Hotărâri
Clădirea concernului Serth domina orașul asemenea unei fortărețe de sticlă și oțel ridicate deasupra lumii. Lumina dimineții curgea peste fațada rece în reflexe argintii. În interior fiecare coridor respira aceeași ordine impecabilă care îl înconjurase întotdeauna pe Kaelion: eleganță austeră, liniște controlată, putere.
Tony Bond coborî din mașină cu pași lenți și siguri, fluierând aproape absent, într-o dispoziție atât de bună încât până și aerul părea mai ușor în jurul lui. Costumul îi venea perfect, cravata de mătase întunecată îi alungea silueta suplă, iar parfumul lui de crini plutea discret în urma pașilor.
Două zile, două zile de când Kaelion îl sunase personal.
Vocea de Alpha coborâse prin receptor joasă și gravă, cu acea răceală aristocratică pe care Tony o cunoscuse atât de bine de-a lungul anilor.
– Vino la birou. Trebuie să discutăm.
Atât.
Dar pentru Tony fusese suficient.
În mintea lui, incendiul, tăcerea și distanța deveniseră simple furtuni trecătoare. Își spusese încă din prima clipă că Kaelion avea să se întoarcă. O făcea întotdeauna. După fiecare izbucnire, după fiecare perioadă de absență, după fiecare încercare disperată de a se îndepărta de lumea aceea decadentă în care Tony îl aștepta mereu.
Liftul urcă lent către ultimul etaj.
Tony își privi reflexia în suprafața metalică și zâmbi cu satisfacția calmă a unui Omega convins că frumusețea lui încă avea puterea să învingă orice.
Ușile liftului se deschiseră direct în spațiul privat al conducerii.
Secretara ridică ochii din tabletă și îi adresă un zâmbet protocolar.
– Domnul Serth vă așteaptă.
Tony își umezi lent buzele și porni spre ușa biroului fără grabă, savurând anticiparea care îi încălzea sângele. Își imaginase de zeci de ori scena revederii. Kaelion apropiindu-se de el cu acea foame tăcută pe care încercase mereu să o ascundă. Mâinile lui mari desfăcându-i cravata. Respirația grea. Feromonii de chihlimbar cenușiu umplând încăperea cu misterul lor marin, trupul lui Kaelion lipit complet de spatele lui, falusul acela enorm aspirat de canalul lui secret, ah…abia aștepta…și bani…bani mulți dacă-l satisfăcea.
Intră fără să bată.
Biroul era scufundat într-o lumină rece și cenușie. Ferestrele uriașe lăsau orașul să curgă dedesubt asemenea unui ocean de beton și ceață. În apropierea geamului, Kaelion stătea cu spatele spre încăpere, îmbrăcat într-un costum negru impecabil, cu mâinile în buzunare și umerii perfect drepți.
Era imobil, atât de imobil încât întreaga încăpere părea suspendată în jurul lui.
Tony zâmbi încet și vorbi cu o voce sigură și arogantă.
– A trecut ceva timp, dragule.
Kaelion își întoarse capul foarte lent.
Privirea aceea cenușie, rece ca o mare iarna, se opri asupra lui fără să tresară.
Tony se apropie cu pași lenți, aproape felini. Aroma lui de crini începu să plutească discret prin aer, căutând instinctiv să înmoaie atmosfera.
— Mi-ai dus dorul?
Liniștea deveni mai apăsătoare.
Kaelion porni spre el.
Tony simți cum dorința îi urcă instantaneu prin corp.
Zâmbi larg.
– Știam eu că o să…
Fraza îi fu sfărâmată brutal.
Kaelion îl apucă violent de talie și îl izbi într-unul dintre fotoliile din piele neagră cu o forță care îi tăie respirația. Trupul lui Tony căzu pe spate, iar înainte să poată reacționa, genunchiul lui Kaelion se înfipse între picioarele lui, apăsând direct pe sex.
Durerea explodă prin corpul lui Omega.
Un urlet îi scăpă dintre buze.
– Kaelion!
În aceeași clipă, feromonii Alpha izbucniră în întreaga încăpere.
Aerul deveni greu și sufocant.
Chihlimbarul cenușiu își pierdu orice urmă de seducție și căpătă aroma rece a metalului ud, a fumului și a furtunilor care strivesc marea sub ele. Instinctele lui Tony intrară într-o panică animalică. Pieptul îi tresărea haotic sub dominația violentă a feromonilor opresivi.
Kaelion apăsă și mai tare.
Tony țipă din nou, cu mâinile încleștate de piciorul lui Alpha.
Kaelion se aplecă lent asupra lui, iar vocea lui coborî rece, calmă și terifiant de controlată.
– Ai îndrăznit să trimiți oameni să-mi omoare soția?
Chipul lui Tony se goli de culoare.
Pentru o fracțiune de secundă, în ochii lui apăru frica.
Adevărata frică.
– Kaelion… ascultă-mă…nu eu…n-am fost eu…
Presiunea genunchiului crescu.
Tony scoase un sunet strangulat.
