Dinte pentru dinte- Capitolul 91

A doua zi, se duse la companie dis-de-dimineață. Închiriaseră un etaj întreg într-o clădire de birouri situată în cea mai bună zonă din Xizhimen. Deși în prezent aveau doar puțin peste douăzeci de angajați, Gu Qing Pei era plin de speranță pentru viitor.

Ajuns la birou, vorbi mai întâi la telefon cu partenerul său, apoi îi luă pe câțiva dintre subordonați și se ocupă de acte la departamentul financiar. După o zi întreagă de alergătură, abia pe la cinci seara își dădu seama că nu mâncase nimic toată ziua.

Chiar atunci, Zhao Yuan îl sună și îl invită la cină.

În cei doi ani care trecuseră, Zhao Yuan îl vizitase o dată în Singapore și se mai întâlniseră o dată în Franța. Deși nu se vedeau des, păstraseră mereu legătura. De data aceasta, întors la Beijing, Gu Qing Pei o anunțase pe ea printre puținii oameni pe care îi contactase.

Zhao Yuan se căsătorise cu un an înainte și născuse o fetiță. Silueta ei era încă ușor rotunjită, dar farmecul nu i se diminuase deloc.

– Qing Pei, în sfârșit te-ai întors.

Gu Qing Pei o îmbrățișă și zâmbi.

– Da, m-am întors. Și de data asta nu mai plec.

Zhao Yuan nu știa adevăratul motiv al plecării lui din țară. Deși, la un moment dat, îl întrebase despre Yuan Yang, Gu Qing Pei trecuse peste subiect cu o simplă replică despre „o relație de circumstanță”. Din fericire, Zhao Yuan nu mai insistase după aceea.

La această întâlnire, discuțiile lor se învârtiră în jurul muncii, părinților și copiilor.

Când ajunseră la subiectul copilului, Gu Qing Pei glumi:

– Cum de n-ai adus-o pe micuță să o văd? Pregătisem un plic atât de mare.

Scoase din servietă un plic gros, roșu. Zhao Yuan izbucni în râs și îl împinse înapoi.

– Nu te grăbi. Bunica spune că e prea mică, se teme să nu răcească, trebuie să mai treacă puțin până să o scoată afară. Când vom face masa de lună, te invit sigur.

Gu Qing Pei îi îndesă plicul în mână și zâmbi.

– Atunci nu e pentru fiica ta, e pentru tine. Pentru o mamă curajoasă.

Zhao Yuan nu se mai împotrivi și îl acceptă cu naturalețe.

După ce se căsătorise, Gu Qing Pei încetase să îi mai ofere sprijin financiar. Totuși, în adâncul sufletului, nu l-ar fi deranjat să o întrețină toată viața — încă de la căsătoria lor, fusese pregătit pentru asta.

Zhao Yuan îl privi atent.

– Qing Pei, după ce ai un copil, totul se schimbă. Serios… parcă devii complet. Tu? Nu te gândești să ai un copil?

Gu Qing Pei oftă.

– Părinții mei mă bat la cap în fiecare zi. Mă gândesc… probabil la o mamă surogat. Oricum, problema asta trebuie rezolvată mai devreme sau mai târziu.

– Te susțin.

Mâncară și vorbiră până se lăsă seara. Când mâncarea încă nu sosise complet, iar discuția era în toi, deasupra lor se auzi brusc o voce rece:

– Nu e acesta domnul Gu?

Corpul lui Gu Qing Pei tresări violent. Se întoarse și îl văzu pe Yuan Yang stând în spatele lor, alături de iubita lui.

Zhao Yuan îl recunoscu imediat. Chipul lui Yuan Yang era de neuitat. Îi privi pe rând, surprinsă, dar își ascunse repede expresia sub un zâmbet politicos.

Gu Qing Pei își lăsă bețișoarele, își șterse elegant gura cu șervețelul, se ridică și întinse mâna.

– Domnule Yuan, ce coincidență.

Yuan Yang se uită la mâna lui timp de două secunde, apoi o strânse. Gu Qing Pei avu impresia clară că mâna lui Yuan Yang tremură ușor.

Iubita lui Yuan Yang dădu din cap politicos și îl întrebă:

– Yuan Yang, cine este?

Yuan Yang își curbă buzele într-un zâmbet.

– Fostul meu șef.

– Ah.
Fata dădu din cap.

– Bună ziua, domnule Gu.

Gu Qing Pei îi strânse mâna.

– Domnule Yuan, nu ne faceți prezentările?

