We Best Love N°1 – For You – Capitolul 1

We Best Love N°1 – For You – Capitolul 1

Înecați împreună!

 

– La naiba! M-a făcut să mă simt rușinat în fața atâtor oameni!

 Zhou Shu Yi a deschis dulapul, a vrut doar să-și recuperereze colierul și efectele personal, când a fost lovit în față de ușa dulapului pe care o trântise prea tare. Și-a acoperit fața dureroasă și a înjurat ofensator. Fang Zhang Wen și Liu Bing Wei l-au urmat pe Zhou Shu Yi în vestiar crezând că prietenul lor, adesea puternic și cu o stimă de sine ridicată, era trist că a pierdut competiția, așa că l-au ajutat să se așeze pe o bancă chiar în fața toaletei.

 

– Important este că ești bine, nu fi trist. Liu Bing Wei a spus.

Fang Zheng Wen a vorbit imediat după aceea pentru a-l mângâia:

Hai, să mergem! La urma urmei, nu este foarte diferit de a vedea o pasăre care cade de mai multe ori înainte de a învăța să zboare. Cine nu a căzut niciodată în apă de mai mult de zece sau douăzeci de ori în timp ce învăța să înoate? De asemenea, acum că ai căzut așa, toată lumea te cunoaște și vei deveni o celebritate la școală!  – Afurisitul ăsta de Gao Shi De m-a făcut de rușine în fața tuturor acelor oameni!, spuse Zhou Shu Yi care fusese profund stânjenit în fața fetei care îi plăcea. Îi era teamă că făcuse o impresie proastă și voia să-l facă pe Gao Shi De să plătească pentru asta cu aceeași monedă.

Când mă voi răzbuna, voi fi nemilos.

Zhou Shu Yi a înjurat mental, amintindu-și brusc ceva foarte important; apoi întoarse capul, miji ochii și se uită la cel mai bun prieten care stătea lângă el.

– De ce nu mi-ai spus că cel cu numele Gao s-a înscris la cursă? Liu Bing Wei s-a uitat la Zhou Shu Yi cu ochii lui ascuțiți și și-a pierdut bătăile inimii în agitație.

S-a scarpinat pe cap și a spus cu o conștiință vinovată:

Am crezut că este un caz de omonimie, același nume și același prenume.  În calitate de președinte al clubului de înot și organizator al evenimentului „Noi studenți se alătură clubului pentru a câștiga competiția PK”, văzuse lista jucătorilor înainte de competiție, dar nu se gândise deloc la asta.

Hai să uităm! La urma urmei, ne cunoaștem de mult timp … suntem cu toții vechi prieteni.

Fang Zhang Wen a încercat să minimizeze, dar chiar înainte de a termina de vorbit a fost întrerupt de Zhou Shu Yi.

– Cine este un vechi prieten de-al meu? Din clasa a cincea m-a bântuit! M-a urmat de la primară la gimnaziu, de la gimnaziu la liceu. Am tolerat până în ultimul an! Credeam că am scăpat de acel copil enervant când am fost admiși la două universități diferite. Nu mă așteptam să-l mai văd aici, cu atât mai puțin că se va transfera la noi în al doilea an. Nu-i voi mai permite să mai facă ca în trecut, de data aceasta nu-l voi lăsa să scape ușor!

Cu cât vorbea mai mult Zhou Shu Yi, cu atât era mai supărat și cu atât tonul vocei îi creștea mai tare. Toți cei din vestiar îl puteau auzi.

Fiind unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, Liu Bing Wei l-a bătut pe piept și i-a spus:

Da, nu-l pot lăsa să te privească de sus în jos. Cum vrei să-l aranjezi? Bazează-te pe mine!

Bravo frate! Zhou Shu Yi a bătut mâna pe care Liu Bing Wei o pusese pe piept, iar acesta din urmă s-a uitat la el în secret. Era extaziat de ideea de a fi susținut de el. Cei doi s-au privit ca doi complici și cu un zâmbet malefic pe buze. Au decis să-și unească forțele și să facă o muncă grozavă în echipă.

