Înainte să mă pierzi- Capitolul 13

 

– O scrisoare de amenințare? întrebă Mark, impasibil, arătând biletul în timpul ședinței. Originalul fusese deja predat agenției de investigații, așa că în fața lor se afla doar o copie.

Textul, alcătuit din cuvinte decupate și lipite din reviste, era scurt, dar clar intimidant:
〈Judecata lui Dumnezeu pentru Alpha dominant!〉

Josh întoarse hârtia pe toate părțile, apoi i-o dădu lui Seth. Aceasta trecu din mână în mână, Seth, Henry, apoi Isaac, până când toți o examinară. Abia atunci Mark continuă:

– De obicei ignor scrisorile de la fani sau glumele proaste trimise la birou, dar asta e diferită.

– Nici măcar nu are adresă pe plic, observă Josh.

Mark încuviință din cap.

– A fost pusă direct în cutia poștală. Și totuși, camerele de supraveghere nu au surprins nimic. Cum e posibil?

Seth mormăi, cu o expresie serioasă:

– Cine vine și pleacă de aici…?

Toți încercară să-și amintească, dar tăcură. Mark reluă:

– Toți cei care lucrează în conac sunt aici de cel puțin un an. Au fost angajați după verificări stricte. Totuși, pentru siguranță, îi voi pune pe toți pe lista de supraveghere.

– Crezi că e vreo grupare religioasă în spate? întrebă Isaac.

Mark clătină din cap.

– Nu avem suficiente dovezi. Poate fi doar o diversiune. Mai important este cum gestionăm următoarea petrecere.

– Petrecere? repetă Seth, apoi își aminti.

– Ah…

Îngrijorarea se citi pe fețele tuturor. Chase decisese să participe la un eveniment de promovare a filmului în care urma să joace, un rol apropiat de cel principal.

O scrisoare de amenințare exact acum…

Josh oftă.

În ultima vreme, atacurile asupra Alpha dominanți deveniseră tot mai frecvente. Chiar și Keith Pittman, proprietarul companiei de producție, fusese vizat. Iar Chase Miller era și mai faimos.

Liniștea de care se bucuraseră până atunci părea să se fi încheiat.

Mark își drese vocea:

– Să revenim. Petrecerea va avea loc la conacul domnului Pittman…

Toți ascultau în tăcere. Spre final, Mark adăugă:

– Aveți toți frac? Dacă nu, mergem mâine să închiriem. Cine nu are?

Ridică privirea, dar nimeni nu reacționă. După o clipă, oftă:

– Deci doar eu…

Henry bombăni iritat:

– Ce-i ăla frac? De ce trebuie să arătăm ca niște păuni? Nu merge un costum normal?

– N-am ce face dacă asta se cere, răspunse sec Mark.

Privirile lui Isaac și Josh se întâlniră. Isaac zâmbi larg:

– Abia aștept să-l văd pe Josh în frac.

– Josh arată bine doar fără haine, interveni Seth.

Toți se uitară surprinși la el.

– De unde știi?  întrebă Isaac imediat.

Henry se trase înapoi, dezgustat.

Seth clipi confuz:

– Ce-i cu reacțiile astea? Am fost toți în vacanță la Miami!

– Ah…
– Ah…

Amintirea reveni tuturor.

Isaac zâmbi relaxat:

– Corect. Atunci făceai surf.

Josh dădu din cap vag:

– Da… a fost distractiv.

Era înainte de Pete, când încă petrecea mult timp cu ei, inclusiv în vacanțe. Pentru el, erau amintiri plăcute. Nu și pentru Henry.

– Serios, nu mai vin cu tine nicăieri, mormăi acesta.

–  Oriunde mergi, atragi oameni de toate felurile.

– Nu e vina lui, râse Isaac.

– E frumos și bine făcut.

– Sunt cam scund, totuși… dar mulțumesc, răspunse Josh.

Seth dădu din cap aprobator:

– Da, ăsta e singurul lui defect.