– Dacă mai îndrăznești să-l atingi chiar și cu un deget, viața ta își pierde orice valoare. M-ai înțeles?
Fiecare cuvânt cădea lent și perfect articulat, asemenea unei sentințe rostite într-o sală de execuție.
Tony îl privea șocat, incapabil să-și desprindă ochii de chipul acela devenit complet străin.
Și atunci înțelese.
Înțelese cu o claritate care îi spintecă pieptul. Încercând să-l ardă pe Aenon, Kaelion arsese împreună cu el, dar în interior.
Kaelion îl apucă brutal de cravată și îl ridică din fotoliu fără niciun efort.
Tony se împiedică, aproape orbit de valurile opresive de feromoni Alpha și Omega amestecați. Anemonele și ambergrisul umpleau biroul creând niște gheare mortale invizibile ce-l strângeau de gât.
Fu târât spre ușă și nu putea nici măcar să se apere, devenise o păpușă umană dezarticulată.
Kaelion deschise ușa violent.
În exterior, secretara de direcție ridică instinctiv privirea, iar apoi o coborî imediat când îl văzu pe Tony aproape prăbușit, cu cravata strânsă în mâna patronului. CEO concernului Serth & Parfumerie și Ceai îl azvârli cu toată puterea ridicându-l în aer. Tony căzu cu fundul de pământ și abia reuși să se ridice , amețit de feromonii opresivi și agresivi.
Vocea lui Kaelion răsună calmă prin întregul birou: rece, elegantă, absolută.
– Colaborarea noastră se încheie aici.
Tony încercă să vorbească.
– Kaelion…
Degetele lui Alpha se strânseră și mai tare într-un pumn ce părea gata de atac. Ochii lui deveniseră roșii, amenințători, iar secretara lui nu mai îndrăznea nici să respire. Era prima dată de când lucra aici că-l vedea pe CEO într-o așa furie.
– Din acest moment există între noi doar contracte financiare și obligații corporative.
Cuvintele loviră mai rău decât durerea.
Ani întregi de obsesie și dependență se prăbușiseră într-o singură clipă din cauza unui Omega nesemnificativ. Îl ura, ah cât îl ura!!
Ultima frază a lui Alpha coborî peste el asemenea unei lame.
– Dispari din fața mea.
………….
După plecarea lui Tony Bond, următorul drum fu spre mama lui. După amiaza aluneca peste ferestrele înalte ale conacului Serth ca o perdea lichidă de argint, iar lumina soarelui se răsfrângea peste lemnul întunecat și lucios al salonului de ceai. În încăpere pluteau aromele delicate ale camelliei sinensis și ale iasomiei albe, amestecate cu parfumul discret al lemnului vechi și al cărților păstrate de generații întregi în biblioteca familiei.
Kaelion stătea așezat în fața mamei sale, cu umerii largi sprijiniți de spătarul fotoliului din piele închisă la culoare. Pentru prima oară după foarte mult timp, liniștea dintre ei avea o formă blândă, fără tensiune și fără măști.
Doamna Serth turnă ceaiul cu mișcări line și elegante, iar aburul fin se ridică între ei ca o ceață parfumată.
– Am ales frunzele culese din sera sudică, rosti ea cu voce calmă.
– Aenon le-a recomandat ultima dată când a fost aici. Spunea că aroma lor liniștește inima.
Kaelion coborî privirea spre ceașca subțire de porțelan și pentru o clipă zâmbetul îi atinse colțul gurii.
–Aenon e cel care liniștește tot ceea ce atinge, murmură el încet.
Doamna Serth îl privi peste marginea ceștii. Își cunoștea fiul suficient de bine încât să simtă schimbarea care crescuse în el în ultimele luni. Răceala aceea dură care îi acoperise ani întregi chipul părea acum spartă de o lumină nouă, dar fragilă.
– Ai venit să-mi vorbești despre el, spuse ea blând.
Kaelion expiră încet. Afară, ploaia începuse să bată dintr-o dată apăsat în geamuri.
– Da.
Tăcerea care urmă avea greutatea unui prag de trecut.
El luă ceașca în palmă, privind lichidul auriu.
– Vreau să-l marchez.
Doamna Serth rămase nemișcată câteva clipe. În ochii ei apăru o emoție atât de profundă încât aproape străluci.
– În sfârșit, șopti ea.
Kaelion ridică privirea spre mama lui.
– Îmi este teamă.
Femeia clipi lent.
– Ție?
Un zâmbet obosit îi atinse chipul.
– Mie.
Liniștea salonului deveni și mai profundă.
– Mi-e teamă de el, e un Omega atât de puternic și nici măcar nu-și dă seama. Cum e posibil să fie atât de blând, dar atât de puternic. Mi-e teamă de clipa aceea… de ceea ce va însemna pentru el, de intensitatea legăturii, de felul în care trupul și sufletul lui se vor deschide în fața mea.
Vocea lui coborî și mai mult.