Alături de ei, Fang Zheng Wen s-a uitat îngrijorat la cele două persoane care ajunseseră la o înțelegere și a oftat din greu: Uf.

~~~~~~~~

Așa că din ziua următoare s-au întâmplat lucruri ciudate în jurul lui Gao Shi De. Fie că era un uscător de păr plin cu pudră de talc sau un sifon care fusese agitat, el nu fugise și suferise totul în tăcere. Să pună pudră de talc pentru ca prima persoană care folosește uscătorul de păr să fie acoperită cu pudră albă, să ceară unei fete să-i dea o sticlă de sifon de băut după un meci de baschet care fusese agitată anterior pentru a exploda la deschidere.

 

Imaginând o persoană născută sub o stea rea, s-ar fi așteptat la un suflet îndurerat, care era nevoit să sufere în fiecare zi: dacă ar fi mers pe stradă, de exemplu, după câțiva pași ar fi călcat pe excrementele unui animal. Sau dacă pentru o clipă ar fi fost distras în timp ce conducea, s-ar fi izbit de un copac sau ar fi lovit din plin singurul stâlp de telefon. Gao Shi De, pe de altă parte, era exact opusul. Fie că era un uscător de păr umplut cu pudră de talc sau un sifon care fusese bine agitat, el scăpase de fiecare atac, scăpând miraculos nevătămat.

~~~~~~~~

– La naiba! Este o bombă! a exclamat Shi Zhen Yu, un student în anul al patrulea la Ingineria Informației; uitându-se mai întâi la sticla PET, apoi la corpul lui complet udat de băutura delicioasă și, în cele din urmă, rămase uluit pe loc. Gao Shi De a zâmbit mulțumit. Când a luat sticla din mâna prietenului său, întorcând-o în mâini, a văzut inscripția scrisă de mână cu un marker permanent: „Gao Shi De tu ești un idiot”. De îndată ce și-a ridicat capul, l-a văzut pe Zhou Shu Yi, nedumerit, vorbind cu o altă persoană cu vedere la balustrada standurilor de la etajul doi.

– Omule, nu cumva ești posedat de Conan, zeul morții din Tokyo, care te-a prins în dimensiunea Yin? Dacă nu, cum explici toate lucrurile ciudate care ți se întâmplă?

– Serios?

– Fie ești persecutat, fie cineva vrea să te aibă în mâna lor.

– Să mă aibă în mâna lor?!, a strigat victima nevinovată la camarazii săi neîncrezători care stăteau pe bancă, în timp ce folosea un prosop pentru a șterge băutura carbogazoasă care îi explodase în față.

Evident că avea o idee precisă despre cine era regizorul acelei capodopere asemănătoare seriei „Stranger Things”, dar a răspuns absent la întrebarea care i-a fost pusă de când privirea îi căzuse pe Zhou Shu Yi, stând în tribună la al doilea etaj al sălii de sport.

Gao Shi De și-a strâns buzele și a zâmbit din nou în acea direcție. Vinovatul de toate acestea și-a întors imediat privirea, clar că avea o conștiință vinovată. Prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic, el ar face totul pentru a se asigura că atenția, gândurile și ochii acelei persoane rămân concentrate asupra lui.

Chiar dacă sentimentele care l-au impulsionat pe Zhou Shi Yi erau furie profundă și dorința disperată de răzbunare, nu-i păsa; era dispus să îndure totul. Cunoscând caracterul celuilalt atunci, a continuat să-i zâmbească batjocoritor chiar și atunci când a observat că Liu Bing Wei punea un braț în jurul umerilor lui Zhou Shu Yi în timp ce vorbea cu el.

 

Departamentul de Management.

– La naiba! Norocul acelui băiat este de asemenea fantastic.

În sala de clasă a departamentului de finanțe, Zhou Shu Yi stătea în rândul din spate, sprijinindu-și picioarele pe birou și, după obiceiul lui, se juca cu pandantivul colierului atârnat de gât, mormăind.