Fără să ezite, Josh îi dădu o palmă ușoară peste ceafă. Seth râse:

– Datorită lui, am avut și noi succes la întâlniri. Dacă ies cu Josh, nici nu mai trebuie să încerc, vin ele la noi.

– E un avantaj… dacă nu ești căsătorit, adăugă Isaac, aruncând o privire spre Mark.

Mark tuși stânjenit:

– Trebuie să dau un telefon acasă.

Josh observă însă altceva: expresia lui Henry devenise tensionată, iar privirea lui către Isaac nu era deloc prietenoasă.

Oare ce a spus greșit? se întrebă Josh, dar nu găsi nimic.

Henry părea gata să izbucnească, însă, spre surprinderea tuturor, se ridică fără un cuvânt și se îndreptă spre ieșire. Înainte de a pleca, îi aruncă lui Josh:

– E rândul tău la camera de monitorizare.

– În regulă, răspunse Josh, zâmbind. Apoi adăugă:

– Noapte bună, Henry.

Îl privi pe Josh în tăcere. Ca majoritatea Alpha, avea un chip atrăgător. După câteva clipe, Henry înjură scurt, se întoarse și plecă.

Josh se ridică de pe scaun, iar privirea i se intersectă cu a lui Isaac.

– …Ai vrut să-mi spui ceva?

Isaac păru că-și amintește. Deschise gura, dar își aruncă privirea spre Seth, care își verifica din nou planurile de securitate. Apoi se uită înapoi la Josh și zâmbi obișnuit:

– Nu… data viitoare.

– …Bine.

Oare e ceva personal? se întrebă Josh, dar nu insistă. Se întoarse și se îndreptă spre camera de monitorizare.

– Hm…

Verificând pe rând ecranele, ezită. Camera din dormitorul lui Chase funcționa prost. Când îl anunțase pe Mark, acesta păruse deja conștient de problemă:

– Se comportă ciudat de câteva zile. Ultima dată când l-am verificat, înregistrarea dispăruse… Ar trebui să ne uităm mai atent. Laura sugerase să scoatem camera din dormitory, e prea invazivă. Nu avem pe nimeni suspect, dar tot nu putem avea încredere totală.

Probabil se referea la înregistrarea pe care Josh o ștersese intenționat. Fără să arate nimic, răspunse calm:

– Laura are dreptate. Oricum, există camere și în exteriorul dormitorului.

– Da… nici n-am reparat-o cu adevărat. Mă gândeam să o dezactivez… murmură Mark, apoi închise.

Josh rămase privind ecranul. Imaginea pâlpâia, exact cum spusese Mark. După câteva secunde, îl văzu pe Chase ieșind din baie.

Se opri fără să-și dea seama.

Chiar și prin imaginea slabă, silueta și trăsăturile lui erau imposibil de confundat. Chase se așeză pe pat, aruncând un prosop lângă el. După câteva clipe de nemișcare, ridică brusc privirea.

Pentru o fracțiune de secundă, lui Josh i se păru că îl privește direct prin cameră.

Chase își mișcă buzele, ca și cum ar fi șoptit ceva.

Ecranul se stinse.

– Ce…?

Josh se ridică brusc, fără să-și dea seama că strigase. Clipi de câteva ori, dar imaginea rămase neagră. Privirea îi alterna între ușă și monitor.

Să mă duc acolo?

Dar nu putea fi ca data trecută. Atunci fusese în perioada aceea… acum nu avea cum. Probabil făcuse doar un duș.

După câteva secunde, ecranul reveni brusc la normal. Chase era deja în pat, acoperit cu un cearșaf subțire.

– …Ah…

Josh se lăsă pe scaun, oftând înfundat.

Ce ar trebui să fac?

Cu amenințarea primită, nu putea cere scoaterea camerei. Dar să privească asta de fiecare dată era aproape o tortură. Se simțea vinovat și, în același timp, frustrat pe sine. Își frecă fața cu putere.

În cele din urmă, îi spuse lui Mark că va prelua temporar securitatea exterioară. Riscul de a fi afectat de feromoni era mai mic și, în general, era o opțiune mai sigură — chiar dacă mai obositoare.

