Dinte pentru dinte- Capitolul 95

După ce, pe drum, Gu Qing Pei discută în detaliu cu directorul său financiar, starea lui de spirit se înrăutăți și mai mult.

Pentru a obține acest împrumut, doar cheltuielile de relații publice se ridicau deja peste două sute de mii. Cea mai mare parte a banilor mersese către un vicepreședinte al băncii X, responsabil cu finanțările. Bătrânul se dovedise însă complet lipsit de scrupule: urma să fie mutat din funcție, dar se bătuse cu pumnul în piept că totul va fi sigur rezolvat. Luase banii, băuse alcoolul, iar în momentul în care transferul devenise realitate, se spălase pe mâini de tot.

Noul vicepreședinte, un bărbat cu puțin peste patruzeci de ani, doctor format în străinătate, urmărea cariera, nu banii rapizi. Pentru el, câștigul imediat nu avea mare atractivitate. Așa că, imediat ce preluase funcția, fie pentru a-și impune autoritatea, fie dintr-un exces de prudență, trimisese spre reanalizare mai multe dosare de credit ipotecar aflate în lucru.

Această măsură nu era îndreptată special împotriva lor, însă scosese la iveală anumite neajunsuri din documentația lor. Deficiențe care, în mod normal, ar fi putut fi mascate fără probleme, dacă vechiul vicepreședinte nu ar fi plecat.

Așa apăruse necazul care acum îi dădea dureri de cap.

Compania lui chiar avea nevoie disperată de bani. Proiectul ce urma să fie lansat luna următoare era pe cale să consume aproape toate lichiditățile firmei. Dacă suma nu intra în cont până la sfârșitul lunii, se puteau confrunta cu o ruptură serioasă a fluxului de numerar. În acel caz, Gu Qing Pei ar fi fost nevoit să scoată bani din propriul buzunar. Nu ar fi fost o catastrofă imposibil de gestionat, dar ar fi fost extrem de pasiv și vulnerabil, lucru pe care el dorea din toate puterile să-l evite.

Gu Qing Pei se întâlni cu un manager de proiect din departamentul de finanțare al băncii X, într-o cafenea aflată chiar peste drum de sediul central. Aveau o relație bună, colaboraseră ani la rând și acesta era omul cel mai potrivit pentru a înțelege situația reală.

Așa cum bănuise, noul vicepreședinte retrimisese spre audit mai multe dosare imediat după instalare. Era extrem de prudent și de exigent la detalii. Dacă voiau să treacă de acel prag, trebuiau refăcute multe lucruri de la zero.

Managerul îi mai explică și că, recent, politicile naționale loviseră dur piața imobiliară. Terenurile nu se mai vindeau, apartamentele rămâneau pe stoc, iar mulți proprietari încercau să le folosească drept garanții pentru a scoate bani din bănci. În aceste condiții, obținerea unui credit devenise extrem de dificilă. Prea mulți oameni așteptau bani.

Cu alte cuvinte, șansele lor erau mici.

Gu Qing Pei se simți descurajat, dar nu suficient cât să-și piardă luciditatea. Imediat puse pe cineva să-l investigheze pe noul vicepreședinte, să vadă pe ce cale ar putea fi abordat.

După întâlnire, mai avea de văzut pe cineva. În mașină, sună câțiva subordonați și le dădu indicații clare, cerându-le să acționeze pe mai multe fronturi și să facă tot posibilul.

După ce închise telefoanele, oftă adânc și se lăsă pe spate, cu ochii închiși.

Directorul financiar îl privi și zâmbi amar.

– Domnule Gu, ați muncit din greu.

Gu Qing Pei deschise ochii pe jumătate și zâmbi.

– E normal. Tu să nu te descurajezi. Finanțarea e proiectul tău, fii mai activ. Firma e la început, e firesc să apară probleme. Important e să trecem peste ele. Ai încredere în tine.

– Stați liniștit.

După-amiaza, Gu Qing Pei mai avu o întâlnire cu un oficial, pentru a discuta coeficientul de utilizare a terenului. Fiind vorba de o companie privată, existau limitări de politică. Acceptaseră să aprobe doar 3.0. Deși nu ar fi fost o pierdere, profitul era mult sub așteptările lui. Evident, nu era mulțumit, iar negocierile nu merseseră prea bine.

Seara, el și șoferul opriră la întâmplare undeva pentru o masă rapidă. Chiar atunci, Wang Jin îl sună, aflase deja vestea și voia să-l întrebe ce face.

– Ești incredibil de bine informat, spuse Gu Qing Pei neputincios.

– Normal. Fără informații nu faci afaceri. O să încerc să-ți caut pe cineva aici. Dar am auzit că tipul e transferat din vest, relațiile lui nu sunt legate de zona asta. Nu garantez nimic, dar încerc.

– Bine, mulțumesc, Wang Ge.

Wang Jin râse ușor.

– Am mai auzit ceva. Se pare că te-ai întâlnit cu Yuan Yang în privat?

Gu Qing Pei se încruntă.

– De unde știi asta?

– Mi-a spus chiar el. Probabil încă îmi poartă pică pentru pozele pe care i le-am trimis atunci. Ieri seară m-am întâlnit cu el la un dineu al ministrului Chen.

