Dinte pentru dinte- Capitolul 42

Gu și omul din armată prind banda de hoți

– Nu puteai alege un loc mai bun pentru a mânca? Gu Qing Pei îl urmă pe Yuan Yang la un stand de mâncare care servea carne de miel prăjită pe frigărui metalice strălucitoare.

– Nu este permis să forțezi un gentleman. Mănâncă aici .

Gu Qing Pei îl privi neputincios:

– Ieșim la cină. Nota de plată este rambursată de companie, dacă nu ai bani, nu contează.

Yuan Yang își arătă dinții:

– Am ales acest loc cu siguranță cu un scop. Cu cât suntem mai puțin agitați, cu atât mai multe persoane ne înconjoară și va fi cu atât mai bine pentru noi. Ne va permite să ne relaxăm și să mâncăm liniștiți.

Gu Qing Pei ezită, dar se așeză lângă Yuan Yang. Nu mâncase în locuri atât de jalnice de mulți ani.

Când situația economică a unei persoane se îmbunătățește, se îmbunătățesc drastic și condițiile sale de viață și caută o calitate mai bună a vieții. Cu toate acestea, așezându-se pe micul scaun de plastic, Gu Qing Pei se reconectă brusc cu trecutul său, când era un tânăr care lucra ore suplimentare în majoritatea zilelor și lua cina, de obicei, în localuri ieftine.

Zâmbi și își scoase jacheta.

– Bine, voi mânca aici. Șefule, vreau să beau o jumătate de duzină de beri astăzi, îi spuse chelnerului.

– Bine.

I se servi o bere rece.

Curând apăru un platou cu grătar. Yuan Yang era obișnuit să bea bere în trecut, în armată. Începu să mănânce cu poftă. Gu Qing Pei își suflecă mânecile și turnă două pahare de bere.

– Haide, bea un pahar cu mine.

Yuan Yang zâmbi și ciocni paharul cu al lui Gu, apoi îl bău dintr-o singură înghițitură. Vremea era deja rece, iar berea rece, în timp ce cobora pe gâtul lui, îi amorțea măruntaiele.

Era emoționant.

Yuan Yang îi aruncă lui Gu o privire întâmplătoare și izbucni în râs:

– Bea.

Gu Qing Pei zâmbi:

– Nu mă controla… beau.

Yuan Yang îi zâmbi încă o dată:

– Nu ești prea bun la asta.

Gu Qing Pei râse:

– Așa sunt eu. Crezi că a mânca grătar cu un grup de colegi toată ziua este ușor? Acea persoană trebuie să știe și cum să-și controleze consumul de alcool.

Yuan Yang îi mângâie fața:

– Dacă cineva nu te ascultă… te voi ajuta.

Căzuse un cuțit strălucitor, ochii lui Yuan Yang se îndreptară spre cuțitul de pe podea.

O senzație de premoniție îi trecu prin minte lui Gu Qing Pei, se întoarse și văzu umerii lui Yuan Yang încordându-se și ochii lui fixați pe lamă.

– Cu pumnul o să creezi haos, confirmă Gu.

– Chiar îți place să-i înveți pe oameni ce este corect? E atât de enervant. Yuan Yang își strânse buzele și îi dădu o bere:

– Bea mai mult și taci din gură.

Gu Qing Pei scutură din cap și se concentră pe băutură și mâncare.

Yuan Yang bău câteva pahare de vin, apoi îi spuse lui Gu Qing Pei:

– Trebuie să merg la toaletă.

– Ce faci?

– Am observat că cineva a intrat în toaletă și știu că cineva ne așteaptă afară. O să mă confrunt mai întâi cu nemernicul din toaletă.

Gu Qing Pei îl apucă de încheietură:

– Ai grijă… și nu crea haos.

– Sigur că da.

Yuan Yang se întoarse și strigă spre ușă:

– Șefule, unde este o bancă în apropiere, vreau să scot niște bani?

– Bancomatul este disponibil peste drum, pe stânga. Ar trebui să-l vezi.

– Mulțumesc.

Gu Qing Pei nu se uită înapoi și continuă să mănânce și să bea.

Câteva minute mai târziu, văzu un bărbat așezat la colțul mesei alergând frenetic, aruncând o ultimă privire nervoasă către Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei zâmbi ușor.

După un timp, Yuan Yang se întoarse. Intră ca și cum nimic semnificativ nu s-ar fi întâmplat.

Îl surprinse pe Gu cu întoarcerea sa bruscă.

– Ai obținut banii?

– Mașina are trei persoane, un grup de începători.

Fața lui Gu Qing Pei ardea de furie.

– Nu vor reacționa.

– Și eu sunt îngrijorat de asta, dar dacă nu-i alungăm, cum putem să ne simțim suficient de ușurați încât să dormim la hotel?

Yuan Yang se uită spre masă și spuse:

– Să plecăm repede. Schimbăm hotelul și îl anunțăm pe avocatul Zhao mâine.

– Bine.

Cei doi plătiră repede nota și ieșiră să ia un taxi.

Afară, noaptea era la început abia și strada era plină de oameni. Erau multe taxiuri disponibile, dar cererea pentru o mașină era mare. Nu se așteptau la o astfel de situație.

Așteptară aproximativ cinci minute, înainte ca Yuan Yang să strige, din cauza nerăbdării:

– Nu putem rămâne aici… nu e sigur, să plecăm.

– Bine.

Cei doi se duseră la piața de noapte de peste drum, încercând să se amestece în mulțime.

Când traversau strada, brusc o dubă urcă pe trotuar și aproape-i călcă.

Timpul de reacție al lui Yuan Yang fu rapid, ca al unui soldat antrenat, și îl dădu pe Gu din calea dubei chiar la timp. Se mutară încet într-o zonă izolată și el îl împinse pe Gu din cale:

– Fugi la piață și cheamă poliția.

Furgoneta se îndreptă spre ei într-o clipă. Ușa se deschise și șoferul sări. Mai mulți bărbați îl urmară, ținând în mâini macete și arătând ca niște mici bătăuși de cel mai jos nivel. Dar Gu putea vedea cruzimea evidentă din ochii lor.

Acești bărbați nu ar ezita să ucidă o persoană.

Gu Qing Pei simțea frigul chiar și când transpirația i se aduna pe frunte. Deși nu se temea să se lupte, când cealaltă persoană avea o armă, nu era la fel.

Maceta lungă era înfricoșătoare.

Trecătorii care se aflau în jurul lor țipau. Yuan Yang nu se aștepta ca un grup de oameni atât de proști să fie suficient de curajoși încât să-și expună armele în public. Se părea că subestimase puterea lor în oraș.

Îl împinse pe Gu Qing Pei:

– Orice s-ar întâmpla… fugi.

Gu Qing Pei ezită o clipă, apoi se îndreptă spre un mic stand de bijuterii pentru a se ascunde.

Yuan Yang luă un băț de lemn din micul magazin din apropiere și, conform primei reguli… atacă.

Ceilalți auziră doar un urlet înainte ca unul dintre colegii lor de echipă să fie la pământ, sângerând din nas. Rămase acolo nemișcat, surprinzându-i pe ceilalți în acțiune.

Ceilalți rămase uimiți pentru o clipă. Nu se așteptau ca Yuan Yang să înceapă să atace fără milă, lovind direct cu un băț de lemn. Fața colegului său de echipă era aproape desfigurată.

Yuan Yang îi privi cu ochii mijiți, întregul său corp emanând o vibrație înfiorătoare, ca și cum ar fi spus: „Voi, rahaților, v-ați întâlnit cu bunicul vostru…eu…mai bine vă urez noroc”.

Gu Qing Pei era încă ascuns într-un mic magazin. Se întoarse în cerc și căută o armă pentru a-l ajuta pe Yuan Yang. Găsi o țeavă de fier și râse vesel. Își scoase haina și i-o dădu fetei din apropiere.

– Soră, pot să te deranjez să mă ajuți să am grijă de haina mea?

Fata din apropiere era uimită și-i luă haina cu ochii mari.

Gu Qing Pei plecă apoi în fugă.

Gu Qing Pei ieși în fugă din chioșcul cu mâncare și-l văzu pe Yuan Yang fluturând un băț lung de lemn spre gangsteri. Cu toate acestea, situația nu era optimistă.

Bățul era prea lung pentru a fi folosit în mod convenabil. Odată ce oamenii ieșiră din raza lui de acțiune, se simți copleșit.

Gu Qing Pei respiră adânc și brusc se grăbi și lovi umerii unui bărbat cu țeava de fier. Bărbatul care fu lovit ținea un cuțit în mână și simți cum țipă pământul.

Yuan Yang se întoarse, privi surprins apariția lui Gu Qing Pei și remarcă țevile de fier din mâna lui.

– Astea sunt ușor de folosit, dă-mi-le.

Gu Qing Pei îi aruncă repede țeava.

De îndată ce puse mâna pe țeava de fier, se întoarse și zâmbi sumbru înainte de a începe să lovească oamenii cu ea.

– Asta e bine, asta e bine, murmură el în timp ce dezlănțuia și mai multă violență.

Gu Qing Pei se aplecă să ridice bastonul de pe jos pentru a se apăra. Bastonul era deformat și aproape că-i alunecă din mână lui Gu și îl lovi pe Yuan Yang, făcându-l să cadă la pământ.

Gu Qing Pei văzu cuțitul căzând, dar era prea departe pentru a-l ajunge.

Yuan Yang apucă țeava de fier și se opri. Două persoane din apropiere, văzând ocazia, se grăbiră să intervină.

Gu Qing Pei nu se bătuse mult la viața lui, dar condiția lui fizică era foarte bună, așa că  alergă în direcția lui și lovi un bărbat punându-l la pământ, apoi se duse să-l ridice pe Yuan Yang de la pământ.

Yuan Yang profită de ocazia oferită pentru a-l împinge brusc pe Gu Qing Pei și îl dădu la o parte din cale, iar el țipă.

Inima lui Gu Qing Pei bătea de două ori mai repede, adrenalina îi curgea prin vene, iar creierul îi zumzăia.

Yuan Yang se lupta, sărea și flutura țeava de fier pentru a-l tăia pe bărbatul care căzuse la pământ, apoi îi lovi fără milă spatele și picioarele cu țeava, rupându-i câteva oase în proces.

Oamenii din jurul lui Yuan Yang văzură expresia de pe fața lui și dădură înapoi pentru o secundă sau două. Nu îndrăzniră să sară în luptă la întâmplare și să riște să fie loviți cu sânge rece. În timp ce îi privea, un bărbat roșcat se întoarse să se ocupe de Gu Qing Pei.

Furia și panica îl cuprinseră pe Yuan Yang în timp ce se mișca cu ferocitate pentru a-l împiedica pe bărbat să-l înjunghie pe Gu în spate. În schimb, cuțitul îi tăie umărul lui Yuan Yang… apoi Gu Qing Pei se feri pentru a evita lovitura, apucă mâna care mânuia cuțitul și îl răsuci cu forță.

Tipul roșcat țipă de durere și. Ochii lui Yuan Yang străluciră periculos și îi smulse brațul fără milă. Apoi îl lovi cu piciorul în cot și îi zdrobi palma.

Buzele lui Gu Qing Pei tremurară când îl văzu pe Yuan Yang lovind bărbatul până îl făcu praf și știu, din puținele sale cunoștințe medicale, că brațul acesta era inutil pentru viitor.

.

Yuan Yang apucă mâna unui bărbat care zăcea pe jos și o răsuci, în timp ce piciorul său îi zdrobea pieptul. Se întoarse încet și se uită la bărbații care rămăseseră în urmă.

Cele 34 de persoane rămase nu îndrăzneau să se miște și erau evident speriate de acest copil de rang înalt din clanul Yuan. Persoanele reale care îndeplineau misiuni pe viață și pe moarte erau persoane care nu erau măsurate de această lume.

În acest moment, sirenele sunau în depărtare. Acest grup de gangsteri se grăbi spre mașină și fugi. Yuan Yang se așeză pe pământ, gâfâind puternic.

Gu Qing Pei se așeză repede lângă el, cu mâna deasupra rănii deschise de pe umărul lui Yuan Yang. Voia să-l atingă pe Yuan Yang, dar îi era frică, deoarece rana încă sângera.

– Yuan Yang, ești bine?

Yuan Yang avea capul aplecat și, după mult timp, ridică încet privirea. Violența care îi umplea ochii dispăru și, încet, fu înlocuită de vechea privire care îl deranja pe Gu fără milă.

Yuan Yang zâmbi:

– Nimic… doar câteva răni… Ar trebui să-i vezi pe adversarii mei.

Mașina de poliție era parcată în fața lor, iar un polițist sări strigând:

– Duceți acești oameni la spital.

El îi arătă pe cei doi și ordonă:

– Tu și tu, urcați în ambulanță… aveți nevoie de primul ajutor.

Polițistul alergă spre Yuan Yang, încercând să-l susțină.

Yuan Yang dădu din mână și se ridică.

Cei doi se așezară în mașina de poliție.