Câteva zile mai târziu, soarele apuse, iar noaptea petrecerii organizate de Keith Pittman sosi.

✤✤✤✤✤✤

În conac plutea o tensiune încă de dimineață. Oameni veneau și plecau întruna – specialiști în coafură, specialiști în vopsit, maseuri — toți ocupați să-l pregătească pe Chase din cap până în picioare, ca pe o piesă de expoziție.

– Asta e ceva ce vedetele n-ar trebui să facă… murmură Isaac, clătinând din cap, obosit doar privind scena.

Josh gândea la fel, dar din alte motive.

Chiar e necesar tot acest efort?

Dacă Chase s-ar fi ridicat din pat și ar fi mers direct la petrecere, ar fi fost admirat oricum.

Când, în cele din urmă, Chase apăru complet pregătit, părul perfect aranjat și vopsit, fiecare detaliu pus la punct, toți avură același gând: va face ravagii.

– Fiți cu toții în gardă azi, îi avertiză Mark, vizibil tensionat.

De data aceasta, nimeni nu mai glumi. Fiecare era înarmat și pregătit. Cu excepția lui Seth, toți urcară în mașini și părăsiră conacul cu expresii reci.

✤✤✤✤✤✤

Din motive de securitate, Keith Pittman decisese ca petrecerea de promovare a filmului să aibă loc chiar la conacul său. Echipa de securitate angajase temporar un număr mare de bodyguarzi.

În mașină, complet echipat, Josh se gândea la Keith Pittman. Unul dintre cei mai influenți oameni din industrie, mereu în centrul scandalurilor, adorat de presă și, mai ales, un Alpha dominant. Dar, pentru Josh, cel mai important era altceva: Pittman era șeful Emmei.

Un om periculos, atât în trecut, cât și în prezent. Mai ales din perspectiva unui frate care avea o soră mai mică de protejat.

Când Keith Knight Pittman preluase compania de divertisment, mulți îl consideraseră un amator care făcuse o investiție greșită. Se zvonea chiar că ar vrea să intre în actorie sau să-și aleagă singur rolurile. Dar toate acele speculații se dovediseră false. Deși avea un aspect impresionant, nu apăruse niciodată pe ecran. Singurul zvon care persistase era că își cumpărase compania pentru a-și alege partenerele.

În cazul Alpha dominanți, astfel de comportamente erau tolerate, dar în același timp plictiseau publicul. Pittman nu făcea excepție.

Chipul lui era atât de cunoscut încât apărea peste tot, de la reviste lucioase până la afișe banale din magazine de la marginea drumului. Era genul de om pe care îl recunoșteai instant. Totuși, să-l întâlnești personal era aproape imposibil.

De aceea, când Emma îi spusese că lucrează ca secretara lui, Josh intrase în alertă.

– Nu puteai găsi alt loc de muncă? o întrebase el.

– Dacă tu știi unul mai bun, spune-mi, îi răspunsese ea ironic.

Nu avea un răspuns. Timp de luni întregi, Josh fusese neliniștit, temându-se că stilul de viață al lui Pittman ar putea să o afecteze. Nu era ca în liceu, când o putea proteja de băieții care o necăjeau. Acum era prea departe.

Singurul lucru liniștitor era că Pittman nu părea genul ei. Din păcate, Emma avea un gust îngrozitor la bărbați.

În ochii lui Josh, existau o mulțime de bărbați mai potriviți, dar ea îi alegea mereu pe cei mai nepotriviți. Îi prezentase chiar și un coleg popular din echipă, dar ea îl refuzase și se îndrăgostise de cel mai retras băiat din școală. Josh ajunsese chiar să-l confrunte pe acel băiat, doar ca să fie certat mai rău de propria lui soră.

Pittman părea la ani-lumină distanță de tiparul ei, dar Josh nu putea avea încredere în asta. Se temea că, într-o zi, ea s-ar putea îndrăgosti de el.

Un gând neliniștitor îi trecu prin minte. Din fericire, până acum nu observase nimic suspect. Probabil Emma era încă preocupată de acel băiat timid.

