Dinte pentru dinte- Capitolul 14

Gu Qing Pei dormea lângă el, ca o bombă, ceva ce nu puteai atinge sub nicio formă, pentru că odată ce o făcea, se termina.

Îi provoca o senzație de disconfort în tot corpul.

După un timp, Yuan Yang îi auzi respirația constantă și uniformă.

Chiar adormise? Cum putea să doarmă? Yuan Yang se uită la fața liniștită a lui Gu Qing Pei și o flacără îi aprinse inima.

Nu e tipul ăsta homosexual? Cum de nu reacționează deloc când doarme în același pat cu mine? Dimpotrivă, eu mă simt incomod și nu pot dormi. E atât de enervant.

Yuan Yang închise ochii și se forță să se odihnească o vreme.

Deoarece era o cameră temporară pentru somn construită în interiorul biroului, nu existau ferestre în cameră și era foarte liniște. Doar o lampă de birou slabă de lângă pat putea oferi puțină lumină, dar lumina slabă nu făcea decât să le dea oamenilor și mai mult somn.

De fapt, acesta era un mediu bun pentru somn, dar era foarte deranjant să aibă pe cineva lângă el care nu ar fi trebuit să doarmă niciodată în același pat cu el.

Yuan Yang credea că nu va putea dormi din cauza luminii, așa că voia să o stingă.

Se ridică, își întinse brațele și jumătate din corpul său trecu peste corpul lui Gu Qing Pei, încercând să stingă lampa.

În mod neașteptat, când se mișcă, Gu Qing Pei deschise brusc ochii și îl privi surprins.

Yuan Yang fu și el surprins. Își întinse mâna în timp ce încerca să se tragă înapoi, dar își pierdu echilibrul și toată partea superioară a corpului căzu peste Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei gemu și întinse brusc mâna pentru a-l împinge.

Yuan Yang fu împins pe burtă, iar când stomacul său explodă, nu se aștepta ca Gu Qing Pei să fie atât de puternic. Nu era pregătit, așa că primise lovitura în stomac.

Se enervă brusc, îl apucă pe Gu Qing Pei de gât, strânse din dinți și spuse:

– Vrei să mori?

Ochii lui Gu Qing Pei își recăpătară claritatea, iar el încruntă sprâncenele și întrebă:

–  Ce ai de gând să faci?

Respirația i se acceleră ușor în timp ce vorbea.

Yuan Yang spuse furios:

– Încerc să sting lumina, iar tu m-ai lovit.

Gu Qing Pei respiră din nou, presiunea corpului lui Yuan Yang era mare și îl apăsa. Acel corp musculos și sexy era într-adevăr greu și, deși separat de două straturi de haine, el putea simți clar toată căldura masculină a lui Yuan Yang.

Mușchii pectorali respirau urcând și coborând, ceva legat de faptul că era apăsat pe pieptul lui, ceea ce pentru el nu era un stimul mic, ci unul foarte mare. Fața lui se răci și spuse:

– Poți să te dai jos de pe mine?

Yuan Yang se uită în jos și văzu că partea superioară a corpului său era aproape apăsată pe Gu Qing Pei. Această poziție era cu adevărat nepotrivită. Se ridică repede, o urmă de jenă trecând pe chipul său.

Gu Qing Pei expiră, se ghemui inconștient și întinse mâna să stingă lumina.

Yuan Yang se întinse pe spate, într-o poziție comodă și inima lui se liniști puțin, dar focul încă ardea.

Acum, după ce se liniști puțin, nu putu să nu se gândească la un sentiment ciudat când atinsese pielea lui Gu Qing Pei.

Deodată, simți că patul se schimbă brusc și o umbră trecu peste corpul lui, făcându-l să se răcească. Simți venele de pe frunte pulsând și spuse rece:

– Tocmai ai avut o erecție?

Când îl apăsase pe Gu Qing Pei, simțise acel sentiment ciudat… pe care orice bărbat ar trebui să-l cunoască.

Din fericire, era întuneric, altfel Yuan Yang ar fi descoperit că, chiar și un bătrân ca Gu Qing Pei, care își cultivase o piele extrem de groasă, avea fața înroșită.

Gu Qing Pei rânji și se prefăcu calm, spunând:

– Lucrurile pe care le vezi la mine, nu te-am forțat să le vezi.

Yuan Yang aruncă brusc pătura și se ridică în capul oaselor:

– La naiba, chiar e dezgustător.

După ce spuse asta, își puse pantofii, trânti ușa și plecă.

