Înainte să mă pierzi- Capitolul 11

– Tati!

De cum îi văzu chipul, băiețelul care se ciocnise de el se lipit de el și nu-i mai dădu drumul.

– Ah, îngerașul meu!

Josh îl strânse la piept cu putere, simțind cum oboseala și stresul i se risipesc imediat. Pete își frecă obrazul de fața lui, dar Josh nu se supără. Își întoarse ușor capul și îi sărută obrajii rumeni și fruntea, ținându-l în continuare în brațe, apoi intră în casă.

– Josh, bine ai venit, îl întâmpină mama lui, sărutându-l pe ambii obraji.

– Emma a spus că va întârzia azi. Probabil a ieșit la o întâlnire, adăugă ea, grăbindu-se prin bucătărie.

– Ai nevoie de ajutor? întrebă Josh.

Atras de mirosul dulce al prăjiturii, se apropie să o miroasă, dar mama îl opri ușor.

– Nu face asta. Parcă nu ai mai mâncat de zile întregi. Îți pregătesc eu ceva dacă ți-e foame. De ce nu îți scoți ochelarii de soare?

Neputând să se mai ascundă, Josh și-i scoase și ridică privirea în timp ce ea vorbea. Când îi văzu vânătaia de pe față, ochii mamei se măriră de șoc și îngrijorare.

– Doamne, ce s-a întâmplat? Cum te-ai rănit? Te-ai întors iar în armată?

Josh zâmbi ușor, stânjenit de reacția ei.

– Nu, e doar de la paza vedetelor… e doar o vânătaie, nimic serios.

– Tati, te doare? întrebă Pete, privind direct în ochii lui. Când Josh îi întâlni privirea,  acei ochi verzi, inocenți, atât de asemănători cu ai lui, inima i se strânse.

– Nu, deloc.

Josh era singurul Omega din familie, iar restul erau Beta. Doar mama și sora lui erau acolo, însă din acest motiv ceilalți îl considerau adesea Beta. Josh își îndreptă din nou privirea spre Pete. Copilul, încă nevinovat, ar putea deveni un Alpha dominant, la fel ca Chase.

Miller — sau poate avea să fie un Omega ca Josh, ori să trăiască toată viața ca un Beta.

Oricum ar fi, adevărul urma să se afle înainte de împlinirea vârstei de 20 de ani. După acea vârstă, mutațiile erau extrem de rare. Incapacitatea de a ști ce va deveni copilul îl neliniștea mai mult decât se așteptase.

Un fior îi trecu pe șira spinării când își imagină că acel copil, atât de drăgălaș acum, ar putea ajunge într-o zi ca Chase.

– Te rog… doar să semene la înfățișare.

Fără să-și dea seama, copilul care i se cățărase deja pe trupul înalt se urcase pe el ca pe un căluț, apucându-l de cap. Mama se întoarse spre ei și îi spuse lui Josh, care îi ținea cu grijă picioarele lui Pete pentru a-l proteja:

– Ai grijă să nu-l lovești la cap pe Pete…

– Știu, răspunse Josh calm, sărutând gambele dolofane ale copilului.

– Deci cât mai stai în concediu? îl întrebă ea.

– Doar două zile. Mă întorc mâine seară.

Mama afișă o umbră de tristețe, dar privirea i se opri din nou asupra lui Pete. Văzându-l deja agățat de Josh, își imagină cum va fi despărțirea de mâine și clătină ușor din cap, ca și cum și-ar fi amintit ceva.

– A, stai… am nevoie de niște medicamente. Poți să te duci să le iei? Mai sunt câteva lucruri de cumpărat, dar prăjitura nu e gata încă, așa că ia-l și pe Pete cu tine.

Josh dădu din cap și luă lista de cumpărături. Îl coborî pe Pete, dar îl ținu atent ca să nu se lovească, iar copilul se zbătu imediat să se urce la loc. În cele din urmă, Josh cedă și îl lăsă.