Totuși, chiar când începea să se liniștească, își aminti ceva ce îi spusese ultima dată când se văzuseră.

Fața i se albi.

Există cineva de care îi place? Nu cumva… Pittman?

Neliniștea îi reveni brusc, dar nu putea face nimic în acel moment. Din fericire, Pittman nu părea să se implice cu angajații săi. Emma lucra acolo de ani buni fără probleme.

Dar astfel de lucruri se pot schimba oricând.

Relațiile ei din trecut îi trecură prin minte ca un film. De fiecare dată, se arunca cu totul într-o relație, iar finalul era mereu dureros.

Era greu de înțeles.

Emma era frumoasă, chiar și în ochii lui Josh, iar în școală petrecuse mult timp ținând la distanță băieții dubioși. Chiar dacă ea îl detesta pentru asta, el nu se simțea vinovat.

Nu avea de gând să lase orice idiot să se apropie de sora lui.Bottom of Form

Cum ar fi putut Josh să permită unor astfel de tipi să se apropie de sora lui mai mică? Nici dacă ar fi fost un Alpha dominant nu și-ar fi schimbat atitudinea.

Emma îi povestise că, de fiecare dată când Keith Pittman își alegea o parteneră, șefa echipei de secretariat pregătea un fel de catalog cu candidate și i le prezenta, iar el alegea dintre ele. Din fericire, procedura era clară și nu existaseră incidente, iar Emma nu intrase niciodată în vizorul lui Pittman.

După atâția ani, Josh se mai liniștise și aproape uitase de îngrijorările inițiale. Emma nu vorbea des despre muncă, iar el nici nu-și imaginase că îl va întâlni vreodată pe Pittman. În plus, nici familiei nu le spusese ce făcea el acum, tot ce ținea de Chase Miller era strict confidențial.

Un lucru bun era că Emma nu urma să participe la petrecerea din acea seară. Aflase că astfel de evenimente erau organizate de obicei de șefa secretariatului, nu de angajați obișnuiți. O petrecere pentru Alpha dominanți nu era pentru oricine.

Asta însemna că Emma era, probabil, acasă, odihnindu-se după muncă. În schimb, Josh era în drum spre serviciu, într-o mașină blindată de tensiune.

Mai bine așa, își spuse.

– L-ai văzut vreodată pe Pittman?  întrebă Isaac de lângă el.

Josh clătină din cap.

– Nu.

Apoi adăugă, privind înainte:

– Oare și el are un temperament dificil?

Isaac rămase fără răspuns.

– Există vreun Alpha dominant care să nu fie așa?

Drumul continuă în tăcere până la destinație.

✤✤✤✤✤✤

În fața conacului lui Pittman, atmosfera era deja haotică. Reporteri și fani se adunaseră încă de dimineață, întinzându-se dincolo de porțile masive de fier. Doar o mică zonă era accesibilă publicului, delimitată de bariere.

– AHH…!

În momentul în care Josh coborî din mașină, un val de țipete izbucni, aproape isteric. Zgomotul era asurzitor. Pentru o clipă, îi veni în minte imaginea unei mulțimi scăpate de sub control, ca o hoardă.

În apropiere, actrița care juca alături de Chase saluta mulțimea, zâmbind și făcând cu mâna. În același timp, echipa de securitate se strânse imediat în jurul mașinii lui Chase.

Mark aruncă o privire rapidă în jur și deschise portiera.

Chase Miller apăru.

Pentru o clipă, totul amuți.

Chiar și Josh rămase nemișcat. Deși zgomotul nu dispăruse complet, părea că nu mai aude nimic.

Chase era complet transformat pentru noul său rol. Părul îi fusese vopsit negru, contrastând puternic cu pielea lui palidă. Buzele roșii îi accentuau trăsăturile reci. Cu un gest simplu, își aranjă o șuviță rebelă, iar reacția fu imediată.

Nu doar mulțimea, ci și cei din interiorul conacului păreau captivați.

– Nebun de frumos… și un nenorocit, șopti Henry din spate.

