My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 20

Acasă

– La ce te gândești? îi aud întrebarea și îmi iau privirea de pe geam și mă întorc spre el.

Era sâmbătă dimineață și noi eram în drum spre casă…

– Mă gândeam cât de rapid a trecut timpul cu ei, îi spun eu încet.

După ziua aceea de la cascadă, motorul de munte comandat de  el pentru Jacob a ajuns într-un final și fratele meu nu putea fi mai încântat de atât. Eu l-am luat pe Derek și i-am arătat împrejurimile, micuța biserică unde tatăl meu era pastor, aceeași biserică în care ei doi s-au  căsătorit. Timpul a trecut destul de rapid acolo și la final m-am bucurat să îmi văd familia cum îl acceptă ca iubit al meu…și toate temerile mele dispăruseră. Cu o seară înainte tata mă chemase la el în birou spunâdu-mi că, indiferent ce voi alege în viață, el îmi va sta alături, iar pentru mine a însemnat foarte mult să aud asta. Știam ce părinții am, știam că într-un fel sau altul ei mă vor susține mereu. Când mi-am luat rămas bun de la mama, aproape că începusem să plâng. Ea înseamnă enorm pentru mine și am realizat că ea este de fapt “prima mea dragoste” și mă rog ca Dumnezeu să o țină sănătoasă mult timp, pentru că nu aș putea trăi fără ea. Și doar gândul că Derek își va pierde mama mă cutremura pe interior.

– Ne putem întoarce oricând dorești, iubitule, îl aud și îmi așez mâna pe genunchiul său.

Îl lăsasem pe el să conducă, eu mă simțeam prea obosit.

 – Abia aștept să ajungem acasă, să fiu singur cu tine, îi spun și îl văd cum înghite în sec.

– Te rog să te oprești să mai spui astfel de lucruri când sunt la volan. Mai avem aproape 3 ore de condus și dacă vorbești așa nu mă mai pot concentra…

– Ok, fii atent la condus și dacă nu mai poți, conduc eu, îi replic și îmi așez înapoi capul pe geam.

Drumul la întoarcere a fost mai tăcut, eu fiind un copilot destul de groaznic adormind pe la jumătea drumului. Când am ajuns acasă aveam impresia că am stat în acea mașină o săptămână, mă dureau toate și Derek arăta și el destul de obosit.

– Iubitule, îl aud și mă întorc spre el atunci când intrăm în apartamentul meu și îi văd privirea ușor tristă.

– Ce s-a întâmplat? îl întreb panicat.

– Îmi este dor de mama….

Îi zâmbesc ușor și îl iau în brațe.

– Mergem la tine Derek, mergem să îi vedem pe ai tăi. Nu contează unde suntem atâta timp cât suntem împreună, nu? Stai să îmi las bagajul și plecăm.

Îmi ridic rapid bagajul și scot din el acel cadou pe care mama mă rugase să i-l dau mamei sale și după mă întorc înapoi la el. Îi fac semn să iasă și coborâm înapoi la mașină. Mă urc la volan și se urcă și el în dreapta mea. Drumul de data asta spre casa părinților săi a durat mult mai puțin și în momentul când am intrat în casă, tatăl său ne-a întâmpinat cu bucurie.

– Bine ați revenit băieți. Cum a fost scurta vacanță?

– Bună seara, îi spun eu.

– Bună tată….unde este mama? întreabă rapid.

Tatăl său se uită la el și se strâmbă ușor dar îi face semn spre living.

– Știu că ea este preferata lui, îmi spune încet la ureche când ne îndreptăm spre living și îmi face cu ochiul rapid.

Mama sa stătea în acel cărucior și privea spre noi. Când ochii ei s-au îndreptat spre fiul său au început să îi strălucească atât de puternic încât abia îmi țineam lacrimile. Știam ce înseamnă aceasta legătură…și mă durea sufletul numai când mă gândeam la ei. Aș fi dorit să am puterea să le iau acesta suferință. Să știi că omul cel mai important din viața ta are zilele numărate…este aproape sufocant. Derek își ia mama în brațe și îl simt…îi simt durerea dar ea îi zâmbește și am impresia că deja s-a împăcat cu acest gând…

– Dragul meu, dragii mei, spune rapid și își ridică privirea spre mine și îmi face semn spre ea.

Mă apropii și îi apuc mâna care începuse să îi tremure și mă așez pe bune în fața ei. Derek își ține capul în poala ei și îi vedeam lacrimile.

– Bună seara, îi spun și îi sărut mâna.

– Cum vă simțiți? o întreb și ochii ei mă priveau cu căldură.

– Acum că ați ajuns cu bine acasă și vă văd, sunt fericită. Vă este foame? Sunteți obosiți?

– Nu…nu …mamă, îi spune încet Derek.

– Mi-a fost dor de tine, îi spune și îi sărută obrazul.

– Cum a fost? Aștept să îmi povestiți tot, spune entuziasmată și ne face semn să luăm loc pe canapea.

Ne ridicăm și ne așezăm cu toții pe canapea și în momentul când Derek se așează lângă mine îi apuc mâna și o pun în poala mea, mângâind-o ușor, gest ce nu îi scapă mamei sale și o văd cum ne privește zâmbind.