Pete i se agăță de umeri și se urcă din nou, ca și cum ar fi fost un căluț.

– Hahaha!

Râsul copilului umplu aerul, în timp ce își mișca vesel șoldurile. În Boston, obișnuia să se plimbe astfel cu fiul său, iar acum, pentru prima dată de la întoarcere, Josh lăsă amintirea să revină în timp ce mergea cu Pete pe umeri, oprindu-se intenționat la o parcare mai departe de farmacie.

Pe drum, observa oamenii din mașini sau cei care își plimbau câinii. Pete devenea emoționat de fiecare persoană care trecea pe lângă el.

– Tati…

Copilul îi atinse capul lui Josh cu mâinile mici și îi mângâie obrajii. Josh simți un ușor sentiment de vinovăție, gândindu-se că poate îl lăsase prea mult singur, de aceea se purta mai lipicios decât de obicei. Totuși, îl lăsă să facă ce vrea, fără să-l oprească.

La scurt timp, ajunseră la farmacie.

– Pete, coboară puțin.

Copilul alunecă rapid în brațele lui, iar apoi intrară. Pe tot parcursul cumpărăturilor, Pete rămase agățat de el, în timp ce Josh lua lucrurile de pe listă, inclusiv medicamentele.

Nu dură mult până umplu coșul și ajunseră la casă. Casiera, văzându-l pe Pete, zâmbi imediat.

– Ce copil drăguț.

Josh îl sărută ușor pe cap, din reflex.

– Nu-i așa?

– Da, va fi un băiat minunat când va crește.

– Mulțumesc, răspunse Josh, introducând banii în casă și luând restul.

– Mulțumesc, Hannah, adăugă el, citindu-i numele de pe ecuson.

Fața casierei se lumină imediat.

Josh se întoarse, dar se opri brusc când zări o față cunoscută.

– Emma.

Zâmbi și se apropie de sora lui.

– Credeam că o să întârzii. Ce cauți aici?

Emma se apropie de el cu un zâmbet relaxat.

– S-a anulat întâlnirea. Am trecut să iau ceva pentru mama… deși văd că deja ai luat tu.

Își sprijini cotul pe umărul lui Josh.

– Nu mai seduce fetele, șmechere. Vrei să-ți văd fața aia și pe altcineva?

– Ce-am făcut? protestă Josh, dar Emma nu se lăsă păcălită.

– Nu te preface. Ai o urmă pe față. Dacă ar ști că ești Omega, n-ar mai vorbi atâtea femei cu tine. Nu-ți convine, nu?

– Ai grijă ce spui în fața copilului, îi replică Josh, ușor iritat.

– Și nu trebuie să se afle. Îmi afectează munca.

Îl mută instinctiv pe Pete mai sus, ca să nu audă prea mult. Pete se juca din nou cu părul lui.

– Merită efortul? întrebă Emma, privind rana de pe fața lui.

– Te plătesc bine, dar e o muncă grea.

– Pete, tati o să chelească, spuse Josh pe un ton sec.

Emma oftă.

– Mi-aș dori să te văd mai des, în zilele tale libere.

Amândoi știau însă că nimeni nu putea spune când va mai avea Josh o zi liberă.

După o clipă, Emma adăugă:

– Mama m-a rugat să te întreb… dacă te mai vezi cu cineva în ultima vreme. Deci?

– I-am spus că nu. Pentru că asta e adevărul.

Josh continuă să meargă, iar Emma îl privi din nou.

– E greu să crești un copil singur, nu? Colegii tăi… toți sunt Alpha, în afară de un bărbat căsătorit, nu?

– Nu mă văd cu nimeni de la muncă, răspunse el sec.

Emma își strânse buzele, renunțând să mai insiste.

– De obicei, relațiile încep la serviciu… dar tu n-ai avut niciodată o relație adevărată. Josh, tu nu respingi oamenii care se apropie de tine, nu? Totuși ai reușit să ai un copil.

