Semnat: Al tău pentru totdeauna – Capitolul 43

Capitolul 43

Partea 2

Xu Jia Xing izbucni în lacrimi.

– Nu trebuie să participăm la evenimentul sportiv, deoarece suntem practic seniori acum, dar Lao Bai a spus că opt materii nu sunt suficiente. Dacă vrem să fim excelenți, trebuie să excelăm și în sport. Frate Song, Maestre Bai, vă rog să mă ajutați!

Clasa întâi era formată din 20-30 de elevi. Aveau cel mai mic număr în comparație cu alte clase. Fără a mai menționa faptul că, deși aveau probabil cea mai mare putere mentală, nu erau atât de în formă fizic. Având în vedere acest lucru, întâlnirea sportivă nu era chiar punctul forte al clasei lor. Ei trebuiau să se bazeze în totalitate pe Xu Jia Xing și Jian Song Yi în ceea ce privește participarea.

În mod neașteptat, competiția sportivă va avea loc chiar a doua zi după examenul lunar.

Era într-adevăr o lună infernală. Din această cauză, nimeni nu voia să participe. Xu Jia Xing fu nevoit să implore dar tot nu obținu rezultatele de care avea nevoie.

Inima lui Jian Song Yi era cea mai blândă.

– Bine. Bine. Ridică-te. Ce locuri mai sunt libere?

În prezent, erau doar două sporturi dificil de completat, de parcă ar fi fost destinate lui Song Ge.

– Sprintul de patru sute de metri și trei kilometri.

– … Du-te naibii.

– Dar tată!!!

– …

Jian Song Yi era prea leneș să vorbească, așa că nu putu decât să suspine și să-l dea pe Xu Jia Xing din fața lui.

Xu Jia Xing, care fusese lovit, completă cu bucurie formularul de înscriere cu numele lui Jian Song Yi. După aceea, îi făcu cu ochiul lui Bai Huai.

Dar Bai Huai fu mult mai rece:

– Nu.

– Lao!

– Nu.

– Te rog!

Bai Huai îl ignoră complet pe Xu Jia Xing până la sfârșit.

Xu Jia Xing continuă să urle până când Jian Song Yi îi aruncă o privire și-i spuse să tacă.

– Poți să te oprești când ești gata. Dar îți spun eu, bunicul tău e un cub de gheață și se va topi imediat ce se va încălzi, deci nu participă niciodată la întrecerea sportivă. Așa că poți să te duci.

Dacă asta spusese Jian Song Yi, atunci ar fi trebuit să renunțe.

Dar Xu Jia Xing decise să profite de situație:

– Maestre Bai, credeți că este în regulă? Voi concura împotriva unor bărbați puternici și masivi. Yu Ziguo și-a construit o prăjină de bambus, dar tot va participa la proba de sărituri în înălțime. Dacă totuși… dacă tot nu vrei să o faci, poți măcar să te ocupi de filmare? Înregistrează ultima noastră competiție sportivă din Nanwai, pentru a comemora anii noștri extraordinari!

Xu Jiaxing pregătise zeci de mii de cuvinte pentru a-l convinge pe Bai Huai, dar înainte să poată să le rostească, Bai Huai dădu din cap:

– Bine.

Fericirea veni prea brusc pentru Xu Jia Xing, făcându-l să înghețe pentru o clipă. Apoi scoase repede camera video de la gât și i-o dădu lui Bai Huai.

– Maestre Bai, sunteți bun! Vă iubesc pentru încă zece mii de ani!

După aceea fugi fericit cu formularul de înscriere.

Bai Huai:

– Așa se ajunge la succes.

Apoi se uită prin DVD.

– Chiar nu-ți place sportul. Nu m-am putut abține să nu te critic și să bănuiesc că mușchii abdominali sunt doar vopsiți, comentă Jian Song Yi.

Bai Huai îi aruncă o privire înainte de a zâmbi:

– Poți să-i testezi mai târziu.

– Cum adică să-i testez? întrebă Jian Song Yi.

– De exemplu, să simți puterea taliei și a abdomenului meu.

Jian Song Yi se simți provocat:

– Te dai mare cu abdomenul tău în fața mea?

– …..

Bai Huai tăcu brusc, apoi izbucni în râs.

Cum poate fi această persoană atât de plictisitoare și apoi să pară un ticălos? Mai târziu, dacă Bai Huai își revenea, îi arăta cum se joacă cu cineva.

Se va asigura că nu va fi ușor de convins.

Pe de altă parte, Bai Huai se întreba ce se va întâmpla dacă îl va lăsa pe Jian Song Yi să-l convingă. I-ar cere un sărut și apoi, când s-ar săruta, s-ar comporta timid.

Și din cauza asta, Bai Huai ar mângâia fața tulburată a lui Jian Song Yi.

Gândindu-se la toate acestea, inima mică a lui Bai Huai tresări puțin din cauza acelui moment dulce în plus.

Propria lui imaginație făcu momentul puțin mai extravagant și memorabil.

Dar nu știa sigur de ce. După răspunsul lui Jian Song Yi de ieri, nu putu să nu fie dezamăgit. Îl făcu să simtă că nu era atât de frumos pe cât credea că va fi.

Jian Song Yi spuse că nu vrea să fie marcat, dar uitase complet de inhibițiile sale. Spuse că, dacă ar urmări așa-zisele sale sentimente romantice „false”, asta nu ar avea nicio importanță pentru relația lor de frați, dar întotdeauna își dorise să fie mângâiat.

Doar că, înainte să se stăpânească, deja tânjeau după un sărut. Era un gest cam prostesc, într-adevăr.

