizat, întotdeauna, că tatăl este Khun Kan Theerapunyakorn, așadar…

– Acest copil trebuie să fie în grija celei de-a doua familii. Așa este?

– Da. Pete, m-ai putea ajuta?

Genunchii mei aproape că s-au prăbușit. Tatăl tocmai decedase. Un frate a avut un accident. Celălalt frate era într-o stare psihică foarte precară. Iar băiețelul acela tocmai se născuse dintr-o mamă, care fugise. Eu… Pete Phongsakorn, fostul șef al gărzilor de corp ale familiei principale, care eram implicat cu familia minoră doar de o lună, trebuia să suport toate problemele și să încerc să rezolv totul cât mai bine posibil.

Acum trebuia să mai cresc și un moștenitor…. O luam razna! Ce karmă să fi avut? În ultima mea viață, am omorât toată familia minoră sau ce? De ce mi-a făcut Khun Kan asta?

L-am urmat pe Doctorul Top la secția de terapie intensivă neonatală, confuz. Confuz că Vegas și Macau nu erau deloc în regulă. Să îl las cu Vegas sau să semneze cineva un consimțământ pentru a trimite copilul la un orfelinat? Era posibil așa ceva? Voiam să știu!

M-am uitat la patru bebeluși în pătuțurile așezate unul lângă altul. Și mă gândeam ce să fac în continuare. Familia principală sau orfelinatul, care dintre aceste variante era mai bună? Dar apoi… ochii. Am dat peste o pereche de ochi mari și rotunzi, care mă priveau fix ca și cum ar fi fost ceva… ceva special la acest băiețel, care mă făcuse incapabil să-mi iau ochii de la el. Corpul alb cu  pielea albă, buzele micuțe, nasul mic, brațele și picioarele, care se mișcau încet. Iar ochii lui mă priveau fix. Ochi nevinovați…

– Acela este el… Am respirat adânc și am știut imediat cum o să rezolv situația.

[Trei zile mai târziu]

– Vegas, te rog… M-am așezat pe patul lui Vegas și i-am scuturat ușor brațul. Mă gândisem timp de trei zile cum să ajung la acest subiect cu Vegas.

– Ești nebun, Pete? Vegas s-a supărat după ce a ascultat toate lucrurile pe care i le-am spus despre Khun Pim și despre copil, iar, în ultimele trei zile, timpul în care Vegas dormea mi l-am petrecut în secret la secția de terapie intensivă neonatală, unde mergeam pentru a-l vizita pe copil și pentru a încerca să-l țin în brațe și să-i dau un biberon cu lapte la încurajarea asistentelor.

„Khun Pete trebuie să fie capabil să aibă grijă de fratele său mai mic.”

„Chiar acum plângea. Când Khun Pete l-a luat în brațe, s-a oprit imediat din plâns. Cum se poate așa ceva?”

„De fapt, un bebeluș la această vârstă nu poate vedea clar. Dar în timpul serii, pare să aștepte ceva tot timpul.”

Nebunie adevărată! De ce de fiecare dată când mă uitam la acel copil mă simțeam atât de special? Era ca și cum aveam o conexiune între noi, o legătură ciudată de care mă simt atașat.

– Dar acela este fratele tău mai mic, Vegas. Are același sânge ca și tine.

– Nu vreau să am nimic de-a face cu fiul acelei femei, crezi că pot uita tot ce i-a făcut lui Macau. Este detestabil, a spus Vegas furios.

– Și ce ai de gând să faci cu acel copil? am spus, prefăcându-mă că plâng când cererea mea nu a fost acceptată. L-am rugat pe Vegas să adopte acel copil. Aș fi avut grijă de copil, singur. Îi cerusem doar să semneze documentele și să ia copilul din spital. Oricum, era fratele lui mai mare!

– Mă voi asigura că copilul va ajunge într-un loc sigur. Ca fratele lui pot vorbi cu spitalul și pot aranja totul, a spus Vegas cu furie. Nu puteam decât să îmi strâng pumnii cu putere, în timp ce ochii lui strălucitori se uitau la fix la mine..

Acel băiețel este al meu! Crezi că îți voi permite să îl abandonezi? Niciodată!

– Atunci o să am eu grijă de copil! Nu am nevoie de tine! am strigat cu voce tare, simțindu-mă dezamăgit de el.

Ticălosule! Oamenii ca tine sunt cruzi, inumani.

M-am prefăcut că mă dau jos din pat, dar Vegas m-a apucat de talie, împingându-mă pe pat și urcându-se pe mine până când mi-a provocat o adevărată stare de rău. De ce era puternic în halul ăsta? Deși folosea doar un singur braț?

– Vrei să ai un copil? Vegas s-a aplecat și și-a lipit vârful nasului de obrazul meu.

– Dă-mi drumul! Mi-am întors capul, încercând să-i rezist, dar nu am folosit prea multă forță de teamă să nu-i redeschid rana.

