Ne luăm rămas-bun de la Rob și ne urcăm în mașină.
Mașina cu care venise Cameron aici era una de lux, iar eu îl priveam cu coada ochiului în timp ce conducea.
– Ești bogat?
– Poți spune că da, îl aud răspunzând, iar eu îmi dau ochii peste cap.
– Atunci de ce te-ai angajat la bar, dacă ai bani?
– Tu de ce crezi? mă întreabă rânjind.
– Pentru mine?
Întrebarea mea răsună puțin cam tare în liniștea din mașină.
– Da. Într-o seară am ajuns în barul tău din greșeală, împreună cu niște prieteni, și te-am văzut acolo. La început am crezut că ești doar imaginația mea. Păreai mai matur, erai schimbat… dar când ți-am văzut ochii, m-am convins că tu ești.
– Îmi vei spune vreodată adevărul despre cum și unde ne-am cunoscut?
– La momentul potrivit, da.
– Și care este acela?
– Când te vei îndrăgosti de mine, rostește răgușit.
Simt un gol în stomac.
Înghit în sec și nu mai spun nimic. Nu știam ce înseamnă să iubești. Trecutul meu mă învățase că iubirea este doar o iluzie pe care oamenii o folosesc pentru propriile interese. Eu nu simțisem niciodată acel sentiment și nici nu îmi doream.
El voia să îl iubesc, dar nu știa că eu nu credeam în asta.
Îmi las capul pe geam și privesc pierdut afară. Gândurile se aglomerează din nou în mintea mea. Intrasem în această relație cu el, sau ce naiba era și nu știam dacă este bine. Nu eram genul fidel. Nu îmi plăcea să știu că cineva mă ține strâns.
Îmi plăcea să mă știu liber, fără să dau socoteală nimănui.
El era bărbat. Eu eram bărbat. Iar asta făcea situația și mai complicată pentru mine.
Dacă adormeam și mă trezeam… oare dispărea totul?
Ochii mi se închid și somnul mă cuprinde rapid.
– Jaden, iubitule, trezește-te!
Îl aud strigând și deschid ochii panicat. Privesc în jur, dezorientat, și realizez că eram în spatele barului.
Mă întind în scaun și îmi întorc privirea spre el.
– Crezi că ai putea să renunți la „iubitule”, cel puțin în public? îl întreb.
Își ridică o sprânceană spre mine.
– Deci nu?
Îmi dau singur răspunsul.
– Bine… nici nu are rost să îmi mai bat capul, spun încet.
Cobor din mașină resemnat și intru în bar, cu el pe urmele mele. Jacob ne întâmpină bucuros și ne felicită că ne-am împăcat. Mă miră cât de repede a acceptat prietenul meu ideea că eu sunt cu un bărbat.
– Care e treaba pe aici? îl întreb în timp ce intru după bar și îmi las geanta jos.
– La fel ca întotdeauna. Apropo, ai câteva bilețele lăsate acolo. Îmi arată un loc pe bar.
– Sunt de la admiratoare. Probabil că ți-au simțit lipsa.
Îl văd pe Cameron cum se încordează.
Îl privesc iritat. Doar nu era gelos.
Îmi dau ochii peste cap când îi observ chipul încruntat.
– Le poți arunca, îi spun lui Jacob. Dacă nu vrei să îi explodeze vena aia de la cap. Și arăt spre Cameron.
Jacob îl privește și începe să râdă ușor, puțin panicat.
– Serios, băieți, trebuie să mă obișnuiesc cu voi împreună. Dar îți promit, Cam, că nu îi voi mai lua mesajele. Apropo… și tu ai câteva acolo.
Când aud asta, mă îndrept spre bilețele și încep să caut pe cele care erau pentru el.
La dracu… ce naiba făceam?
Mă întorc spre ei și îl văd pe Cameron cum rânjește superior.
Iau bilețelele și le arunc la gunoi, apoi îmi iau geanta și plec din bar spre camera mea… a noastră.
De ce mă simțisem gelos?
