Gorgona Medusa-Capitolul 9

https://youtu.be/MJp2ng9-d1E?si=k3RZrcs41ZG35Xv7

Alhambra

Trecuseră zece zile de la discuția din birou, zece zile în care Titan își văzuse de unitate, de rapoarte, de ordine, de nopți tăiate în două de telefoane și dosare. Însă sub toată această suprafață impecabil controlată rămăsese ceva care nu se mai supunea aceleiași discipline. În seara aceea, în apartamentul lui prea tăcut, învârtise între degete cartonașul cu coordonatele Alhambra ale lui Timid1 până când marginile cartonului începuseră să i se imprime în piele.

Scrisese de mai multe ori în ultimele zile, fără fraze lungi, fără dramatism, tocmai pentru că nu era omul care să dramatizeze, însă fiecare mesaj trimis îi arătase mai limpede decât ar fi vrut cât de adânc intrase deja celălalt în ordinea lui interioară. Întrebase simplu dacă este bine, dacă lucrează prea mult, dacă poate ieși într-una dintre seri, iar răspunsul nu venise. Nici imediat, nici târziu, nici a doua zi. Fusese doar o mare liniște.

Titan lăsă capul ușor pe spate și oftă.

Gestul acela îi era atât de rar încât, dacă ar fi fost cineva acolo să-l vadă, probabil s-ar fi uitat la el ca la un om surprins într-o ipostază interzisă. Nu era obișnuit să aștepte pe nimeni. Nu era obișnuit să vrea să repete ceva care, în mod normal, ar fi trebuit să rămână închis perfect în limitele unei seri. Cu atât mai puțin nu era obișnuit să recunoască, măcar față de sine, că pentru prima dată nu își dorea o întâlnire, ci o continuitate, nu o evadare de o noapte, ci un om la care să se poată întoarce mereu și iar mereu.

Telefonul Alhambra vibră exact atunci, scurt, vibrant, aproape insolent prin precizia cu care întrerupsese acel gând.

Titan își coborî imediat privirea spre ecran.

Mesajul era de la Timid1.

Îmi pare rău că n-am răspuns. M-a prins munca rău de tot. Dacă mai vrei, ne vedem sâmbătă seara?

Pentru o fracțiune de secundă, Titan rămase perfect nemișcat, cu telefonul în palmă și cu acel fel de liniște tensionată care apărea în el doar când ceva îl lovea direct în centrul pieptului. Apoi degetele i se mișcară fără ezitare.

Da.

Nu adăugă nimic altceva. Nu voia să strice prin prea multe cuvinte ceea ce, în el, izbucnise deja suficient de clar.

……………..

Sâmbătă seara, Alhambra îl primi în aceeași lumină joasă și caldă care făcea locul să pară desprins dintr-o altă logică decât cea a orașului, una fără birocrație, fără uniforme, fără sirene, fără ierarhii. Titan ajunsese mai devreme decât ora stabilită, lucru care nu i se întâmpla niciodată din politețe, ci doar atunci când nerăbdarea devenea atât de bine mascată încât începea să semene cu precizia.

Ceruse cea mai bună cameră disponibilă, nu din ostentație, ci din acel instinct al lui de a construi un cadru impecabil pentru lucrurile care contau. Masa fusese aranjată cu o simplitate luxoasă, fețe de masă fine, tacâmuri reci, lucind discret în lumina lămpilor, două pahare înalte, sticla de șampanie în gheață. Meniul fusese construit de el aproape fără să se gândească, dar cu o atenție neobișnuită la nuanțe, scoici fragede deschise în sos de unt și vin alb, pește crud tăiat subțire și așezat pe citrice amare, legume coapte lent până deveniseră dulci, fructe reci și lucioase pentru mai târziu.

Verifică totul de două ori, voia ca totul să fie perfect.

Când auzi bătând în ușă, vocea îi ieși gâtuită de emoție.

–Intră.

Auzi zgomotul intrării persoanei și cel al tragerii sertarului în care erau așezate măștile.