Yuan Yang își strânse buzele și nu spuse nimic, privindu-l rece pe Gu Qing Pei și apoi pe Zhao Yuan.

Fata interveni degajată:

– Mă numesc Liu Ziwen, îmi puteți spune Xiao Liu.
Își scutură părul.

– Dacă știam că ne întâlnim cu cunoscuți, mă machiam puțin. M-a scos pe fugă la cină, deși îi spusesem că nu mi-e foame.

Îl privi pe Yuan Yang cu o ușoară dojană. Fața lui Yuan Yang rămase inexpresivă.

Gu Qing Pei zâmbi blând și elegant.

– Domnișoara Liu arată deja perfect. Naturală și rafinată — ca o prună sălbatică sub luna palidă, ca un lotus verde ieșind din ape limpezi. Vă potriviți de minune.

Liu Ziwen rămase uimită o clipă, apoi roși.

Yuan Yang văzu expresia ei și simți furia izbucnindu-i în piept. Zâmbi forțat.

– Domnul Gu are încă o limbă foarte dulce.

Gu Qing Pei zâmbi nepăsător, apoi se întoarse spre Zhao Yuan.

– Am uitat să vă prezint. Aceasta este prietena mea, Zhao Yuan.

Zhao Yuan îi salută cu un zâmbet.

– Ah, credeam că este soția domnului Gu.

Privirea lui Yuan Yang se întunecă. Își puse mâna pe talia lui Liu Ziwen.

– Dacă tot ne-am întâlnit, haideți să mâncăm împreună.

Liu Ziwen se uită la mâna lui, ușor nedumerită, dar nu spuse nimic și se așeză.

Privirea lui Gu Qing Pei alunecă o clipă peste acea mână, apoi se mută în altă parte.

Zhao Yuan chemă un chelner și îi întinse meniul lui Liu Ziwen.

– Domnișoară Liu, mai comandați câteva feluri.

Liu Ziwen era o fire deschisă și prietenoasă, cu un aer ușor familiar. Zâmbind, începu să studieze meniul împreună cu Zhao Yuan, lăsându-i pe cei doi bărbați deoparte.

Gu Qing Pei și Yuan Yang stăteau față în față. Fiind amândoi înalți, picioarele li se atingeau din când în când fără intenție. Gu Qing Pei fu nevoit să-și retragă picioarele, însă Yuan Yang părea complet nepăsător, genunchiul lui lovindu-l periodic pe Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei se retrase și mai mult cu trupul. Ca să mai atenueze stânjeneala, întrebă:

– Cum de ați venit să mâncați în zonă, domnule Yuan? Locuiți prin apropiere?

– Biroul e aproape. Tu?

– Zhao Yuan a ales locul.

Yuan Yang schiță un zâmbet ironic.

– Voi doi ați avut mereu o relație bună.

Zhao Yuan îl privi pe furiș. Liu Ziwen nu înțelegea ce se întâmpla între ei, însă Zhao Yuan văzuse cu ochii ei, cu ani în urmă. Atmosfera dintre cei doi era acum stranie și apăsătoare.

Gu Qing Pei spuse calm:

– Așa e normal.

Sub masă, mâna lui Yuan Yang se strânse într-un pumn, însă la suprafață părea impasibil. Sorbi din ceai.

– Am auzit că domnul Gu și-a deschis propria companie. Cu ce vă ocupați acum?

– Domenii cu care sunt obișnuit: lichidare de active și imobiliare. Doar ca să-mi câștig existența.

Yuan Yang ridică o sprânceană.

– Așa? Aveți nevoie de ajutorul meu?
Tonul său era plin de ironie.

Gu Qing Pei zâmbi.

– Dacă va fi nevoie, nu voi ezita să apelez la domnul Yuan.

Yuan Yang râse scurt.

– Să nu eziți. Dacă am ajuns unde sunt azi, persoana căreia îi datorez cel mai mult nu e chiar domnul Gu?

Inima lui Gu Qing Pei tresări.

– Nu exagerați. Cel mult v-am îndrumat o perioadă. Succesul domnului Yuan se datorează talentului propriu, nu mie.

În ultimele zile, aflase câte ceva despre afacerile lui Yuan Yang. Nu și-ar fi imaginat niciodată că, în doar doi ani, acesta își putea dezvolta compania până la nivelul la care să rivalizeze cu Wang Jin. La vârsta lui Yuan Yang, era aproape imposibil — și totuși reușise.

Indiferent dacă reușita se datora abilităților, norocului sau mediului din care provenea, rezultatul era incontestabil. Gu Qing Pei nu putea decât să-l privească cu alți ochi. Înțelegea limpede că distanța dintre ei devenise enormă, chiar dacă acum stăteau față în față, la o simplă întindere de mână.

– Domnul Gu e prea modest.
Yuan Yang își sprijini cotul pe masă, bărbia pe articulațiile degetelor, privindu-l fix. – Tot ce sunt azi are legătură directă cu domnul Gu.

Chiar și Liu Ziwen sesiză tensiunea dintre ei și îi privi în tăcere.

Gu Qing Pei le zâmbi celor două femei.

– Ați ales mâncarea? Haideți să mâncăm. La ora asta se așteaptă mult.

Yuan Yang luă meniul.

– Mai comand câteva feluri.
Chemă chelnerul și spuse rapid trei preparate.

Gu Qing Pei rămase ușor surprins.

Yuan Yang îl privi, cu un zâmbet care nu ajungea la ochi.

– Sunt toate pe gustul domnului Gu, nu-i așa?

Gu Qing Pei își coborî privirea și zâmbi forțat.

Liu Ziwen se apropie curioasă.

– De unde știi?

– Am fost aproape un an asistentul domnului Gu.
Yuan Yang accentuă fiecare cuvânt.

– Îl cunosc din interior spre exterior, totul.

Expresia „din interior spre exterior” îi sună lui Gu Qing Pei extrem de neplăcut.

Liu Ziwen se încruntă ușor. Zhao Yuan își întoarse capul, păstrând o expresie calmă.

Yuan Yang îi turnă lui Gu Qing Pei o ceașcă de ceai.

– Înainte nu-ți plăceau mâncărurile grase, gen oală fierbintet. După doi ani în străinătate, ți s-au schimbat gusturile?

Gu Qing Pei simțea că nu mai suportă tonul înțepător al lui Yuan Yang.

– Se schimbă drumurile, se schimbă și oamenii.

Zhao Yuan interveni, simțind agresivitatea din aer.

– Eu am ales locul.

Yuan Yang o privi tăios.

Inima lui Zhao Yuan se strânse. Privirea aceea era identică cu cea de acum doi-trei ani, când îl văzuse îmbrățișându-l pe Qing Pei — ba chiar mai înfricoșătoare.

Bărbatul acesta era terifiant. Atmosfera deveni extrem de incomodă.

Gu Qing Pei, deși nu văzuse acea privire, înțelese situația. Îi puse mâna pe spatele lui Zhao Yuan.

– Nu ar fi mai bine să te odihnești? Tocmai ai ieșit din lăuzie, n-ar trebui să ieși atât de mult.

Zhao Yuan zâmbi cu efort.

– Ce tot spui? Ești primul om pe care îl văd după naștere.

– Ai născut de curând? întrebă Liu Ziwen entuziasmată.

– Da.
Zhao Yuan scoase telefonul.

– Uite, îți arăt poze.

Cele două femei începură să se uite la fotografii.

Yuan Yang spuse rece:

– Îți pasă de ea la fel de mult ca înainte.

Gu Qing Pei se încruntă.

– E firesc.

Yuan Yang îl privi pieziș, apoi schimbă subiectul.

– Am un teren la Qingdao. Caut parteneri pentru dezvoltare. Te interesează?

Gu Qing Pei nu avea nici cel mai mic interes să colaboreze cu el. De data aceasta, nici nu se mai obosi să fie diplomatic.

– Afacerea domnului Yuan e prea mare. Eu sunt doar la început. Compania mea are nevoie de capital peste tot. Vă mulțumesc pentru ofertă.

Yuan Yang își îngustă ochii.

– Refuzi fără să întrebi detalii? Asta nu seamănă cu tine.

– Oricât de bun ar fi proiectul, fără bani nu se poate.

Yuan Yang râse scurt.

– Nu cumva încerci să-mi stârnești mila? Dacă îmi ceri, te ajut.

Gu Qing Pei clătină din cap.

– Nu e nevoie.

– Ți-e teamă să-mi fii dator?

Gu Qing Pei ridică privirea, limpede și calm.

– Eu consider că suntem de multă vreme chit.

O umbră de cruzime traversă ochii lui Yuan Yang. De data aceasta, Gu Qing Pei o văzu clar și se cutremură.

– Chit…
Yuan Yang repetă cuvântul rar, ca și cum l-ar fi zdrobit între dinți.