– Vrei să crești un copil? Hai să ne facem propriul nostru copil! Vegas și-a strecurat fața pe gâtul meu înainte să mă aplec și să încerc să scap.

– Amuzant! Dă-te jos! Am încercat să îi împing pieptul de lângă mine cu ambele mâini, dar el a reușit să mă sărute. Vegas mi-a supt buzele cu blândețe până când am început să mă simt fără vlagă.

Chiar așa, Pete?!

Buzele lui apăsau în mod repetat pe ale mele înainte de a-și strecura limba în gura mea și de a se împleti cu limba mea până când emoțiile mele au început să crească vertiginos.

– Pot să intru? Vegas și cu mine ne-am îndepărtat în grabă unul de celălalt. Am sărit din patul de pacient și m-am ridicat în viteză în picioare.

– Te rog! am spus bâlbâindu-mă.

– Aduc bebelușul aici. Asistenta a împins pătuțul bebelușului. Uitasem că le spusesem să-l aducă pe frățior aici, pentru că plănuisem să vorbesc cu Vegas.

– De ce îl aduceți aici? a întrebat Vegas cu severitate, dar eu m-am îndreptat spre pătuțul copilului, am luat copilul și l-am ținut în brațe.

– Să mergem să-l întâlnim pe fratele tău mai mare. Mi-am pus mâna pe vârful nasului lui și m-am uitat fix în ochii care mă priveau cu pasiune, crezând că Vegas nu va putea rezista acelor ochi care erau înrudiți cu el și se va răzgândi.

– Scoate-l  afară!

– Hia… te rog, uită-te la mine! M-am întins din nou pe pat, încercând să îl fac să se uite la copil, dar nu s-a deranjat să îl privească deloc.

– Pete!!!

– Oh, nu! Nu plânge, nu plânge. Îl țineam în brațe de câteva zile și nu plânsese niciodată, dar când m-am apropiat de Vegas, a început să plângă.

– Ce gălăgios! Vegas a început să se simtă iritat, așa că m-am întors să mă uit la asistenta, care zâmbea stânjenită. I-am făcut semn să plece, ceea ce ea a înțeles și a ieșit imediat din cameră.

– Ohhh, nu plânge…. Vegas, copilașul nu știe nimic. Este vorba de îngrijire… Uită-te la el. E doar un copil. Nu va ști niciodată nimic despre tine dacă îl lași să se ducă să locuiască cu altcineva. Oricum, jumătate din el îi aparține tatălui tău… Tatăl tău a murit acum. Singurul lucru pe care tatăl tău l-a lăsat în urmă este iubirea lui pentru tine, Macau și acest copil. Îl iubești atât de mult pe Macau. Cred că îl vei iubi foarte mult și pe acest copil. Am încercat să-l conving să accepte, dar tot ce am spus era adevărat.

– Eu și Macau am trecut prin multe lucruri împreună. El nu poate fi comparat cu Macau. Nu conta cât de blând a fost Vegas cu mine, un lucru care a rămas era încăpățânarea lui…

– Știu, dar dacă ai fi avut de ales, nu l-ai fi lăsat pe Macao să treacă prin așa ceva, nu-i așa?… Și copilul ăsta la fel. Nu-l lăsa să înfrunte nimic singur.  Vegas a suspinat greu. Expresiile sale faciale au început să se înmoaie. Am considerat că acesta era un semn bun, așa că m-am grăbit să continui.

– Știu că nu-ți place ce ți-a făcut tatăl tău, așa că nu crezi că asta este o modalitate de a remedia totul? Cu acest copil va fi diferit, îl vom crește cu dragoste. Deci, cum ți-ar fi plăcut să te trateze tatăl tău? Mă ajuți să-l cresc, Vegas? Să lăsăm fiecare problemă, fiecare conflict, să se termine cu acest copil, Vegas, am spus în timp ce mă uitam la copilul mic, care acum dormea.

– Și cum poți fi sigur că în viitor nu va deveni o persoană ca mama lui?

– Pentru că mama lui l-a părăsit deja, așa că te asigur că îl voi crește să fie un om bun, l-am implorat pe Vegas și mi-am pus capul pe umărul lui.

– Atunci copilul ăsta o să fie puțin nebun. O să vorbească singur, o să gândească singur, o să mănânce bine și o să fie arogant… dar de îndată ce Vegas a terminat de vorbit, m-am aplecat în față și l-am sărutat pe obraz.

– Mulțumesc!!!

– Ce? Încă nu am fost de acord.

– Nu fugi de inima ta, am spus încercând să îl necăjesc

– Chiar dacă inima mea nu este dispusă să îl accepte, totuși accept totul datorită ție, Pete.

Am zâmbit larg și i-am dat un sărut pe buze.

– Deci care să fie numele tău? Am privit chipul bebelușului cu ochii închiși din brațele mele.