– Aenon poartă în el ceva atât de delicat încât uneori am impresia că îl ating prea brutal doar privindu-l. Și în clipa următoare mă simt aspirat de forța feromonilor lui. El…oh…mamă…e în inima mea pentru totdeauna, aș muri fără el. Deci dacă l-aș marca și ar dispare, aș muri cu adevărat…el …mamă…poți crede? Mamă el e cu adevărat lumina inimii mele…
Doamna Serth își lăsă ceașca jos cu o eleganță liniștită.
– Kaelion… un Alpha care se teme să rănească este deja pregătit să protejeze. Dacă e deja lumina inimii tal, înseamnă că ar trebui să-i oferi ca semn de iubire, marca ta.
El închise pentru o clipă ochii.
Feromonii marini ai lui Aenon îi reveneau mereu în memorie în cele mai neașteptate momente. Sare, anemone marine, furtună și liniște. O aromă care îi schimbase viața fără să-i ceară voie.
– Când îl țin în brațe, simt că întreaga mea existență se mută în jurul lui, rosti încet.
–Și exact atunci apare frica. Pentru că niciodată nu am avut ceva atât de prețios. N-am iubit niciodată și iubirea aceasta a intrat și a invadat toată existența mea.
Doamna Serth îl privi îndelung, iar în ochii ei apăru o tandrețe aproape dureroasă.
– Aenon te iubește cu aceeași intensitate.
Kaelion zâmbi slab.
– Știu.
– Atunci de ce tremură sufletul tău?
El rămase tăcut câteva secunde.
– Pentru că marcajul îl va lega de mine pentru totdeauna. Ireversibil…până când moartea ne va despărți…
Femeia surâse cu o blândețe luminoasă.
– Kaelion… voi doi v-ați ales unul pe celălalt înainte ca vreun marcaj să existe, nu-i așa? Chiar dacă această căsătorie a fost una impusă, mama știa ce intră în casa ta. Te iubesc foarte mult, fiule. Și îl iubesc la fel de mult pe Aenon.
Cuvintele ei rămaseră suspendate între ei ca o binecuvântare veche.
Ploaia continua să curgă lent peste ferestre și se amesteca cu țesătura aurie a razelor de soare.
Kaelion își sprijini coatele pe genunchi și își trecu mâna peste față, iar pentru o clipă păru din nou băiatul care venea cândva să-și caute liniștea lângă mama lui.
– Mai este ceva.
Doamna Serth îl privi atent.
– Am încheiat definitiv cu Tony Bond.
Pentru o clipă, femeia rămase complet nemișcată. Apoi un suspin ușor îi scăpă dintre buze, ca și cum o povară veche părăsea în sfârșit casa aceea.
–Iată o veste care mă face să tresalt de bucurie, repetă ea, de data aceasta cu ochii umeziți de emoție.
Kaelion își ridică sprânceana.
– Ești atât de fericită?
Un râs discret îi lumină chipul elegant.
– Kaelion, în fiecare loc în care Tony Bond intra, aerul devenea greu. În schimb, atunci când Aenon pășește într-o cameră… până și lumina pare mai blândă.
Fiul ei coborî privirea, iar zâmbetul care îi apăru de data aceasta era cald, aproape liniștit.
– Aenon a adus viață în tine, continuă ea încet.
–Îți văd sufletul respirând din nou.
Kaelion rămase tăcut.
Aburul ceaiului urca lent între ei, iar în parfumul delicat al frunzelor verzi și al iasomiei, salonul părea desprins de timp.
– Mamă…
Vocea lui deveni foarte joasă.
– … îl iubesc atât de mult…atât de puternic.
Doamna Serth își întinse mâna peste masă și îi atinse ușor degetele.
– Atunci păstrează această iubire aproape de inimă, șopti ea.
–Pentru că ea poartă adevărul unui lucru rar.
Puțin mai târziu, Kaelion luă drumul spre plantație și fu plăcut surprins să gândească :
Mă întorc acasă…
Scoase telefonul și trimise același gând lui Aenon.
Ce capitol frumos!Bine ca-si da seama ca-siiubeste sotia.Mi-a placut foarte mult marturisirea facuta mamei lui.Multumesc
Kaelion, vom vedea, încă de la început i-a plăcut de Aenon.
❤️❤️❤️Ma gândesc și ma întreb, cum poate fi o carte atat de minunata ? Nu o spun pentru a flata ,dar Ana ,ești geniala.
Nu știu cum cineva poate avea o asa imaginație și inspirație sa scrie asa ceva .Te admir foarte mult ,ai tot respectul meu .De mult așteptam sa-l vad pe Kaelion plin de iubire și uite ca a sosit .
Discuția dintre mama și fiu a fost plina de emoție. Mulțumesc frumos pentru postare. ❤️❤️❤️
De fapt eu sunt în interiorul cărții. Foarte des personajeke sunt inspirate din viața de zi cu zi. MULȚUMESC FRUMOS PENTRU CUVINTE
iubire ,asumare ………
strigată in gura mare … mă bucur că în sfârșit el iubește ,și în același timp recunoaște în fața mamei lui că inima lui este stăpânită de el Aenon ….frumos !