Pentru o clipă, timpul nu se mai întinse, ci se adună brusc într-un singur punct. Lumina îl lua din lateral, iar roșul măștii nu avea nimic teatral în acel moment, ci părea mai curând o declarație tăcută de existență. Omul din spatele ei alesese ca el un mod să rămână ascuns și să se ofere doar atât cât putea duce. Titan nu spuse nimic, îl așteptă să intre în sufragerie.

Apoi veni parfumul.

Același amestec greu de uitat, masculin și cald, cu o urmă marină, ca pielea rămasă prea aproape de sare și vânt. Îi intră în piept și îi închise, în sfârșit, ultimul rest de îndoială. Într-o clipă atât de scurtă încât nimeni n-ar fi putut-o vedea din afară, Titan înțelese exact cine era purtătorul acelui miros care îl urmărea aproape obsesiv, cine îi tulburase gândurile , cine făcuse să se lege fără voie o noapte de la Alhambra de un om din viața lui de zi cu zi.

Numele adevărat îi urcă până la limbă și îl îngropă înapoi în gât.

Nu era seara adevărurilor smulse, era seara alegerii, iar alegerea lui era să-l primească exact așa cum venise, cu masca lui, cu tăcerea lui, cu ritmul lui.

Titan îi trase scaunul la masă cu un gest atât de natural încât părea că făcuse asta toată viața pentru aceeași persoană. Nu exista nimic ostentativ în delicatețea lui, niciun efort demonstrativ, doar o atenție completă, densă, care îl înconjura pe celălalt ca o lumină caldă.

Îi turnă șampanie, dar nu mult…doar atât cât să toarne strălucire în pahar, nu uitare.

– Pentru munca care te-a răpit câteva zile, spuse el.

Timid1 zâmbi puțin sub mască fără să spună nimic.

Cina curgea cu o naturalețe care îl surprinse și pe Titan. Nu era genul care să facă spectacol din conversație, dar ar fi dorit mult să discute cu el despre tot și nimic. Titan îi umplea paharul fără să-l întrebe dacă mai vrea, dar nu înainte de a-l privi o jumătate de secundă și de a-i citi, parcă, răspunsul în felul în care își ținea încheietura pe masă. Îi așeza farfuria exact cum trebuia, îi apropia bolul de apă pentru degete după fructele de mare, îi împingea discret spre el bucățile care i se păreau mai bune, de parcă grija însăși ar fi fost, pentru prima dată, un limbaj pe care îl vorbise din instinct și nu din obligație.

Timid1 nu ridică niciodată privirea, dar se pare că simțise și el diferența.

Poate pentru că în seara aceea Titan nu mai avea nimic din detașarea controlată a primei lor întâlniri. Era prezent altfel, mai profund, cu fiecare gest așezat și sincer, cu fiecare ocazie de a-l atinge tratată ca pe ceva important și viu.

La un moment dat, în timp ce îi turna încă puțină șampanie, dosul degetelor lui Titan atinse ușor încheietura celuilalt.

Contactul fu scurt.

Dar sub pielea lui Titan ceva tresări atât de clar încât aproape îl enervă propria vulnerabilitate. Își controlă însă fața și ridică privirea. Timid1 nu se retrăsese. Dimpotrivă, mâna îi rămase acolo o clipă mai mult, ca și cum ar fi primit atingerea și nu ar fi vrut să o risipească prea repede.

După cină, Titan nu grăbi nimic, se apropie de el și îi atinse foarte ușor marginea măștii.

– Duș? întrebă el șoptit.

Timid1 aprobă. Intrară separat.

Apa caldă le luă de pe piele praful zilelor, tensiunea adunată, marginile tăioase ale săptămânilor din urmă. Dușul fu felul în care doi oameni aleg, pentru câteva minute, să lase aburul să le spele și gândurile, nu doar trupurile.

Când Timid 1 ieși din baie, camera avea un aer și mai moale, ca și cum lumina însăși devenise mai caldă după ce îi atinsese aburul. Titan, care se spălase primul, îi puse lui Timid1 un halat ușor pe umeri, apoi îl conduse în dormitorul semi întunecat, spre marginea patului, însă nu se așezară imediat. Rămase în picioare în fața lui, privind cum câteva picături de apă îi alunecau încă din păr spre gât, iar parfumul, amestecat acum cu miros de piele curată și prosop, îi făcea mintea să tacă în moduri pe care rareori le accepta. Stinse luminile complet. Astfel, în întuneric corpurile puteau fi goale , iar sufletele pline.