Inițial a plănuit să facă poze cu telefonul mobil care să-l surprindă pe Gao Shi De în situații incomode, dar nu se aștepta ca planul său să implice și persoana apropiată lui Gao Shi De.

Fang Zheng Wen a atins creta de pe masă și s-a uitat la Liu Bing Wei:

Salut! Ce alte trucuri nu au fost încă folosite? Apoi, după ce a mers la tablă, a început să scrie „Un  milion de moduri ca să-l distrugi pe Gao Shi De” cu litere mari, a continuat, de asemenea, să detalieze toate modalitățile posibile și cele mai ciudate glume de a supune oameni cum ar fi găluște cu gândaci, să pună praf de ardei iute în  geantă pentru înot, să-l sune și apoi să tacă, să folosească ceară pentru a-i îndepărta sprâncenele, să îi taie pe ascuns părul din nas, să îi pună o gumă de mestecat în păr.

– Tu vrei? Liu Bing Wei a pus jos  creta și s-a apropiat de omul responsabil de întreg proiectul; mintea planului făcând o nouă glumă cu voce joasă.

– Să găsești pe cineva să-l bată?

 Imediat ce a terminat de vorbit, Zhou Shu Yi a strigat:

Ești bine? Din fericire, încă studiezi dreptul și, în realitate, până acum, nu ai făcut nicio mișcare nesăbuită.

Fang Zheng Wen a aruncat și creta, a mers în spatele clasei și a încercat cu amabilitate să-și convingă prietenul.

– Uită, în orice caz vom pleca în curând. Ar trebui să fim oameni mai maturi odată ce absolvim.

Fang Zheng Wen, persoana care reușea să-l convingă de când era în clasa a șasea a școlii elementare, era foarte dezamăgit să-i audă cuvintele, și-a ridicat bărbia și a răspuns:

– Deci doar pentru că este pe cale să absolve, trebuie să fie tratat bine? Vreau să las o comemorare profundă a vieții sale la facultate pentru anii săi următori.

Fang Zheng Wen a oftat neputincios și a spus:

– Ai spus același lucru și înainte, dar odată ce ai căzut dintr-un copac și când Gao Shi De a trecut pe lângă tine, te-a salvat. La fel și în anul III de gimnaziu și din nou în liceu. Ori de câte ori spui că vrei să organizezi o ceremonie memorabilă, tu ești cel care suferă de propriile tale glume.

Acea frază i-a provocat persoanei în cauză aceeași reacție pe care ar fi  avut-o o pisică când i s-ar fi călcat coada, pisoiul trufaș a explodat pe loc.

– Ce spui? Crezi că voi pierde pentru totdeauna în fața lui Gao Shi De?

 – Vreau să spun că sunteți amândoi adulți, dacă aveți ceva de spus unul altuia, o puteți face.

Fang Zheng Wen a fost întrerupt chiar înainte de a putea termina fraza. Zhou Shu Yi a fost atât de supărat încât și-a luat rucsacul și a sărit în picioare, stând în fața celorlalți doi oameni din clasă.

Vreau doar să-l ucid și nimeni nu vrea să mă ajute.

– Zhou Shu Yi!

Fang Zheng Wen a strigat numele prietenului său în timp ce încerca să oprească persoana care acționa mereu impulsiv.

– Nu mă urma.

Între timp, Liu Bing We a rămas acolo unde era și a ridicat din umeri, deoarece deja plănuise să-l lase pe Zhou Shu Yi să lupte singur.

Bineînțeles că nu putea ști că de îndată ce se ridica, și el va primi un țipăt de la persoana supărată din fața lui.

– Oh.

Liu Bing Wei tocmai își atinsese nasul, dar apoi s-a așezat din nou pe masă, privind în spatele sălii de clasă în timp ce Zhou Shu Yi a fugit și a dispărut din vedere.

În orice caz, voi absolvi!

 – Douăzeci și unu de ani, dar încă atât de capricios. Fang Zheng Wen a ajuns la tablă, neputând să nu ofteze.