Dar când Bai Huai se gândi la reacția lui Jian Song Yi când va fi rușinat că a fost sărutat, nu se putu abține să nu se gândească că ar fi atât de drăguț. Bai Huai se întoarse imediat pentru a savura gustul gândurilor sale. Trebuia să se ascundă înainte ca zâmbetul de pe fața lui să devină evident pentru celălalt.

Jian Song Yi se uită la el în timp ce Bai Huai se uită la aparatul DVD. El râse în timp ce se uită la el, ceea ce îl făcu pe Jian Song Yi să se întrebe:

– De ce râzi?

– Nu e nimic de râs. Du-te la locul de joacă. Cu siguranță au plecat toți. Dacă mai zăbovești, o să întârzii din nou.

– Nu îndrăzni să schimbi subiectul. De ce râzi?

– Râd de cât ești de drăguț.

– … Chiar ai o problemă! Mă supăr dacă mai spui o dată că sunt drăguț!

– Drăguț.

– Taci din gură!

……

Cei doi se certară și apoi plecară în direcții diferite.

Cu toate acestea, după ce plecară, o siluetă apăru în sala de clasă goală. Găsi geanta lui Jian Song Yi și începu să scotocească prin ea. Fără ca nimeni să știe,  închise fermoarul din interiorul și din partea de jos a genții.

Așa cum era de așteptat, cei doi bărbați întârziară.

Cu toate acestea, fiind singurul alergător din clasa întâi, în afară de responsabilul sportiv Xu Jia Xing, Lao Bai voia să-l cruțe ca pe un bodhisattva. Nu numai că nu spusese nimic, dar îl ciupi picioarele, îi lovi spatele și îi frecă umerii, oferindu-i un serviciu complet.

Tonul era amabil și sincer:

– Jian Song Yi, nu-ți cer să fii primul, dar viața și moartea clasei noastre depind de tine, așa că trebuie să te grăbești fiindcă ești speranța întregii clase!

Jian Song Yi nu se putu abține să nu se agațe de umărul lui Lao Bai:

– Nu vă faceți griji,  Lao Bai. Voi fi primul la examenul lunar și primul la cursa de lungă distanță. Vă voi răsplăti pentru tot. Nu v-am dezamăgit de când ați început să mă protejați atât de mult în ultimii doi ani.

Lao Bai se prefăcu că îl lovește cu picioarele și spuse zâmbind:

– Nenorocitule, ai niște vopsea pe nas și pe față. Du-te și fă-ți încălzirea.

Jian Song Yi era foarte fericit și se plimbă zâmbind. Mergea cu spatele la  mulțime, ridicând mâna și făcând un gest de victorie.

Un grup de oameni știa că asta înseamnă că pot aștepta întoarcerea triumfătoare a lui Song Ge.

Majoritatea activităților, inclusiv proba de 400 de metri, aveau loc dimineața, iar proba de 3000 de metri avea loc după-amiaza. Astfel, Jian Song Yi avea suficient timp să se adapteze și să se odihnească între probe.

Pentru abilitățile fizice ale lui Jian Song Yi, era o joacă de copii. Dar nu se putea abține să-l întrebe totuși pe Bai Huai:

– Ești sigur că nu vrei să împarți povara cu mine?

Bai Huai ridică sprânceana spre el.

Jian Song Yi zâmbi.

– Nu ai simțul onoarei colective.

Bai Huai nu se pronunță și porni singur aparatul DVD înainte de a îndrepta camera spre Jian Song Yi.

Adolescentul își scoase haina școlară, își suflecă pantalonii și își expuse gambele lungi și puternice. Apoi se așeză pe linia de start, gata să înceapă.

Semnalul de start se auzi ca o săgeată trasă din arc.

Jain Song Yi era cu mult în fața lui Xu Jia Xing, care venea pe locul al doilea.

Cu toate acestea, chiar și la această viteză, silueta lui nu ieșea niciodată din raza camerei. Bai Huai, care pretindea că nu este atletic, nu stătea chiar în același loc.

Camera îl urmărea mereu pe adolescent, iar pe ecranul aparatului DVD, el era primul care trecea linia de sosire, arătând frumos și îngrijit în timp ce striga de victorie. Adolescentul își scutură părul de două ori în semn de bucurie și aplau

Camera îl urmărea mereu pe adolescent, iar pe ecranul aparatului DVD, el era primul care trecea linia de sosire, arătând frumos și îngrijit în timp ce striga învingător.

Adolescentul își scutură părul de două ori în urale și aplauze, transpirând, reflectând lumina soarelui, apoi zâmbi înapoi. Buzele roșii și dinții albi ai lui Jian Song Yi străluciră. Semăna cu personalitatea lui plină de viață, atât de strălucitoare și emoționantă.

Colțurile buzelor lui Bai Huai schițară un zâmbet slab.

Apoi, mai multe fete veniră în fugă și-l înconjurară pe Jian Song Yi cu sticle de apă rece în mâini. Toate aveau fețele roșii în timp ce îl înconjurau pe adolescent, vorbind și încercând să-i atragă atenția.

Și, fiind o persoană cu nervi de oțel, Jian Song Yi luă sticlele de apă una câte una, zâmbind către fetele care îl înconjurau. Cu toate acestea, nu știa ce să spună. Noroc că fetele râseră și continuară să-l laude pentru cât de adorabil era.

De parcă ar fi atins un punct sensibil, Bai Huai nu mai era brusc în toane bune.

Puse camera DVD jos și se îndreptă imediat spre Jian Song Yi.