Expresia era dură, dar greu de contrazis. Oricine îl vedea pe Chase Miller în realitate gândea la fel. Chiar și Josh, obișnuit cu prezența lui zilnică, nu putea ignora impactul.

Părul negru, tuns scurt, îi scotea și mai mult în evidență trăsăturile. Ar fi arătat impecabil chiar și ras în cap. Costumul îi venea perfect, completându-i silueta înaltă. Arăta ca la o gală de premii.

Blițurile aparatelor foto explodau din toate direcțiile, iar mulțimea îi striga numele. Chase făcu un gest scurt de salut, vizibil plictisit.

– Ce nemernic… bombăni Henry.

Josh nu putea decât să fie de acord, în sinea lui.

Mulțimea se îmbulzea, iar bodyguarzii făceau eforturi serioase să o țină sub control. Din cauza incidentelor recente, securitatea era mult mai strictă decât de obicei.

– Uff…

În cele din urmă, reușiră să intre în conac.

Interiorul era la fel de impresionant, plin de actori, oameni influenți și invitați de rang înalt. Chiar și Isaac, care nu era interesat de celebrități, părea uimit pentru o clipă.

Mark își reveni primul:

– Concentrați-vă. Știți ce aveți de făcut.

– Da, răspunseră toți.

Josh analiză rapid împrejurimile. Observă majordomul întâmpinând invitații și îi făcu un semn discret lui Mark înainte să se retragă.

Fiecare avea un rol clar: Henry și Isaac stăteau la distanță de Chase, pregătiți să intervină, Seth supraveghea interiorul conacului, iar Josh trebuia să observe orice mișcare suspectă.

Problema era că nu cunoștea toți invitații. În jur erau oameni importanți, personal, bodyguarzi noi — prea mulți necunoscuți.

Chiar dacă securitatea fusese întărită, scrisoarea de amenințare îl ținea în alertă. Nu-și permitea să-și lase garda jos.

Privirea i se plimba rapid prin încăpere, până când se opri brusc asupra unui bărbat.

Ezită.

Nu avea nevoie să-i vadă clar ochii ca să știe.

Era, fără îndoială, un Alpha dominant.

Keith Pittman, își spuse Josh în gând.

Îi văzuse chipul de nenumărate ori în reviste și pe ecrane, dar era prima dată când îl vedea în realitate. Era exact cum se așteptase: înalt, impunător, îmbrăcat impecabil, cu un fizic perfect conturat sub costum. Pentru o clipă, Josh înțelese de ce presa îl idolatriza — ar fi putut avea succes pe ecran fără să facă nimic altceva decât să apară.

Apoi își dădu seama de ceva ciudat. Nu simțea niciun feromon.

În același timp, observă o urmă clară la urechea lui Pittman.

– Pittman e căsătorit?  șopti el către Mark.

– Nu, nu știai? Probabil cineva l-a marcat fără voia lui. Acum e obsedat să afle cine a făcut-o, răspunse Mark, cu un aer amar.

– Cel mai probabil s-a întâmplat în timpul unui rut. Dacă un Alpha dominant e marcat fără consimțământ… e practic condamnat. Dacă nu găsește acel Omega, va rămâne singur toată viața. Cine s-ar fi gândit că un om ca Pittman va ajunge legat de un partener necunoscut?

Josh simți un fior de compasiune. Situația lui era inversă, dar înțelegea implicațiile. Spre deosebire de el, Pittman nu putea simți feromonii nimănui, cu excepția celui care îl marcase.

Alpha sunt, până la urmă, în dezavantaj, se gândi Josh.

Viața lor e decisă în momentul acela.

Își atinse ușor căștile și rămase pe gânduri.

Eu pot găsi pe altcineva… dar ei nu.

Amintirea lui Pete îi apăru în minte. Oftă ușor.

– A spus că-l va omorî dacă îl găsește, adăugă Mark.

Josh se încordă.

Bine că nu eu sunt în situația lui.