– Are douăzeci și unu și încă e atât de drăguț.

~~~~~~~~~~~

A doua zi.

În interiorul unei săli de clasă dintr-un colț al campusului a fost amplasat un pian negru Steinway, donat de absolvenți și, deși magnific, purta semnele timpului.

Cu toate acestea, în fiecare an, școala  angaja îngrijitori profesioniști pentru a-l acorda și a-l repara dacă era necesar; prin urmare, în ciuda faptului că a fost acordat cu mulți ani în urmă, reușea  totuși să reproducă o melodie sensibilă.

Zhou Shu Yi a călcat pedalele din partea de jos a pianului cu vârfurile pantofilor, în timp ce apăsa unele dintre cele optzeci și opt de taste pentru a verifica dacă instrumentul este în ton înainte de a începe să cânte mai continuu și mai suav. Sub capacul ridicat al pianului, ciocanele au lovit corzile în succesiune și melodia a început să se audă din magnificul instrument muzical. Băiatul care stătea în fața pianului arăta ca un tânăr elegant, îmbătat de sunetul blând al pianului, în timp ce își legăna sinuos corpul și fredona o melodie.

Zhou Shu Yi a închis ochii, nici măcar pianistul nu a putut opri progresul melodiei sale. Sunetul liniștit, frumos și relaxant s-a auzit chiar în afara clasei.

Gao Shi De stătea în curte chiar în fața ferestrei clasei de la care pianul era parțial vizibil, așa că, în timp ce asculta dulcea melodie, s-a ridicat să vadă cine cânta la pian.

 

După cum era de așteptat, impulsivitatea și iritabilitatea celor doi băieți erau foarte diferite. Băiatul care stătea la pian părea îmbătat de sunetul pe care îl producea și își mișca sinuos corpul în timp ce fredona o melodie. Oamenii care cântă la pian închid adesea ochii, Zhou Shu Yi a făcut același lucru când pianul a cântat cele trei note înalte care suna perfect împreună cu celelalte, până când ciocanul a lovit ultima coardă și persoana a rămas privind pe fereastră splendidul spectacol, el a aplaudat involuntar și a exclamat:

BRAVO!

Persoana cufundată în muzică nu a răspuns, ci a întors capul surprins privindu-și inamicul, care a rămas afară urmărindu-l fără să știe cât timp.

De ce nu continui? Cânți foarte bine.

 – Ar trebui să cânt doar pentru că vrei să mă auzi? Cine te crezi?

Zhou Shu Yi nu cântase niciodată o melodie compusă de el în fața nimănui, iar acum prima persoană care a auzit-o a fost cea pe care o ura cel mai mult. Lui Zhou Shu Yi îi era rușine. Bărbatul, sărind peste fereastră cu un salt mare, a intrat în sala de clasă și s-a apropiat încet de adversarul său, uitându-se precaut la fața lui Zhou Shu Yi înainte de a vorbi:

Persoana care mi-a jucat toate acele farse înainte, ești tu!

Ce farse? Nu înțeleg despre ce vorbești. Persoana cu o înălțime de un metru și optzeci, aplecată apropiindu-se de Zhou Shu Yi, i-a adulmecat gâtul pe partea stângă și a spus ferm:

Miroase a pudră de talc.

Persoana cu conștiință vinovată și-a schimbat imediat expresia și chiar dacă nu s-a mișcat, l-a împins pe celălalt care era prea aproape de el, apoi și-a ridicat cu mândrie bărbia pentru a răspunde: Știu foarte bine că faci cacealma și în orice caz. L-am aruncat după ce l-am folosit. De îndată ce Zhou Shu Yi a terminat de vorbit, a văzut expresia mulțumită de pe fața celuilalt.

– Știam.  Surprins că a căzut în acea capcană simplă, Zhou Shu Yi a închis gura de iritare.

– Ce ai aruncat? Tonul încrezător al celuilalt l-a făcut să sară în picioare pe băiatul popular care nu mai știa să explice. După ce s-a uitat la Gao Shi De înfuriat, Zhou Shu Yi a părăsit sala de clasă ca și cum ar merge pe foc.

Zhou Shu Yi! Gao Shi De, care a rămas în clasă, nu a lăsat adevăratele sale sentimente să-și părăsească inima, în timp ce privea spatele celuilalt dispărând complet din vedere, dar și-a strigat mental pentru a păstra acel moment în inima lui.