Gu Qing Pei își întinse corpul, se așeză într-o poziție confortabilă și murmură în tăcere:

– Idiotule.

După ce rămase întins o vreme, Gu Qing Pei nu putu adormi. Corpul îi era foarte fierbinte, iar mintea îi era plină de fantezii senzuale. Poate pentru că nu se descărcase de două sau trei luni, corpul îi era prea sensibil și se întărea la cea mai mică stimulare. În plus, se făcuse de râs în fața lui Yuan Yang, iar gândul acesta îl deprima.

„Tristețea unui bărbat singur”, se gândi Gu Qingpei cu autoironie.

Se întinse inconștient pe o parte pe pat și frecă cearșafurile cu partea inferioară a corpului, dar nu voia să-l atingă cu mâinile, pentru că era destul de urât să se întărească doar atingând corpul lui Yuan Yang. În acest moment, masturbarea era aproape ca și cum ar fi făcut-o pentru Yuan Yang. Nu voia deloc să fantasmeze despre un personaj atât de neplăcut.

De când îl cunoscuse pe Yuan Yang, frecvența cu care se enerva în fiecare zi crescuse brusc, ceea ce era o mare provocare pentru el în cultivarea caracterului său. Nu numai asta, dar trebuia să facă față amenințărilor violente din partea lui Yuan Yang și era mereu îngrozit. Nu știa ce altceva să facă decât să se lamenteze că banii nu se câștigă ușor.

Chiar începuse să simtă resentimente față de Yuan Lijiang.

După pauza de prânz, Gu Qing Pei convocă o scurtă ședință cu cele două persoane responsabile de proiectul imobiliar pentru a discuta despre finanțarea terenului.

După ședință, Gu Qing Pei se întoarse la birou și constată că Yuan Yang, care mai înainte dispăruse, acum stătea pe canapeaua din biroul său, sprijinindu-se de perna moale a canapelei și jucându-se cu telefonul.

Auzind sunetul ușii care se deschidea și se închidea, Yuan Yang îl privi cu dispreț în ochi.

Gu Qing Pei era atât de supărat încât doar îl privi și apoi se prefăcu că nu-l vede. Se așeză înapoi pe scaun, deschise teancurile de documente care îi fuseseră trimise în birou și începu să le examineze.

Constatase că lui Yuan Yang nu-i plăcea să stea în biroul secretarei, probabil pentru că îl considera prea îngust, prea întunecat și sufocant, așa că de obicei stătea pe canapeaua din biroul său. Gu Qing Pei îl considera enervant, dar nu putea scăpa de el. Din fericire, Yuan Yang nu era aici des și, de cele mai multe ori, era de negăsit.

În mod normal, acest lucru nu ar fi fost insuportabil, dar gândindu-se la expresia lui Yuan Yang de acum, nu voia să-l mai vadă nici măcar o secundă. Se uită mult timp la o cerere de rambursare a cheltuielilor, dar nu reuși să o citească. În cele din urmă, ridică privirea și-i spuse lui Yuan Yang:

– Nu sta toată ziua în biroul meu, ieși afară.

Yuan Yang îl ignoră.

Gu Qing Pei închise dosarul și spuse:

– Am ceva de făcut pentru tine. Distribuie aceste documente departamentelor indicate pe copertă. Bătu cu palma pe teancul gros de dosare de pe masă, care fuseseră trimise președintelui pentru aprobare.

Yuan Yang ridică în sfârșit capul și-l privi, apoi strânse brusc ochii și zâmbi:

– Te simți vinovat?

Gu Qing Pei rămase calm:

– Ce vrei să spui?

– Te-ai masturbat în camera din spate?

Gu Qing Pei se încruntă:

– Ești destul de băgăcios.

Yuan Yang se ridică, se îndreptă cu pași lungi spre biroul său, se sprijini cu ambele mâini de birou și se aplecă ușor. Silueta lui înaltă aruncă o umbră peste Gu Qing Pei. Yuan Yang îl lovi ușor pe Gu Qing Pei cu degetul în cap, iar tonul său era plin de avertisment:

– Gu Zong, nu-mi pasă ce ai în minte. Dacă aflu că îndrăznești să ai fantezii cu mine, îți voi sparge capul.

Yuan Yang rostise cuvinte pline de umilință, iar Gu Qing Pei „izbucni” și își întinse mâna furios:

– Doar pentru că stăm unul lângă altul, asta te face să fii puțin gay? A fost doar o reacție naturală în această după-amiază. Ți-am spus, nu sunt deloc interesat de tine. Nu te flata singur.