– Mă bucur că ați făcut asta, spune arătând spre noi.

– …oficial. Mă bucur că vă văd așa…să îmi văd copilul fericit. Asta este tot ce îmi doresc.

– Dora, o fac eu atentă.

– Mama mea ți-a trimis un mic cadou, nu este prea mult, dar mi-a spus că l-a primit de la mama ei în momentul când tata a cerut-o în căsătorie.

Scot din buzunar acea cutiuță și i-o înmaânez. O apucă și o deschide ușor, ochii ei se măresc și se umplu imediat de lacrimi.

Scoate acel lănțișor de care era atârnată o inimioară din cristal care captează imediat lumina din cameră făcând-o să reflecte mici raze colorate.

– Îl ador…. mulțumesc. Aș fi vrut să îi cunosc și eu pe părinții tăi. Sunt sigură că sunt niște oameni speciali…

– Dora, m-ar bucura să îi cunoști. Sunt sigur că tu și mama vă veți înțelege de minune…și aș vrea să îți dau ocazia să îi cunoști cât mai curând, îi spun eu și toți se uitau la mine neînțelegând sensul cuvintelor mele…

Mă ridic în picioare, eram emoționat. De fapt eram terifiat…dar…îmi întorc privirea spre el…și ca de obicei totul dispare…

– Derek….. Căsătorește-te cu mine, îi spun simplu.

Derek își mărește ochii spre mine și ceilalți se uitau șocați.

– Știu că este ….că abia ne cunoaștem și că…

Îl văd cum se ridică brusc și mă opresc. Chipul lui se întunecă și își privește mama scurt după care pleacă de lângă noi….urcând scările spre etaj. Rămân fără aer în urma gestului său…. Walter vine rapid lângă mine și mă bate ușor pe braț.

– Sunt sigur că este doar emoționat, spune încet.

Eu îmi ridic privirea spre scări și încep să mă îndrept spre ele. Le urc rapid și mă îndrept direct spre camera sa. Îl găsesc mergând agitat prin cameră, privind în gol.

– De ce ai făcut asta? mă întreabă și vocea lui era destul de dură.

– Pentru că te iubesc, îi spun încet și el se oprește.

– Ce? întreabă și vocea îi era mai moale acum.

– Derek…..te iubesc….nu te înțeleg. Am crezut că vrei asta, am crezut că vrei un viitor cu mine…eu…

Îl văd cum vine rapid spre mine și mă apucă de brațe și mă împinge în ușă…

– Vreau, îmi spune rapid și mă sărută.

Îmi ridic mâinile și îl apuc de tricou și îl trag mai aproape. Îmi era dor de gustul lui, abia am putut fi singuri acolo și acum simțindu-l aproape de mine, uitam de toate. Sărutul pe care mi-l oferă îmi vibrează pe interior și simt cum totul dispare în jurul nostru…eram doar eu și el..și toată acesta pasiune ce se mărea între noi doi. Îi scot rapid tricoul și îmi așez palmele pe pieptul lui și mă bucuram de această senzație, mă bucuram că îl pot atinge în voie. Sărutul devine mult mai sexual și eu devin și mai excitat dar îl opresc și îmi las capul pe ușă respirând greoi…..abia îmi puteam înfrâna dorința asta de a-l face al meu acum, în acest moment dar….sunt sigur că părinții lui așteptau răspunsul lui.

– Iubitule….când mi-ai spus de mama ta și de dorința ei… m-am speriat groaznic în acel moment, îi spun eu abia putând să vorbesc.

– Dar …. m-am îndrăgostit de tine și indiferent cât de nebunesc sună asta, nu mai vreau să îți dau drumul niciodată. Poate că este devreme acum să vorbim de nuntă, de căsnicie, când noi abia începem să ne cunoșteam. Dar știu sigur că într-un târziu ajungeam acolo….vreau să ne căsătorim pentru că te iubesc….și vreau că mama ta să te vadă în fața altarului…..te iubesc…și te urăsc…pentru că …îmi este frică și știu că și ție îți este frică. Dar hai să fim speriați împreună.

În ochii lui apar imediat lacrimi și îl văd cum dă ușor din cap. Știam că și el simte la fel și eram amândoi atât de speriați de tot ce înseamnă asta, de ce va spune lumea, de acestă societate dar aveam să lupt împreună cu el până la final. Și în momentul când i-am spus tatălui meu că vreau să mă însor cu el, acesta mi-a zâmbit și mi-a spus că își dorește ca el să fie cel care ne va căsători în aceeași biserică unde s-au căsătorit și ei.

– Hai să coborâm la părinții tăi. Sunt sigur că se întreabă ce s-a întâmplat.

Își îmbracă înapoi tricoul și îl apuc de mână și ieșim din cameră și ne îndreptăm spre parter. Exact cum mă așteptam, părinții lui, inclusiv Helen ne așteptau. Când mă vede cea din urmă îmi zâmbește ușor și când își întoarce privirea spre Derek zâmbetul ei se lărgește.

Ajungem în fața părinților săi și aceștia așteptau le să vorbim. Îmi întorc privirea spre el și el mă privește înapoi.

– Pregătiți-vă de nuntă, le spune și mama lui bate rapid din palme fericită și tatăl său începe să râdă zgomotos.