~~~~~~~~~~~

La naiba, tipul ăla este ca o bomboană lipicioasă de care nu poți scăpa. Poți să dai peste el oriunde ai merge.

Zhou Shu Yi s-a plimbat prin campus cu o față îmbufnată, intenționând să înoate câteva ture în piscină pentru a se elibera de acele sentimente ciudate de disconfort. Deodată, a văzut două siluete cunoscute din spate, în fața lui. Instinctiv făcu câţiva paşi mai aproape; a vrut să încerce să sară din surpriză și să-i sperie, dar pe neașteptate a auzit conversația care avea loc între cei doi.

Zheng Wen, mă urăști? Pe coridorul clădirii școlii, oamenii s-au oprit și s-au întors să-l privească pe băiatul acela dând din ce în ce mai mult înapoi în timp ce asculta o altă întrebare: Îți place de mine?

Fang Zheng Wen a încremenit, uitându-se în jur confuz. Jiang Yu Xin s-a uitat la băiatul care era cu doi ani mai mic decât ea. Fata avea o personalitate deschisă și nu voia să fie atât de ambiguă. Era doar un prieten sau putea fi iubitul ei? Trebuia să știe ziua aceea. Așa că a tras adânc aer în piept și și-a adunat tot curajul pentru a duce la bun sfârșit acea mărturisire bruscă.

Îmi placi. Dacă nu mă urăști,  hai să fim împreună!

 Fang Zheng Wen a ascultat-o ​​pe fată, dar a ezitat să-i răspundă.

Zhou Shu Yi stătea în spatele lor și auzea acea conversație neașteptată în timp ce, inconștient, cu o mână a luat pandantivul atârnat pe piept și a început să-și muște buza. Tocmai descoperise că persoanei de care era îndrăgostit de ani de zile îi plăcea de altcineva.

Era mai rău decât să fii lovit cu pumnul în stomac. Zhou Shu Yi a vrut doar să iasă de acolo cât mai curând posibil, așa că a început în tăcere să se retragă, dar accidental, a scăpat telefonul și a lovit pământul scoțând un sunet clar.

Shu Yi? De ce ești aici? Jiang Yu Xin și Fang Zheng Wen s-au întors simultan să se uite la prietenul lor din copilărie care stătea în spatele lor. Confruntat cu întrebarea fetei, Zhou Shu Yi a venit cu o față jenată, îmbrățișând umărul lui Fang Zheng Wen și prefăcându-se generos.

Grăbește-te și spune-i da lui Yu Xin. Dacă nu o vrei, nu cred că cineva va îndrăzni să-și dorească un astfel de băiețel. În acest fel, îți vei săruta iubita copilăriei! Nu uita să-mi trimiți invitația de nuntă când te căsătorești. Iar pentru copilul pe care îl vei avea în viitor, va trebui să-i fiu naș. Asta e tot.

– Shu Yi… Când Fang Zheng Wen s-a uitat la prietenul său, el a ghicit vag că lui Zhou Shu Yi îi plăcea Yu Xin. Ezitarea sa s-a datorat doar îngrijorării pentru Zhou Shu Yi și reacției sale, așa că nu a știut cum să răspundă la mărturisirea lui Jiang Yu Xin.

Nu te uita la mine atât de dulce. Uită-te la prietena ta. Ok, te las cu acest moment romantic, fără să te mai deranjez.

Zhou Shu Yi, care nu era un tip de lacrimă ușor, i-a ciupit obrajii lui Fang Zheng Wen cu ambele mâini; forțându-l să se uite în direcția lui Jiang Yu Xin înainte de a-l mângâia. I-a dat prietenului său o mică lovitură pe umăr și a fugit imediat din acel loc jenant.