După ce se asigură că Chase intrase în siguranță, Mark le ordonă tuturor să-și ocupe pozițiile. Josh începu să patruleze zona, așa cum i se ceruse. Din exterior încă se auzeau țipetele fanilor.

✤✤✤✤✤✤

– …Nu l-am mai văzut până acum.
– Ochii lui sunt chiar mov… incredibil.

Chase încruntă ușor sprâncenele și ignoră șoaptele. Era obișnuit cu ele. Priviri curioase sau ostile îl urmăreau toată viața și probabil aveau să continue și după moarte.

Faptul că era un Alpha dominant atrăgea atenția tuturor, ca și cum ar fi fost o raritate. De fapt, într-un fel chiar era. În acea încăpere, doar el și Pittman se aflau la acel nivel.

Privirea i se opri asupra unui bărbat care îl observa insistent. Nu era ceva nou — știa bine ce efect avea asupra oamenilor.

Tipul ăla obraznic…

Bău din șampanie, iritat. Îl deranja mai ales faptul că îi acorda atenție. Faptul că nu-l mai văzuse pe Josh de câteva zile îl enerva și mai tare.

De ce mă gândesc la el acum?

Petrecerea devenea din ce în ce mai plictisitoare.

Trebuia să găsească ceva care să-l distragă, dar nu avea chef să socializeze. În mod normal, Alpha dominante erau centrul atenției, iar în cazul lui era și mai evident.

Îl salut pe Pittman și plec. Atât.

Dar, ca de obicei, cineva interveni.

– Ce mai faci, Chase? N-am mai vorbit de mult.

Se uită la femeie fără expresie. Evident, nu-și amintea cine era.

– Naomi Parker. Jucăm în același film, spuse ea, zâmbind.

Chase îi strânse mâna mecanic, apoi îi dădu drumul.

Pleacă, gândi el, dar Naomi nu părea afectată.

– Am auzit că Grayson nu era de acord cu rolul tău, dar arăți mai bine decât mă așteptam. Probabil e doar grijuliu, nu?

Chase răspunse rece:

– Nu cred că vorbește serios.

– Oh? Dar el e atât de atent, insistă ea.

În loc să răspundă, Chase își duse paharul la buze.

Sigur s-a culcat cu ea, concluzionă.

Nu era nimic nou. Fratele lui avea obiceiul să joace rolul „lupului singuratic” în căutarea iubirii, dar în realitate nu simțea nimic autentic.

Gândul îi stârni doar o iritare amară.

Simțind răceala lui, Naomi schimbă subiectul:

– Ai citit scenariul? Sunt atât de multe volume… dar m-a surprins. Tu ești doctorul Plame, iar personajul meu are destule replici.

Deși era o actriță cunoscută pentru viața ei personală complicată, părea puțin nesigură în fața acestui rol.

– Ar trebui să ne străduim, nu?

Zâmbetul ei era calm, dar ochii îi trădau neliniștea. Chase însă nu reacționă, limitându-se să o privească tăcut.

Naomi începu să se simtă inconfortabil.

Pot lucra cu un om ca el?

Știa că era un actor bun, dar asta era pe ecran. Realitatea era diferită.

–  Știi ce roluri avem?  încercă ea din nou.

– Evident că știe. A semnat contractul.

Vocea interveni înainte ca Chase să răspundă. Naomi se întoarse imediat, luminată.

– Keith!

Zâmbi larg, recunoscătoare pentru salvare.

– N-am mai vorbit de mult. Mulțumesc pentru rol, chiar nu mă așteptam.

Keith Pittman o privi calm.

– Toți credeau că doar îmi pierd timpul cu tine și că rolul nu ți se potrivește.

– Nimeni nu credea asta, nu?  râse ea.

– Atunci demonstrează-le contrariul, răspunse el sec.

– Vai… râse Naomi, cu un ton mai jucăuș decât imaginea ei publică.

Apoi își aruncă privirea în jur, clipind rapid, parcă încercând să se reorienteze în atmosfera încărcată.

– Dar ce s-a întâmplat cu partenerul tău? Cred că l-am văzut mai devreme, nu-i așa?