La naiba, asta nu se poate întâmpla. Una era că îmi plăcea să mă culc cu el, alta era să încep eu să prind sentimente reale pentru el.
El, care încă mă mințea.
Eu, care încă trebuia să îl urăsc.
Intru în cameră și încep să mă dezbrac, dar simt privirea lui asupra mea. Mă întorc și îl văd stând în tocul ușii.
– Te-ai simțit gelos mai devreme. Îmi place.
Intră ușor în cameră și se îndreaptă spre dulapul lui, scoțând câteva haine.
Începe și el să se dezbrace. Îi privesc spatele lucrat și observ câteva semne pe pielea lui, semne pe care eu i le făcusem.
Îmi trec limba peste buze și mă întorc cu spatele la el.
Îmi dau jos hainele și îmi caut hainele pentru muncă.
Îi simt buzele pe umărul meu.
Înghit în sec.
Gura lui urcă spre gât și ajunge la ureche. Îmi apucă lobul între dinți, iar eu îmi las capul într-o parte.
– Îmi place cum reacționezi la săruturile mele, îmi șoptește.
Respirația lui îmi trimite mii de fiori pe piele.
– Trebuie să deschidem barul în curând, îi spun răgușit.
Îl simt cum se îndepărtează de mine.
Mă îmbrac rapid și ies înaintea lui din cameră. Aș vrea să îl întreb cât mai are de gând să doarmă în sacul de dormit în camera mea, când sunt sigur că are o casă probabil cât tot barul.
Dar nu mai puteam nici să stau în preajma lui fără să reacționez ca ultimul idiot la atingerile lui.
Eram slab.
Și mă blestemam în gând pentru asta.
Intru în bar și încep să aranjez sticlele de alcool, făcând în același timp și un inventar rapid, să văd ce trebuie completat.
Cameron intră și el în bar, dar se îndreaptă spre zona meselor.
– Cam! îl strigă Jacob și se apropie de el.
Încep amândoi o conversație, dar nu îmi dau seama despre ce vorbesc. Nu îi aud, iar muzica este deja pornită.
Îl văd cum intră după bar, lângă mine, iar Jacob rămâne la mese.
Atunci îmi dau seama ce se întâmplase. Jacob ne lăsase singuri în bar.
Rahat…
Cameron aranja în frigider berea și băuturile non alcoolice. Îl priveam și, cu toate că știam că se angajase aici doar pentru mine, își făcea treaba cu simț de răspundere.
Asta îl ridica puțin în ochii mei.
Era un bărbat care nu fugea de muncă.
Nu că ar fi fost cine știe ce muncă, dar faptul că lucram doar noaptea făcea ca mulți dintre cei angajați în trecut să nu reziste prea mult.
– Vino, îi spun.
Își ridică capul spre mine, neînțelegând.
Se ridică și se apropie.
– Ce este?
Nu îi răspund.
În schimb, îl sărut scurt pe buze.
Mă privește ușor mirat de gestul meu.
Da… știam cum arăta faptul că eu făceam astfel de gesturi. Nici eu nu mă înțelegeam prea bine, dar asta simțisem în acel moment.
– Gata, poți să pleci, îi fac semn din mână.
Începe să rânjească.
– Așa da. Asta ești tu. Când ești afectuos… mă aperi puțin, îmi spune, apoi se întoarce la treaba lui.
Uneori și pe mine mă uimea purtarea mea de când îl cunoscusem.
Acum îl uram. Acum îl doream aproape de mine.
Iar modul în care îl simțisem cu o noapte în urmă mă făcea să vibrez pe interior.
Îi cedasem atât de ușor încât încă mi se părea că este doar un coșmar.
Dar faptul era consumat. Încă îi simt mâinile pe corpul meu.
Iar amintirea este atât de vie, încât simt cum mă întăresc din nou.
La dracu… nu simțisem niciodată asta înainte de el.
Cu nimeni.
El devenise al meu.
Iar eu devenisem al lui.


Atractia a inceput.Multumesc
sunt atât de haioși iar tachinările lor sunt belea !