Yuan Yang râse disprețuitor:

– Găsește cea mai bună soluție pentru a remedia situația, altfel nu te voi ierta.

El îl privi cu ochi feroce și făcu un gest de a-și șterge gâtul, apoi luă dosarul gros de pe masă și plecă. Gu Qing Pei suspină, devenea din ce în ce mai neobișnuit, chiar nu mai suporta ca Yuan Yang să stea în fața lui. Acum dorea și mai mult ca Yuan Yang să plece din fața lui. Tocmai când se gândea la o soluție, telefonul de pe masă sună brusc. Gu Qing Pei ridică receptorul. Vinovatul care suna era Yuan Lijiang.

Gu Qing Pei avea mult resentiment în inimă, dar tonul său era entuziast:

– Bună ziua, domnule președinte Yuan.

-Bună ziua, Gu Zong, cum a fost odihna ta de după-amiază?

– Foarte bună, camera este liniștită și mediul de dormit este bun.

– Asta e bine. Când biroul de la etajul al doilea va fi renovat, îți voi da o cameră de odihnă cu fereastră.

– Nicio problemă, nicio problemă.

Cei doi discutară o vreme, apoi Yuan Lijiang trecu la subiect:

– Gu Zong, trebuie să pleci într-o călătorie de afaceri săptămâna aceasta.

– Unde? 

– La Hangzhou[1].

– Este vorba despre achiziția Baiyuan Chemical?

– Da, asta este principalul. Mai am nevoie de tine pentru încă un lucru. Vreau să vii cu mine să vedem un teren. În primul rând, tu ai cunoștințe bune despre aspectele juridice și financiare din trecut, așa că fă niște cercetări despre valoarea netă pentru mine în trei zile. Când te voi duce să vezi terenul pe care intenționez să-l cumpăr pentru a investi în imobiliare pentru dezvoltarea proprietății, mă vei însoți împreună cu personalul.

– Bine, nicio problemă. Când plecăm?

– Chiar săptămâna asta. Oh, și ia-l și pe Yuan Yang cu tine.

Gu Qing Pei ezită:

– Yuan Yang? … De ce? El nu este încă obișnuit cu lumea afacerilor.

– Este bine să-l implici de la început, să-l iei cu tine și să-l lași să învețe ceva.

Deși Gu Qing Pei era nemulțumit, nu o arătă. Se părea că Yuan Lijiang nu era foarte mulțumit de faptul că îl folosea pe Yuan Yang ca șofer, dar nu putea să o spună direct, așa că-i reaminti indirect:

– Bine, atunci… ce zici de joi?

– Da, să începem joi, ar trebui să terminăm până luni. Patru zile ar trebui să fie suficiente pentru a finaliza această treabă, așa că poți ieși și te poți bucura de timp liber pentru a merge la cumpărături.

– Bine, vom vedea ce este disponibil la momentul respectiv. Domnule președinte Yuan, ne vedem luni.

După ce Gu Qing Pei închise telefonul, se simți și mai rău. Era obligat să-l ia pe Yuan Yang cu el chiar și în călătoriile de afaceri. Acest tată și acest fiu chiar se întreceau în a-i cauza probleme.

Gu Qing Pei ieși din birou și-i spuse lui Zhang Xia:

– Când se întoarce Yuan Yang mai târziu, roagă-l să vină în biroul meu.

– Bine, domnule director Gu.

După un timp, intră Yuan Yang.

Gu Qing Pei spuse:

– Joi, tu și cu mine vom pleca într-o călătorie de afaceri la Hangzhou. Notează ce-ți spun în caiet.

Yuan Yang clipi, se întoarse la biroul său, luă un caiet și se așeză pe canapea cu picioarele încrucișate.

– Cumpără un bilet de avion pentru joi dimineață. Ia-i și pe Zhao Jie de la Financiar, pe Xiao Lin de la Juridic și pe managerul Wang de la Departamentul de Investiții. Rezervă un hotel de patru stele care să fie la cel mult 10 minute cu mașina de biroul companiei chimice Baiyuan. Rezervă trei camere. Eu voi sta într-una, cele două fete vor sta într-una, iar tu și managerul Wang veți sta într-una.

Yuan Yang se încruntă:

– Nu voi dormi cu el.