Zhou Shu Yi a văzut lumea din jurul lui trecând de la colorată la alb-negru în timp ce mergea prin acele coridoare și săli de clasă care îi erau familiare; ignorând privirea asupra lui, el și-a aruncat rucsacul peste umeri în timp ce alerga sălbatic spre piscină.

Ce faci? Să alergi pe scări este periculos! De la etajul doi până la al treilea, Shi Zhe Yu, care era aproape copleșit, a țipat la persoana care se grăbea jos; în timp ce persoana care mergea lângă el, deși cu un pas înapoi, a observat lacrimile de pe fața lui Zhou Shu Yi când a trecut pe lângă el.

Shi De? Shi Zhe Yu l-a prins de brațul lui Gao Shi De uimit de reacția lui, dar prietenul lui i-a strâns încheietura pentru a-l împinge cu o mișcare bruscă.

– Deodată mi-am adus aminte de ceva, du-te la cursuri.

– Ce? Mâna i-a căzut slab la șold și privirea i-a căzut liniștit asupra prietenului său de anul doi. Privi acel spate depărtându-se din ce în ce mai mult de el, dezvăluind o privire rănită.

De ce a trebuit să fiu diplomat? De ce să nu mă alegi pe mine? Nu sunt bine? Prostul de Zheng Wen și prostuța Yu Xin, amândoi sunt idioți! Îmi plăcea de  Yu Xin de atât de mult timp.

Zhou Shu Yi stătea în tribune lângă piscină. Și-a dat jos colierul norocos pe care îl ținea mereu legat la gât. Colierul pe care i-l dăruise Jiang Yu Xin și pe care în acel moment îl ținea în mâini în timp ce țipa într-o piscină goală, o piscină în care se hotărâse să se declare fetei de care era îndrăgostit de mulți ani, un bazin în care toate fanteziile lui dispăruseră. Își imaginase că vor deveni cuplul pe care toată lumea l-ar invidia în campus, dar scena mărturisirii lui Yu Xin s-a desfășurat în mintea lui. Prima lui dragoste s-a încheiat chiar înainte de a începe.

Proștilor! Toți nebuni!

Zhou Shu Yi s-a ridicat. Lacrimi calde i se rostogoleau pe obraji în timp ce mergea spre piscină și sărea în apă. Zgomotul stropirii răsuna în clădirea goală, umedă, care mirosea a clor.

Acolo putea plânge cât voia, pentru că oricâte lacrimi ar fi vărsat, se amestecau cu apa din bazin. De asemenea, nu conta cât de urât arăta aspectul lui șocat din cauza plânsului, pentru că fiind singur în acea piscină, mizeria lui nu avea să fie văzută de alții.

A slăbit degetele care țineau strâns colierul și l-a văzut cum se scufundă încet pe fundul piscinei. A decis că va colecta obiectul doar în timpul unui concurs. Fata care îi dăduse acel colier avea acum ceva ce iubea mai mult decât era calificat el să o iubească. Deci ar fi trebuit să renunțe și la acel sentiment? La urma urmei, nu era ca și cum ai pune deoparte un colier pe care îl țineai cândva strâns în mână?

Deodată, o mișcare puternică a apei îi atrase atenția. Zhou Shu Yi și-a întors capul surprins și la văzut în mod neașteptat pe Gao Shi De înotând spre el. Odată ajuns, l-a tras cu furie de braț, încercând să-l scoată cu forța din fundul piscinei.

Prima reacție a lui Zhou Shu Yi a fost, desigur, una de nefericire, așa că oricât de tare l-a tras Gao Shi De, a început să lovească înotând în direcția opusă. După ce au mers înainte și înapoi de mai multe ori astfel, trupurile lor s-au ridicat puțin și asta i-a permis lui Gao Shi De să-l apuce de cot cu o mână și să încercuiască talia lui Zhou Shu Yi cu cealaltă pentru a-l atrage spre sine.