Gu Qing Pei coborî vocea.

– Despre ce ați vorbit?

– Ce să vorbim? Noi doi nu ne-am înțeles niciodată. De doi ani tot așa este. Recent, la o licitație publică pentru un teren, ne-am ciocnit din nou.

– Îți dau bătăi de cap.

– Nu e mare lucru. Problemele nu vin singure. Cu finanțarea, dacă chiar duci lipsă de bani, te pot ajuta. Dar și firma mea are probleme de cash flow. Pot să-ți împrumut cel mult unu-două milioane, nu mai mult.

– Ești deja foarte corect. Îți mulțumesc dinainte, dar până în ultimul moment nu vreau să renunț. Prefer să rezolv singur.

– Înțeleg. Trage tare, încă sunt șanse… ah, apropo, vii la licitație?

– Poftim?

– Licitația de care vorbeam. Vineri. E destul de mare. Trei terenuri și unsprezece pachete de active. Sincer, le-aș vrea pe toate, dar fondurile sunt limitate, plus că Yuan Yang îmi face concurență. Cred că pot lua cel mult două. Sunt lucruri bune. Vino să vezi, îți pot prezenta și niște oameni.

Gu Qing Pei ezită o clipă. Înainte să răspundă, Wang Jin adăugă:

– Nu cumva ți-e frică de Yuan Yang?

Chiar dacă ar fi avut o asemenea grijă, nu putea să o recunoască.

– Cum să fie asta. Mă gândeam doar dacă am ceva programat vineri.

– Ai? întrebă Wang Jin amuzat.

– Chiar dacă am, anulez. Vreau să merg.

– Perfect. Poți vedea și cât de mult mă urăște Yuan Yang.

Vineri, Gu Qing Pei conduse singur la licitație. Firma avea doar doi șoferi de protocol, iar nici el, nici ceilalți directori nu aveau șofer personal. Era perioada de început, unde orice economie conta. Înainte ținea mult la aparențe, acum nu-l mai interesau.

Când intră în sală, Wang Jin sosise deja. Gu Qing Pei îl salută și se așeză lângă el.

Participanții intrau unul câte unul. După un timp, la intrare se iscă agitație. Gu Qing Pei întoarse capul și, fără să fie surprins, îl văzu pe Yuan Yang.

În spatele lui erau cel puțin trei persoane, toate îmbrăcate impecabil, cu o aură impunătoare. Mai mulți oameni se ridicară imediat să-l salute.

Yuan Yang însă ridică privirea și îl fixă pe Gu Qing Pei de la distanță, cu o privire rece și tăioasă.

Gu Qing Pei îl măsură o clipă, apoi își mută calm privirea, răsfoind documentele despre terenuri și pachetele de active. Un tânăr din cercurile privilegiate, aplecat spre Wang Jin, șopti ironic:

– Micul golan chiar a ajuns cineva. Arată respectabil acum.

Deși spusese încet, Gu Qing Pei auzi clar.

În trecut, elitele din capitală îl priveau pe Yuan Yang ca pe o glumă, un soldățel fără viitor. Nimeni nu s-ar fi gândit că va ajunge aici. Invidia și resentimentele nu lipseau.

Gu Qing Pei păstră un zâmbet calm. Simțea privirea lui Wang Jin asupra lui, dar nu reacționă.

După puțin timp, pași se apropiară și Gu Qing Pei întoarse capul și îl văzu pe Yuan Yang venind direct spre el, oprindu-se în fața lui. Silueta înaltă îi acoperi complet lumina de deasupra capului.

– Ce coincidență, domnule Gu, spuse Yuan Yang cu mâinile în buzunare, privind de sus.

Gu Qing Pei se gândi să se ridice, dar renunță. Rămase așezat și zâmbi.

– Într-adevăr. Domnul Yuan apare peste tot.

Wang Jin îi privi pe amândoi și spuse rece:

– Domnule Yuan, îmi blocați lumina. Poftiți și luați loc.

Yuan Yang îl privi ca și cum abia atunci l-ar fi observat.

– Oh, domnul Wang. Iar acesta este președintele Xue?

Bărbatul care îl numise mai devreme „golănaș” se ridică, îi strânse mâna cu un zâmbet fals. Din câte putea observa Gu Qing Pei, cei doi aveau un trecut tensionat.

Yuan Yang se așeză fără menajamente lângă Gu Qing Pei, se apropie de urechea lui și șopti, suflând aer cald:

– Cel care apare peste tot e Wang Jin.

Tonul era periculos. Volumul era exact cât să-l audă și Wang Jin. Privirea acestuia se răci, deși zâmbetul nu dispăru.

– Domnul Yuan chiar se bagă unde nu-i fierbe oala, spuse Gu Qing Pei ușor amuzat.

– Ai dreptate. E un obicei de care nu scap. Ce să-i faci, am fost bărbatul tău.

Wang Jin își strânse pumnul și îl privi pe Yuan Yang pe sub gene. Acesta îi răspunse cu o privire provocatoare, plină de batjocură.

Gu Qing Pei îl ignoră, își îndreptă postura și se îndepărtă cât putea, privind drept înainte. Personalul își făcea ultimele pregătiri. La scurt timp, licitația începu oficial.