Privirea ei coborî spre Pete, care se juca absent cu părul lui Josh.

– Și tatăl lui Pete… ești sigur că nu poți lua legătura cu el? Sau… minți?

– De ce aș minți?

Emma ridică din sprâncene.

– Pentru că nu e posibil ca Josh să fi rămas însărcinat dintr-o întâmplare și apoi să-l fi uitat complet pe celălalt părinte. Sigur îl cunoști, dar e ciudat că nu ai încercat nici măcar o dată să-l contactezi.

– Nu sunt genul care planifică astfel de lucruri.

– Totuși… nu ești tu așa. Josh ar fi trecut printr-un ciclu de călduri fără probleme.

Fusese, într-adevăr, un accident. Unul singur. Un moment care nu ar fi trebuit să existe. Dacă acel ciclu nu ar fi fost declanșat, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.

Josh își înghiți vinovăția. Pete era singurul lucru bun rămas din acea noapte.

– Nu mai ținem legătura. Nu mai e nevoie să păstrăm legătura. Nu vreau să reiau nimic.

Zâmbi ușor, dar rece.

– Și, sincer, Emma, nu uita că înainte să mă declar eram destul de popular. Cel mai căutat băiat din liceu.

– Doar un an?

– Da. Un an plin.

Emma îl privi suspicioasă.

– O iubită dimineața și alta seara, adăugă el, dar tonul lui nu o convingea.

Emma dădu din cap, necrezătoare.

– Și dintr-odată ai rupt toate legăturile… și apoi, într-o zi, ai decis să-l ai pe Pete? Serios? Nu știu cât o să mai ții povestea asta.

Josh oftă ușor.

– Trebuie să duc o viață liniștită până când Pete crește suficient.

Emma clipi.

– Chiar te mai interesează relațiile?

Josh zâmbi vag.

– De ce nu? Nu există riscul de sarcină. Atât timp cât amândoi suntem de acord, nu văd problema.

Emma îl privi neîncrezătoare.

– Și totuși… nu vrei un Alpha sau un Beta? Sau încă nu l-ai uitat pe tatăl lui Pete?

Josh o întrerupse imediat:

– Nu mai vreau copii.

– De ce?

Zâmbetul lui se întinse ușor, dar rece. Chase fusese primul și ultimul bărbat cu care se culcase ca Omega. Nu mai intenționa să repete acea experiență.

Era mai degrabă heterosexual, cu excepția lui Chase Miller.

Singurul bărbat rămas în mintea lui.

Deasupra, Pete râse și se agită fericit. Josh îl privi, zâmbind instinctiv. Dar, pentru o clipă, în chipul copilului, parcă vedea trăsăturile unui bărbat.

O emoție greu de definit îi străbătu fața.

Emma îl observa în tăcere, confuză. Josh privi înainte, ținându-l pe Pete. Când totul se va termina, nu se va mai întoarce niciodată în California.

Își făcuse această promisiune de nenumărate ori. Și totuși, în mintea lui revenea mereu imaginea lui Chase, ca o amintire care refuza să dispară.

Emma rupse liniștea:

– Pete nu o să vrea să-și cunoască tatăl când va crește?

– Probabil, răspunse Josh calm.

Sunt multe familii cu un singur părinte. Pete va considera asta ceva normal. Va putea trăi liber, așa cum a făcut-o întotdeauna.

Fără să-și dea seama, ea se încruntă, dar Josh nu observă. De ce ceea ce a considerase de la sine înțeles îl făcea acum să se simtă atât de incomod, încât nu era dispus să se gândească mai profund? Totuși, fața îngrozită a lui Chase și ochii lui plini de lacrimi rareori dispăreau și continuau să-i plutească în minte, chiar și atunci când încerca să se forțeze să șteargă acea amintire, inclusiv sărutul care îl încălzise pe dinăuntru.