Titan se apropie.

Își puse brațele în jurul lui și îl trase spre sine cu o tandrețe atât de deplină încât, pentru o clipă, și lui i se păru străin de propriile reflexe. Îl lipi de pieptul lui, îl închise între brațele sale și, pentru că era mai înalt, pentru că trupul îi era mai mare, ajunse firesc să-l acopere aproape complet, nu ca o dominație, ci ca o protecție. Timid1 rămase acolo. Nu se împotrivi, nu glumi, nu se ascunse. Își lăsă capul lângă gâtul lui Titan și respiră.

Titan închise ochii o clipă, apoi spuse, simplu, cu buzele aproape de tâmpla lui:

– Mi-a fost dor de tine.

Nu era o frază pe care să o fi rostit ușor vreodată. Vocea era joasă , dar parcă desfăcuse cu mâna proprie ceva ce ținuse închis ani întregi.

Timid1 tresări aproape imperceptibil.

Titan îl strânse puțin mai tare, fără să-i ia aerul, doar cât să-i arate că această mărturisire nu era o încercare de moment, ci un loc în care venise hotărât să rămână.

– Ascultă-mă, șopti el, iar vocea lui era atât de erotică încât părea făcută pentru piele, nu pentru aer. –Frecventez Alhambra de 10 ani și niciodată nu m-am întors a doua oară la același partener cu ideea de a rămâne. Niciodată nu am vrut să împart din mine mai mult decât o seară, mai mult decât un trup, mai mult decât câteva ore în care liniștea să semene cu uitarea. Cu tine e altfel și nu are rost să mă prefac că nu este.

Se retrase cât să-i poată privi masca prin umbrele întunericului, deși știa că sub ea era o față al cărei nume adevărat îl purta acum în el ca pe un jar. Și dintr-o dată simți nevoia să-l sărute, o nevoie animalică, de nestăvilit. Îi zdrobi buzele cu ale lui și-i căută limba. Bărbatul cu mască roșie deveni ca o plastilină pe care  poți manevra. Ridică brațele și se agăță de gâtul lui Titan răspunzând la sărutul flămând cu pasiune. Amândoi gemeau din când în când și se frecau unul de altul excitați de frecarea limbilor senzuale. Titan se retrase câteva secunde și înlătură halatul bărbatului și pe al său. Buzele se regăsiră , dinții se ciocniră ușor, iar limbile își reluară discuția înlănțuindu-se fervent. Cele două corpuri se prăbușiră în patul moale și larg , dar de fapt se scufundară într-un ocean de senzații. Titan mângâia corpul bărbatului cu mișcări lente. El dorea să atingă nu numai pielea aceea parfumată și fină, ci și sufletul din spatele ei. Se simți cuprins de o învălmășire de emoții care îi dădeau o ardoare nemaiîntâlnită, se simți atins până în măduva oaselor de acele senzații tactile, se simți acaparat și vrăjit. Dar mai ales…da…o recunoscu în sinea lui în timp ce se simțea întărindu-se, se simți… fericit. Abandonă gura bărbatului și începu să depună săruturi scurte, dar lipite unele de altele, pe trupul acestuia. Întunericul îi facilita descoperirea corpului celuilalt, faptul că se putea desfășura altfel. Totul era tactil și nu vizual. Alesese întunericul pentru ca Timid1 să nu se simtă rușinat și pentru ca el însuși să nu fie inhibat de inocența măștii roșii. Înlănțuise corpul cu mâna stângă băgată sub talie, iar cu dreapta frământa centrul vieții omului făcându-l să devină tare. Timid 1 era lipit de el și capul era plecat respirând pielea de pe gâtul lui Titan. Se lăsa iubit de mâna și buzele bărbatului experimentat, dar după un timp începu să sărute și el și să mângâie. Cele două corpuri șerpuiau căutându-se și respirând dorință. Titan trecu la o etapă superioară, știa că prima penetrare e foarte dureroasă și nu voia ca cel de lângă el s-o ia la fugă. Făcu o mișcare de rotație și Timid 1 se regăsi cu spatele lipit de abdomenul fierbinte a lui Titan. O clipă înțepeni și se contractă. Titan își apropie buzele de urechea bărbatului tânăr și șopti foarte încet:

–Șșș…încet…nu voi fi brusc…știu că e prima ta dată.