– Nu ai dreptul să alegi. Acest lucru va fi inclus în cheltuielile companiei. În ceea ce privește standardele de cheltuieli de călătorie, du-te și uită-te bine la sistem. Dar îți garantez că nicio companie nu va lăsa șoferul să stea singur într-o cameră. Atâta timp cât compania are reguli clare, nu vor exista excepții. În caz contrar, vei suporta singur cheltuielile de cazare.

Yuan Yang râse rece.

Gu Qing Pei arătă spre masă și-i reaminti:

– Dacă ai uitat, toate bunurile și banii tăi au fost predate tatălui tău. Dacă totuși stai la un hotel cu 700 sau 800 de yuani pe noapte, înseamnă că ai mințit.

Fața lui Yuan Yang se întunecă. Uitase complet că nu mai avea bani.

Era într-adevăr falit în acel moment, deoarece tatăl său chemase avocați, direct prin intermediul consilierului său financiar, și îi înghețase banii. Îi înghețase toate activele din cont și îi confiscase tot ce mai avea în portofel. Cu mii de dolari în bancă și toate cardurile inutilizabile, era complet nefolositor în situația actuală; era un muncitor sărac.

Dar în aceste zile nu simțea impactul. Acum locuia în casa pe care o cumpărase, ceea ce însemna că nu plătea chirie, compania îi asigura mâncarea, iar el era practic prea leneș să mănânce cina. Mașina aparținea companiei atribuite lui Gu Qing Pei, o mașină Audi, costurile cu combustibilul erau facturate companiei deci nu trebuia să cheltuiască bani.

Nu părea să cheltuiască bani în această perioadă, așa că, în mod natural, nu-și dăduse seama cât de gravă era problema.

De data aceasta, simțise cu adevărat impactul acesteia.

Era o persoană care nu avea pretenții mari în ceea ce privește calitatea vieții, altfel nu ar fi rămas în armată mai mult de patru ani fără să se plângă. Doar că, în viața sa anterioară, avusese mereu bani, dar nu știa unde să-i cheltuiască, și nu experimentase niciodată jenanta situație de a nu avea bani de cheltuit.

Strânse din dinți, dorindu-și ca Gu Qing Pei să fie cel care mesteca între dinți.

Gu Qing Pei îi observă expresia și ghici ce gândea. Nu se putu abține să nu se bucure în sinea sa. Afișă un zâmbet de gentleman:

– Xiao Yuan, oamenii trebuie să respecte regulile. Hei, unde rămăsesem? Da, tu și managerul Wang stați în aceeași cameră. Încearcă să rezervi un zbor pentru joi dimineață, apoi rezervă cea mai bună cameră pentru președintele Yuan pentru luni. Rezervă-o pentru trei zile, cam atât. Anunță persoanele menționate mai sus să se pregătească, iar tu ar trebui să te întorci și să te pregătești pentru călătoria de afaceri.

Yuan Yang era atât de supărat încât plecă furios. Când se duse pe balcon să fumeze, ca de obicei, Yuan Yang îl sună pe Peng Fang.

– Hei, Gege. Vocea leneșă a lui Peng Fang se auzi la celălalt capăt al telefonului.

– Dacă te-ai trezit cu o prostituată lângă tine, închid telefonul.

– La naiba, ești de necontrolat. Ieri am băut cu un client și am o durere de cap îngrozitoare. Nu am timp să mă ocup de tine.

Era pe punctul de a închide telefonul.

– Stai, am ceva să-ți spun.

– Dacă ai ceva de spus, spune.

– Îți amintești ce ți-am spus data trecută, despre bărbatul numit Gu?

– Oh, ce? Peng Fang era încă beat și nu-și amintea prea multe.

Yuan Yang spuse nerăbdător:

– El și cu mine mergem la Hangzhou într-o călătorie de afaceri. Este momentul perfect. Cunoști pe cineva acolo? Roagă-i să-mi găsească o rață[2] de încredere. Nu mai vreau să petrec nicio zi cu el.

– Oh, îmi place asta, se înveseli Peng când auzi că va face ceva rău.

– Nicio problemă, las’ pe mine.

După ce închise telefonul, Yuan Yang zâmbi rece.

[1] NT: Hangzhou sau Hancheu este un oraș din Republica Populară Chineză, capitala provinciei Zhejiang. Este un port pe râul Fushun, lângă Shanghai. Are aproximativ 6,3 milioane de locuitori și este un important centru feroviar, industrial și turistic.

[2] NT: O rață este ca un prostituat masculin sau un băiat de companie în țările din Asia de Est.