Bărbatul acesta nu ar fi singur la petrecere, gândi Naomi.

Dar Keith nu părea să aibă prea mare intenția de a răspunde. Tot ce făcu fu să scoată o țigară și să și-o pună în gură. Nu știa unde era partenera lui sau nu părea deloc interesat. Chiar la timp, la marginea câmpului vizual al lui Naomi, intră regizorul. Ea își luă rămas bun și părăsi repede locul.

Murmurul continuă liniștit și neîntrerupt. Dar cei doi nu vorbeau. Se priveau unul pe celălalt în tăcere. Keith fu cel care deschise gura primul.

– Grayson mă urmărește de zile întregi.

Așa cum era de așteptat, Chase doar zâmbi cinic. Totuși, era puțin curios de reacția lui Keith, care își aprinse cu îndemânare țigara și scuipă mult fum.

– Chiar nu trebuie să te forțezi să o faci dacă nu-ți place. Desigur, va trebui să plătești amenda.

Fu un discurs care nu amesteca deloc emoțiile. Firește era sincer, la fel și Chase.

– Nu am de gând să plătesc o amendă.

– Da.

Asta fu tot. Keith nu mai spuse nimic. Urmă un moment de tăcere, iar el își duse țigara la buze.

– Nu e ușor să trăiești ca fratele lui Grayson, Keith murmură pentru sine.

Chase râse scurt.

– Dacă ai fi fost fratele meu, ar fi fost puțin mai bine.

Nici măcar nu răspunse. După aceea, fumul alb se împrăștie în aer. Keith deschise gura, scuturând țigara de câteva ori între degetele sale lungi și lăsând cenușa să cadă.

– Fratele meu n-ar gândi niciodată așa ceva.

Dacă l-ar putea schimba pe Grayson ca frate pentru o zi, i-ar mulțumi lui Dumnezeu că Keith era fratele lui, gândi Chase cu indiferență.

Când cenușa țigării pe jumătate arse căzu în scrumiera chelnerului care trecea pe lângă ei, Keith își fixă brusc privirea într-o parte. Fumul țigării prinse între degetele sale se ridică mult în sus. Oricât de ciudat ar fi părut, se uită într-o direcție de parcă s-ar fi înțepenit și plecă înainte să apuce să spună ceva, lăsându-l în urmă într-o clipă.

Chase, care rămăsese singur, își aprinse o țigară și rămase acolo pentru o clipă. Zgomotul oamenilor îi răsună în urechi. Încercă să bea șampanie, dar, desigur, nu era beat. Știa deja că ar fi trebuit să bea toată șampania de la petrecere ca să se îmbete. Râsete și discuții fără sens se auzeau ici-colo, dar el era singur.

– Ah, scoase un suspin și privi în gol, cu țigara în gură. Deodată, îi lipsi foarte mult briza răcoroasă. Când se întoarse și încercă să iasă pe hol, o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată se opri în fața lui.

– Bună, domnule Miller. Pot să-ți spun Chase?

Chase se uită la ea cu sprâncenele încruntate. Situația era obișnuită, un „nu contează ce spui, o să-ți spun cum vreau eu.”

– Încântată să te cunosc, Chase. Sunt Rebeca Lee și vom filma un film împreună. Spune-mi Becky.

Așa cum era de așteptat, ea îi spusese pe numele mic, familiar. Dar Chase tot nu răspundea și rămânea cu o expresie inexpresivă. Tot ce putea gândi era cum să iasă din holul acela. Becky rămase fermă; deși ar fi putut fi jenată de răspunsul indiferent, continuă cu o față încă zâmbitoare.

– Abia așteptam să te cunosc. Nu mai văzusem niciodată un Alpha dominant. Astăzi l-am cunoscut și pe domnul Pittman, dar tu ești cu adevărat foarte frumos.

O lumină de laudă pură îi lumină chipul lui Becky. Nu era prima dată când era felicitate în mod deschis în felul acela, dar nu se întâmpla prea des. Chase strânse ochii pentru a încerca să îi înțeleagă intențiile. Fie că era vorba de curiozitate față de o creatură rară, fie de intenția de a stabili o relație, să profite de recunoașterea unui actor de renume, sau ambele.