De fapt, Gao Shi De a urmărit acea persoană de când a părăsit sala de clasă cu pianul; el a observat antipatia lui față de el, l-a urmărit în timp ce asista la mărturisirea lui Jiang Yu Xin și, în cele din urmă, plângând cu tristețe.

Așa că l-a lipit pe Zhou Shu Yi de el și i-a sărutat buzele sărate de lacrimile lui.

Sub apă, primul îl privea pe celălalt cu ochi speriați, în timp ce al doilea îl privea calm cum se mișca și își împingea picioarele pentru a se îndepărta de fundul piscinei și a scoate la suprafață persoana care se scufunda după principiul Arhimede si legea plutirii  unui corp scufundat în apă.

– Zhou Shu Yi, ești nebun?

– Tu ești nebun, de ce m-ai sărutat?

Cei doi oameni au înotat până la marginea bazinului, răsuflându-și răsuflarea, apoi au deschis amândoi gura larg, respirând greu.

Cine ți-a spus să mori?

Este treaba mea dacă nu pot ieși la suprafață!

Zhou Shu Yi și-a folosit brațul pentru a șterge buzele care fuseseră sărutate de bărbatul din fața lui. Expresiile și mișcările lui Zhou Shu Yi l-au făcut pe Gao Shi De să se încruntă.

Îți place atât de mult Jiang Yu Xin? Văzând-o cu Fang Zheng Wen și auzindu-i mărturisirea te întristează atât de mult încât nici măcar nu vrei să mai trăiești?

Tonul vocii folosit de Gao Shi De era diferit, Zhou Shu Yi nu-l mai auzise niciodată vorbind așa; dar lucrul care a sărit în minte, ca și în urechi, celuilalt, a fost cu totul altceva.

Stai… de unde știi despre Yu Xin și Zheng Wen?

Dintr-o dată, mintea i-a fost străbătută de un fulger și și-a dat imediat seama că, de la întâlnirea lor în clasă cu pianul, acel băiat l-a urmărit tot timpul până când l-a văzut în momentul său cel mai penibil.

Dintr-o dată s-a enervat și a strigat la el: O, la dracu’! Mă urmăreai!

– Eu…

Gao Shi De, însă, a răspuns cu un singur cuvânt și, în loc să se certe, a încetat să se mai apere.

Zhou Shu Yi l-a înțeles încă o dată greșit crezând că inamicul lui l-a urmat și că mai întâi l-a apucat și apoi l-a târât de mijloc în apă pentru… „răzbunare”, pentru farsele pe care i le jucase anterior.

– Da, recunosc că glumele pe care le-ai suferit sunt făcute de mine. Tocmai m-ai luat și ai văzut în ce stare sunt, asta ai așteptat să râzi de mine? Acum că ai văzut, ești mulțumit? Ieși, pleacă. Vei fi mulțumit acum!

– Nu trebuie să te prefaci că ești puternic dacă te simți trist.

 – Ieși! Nu mă face să te bat!

Zhou Shu Yi și-a strâns mâna dreaptă într-un pumn, amenințându-l pe Gao Shi De și făcându-i semn spre ieșire. Persoana foarte încăpățânată a încetat să mai vorbească, apoi s-a întors și a plecat în tăcere.

Așezat pe podeaua rece din gresie de lângă marginea piscinei, unde mirosul de clor era cel mai puternic, Zhou Shu Yi se uită uluit la apa albastră și mormăi trist pentru sine.

Ce colier norocos. Nu sunt deloc norocos.

Cu toate acestea, Zhou Shu Yi nu știa și nu și-a dat seama imediat că după ce a părăsit piscina într-o stare de spirit calmă și a mers la intrarea de pe cealaltă parte a clădirii; băiatul care plecase înaintea lui, se întorsese la piscină și, după ce se scufundase, luase colierul abandonat la fund. Apoi s-a îndreptat spre vestiarul clubului de înot umed și, oprindu-se în fața dulapului special al lui Zhou Shu Yi, a atârnat colierul de mânerul ușii de fier.

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
1
+1
6
+1
1
+1
4
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *