Virtual Alpha și eu
Capitolul 42: Cățeluș beat (a doua parte)
– ?! Stai, Yuugo. Ce vrei să spui?
– Nu vrei?
– Nu e că nu vreau, e pur și simplu ciudat să ceri asta!
Mă gândisem la asta și într-un final luasem decizia să cedez. La urma urmei, aveam de-a face cu o persoană beată. Nu simțeam deloc că ceea ce îi spuneam ajungea în mintea lui… Probabil că ar fi fost o pierdere de timp chiar dacă m-aș fi opus ferm.
Am luat o înghițitură de apă în gură. În timp ce mă gândeam ce să fac de acum incolo, Yuugo, care se uita la mine de ceva timp, își apropie fața de mine. Încet, buzele noastre se lipiră și limba lui intră în gura mea.
– Gh.
– Hehe, s-a vărsat.
Să faci pe cineva să bea din gura ta era mai dificil decât îmi imaginam. Apa vărsată îi udă cămașa lui Yuugo, dar el zâmbea fericit în timp ce își ștergea picăturile de apă din jurul gurii cu vârful degetelor.
– Ei bine… evident că asta nu va funcționa… stai, ce…
– Poate că ar trebui să te urci pe mine așa.
Dintr-odată, brațele lui Yuugo se întinseră spre mine și mă ridicară deasupra lui. Când mi-am dat seama de asta, eram deja în poala lui Yuugo, într-o poziție față în față cu el.
Chiar dacă era beat, forța lui Yuugo era surprinzător de puternică. Așa cum era, de altfel, de așteptat de la un Alfa.
– Bine. Să mai încercăm încă o dată.
Yuugo spuse asta la fel ca un profesor, apoi își puse brațele în jurul taliei mele.
În atmosfera în care părea că nu avea să-mi dea drumul până nu o voi face bine, luasem încă o înghițitură de apă din sticlă ca dovadă de resemnare.
Încercam să-l sărut cu toată puterea mea… dar, așa cum mă așteptam, nici din a doua încercare nu îmi ieșise bine.
Mai mult decât atât, cred că acest lucru era un pic periculos pentru mine.
După ce repetasem mai multe transferuri gură la gură, care nu mergeau bine indiferent cum aș fi făcut-o, corpul meu devenise neputincios de înfierbântat.
Nu mă puteam opri din a-mi balansa șoldurile. Partea din mine care se atingea de Yuugo se simțea atât de bine încât nu mai puteam suporta.
Îmi înfășurasem brațele în jurul gâtului său, astfel încât să-mi pot lipi corpul mai aproape de al lui. Mi-am apropiat fața de ceafa lui și mi-am eliberat respirația, care devenise fierbinte.
– Și tu ești beat, Sou?
– …Probabil, pentru că cineva anume și-a eliberat feromonii.
Totul fusese din cauza feromonilor lui Yuugo. De fiecare dată când buzele noastre intrau în contact, parfumul lui Yuugo devenea din ce în ce mai puternic.
Mirosul acela amestecat cu mirosul de alcool îmi topea rațiunea.
– Atunci, îmbată-mă și pe mine cu feromonii tăi, Sou.
– Ești deja suficient de beat de la alcool… despre ce vorbești?
– Am un stomac separat pentru tine. Haide, dă-mi feromonii tăi.
– Mn… gh, oprește-te…
Mâna lui Yuugo se strecură prin spațiul liber al pantalonilor mei de trening. Yuugo zâmbea bucuros din nou, în timp ce își întindea degetele spre partea centrală a corpului meu, care era deja întărită aproape la limita ei maximă.
Se uită la mine cu o expresie relaxată și îmi linse penisul cu limba în timp ce mă privea.
– Yuugo… o să-mi dau drumul.
– E în regulă, dă-ți drumul. Vreau să-ți văd fața atunci când te simți bine.
Nu mă mai puteam abține nici măcar o clipă când îmi șoptise asta aproape de ureche. O cantitate mică de lichid alb ejaculase în mâna lui Yuugo, care continua să se miște în lenjeria mea.
Mă agățasem de Yuugo cu corpul încă tremurând necontrolat. După ce termină de lins lichidul alb din mâna sa, Yuugo se ridică de pe canapea cu mine încă în brațele sale.
– Stai… unde te duci?
– Mă gândesc să fac un duș.
– Ești beat, e periculos să faci asta.
– De aceea te iau cu mine.
Cu corpul meu, care tocmai ejaculase, era greu să-i rezist cum trebuie. Odată ajunși în cabină, Yuugo începu să-mi dezbrace hainele înainte de a și le scoate pe ale lui. Fredona o melodie și era binedispus.
– Ești încă beat?
– Hmm, cred… nu pot spune sigur…
Răspunsul lui fusese mai lent decât de obicei. Expresia feței sale devenise mai asemănătoare cu cea obișnuită, dar încă era greu de spus că revenise la normal.
Când intrarăm împreună în baie, primul lucru pe care l-am spălat era jumătatea inferioară, care tocmai fusese pătată. În timp ce făceam asta, îi spălam și mâinile lui Yuugo cu grijă. Încă fredona melodii și își sprijinea corpul de spatele meu.
– Sou, vreau să te sărut.
Începuse să spună astfel de lucuri. Când mi-am întors privirea pentru a vedea expresia lui, buzele mele îmi fuseseră sigilate înainte ca eu să pot răspunde.
– Îmi place de tine, Sou… chiar te plac.
– Știu asta deja.
– Nu. Vreau să știi cât de mult te iubesc.
– Am spus că e suficient asta!!
Yuugo era atât de păcătos pentru că își repeta dulcele mărturisiri printre săruturi. Motivul pentru care întregul meu corp căpătase o culoare de roșu aprins, nu era doar pentru că apa de la duș era prea fierbinte.
– Te iubesc, Sou.
– … Știu deja, încetează.
Beat, el devenea treptat din ce în ce mai periculos. La început era pur și simplu inexpresiv, apoi devenise lipicios ca un cățeluș, iar acum așa.
De obicei, Yuugo era genul de persoană care își exprima dragostea destul de clar în cuvinte, dar eu încă nu mă puteam obișnui cu asta. Așa ceva era prea dificil pentru mine.
– Dar tu, Sou? Ce spui despre mine?
– Și eu… stai, nu o să-ți spun, idiotule.
– Eh…?
– Spun doar că nu o să-i fac pe plac unei persoane bete.
Asta era pur și simplu jenant.
Pentru a distrage atenția de la acest sentiment, luasem dușul și îl pusesem peste capul lui Yuugo, lăsându-l să curgă cât de tare am putut.
În timp ce-mi treceam degetele prin părul său pentru a clăti balsamul de păr aplicat mai devreme, Yuugo scutură din cap de parcă ar fi vrut să îndepărteze apa fierbinte care-i curgea pe față. Stropii de apă fierbinte mă stropeau și pe mine.
– Hai, nu te mai prosti și spală-te mai repede.
– Bine.
Yuugo începuse să-și spele părul. Între timp, eu mă ocupam de duș. După ce terminasem de spălat toată spuma, Yuugo închise ochii și schiță un zâmbet, părând că era fericit. El chiar semăna cu un cățeluș astăzi.
După ce i-am clătit și corpul, am ieșit din baie. Yuugo, îmbrăcat într-un halat de baie, venise spre mine și mă îmbrățișase din față.
– Ca o continuare a cuvintelor tale de mai devreme, poți să-mi vorbești despre asta când nu sunt beat? Vreau să aud și eu cum te simți, Sou.
Părul ud al lui Yuugo îmi gâdilă urechea. Rugămintea sa, pe care o spusese cu voce răsfățată, sună oarecum greu de refuzat. Mirosul de feromoni amestecați cu aroma șamponului nu era prea plăcut.
Dorința trupească, pe care o uitasem pentru o vreme după ce făcusem dușul, începea din nou să izvorască din interiorul corpului meu.
– …Doar dacă îmi mai amintesc despre asta până mâine.
În timp ce îi răspundeam, îmi frecam corpul de al lui Yuugo ca și cum îl invitam. I-am supt clavicula, care se zărea prin deschizătura halatului de baie.
Yuugo își trecu degetele peste ceafa mea. Corpul meu nu se putea opri din tremurat de la plăcerea de a fi mângâiat pe semnul mușcăturii.
– Haa… Yuugo, feromonii tăi sunt mai puternici… decât de obicei.
– Mi-e greu să-i controlez din cauza alcoolului. Îmi pare rău.
– Ah, ah… devin din nou tot mai puternici.
– Sedu-mă și tu cu feromonii tăi – voi pune mult din ei adânc în tine.
Doar de la aceste cuvinte rostite de Yuugo, începeam să-mi simt miezul cum se întărește fără a-mi da drumul.
*
…Această persoană în stare de ebrietate este prea periculoasă.
A doua zi, vocea mea era perfect răgușită. S-ar putea să fi fost prima oară când ajungea acasă într-o starea atât de rea – Yuugo chiar fusese atât de periculos aseară. Acesta încă dormea adânc lângă mine acum. Părea să fi băut mult și mă întrebam dacă va fi bine cu mahmureala?
Totuși, nu mai mirosea a alcool.
Mi-am apropiat fața de gura lui și am încercat să-l adulmec. Ochii lui Yuugo se deschiseseră imediat.
– Scuze, te-am trezit?
– Vocea ta este răgușită. Te doare gâtul?
– Sunt în regulă… Dar tu, ești bine cu mahmureala?
– Sunt bine. Pentru că alcoolul nu persistă în corpul meu.
Yuugo își ridică încet corpul și făcu o întindere mare. Îmi trase corpul spre el și mă făcu să stau lipit de poala lui, cu fața în lateral.
– Bună dimineața, Sou.
Yuugo, care mă salutase de dimineață, mă sărutase apoi pe obraz în timp ce scotea sunete lipicioase.
– ‘Neața!… dar este deja aproape de amiază.
– Ai dreptate.
Ceasul arăta ora unsprezece. Adormisem în zori, așa că nu puteam spune că avusesem un somn suficient până la ora asta.
– Ce ar trebui să facem cu micul dejun? Crezi că poți să ieși afară să cumperi ceva? Dacă nu, voi comanda.
– Atunci hai să comandăm. Nu cred că pot merge.
– Hehe. Îmi pare foarte rău.
Își ceruse scuze, dar expresia lui părea oarecum fericită. Chiar și după ce efectul alcoolului dispăruse, Yuugo arăta tot ca un cățeluș. Simțeam că pot vedea o iluzie cu el dând din coadă.
– Ar trebui să ai grijă de mine așa cum trebuie.
– Știu. La urma urmei, asta ți-am promis.
– Iar tu dacă ai de gând să mă izbești tare, atunci ar trebui să ai grijă de mine cum trebuie după aceea…
Asta îi spusesem lui Yuugo și când era beat pe la jumătatea nopții trecute.
Se pare că încă își amintea clar.
– Sunt genul de persoană care deși nu mai am alcool în corp, amintirile îmi rămân… Deci, nici eu nu am uitat cealaltă promisiune pe care am făcut-o față de tine.
– …Uf.
Cealaltă promisiune… nu era nicio greșeală că se referea la chestia aceea.
– Ce zici să o lăsăm până când ți se vindecă gâtul? Șoptește-mi doar dragostea ta pentru mine cu vocea ta dulce, Sou.
– …Nu ridica ștacheta.
Oricum vocea mea nu e drăguță… Ceva de genul să-i șoptesc dragostea, pare deja imposibil doar imaginându-mă făcând asta.
Îmi întorsesem fața de parcă aș fi vrut să fug de privirea strălucitoare a lui Yuugo și scosesem un oftat puternic. Chiar dacă spuneam asta, eram în continuare îmbrățișat strâns în brațele lui Yuugo.
Căldura lui și bătăile inimii sale pe care le puteam simți din contactul trupurilor noastre erau atât de confortabile încât nu voiam să mă îndepărtez de el.
– Voi aștepta cu nerăbdare.
Yuugo spuse ca și cum ar fi vrut să se asigure de asta. Mi-am apropiat fața de umărul lui și, în loc să-i răspund, l-am mușcat cu putere.
Sunt foarte încinși cei doi. Yugo este nerăbdător să audă cuvinte de dragoste și iubire de la Sou, însă nu înțeleg reținerea lui Sou.
Până la urmă sunt pereche predestinată de ce Sou mai are rețineri de a îi spune lui Yugo cât de mult îl iubește, de ce nu o poate spune în cuvinte?
Aștept cu interes continuarea acestor doi îndrăgostiți.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️❤️❤️
Mai sunt două capitole si ne vom lua rămas bun de la cei doi. Autorul a vrut să ne arate si cum reacționează Sou la un Yuugo beat. Desi Yuugo era cățelul, pana la urmă Sou a fost cel care a mușcat din “stăpânul” său.
Care e cățelușul acum ,Sou cred, nu Yugoo….
Doi îndrăgostiți, într-o poveste îndrăgostită….
O poveste cu multa dragoste,iubire,fericire etc
Așa ar trebui sa fie toată lumea când e beata,iubăreață
Mulțumesc pt traducerea acestui capitol
Exact asta raspunsesem mai sus fara sa citesc comentariul tau. Cățelușul Sou si cainele Yuugo
Adorabili, delicioși și minunați…❤️❤️❤️❤️❤️
asa cum ne-au obișnuit pe tot parcursul nuvelei
Doi cățeluși poznași care dau din codiță și mușcă tot ce prind! Yuugo a fost chiar lipicios așa că Sou nu a mai avut scăpare, a căzut în capcana puternicâ a feromonilor lui Yuugo! Au fost chiar haioși cum reacționau instinctiv la orice gest și vorbă dulce spusă de celălalt! O să ne fie dor de drâgălășenia lor!❤️❤️❤️
Da, doi catelusi draguti si jucausi. O sa am grija sa-i mai aduc pe grup ca sa va distrati cu ei <3
Foarte dulci și adorabili amândoi, mulțumesc ❤️
Multumesc si eu si pupici de la ei :*