– Când mi s-a spus că vei juca în acest film, m-am agățat cumva de regizor, pentru că voiam să obțin rolul. Îmi doream foarte mult să lucrăm împreună. Chiar sunt o mare admiratoare, Chase. Serios, serios, vocea entuziastă și plină de viață nu se deosebea de cea a unui fan înfocat.

Ea luă două pahare de șampanie de pe tava chelnerului și îi dădu unul lui Chase, ca și cum ar fi vrut să toasteze; Chase îl luă și îl goli imediat. Gândindu-se în sinea lui. Asta ar trebui să fie suficient.

Dar de îndată ce se mișcă, ea îl urmă imediat.

– Pot să vorbesc cu tine despre muncă? Sunt fanul tău, sunt și fană a dr. Plame. Vreau să aud ce părere are Chase despre dr. Plame.

Becky îl apucă pe Chase de braț.

Brusc, distanța se micșoră și un miros pe care nu-l sesizase până atunci îi pătrunse în nări. Era parfumul Omega. Chase se opri și o privi pe Becky, deschise gura pentru prima oară, privind ochii strălucitori ai lui Becky care îi aștepta reacția cu o expresie entuziastă .

– … Tu ești Omega?

– Da, răspunse ea timid.

Mirosul de feromoni se intensifică și el simți cum i se înroșesc obrajii.

Becky încerca în mod deschis să-l seducă pe Chase. Dar asta nu fu tot. Putea simți mirosul unui alt Omega din spate. Chase se simți jenat pentru prima dată.

Sunt atât de mulți Omega la petrecerea asta? Keith nu-i spusese asta.

– Ah, își dădu seama.

Pittman nu putea simți deloc ceilalți feromoni. Așa că nu va fi tentat, decât dacă este Omega care i-a lăsat o amprentă. Dar eu sunt…

Chase își mușcă buzele și simți o sudoare rece pe ceafă. Becky se apropie și îl îmbrățișă.

– Chase.

– Dă-te la o parte! strigă el și își scutură brațul.

Imediat, privirile surprinse ale oamenilor îl inundară, dar Chase gâfâi și o privi pe Becky cu ochii roșii.

– Dispari, nu sta aici, fie că ești fanul meu sau orice altceva. Pentru că e dezgustător. Omega îmi provoacă scârbă!

În acel moment, fața lui Becky se înroși. Oamenii care schimbau vorbe fără sens în împrejurimi priviră spre scenă. Chase, însă, o privi o dată și o lăsă fără să spună un cuvânt.

Scrâșni din dinți, lăsând în urmă murmurul constant.

M-am săturat de tot.

Își dădu seama că greșise. Ar fi trebuit să se întoarcă. Îi părea rău, dar era deja prea târziu.

Alese următoarea cea mai bună opțiune. Se grăbea să găsească o țigară. Mirosul de feromoni care îi rămăsese în vârful nasului îi tulbura în continuare mintea.

La naiba, era o Omega.

Tot ce putea face, chiar dacă strângea din dinți cu voce tare, era să-și țină respirația și să aprindă repede o țigară. Scopul lui era să compenseze efectele feromonilor cu nicotină

– Huu,  împinse fumul pe care îl inhalase în grabă și îl ținu în piept, apoi expiră încet.

Mirosul de feromoni se estompă după ce inhală din nou fum, îl ținu în piept și mai expiră de câteva ori. Amețit din cauza inhalării bruște a fumului de țigară și capul i se învârtea.

– … La naiba cu târfa aia.

În cele din urmă, Chase își frecă violent ochii. Era atât de furios încât nu putea să suporte.

Dacă e cineva în fața mea în acest moment, o să-l omor în bătaie.

Apoi ajunse sunetul frunzelor foșnind la urechile lui. Acolo era bărbatul din visul lui Chase.

– Joshua Bailey. Chase îi rosti numele, privindu-l cu ochi uimiți.

 

—Sfârșitul Vol. 1—