Timid1 întoarse capul spre el și pentru prima dată vorbi:

– Știi? Chiar știi?

Vocea sună atât de cunoscută, atât de firească și un pic copilăroasă, încât Titan îl strânse complet în brațe. Era Zeus…acum era sigur, foarte sigur. Îi atinse palma stângă. Un plasture acoperea o parte din ea.

–Te-ai rănit?

Șoaptele din ureche făceau ca vocea lui să iasă deformată și se ferea să ridice tonul pentru că nu voia să fie recunoscut.

– Am vrut să desfac nuci cu cuțitul si m-am tăiat, nimic grav.

Titan zâmbi în întunericul ca smoala.

Zeus nebun și mincinos…

Își simți penisul tare și dureros zvâcnind acolo în fanta unde se ascundea crizantema neatinsă. Întinse mâna pe noptieră și luă un tub de lubrifiant. Dorința lui era obscen de mare și în cap gândurile de posedare și de penetrare i se învârteau dându-i o stare de leșin. Îl voia…îl voia pe acest bărbat. Își trase brațele și desfăcând tubul continuă să șoptească fraze în urechea ascultătoare a lui Zeus.

–Ai idee despre ce se va întâmpla? Mm? Ești de acord? Dorești? Mă dorești? Mă oprești dacă nu vrei, da? De ce ai fost de acord să revii? De ce m-ai așteptat?

Își ungea penisul umflat care zvâcnea așteptându-și drumul spre canalul secret, drumul spre orgasm.

Zeus nu știu la ce întrebare să răspundă mai întâi, doar spuse:

–Aș vrea doar să fii tu și numai tu…cer prea mult? Am auzit că ești blând, urăsc violența.

Titan depuse ușor mult lubrifiant între fesele lui Zeus, apoi își propti falusul enorm pe crizantema ascunsă. Un freamăt și o neliniște se ridică în aer din respirația lui Zeus. Titan spuse încet:

-Mai ai timp să te răzgândești, căci , ți-o spun de pe acum, odată intrat în tine ne vom aparține unul altuia și eu nu rostesc aici o glumă sau niște vorbe oarecare. Timid 1, spune-o sus și tare că vrei să fii al meu.

– Ești surd, n-ai auzit ce-am spus mai înainte? replică Zeus agasat și împinse fundul în penisul dur.

Titan își pierdu rațiunea o clipă și bătu intrarea cu vârful umezit și alunecos. Zeus scoase un mic geamăt, dar se împinse și el . Titan îl prinse de șolduri tot ținându-i trupul pe o parte și înaintă lent. Din când în când se oprea. Era foarte dificil să-și înfrângă dorința aceea de a se regăsi cât mai repede în căldura din corpul lui Zeus. Scrâșni din dinți.

-Ești bine? Te doare?

-Nu mă doare, intră, intră complet, sunt curajos.

Titan scoase un fel de râset, Bărbatul ăsta nebun nu se dezicea nici aici de nebunia lui. Sentimente necunoscute îi creșteau în piept pe măsură ce intra. Era o fericire nemaiîntâlnită. Nu știa dacă era faptul că o făcea cu Zeus, sau dacă o făcea cu Zeus care era pur ca o floare enormă de nufăr. Penisul lui fu aspirat complet  și începu să se miște lent cu mișcări sacadate. Parfumul pielii bărbatului inocent îi vibra în nări și în cap. Începuse ascensiunea unui munte înnegurat și urca tot mai sus, spre lumina aceea care îl aștepta.

Zeus icnea din când în când și mâinile i se agățaseră de cearșafurile răcoroase și moi. Titan bătea din ce în ce mai tare și prinse penisul bărbatului cu mască roșie și-l freca în ritmul de du-te-vino. Voia să-i dea plăcere, voia să-l aibă tot pentru el. Nebunia aceasta erotică îl speria dar îl și făcea fericit. Bărbatul acesta nu aparținuse nimănui, bărbatul acesta era acum al lui și voia să rămână doar al lui. Erotismul actului era puternic și Titan ar fi vrut să strige numele adevărat al bărbatului, să-l strige sus și tare, dar numele fu aspirat în mijlocul abdomenului:

Zeus, Zeus, Zeus!