– Red, a spus Vegas cu o față împietrită.

– Ticălosule! Fratele tău s-a uitat prea mult la Phra Khanong*… Ar trebui să alegem un nume, care să fie asociat cu tine, ca să putem crea rapid o legătură. Am făcut o grimasă și am continuat să mă gândesc la asta.

*[ N.T: Face referire la filmul Red Phra Khanong (แดง พระโขนง)  Red a fost fiul lui Mae Nak Phra Khanong. Red a fost de fapt un copil fantomă.]

– Nu vreau să fie asociat cu numele meu! Vegas a aruncat o privire scurtă și și-a întors capul.

– Tu…Tu ce? am spus, ignorând ce a spus Vegas.

Vegie! I-am tras un cot în lateral lui Vegas, acuzându-l că nu este creativ.

– Venice…Venice este în regulă, nu-i așa? Nu numai că seamănă cu numele tău, dar este și numele unui oraș ca Macau. Mi-am lăsat ochii să strălucească până când Vegas a suspinat din nou și a dat din cap în semn de acord.

– Dar Macau nu va accepta asta cu siguranță, a spus Vegas pe un ton stresat.

– Cred că pot să discut cu Macau. Eram încrezător că Macau va înțelege totul dacă aș argumenta pe înțelesul lui.

– Ce ești tu? Un antrenor de viață? Atât de bun cu persuasiunea? Am râs la cuvintele lui Vegas.

Știi, de când m-ai închis în camera ta am citit doar cartea Filosofia vieții.

– Așteaptă o secundă. Mai întâi îl voi duce pe Venice să doarmă în pătuț. L-am dus pe Venice în pătuț și l-am privit cu drag.

– Cu siguranță ești mama lui… Atunci eu trebuie să fiu tatăl lui.

– Suntem părinți? am spus încet, fiindu-mi teamă că Venice s-ar putea trezi.

– Există o diferență de vârstă atât de mare. Și totuși îl vom lăsa să ne spună Phi?

– Atunci îți va spune ție tată și mie Phi.

– Ție o să-ți spună mamă, bine? I-am arătat degetul mijlociu lui Vegas până când a izbucnit în râs.

– Vino aici, m-a rugat Vegas.

– Stai jos. M-am urcat în pat și m-am așezat lângă Vegas. El m-a tras într-o îmbrățișare.

– Ce? Vegas s-a aplecat și m-a sărutat pe obraz.

– De acum încolo, trebuie să stai cu mine pentru tot restul vieții tale. M-am simțit copleșit, inima îmi bătea necontrolat.

– Îmi ceri să fiu iubitul tău? Gura mea a fost mai rapidă decât gândul meu. Deja mă gândisem că ar fi atât de emoționant dacă el mi-ar cere să fiu iubitul lui.

– NU, a spus Vegas. M-am încruntat imediat.

– Atunci dă-mi drumul.

Îmi ceri să fiu din nou în starea inițială ca subaltern? Nu sunt interesat.

– O să-ți cer să fii soția mea, pentru că suntem împreună, tu, eu și nenorocitul de acolo.

– Nu vorbi așa despre Venice!!! Eram iritat. Venice era un copil atât de drăguț, iar Vegas avea inima așa de rece!

– Ne-am văzut pentru câteva zile și mi-ai luat toată iubirea. Serios? Vegas a râs, întorcându-se să-mi atingă din nou fruntea.

– În concluzie, trebuie să rămâi cu mine pentru tot restul vieții tale. Chiar dacă nu erau cuvinte dulci și nu erau cuvinte prin care să ceri cuiva să îți fie iubit așa cum ar face un om normal, tot mă simțeam extrem de fericit.

– Toată viața mea, până în ultima mea zi. Mi-am înfășurat brațele în jurul lui Vegas și mi-am îngropat fața în pieptul lui. Ochii mei se holbau la Venice în pătuț și mă gândeam că va trebui să îl cresc cât mai bine. Dar de ce imaginea din ochii mei părea acum atât de ciudată? Vegas stătea întins pe patul de pacient și Venice în pătuț ca…

– Hahaha, e ca și cum tocmai l-ai fi născut pe Venice. Parcă asistenta a adus copilul aici pentru ca mama să-l alăpteze. Hahaha. Am râs cu poftă. Vegas doar a dat din cap și m-a îmbrățișat mai strâns ca înainte.

De ce mă simțeam cu adevărat împlinit acum? Atât îmbrățișarea lui Vegas, cât și privirea din ochii lui Venice depășeau cuvântul fericire.

Fie ca de acum înainte numai lucruri bune să vină în familia noastră și nimic să nu ne mai poată despărți unul de celălalt…

 

~ Un bebeluș!? Un bebe? ??~

 

-Sunny-

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
1
+1
1
+1
4
+1
0
+1
0
+1
0

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *