Înainte să mă pierzi- Capitolul 27

Un sunet surd îi lovi conștiința înainte ca durerea să capete sens. Josh se clătină, pierzând pentru o clipă echilibrul, incapabil chiar să țipe. Lumea se strâmbă în jurul lui, ca și cum spațiul însuși se contractase brusc.

Chase îl apucase de gât și îl împinse cu forță, trântindu-l pe pat. Aerul îi ieși din piept într-o respirație frântă, iar înainte ca Josh să-și recapete complet luciditatea, greutatea celuilalt îl fixase la loc, imobilizându-l.

Chipul lui Chase era aproape de al lui, impecabil, frumos, dar complet lipsit de expresie. O mască perfectă, rece, de neînțeles.

Apoi urmară lovituri scurte, precise, care îl obligară pe Josh să reacționeze din instinct, înainte ca gândul să poată interveni. Își ridică brațele, blocând automat, ca într-un exercițiu învățat de mult, pe care corpul îl știa mai bine decât mintea.

Totul devenise fragmentat: mișcări, respirații, impulsuri.

Pentru o clipă, distanța dintre ei dispăru complet — prea apropiată, prea stranie, ca și cum granițele normale ale conflictului nu mai aveau sens.

Josh îl prinse de încheietură, apoi de umăr, trăgându-l instinctiv mai aproape, nu ca să continue, ci ca să oprească haosul acela brusc, inexplicabil.

În acel moment, Josh îi opri pumnul, îl apucă de gât și îl trase spre el.

Simțea că Chase tremura tot. Era sânge pe buzele strânse. Deși simțea durere, Josh nu ezită să-și folosească limba și să-i ocupe gura lui Chase.

Mușcându-și buzele și frecându-le cu limba, începu să respire repede.

Șocat, Chase încercă să se ridice, dar eșuă când Josh îl apucă repede de cap, nu de gât.

Sărutul continuă. Se auzea doar sunetul respirației sacadate, al buzelor care se ciocneau și erau supte.

Josh exploră gura lui Chase în voie, cu ochii închiși.

Nu mai gustase niciodată o saliva atât de dulce. Niciodată nu avusese parte de un sărut atât de încântător. Voia să muște limba lui Chase, să-i lingă buzele și să înghită toată saliva.

-… ugh!

Chase se ridică cu un geamăt înăbușit.

Buzele, care se despărțiseră în grabă, erau umede și strălucitoare. Josh privi chipul lui înfierbântat.

Simțea cum zona inghinală excitată se ridica. Pulsul penisului îi lovea sălbatic tot corpul. Se gândea că ar face orice să se culce cu acest bărbat chiar acum.

Chiar își dorea asta.

Respirațiile celor doi răsunau în rulotă. Chase, care îi privea fața roșie a lui Josh, pe măsură ce respire își acoperi involuntar gura cu dosul mâinii.

– …Ce ai făcut? reuși să întrebe după mult timp.

Chase spuse, incapabil să-și ascundă vocea tremurândă.

– Tu, tocmai m-ai sărutat?

Josh răspunse printre respirații sacadate, trăgându-l brusc și reprimându-și dorința de a se arunca în acest haos.

– M-ai lovit mai devreme.

Chase îl privi, strângând din dinți ca și cum acel gând nu i-ar fi trecut prin minte.

Josh sfârși prin a râde apoi îl apucă brusc de gât.

Poziția se inversă într-o clipă. Chase se uită uimit la Josh, care îl privea de sus. Continuară să gâfîie amândoi, dar știau că asta se datora anticipării. Josh se aplecă încet iar Chase doar îi privi buzele apropiindu-se. Ar fi putut să-l evite, dar nu părea că vrea să o facă și nu conta dacă putea sau nu.

Chase închise ochii, apoi scăpă un suspin.

Saliva vâscoasă și sângele se amestecaseră. Josh îl linse și își împinse limba spre gura lui Chase din al cărui gât ieși un geamăt în timp ce îi gâdila cerul gurii. Mâna lui Josh îi mângâie gâtul și se îndreptă spre nasturele cămășii care încă era încheiat.

O simplă mișcare a unui deget dezvălui pielea goală de sub cămașă. Josh își frecă limba de buzele lui Chase și coborî, desfăcând nasturii unul câte unul cu degetele.

În cele din urmă, după ce-i scoase cămașa, Josh îi atinse pieptul lui Chase și-i strânse sfârcurile cu degetele lăsându-i o urmă dureroasă, apoi îl mângâie încet. Micul sfârc se întări sub palma fermă ale lui Josh. Când ridică privirea zâmbind, Josh ezită. Chase îl privea cu fața înroșită, cu ochii larg deschiși și dezorientați. Gâfâia și era agitat.

În plus, zgâria, strângea și dădea drumul cearșafului, de parcă nu ar fi știut ce să facă cu mâinile, ceea ce era atât de diferit de imaginea lui obișnuită.

„Un bărbat promiscuu care merge regulat la petreceri cu orgii, se excită așa doar pentru a-l săruta și mângâia, are o reacție atât de naivă”.

Josh îl privi pe Chase, curios și dezorientat. Voia să vadă mai mult din reacția lui. Își înăbuși dorința de a-l săruta și își roti degetele pentru a atinge sfârcurile lui Chase. Imediat Chase tremură surprins.

Era dezorientat, de parcă nu ar fi fost mângâiat niciodată într-un astfel de loc în viața lui.

Penisul, excitat și tremurând, era fără îndoială sincer, dar fața lui, pe de altă parte, arăta clar că nu putea înțelege ce simte. O față palidă și inexpresivă ca a unei păpuși obișnuite era acum roșie, neliniștită. Dintr-o dată, Josh vru să-l intimideze. Era uimit de această pornire sadică. Îl văzu pe Chase închizându-și ochii ca și cum ar fi așteptat un sărut. În loc să-l sărute, Josh își aplecă capul și îl mușcă de gât cu putere.

– Ah! strigă Chase.

Josh supse imediat mușcătura pe care o făcuse în mod deliberat. Cum era de așteptat, Chase ezită în timp ce încerca să-l îndepărteze pe Josh.

Entuziasmul lui era evident.

Asta vrei, un comportament și mai obscen. Ceva ce n-am putea face în altă ocazie, se gândi brusc Josh.

Voia să-i dea jos pantalonii și să-și bage penisul erect al lui Chase în gură. Dacă l-ar suge mai tare decât acum, dacă l-ar gâdila cu limba, dacă l-ar pedepsi. Atunci, va ejacula în gura lui sau pe față? Chase se va simți rușinat atunci?

Ce se va întâmpla dacă va plânge de rușine?

În acel moment, maxilarul lui Josh se încordă.

Ahaha… Respirațiile deveniră mai intense decât cele ale lui Chase. Nu își mai putea stăpâni emoția. Era o dorință atât de puternică încât era distras, dar acum trebuia să o amâne.

– Poți să-mi spui de ce m-ai lovit?

Vocea lui Josh era joasă, dar stabilă, ca și cum încerca să fixeze realitatea în loc.

– …

Chase deschise gura, însă cuvintele nu veniră imediat. Privirea îi rămase suspendată undeva între gând și ezitare, ca și cum răspunsul se blocase înainte să prindă formă.

– Tu… începu el, dar vocea i se frânse.

– Tu… să nu te mai vezi cu ea.

Josh clipi, surprins.

„Ea?”

Își trecu rapid prin minte chipuri, nume, contexte. Nu găsi nimic care să explice acel ton.

Chase își strânse buzele, iritat de propria ezitare.

– Femeia. Secretara lui Pittman.

Abia atunci Josh înțelese. Într-o clipă, expresia i se schimbă ușor.

– Emma?

– De unde naiba îi știi numele?

Vocea lui Chase izbucni brusc, ascuțită. Se sprijini de saltea, lovind-o scurt cu pumnul, ca și cum frustrarea nu încăpea în el altfel.

– Nu te mai apropia de ea.

Tăcerea căzu între ei, densă.

Josh îl privi o clipă, apoi încruntă ușor sprâncenele, ca și cum abia acum înțelegea direcția greșită a întregii situații.

– E sora mea.

– Și ce dacă? răspunse Chase imediat, fără să gândească.

Apoi se opri.

Privirea i se fixă.

– …Sora?

– Sora mea mai mică.

Pentru o clipă, expresia lui Chase rămase complet goală.

– Minți…

– Nu e nimic de interpretat. Dacă vrei, putem face un test genetic. Dar ar fi bine să fii pregătit pentru rezultat.

Tonul lui Josh era calm, aproape rece, ceea ce făcea totul și mai credibil.

Liniștea care urmă fu ciudat de grea. Chase clipi de câteva ori, încercând să lege informațiile între ele. Emma Bailey. Joshua Bailey. Chipuri, nume, asemănări.

Și brusc, sensul se schimbă.

– …Serios? întrebă el, mai mult pentru sine.

Josh dădu din cap scurt.

– Da. A fost o neînțelegere. Emma și eu nu avem o relație de genul ăsta.

Pentru prima dată, tensiunea din aer începu să se dizolve.

Chase lăsă aerul să-i iasă încet, ca și cum ceva se desprinsese din pieptul lui.

– Ah…

Un sunet scurt, aproape ușurat.

Josh îl privi o clipă, apoi își înclină ușor capul.

– Acum înțelegi?

Chase nu răspunse imediat. Încă procesa.

Josh făcu un pas mai aproape, coborând vocea:

– Cum rămâne cu scuzele?

Tăcere.

Chase clipi, brusc mai puțin sigur pe el decât fusese în tot timpul acela.

Josh își îngustă ochii ușor, așteptând.

Și, pentru prima dată, presiunea nu mai era fizică, ci doar simplul fapt de a recunoaște ceva spus prea impulsiv.

– Îmi pare rău, șopti Chase în cele din urmă.

Vocea îi ieși mai joasă decât de obicei, ca și cum nu era obișnuită să spună astfel de lucruri.

Josh râse încet, cu fața acoperită de sânge și vânătăi.

Nu din ironie, ci dintr-o ușurare ciudată, amestecată cu oboseală.

Tăcerea care rămase după aceea nu mai era tensionată.

Doar grea și umană.

Chase se opri.

Josh se urcă peste el fără să-i lase timp să facă nimic. Sunetul centurii și al fermoarului care era desfăcut se auzi unul după altul.

– Chase.

Respirația era mai puternică decât vocea.

– Dacă ai greșit, ar trebui să fii pedepsit.

Curând, Josh agăță cu degetul nodul cravatei și îl desfăcu imediat, ținând capetele cravatei în mâinile strânse cu putere.

Chase îi privi zâmbetul subțire și chipul palid.