Orgasmul veni pentru amândoi în același timp , amestecând cele două răbufniri de aer din gurile lor.

– Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaah…..!

……….

Puțin mai târziu, târziu în noapte după ce se spălară, fiecare la rândul lui, Titan aduse un pahar cu apă și o pastilă.

-Ce e asta? Nu sunt femeie, n-am nevoie de pilula de a doua zi, nu pot rămâne însărcinat, râse încet Zeus, deși se simțea destul de inconfortabil.

-E un antiinflamator, te rog să-l iei, știu că trebuie să te doară al naibii de tare.   

Apoi îl întoarse pe burtă și îi aplică o cremă  pe crizantema ascunsă care fusese scuturată rău. Zeus se lăsă pe mâinile celui cu care fusese intim fără să crâcnească. Îi plăcea că cineva avea grijă de el. Deci numele Favorit 1 chiar i se potrivea. Era atât de blând și de plin de atenție. Se lăsă apoi ținut în brațe. Corpurile lor erau goale și Zeus era lipit cu spatele de pieptul puternic al partenerului său. Era obosit , dar îl rodeau atâtea întrebări…Acum că îl dezvirginase drumurile lor se separau? Îl va mai revedea vreodată? Dacă întreba , i-ar fi spus ceva despre el, despre viața lui? Dar era timid și nu întrebă nimic. Favorit 1 îl ținea strâns lipit de el și din când în când depunea câte un sărut pe ici și colo. Într-un târziu își lipi gura de urechea lui și începu să-i șoptească cuvinte, și pe măsură ce povestea, Zeus se emoționa din ce în ce mai tare. Favorit 1 era o persoană excepțională, nu mai întâlnise pe cineva ca el…sau …ba da…într-un trecut îndepărtat când cineva îl apărase și-l sfătuise. Ochii i se umplură de lacrimi în timp ce bărbatul acela cu brațe atât de sigure șoptea și iar șoptea la urechea lui cuvinte atât de calde.

– E prima dată când îmi doresc un partener stabil, prima dată când mă gândesc la cineva și nu îmi imaginez doar întâlnirea următoare, ci și zilele dintre întâlniri, și mesele, și oboseala, și drumul, și întoarcerea. E prima dată când cer coordonatele cuiva și tot prima dată când am așteptat răspuns la mesaje trimise pe telefon.

Celălalt nu se mișcă, doar inima i se acceleră sub halatul subțire, iar Titan o simți, pentru că îl ținea încă aproape.

– Trebuie să-ți spun și ce fel de om sunt, continuă Titan.

-Sunt dificil. Aparent calm, dar dur. Tac mult. Mă retrag în mine când ar trebui să vorbesc. Munca îmi mănâncă zilele și, uneori, și nopțile. Protejez prea mult și de multe ori asta seamănă cu controlul. Când mi-e teamă să nu pierd ceva, devin și mai atent, și mai sever, și mai închis. Nu știu să fac promisiuni frumoase doar ca să liniștesc pe cineva. Știu doar să rămân, dacă spun că rămân, să fiu fidel, dacă spun că sunt fidel.

Se opri o secundă, apoi zâmbi foarte puțin, aproape amar, dar cald.

– Nu sunt un om ușor. Dar sunt un om loial până la capăt.

Timid1 puse palma rănită pe brațul bărbatului. Nu vorbi, dar Titan simți cum fiecare cuvânt al lui continuă să cadă în celălalt și după ce fusese rostit.

– Familia mea a murit de mult timp, spuse mai departe, iar acum vocea îi deveni și mai șoptită.

– N-am frați, n-am surori, n-am casa aceea vie în care să te întorci și să știi că acolo te așteaptă cineva care te cunoaște dinainte de toate luptele tale. Am învățat să trăiesc singur atât de bine, încât singurătatea a început să semene cu o a doua natură, iar asta e poate cel mai trist lucru pe care îl pot recunoaște despre mine.

Își lăsă fruntea ușor peste a lui.

– Nu-ți cer ceva mic, adăugă el depunându-i un sărut după ureche.

-Știu foarte bine ce spun. Dacă tu poți, dacă vrei, dacă inima ta încape lângă a mea fără să se simtă captivă, atunci vreau să fii singura mea familie. Vreau să împărțim drumul vieții, nu doar câteva camere ascunse. Vreau să ai unde să te întorci și, în același timp, să am și eu, pentru prima dată, un loc viu în alt om.

Tăcerea care urmă fu atât de densă încât aproape că avea greutatea întregii galaxii.

Timid1 părea tulburat până în măduvă. Respirația i se schimbase, iar mâinile, care până atunci rămăseseră liniștite pe lângă corp, se mișcară în cele din urmă, încet, ca și cum ar fi trebuit să învețe din nou gesturile simple. Voia să spună ceva, Titan vedea asta, însă cuvintele nu ieșeau. Poate pentru că erau prea multe. Poate pentru că atinseseră în el un loc atât de vechi și de adânc, încât vocea nu îl putea traversa încă.

Titan nu-l sili, nu-i ceru răspuns, doar rămase aproape, cu palma pe spatele lui, așteptând fără să-l preseze.

Atunci Timid1 îi prinse mâna dreaptă.

O făcu cu ambele mâini, aproape cu grijă, de parcă ar fi ridicat ceva fragil și foarte prețios. O aduse încet la buze și i-o sărută pe dosul palmei, apoi rămase o clipă cu gura lipită de pielea lui, fără să vorbească, fără să se grăbească, iar gestul acela, mai mult decât orice frază, deschise în Titan o tăcere nouă.

Era felul unui om copleșit de adevăr de a spune că a auzit totul și că nu fuge.

Titan  închise ochii.

În clipa aceea, toate coridoarele goale din el, toate mesele la care mâncase singur, toate serile în care se întorsese într-un apartament ordonat până la lipsa de viață, toate morțile vechi care făcuseră din el un bărbat impecabil și singur, toate acestea parcă se mișcară puțin din loc. Nu dispăruseră, dar nu mai stăteau ca niște blocuri de piatră în același loc.

Își coborî palma liberă și cuprinse cu ea pieptul lui Timid1, fără să îi ridice capul, doar ținându-l acolo, aproape, ca și cum ar fi dorit să îi mulțumească fără să strice nimic printr-un exces de vorbire.

– E destul, șopti.

-Gestul tău e destul.

Rămaseră așa multă vreme, în liniștea camerei de la Alhambra, cu șampania uitată în găleata cu gheață, cu farfuriile deja reci pe masa din cealaltă parte a încăperii, cu orașul întreg undeva jos, străin și îndepărtat. Pentru câteva minute nu mai existau decât respirația lor și această formă nouă de apropiere care nu mai semăna deloc cu o întâlnire întâmplătoare.

În brațele lui Titan, Timid1 era încă mascat, încă ascuns, încă nespus până la capăt.

Și totuși, pentru Titan, nimic nu mai fusese vreodată mai clar.

Nu mai voia o noapte.

Voia omul.

Iar omul acela îi ținea acum mâna între buză și inimă.

Versurile cântecului

Poate nu te-am iubit
Așa cum ar fi trebuit,
Poate nu ți-am spus
Tot ce simțeam.

Poate nu te-am ținut
Atât cât meritai,
Și poate că nu ți-am arătat
Cât de mult îmi pasă.

Dar ai fost mereu în mintea mea,
Mereu acolo, în gândurile mele.

Poate nu ți-am oferit
Toate clipele frumoase,
Și poate n-am fost lângă tine
Când aveai nevoie.

Lucruri mici ar fi trebuit să spun,
Lucruri simple ar fi trebuit să fac,
Dar n-am știut cum
Să te iubesc mai bine.

Și totuși…
Ai fost mereu în mintea mea,
Mereu acolo, în inima mea.

Spune-mi…
Spune-mi că nu e prea târziu,
Dă-mi încă o șansă
Să-ți arăt cât de mult însemni pentru mine.

Să lăsați o reacție e foarte important pentru mine, mulțumesc ❤️❤️❤️❤️