DOCTORUL- Capitolul 13

-Domnule vă caută un bărbat, îl anunță băiatul bătând în ușa camerei unde lucra.

–Cobor imediat, răspunse.

Mai zăbovi câteva minute amestecând plantele pe care le tocase și le  cântărise într-un borcan cu alcool pentru a sta la macerat. Închise cât mai bine capacul, după care înveli borcanul într-o hârtie groasă pentru a nu pătrunde lumina, caz în care amestecul ar fi fost alterat.

Coborî scările și ieși din casă, doar pentru a rămâne locului, plin de  uimire, cu privirea ațintită asupra  bărbatul întors cu spatele care privea concentrat grădina cu plante medicinale.

-Pool? întrebă mirat nevenindu-i să creadă.

–Pool? repetă mai tare îndreptându-se în grabă spre nou venit.

Acesta se întoarse privindu-l cu un zâmbet larg.

–Doamne, nu îmi vine să cred că ești chiar tu! exclamă cu bucurie.

Amândoi se prinseră într-o îmbrățișare strânsă bătându-se prietenește pe spate.

-Cât a trecut? Un an?

-Aproape, prietene, recunoscu bărbatul.

–Așa că era timpul pentru o vizită, completă nici unul nedorind încă să întrerupă contactul vizual.

-Doamne, mă bucur atât de mult să te văd.

Și în vorbe și în privire se zărea o reală bucurie.

–Ai aici o adevărată farmacie, rosti Pool admirativ, referindu-se la grădină.

-La noi ajung mai greu medicamentele ca să nu mai spun de reticența oamenilor în a le folosi, recunoscu referindu-se la zona  rurală.

-Așa că am încercat să cultiv cam tot ce aș avea de trebuință în tratarea diverselor maladii.

-De când eram în școală ți-a plăcut să cercetezi plantele. Țin minte că unul din profesori chiar te-a îndrumat spre domeniul farmaceutic.

-Știi bine că fac acest lucru din pasiune. Dar hai să îți arăt camera unde fac minunile.

Își conduse prietenul în casă, iar după ce îi spuse băiatului să pregătească ceva de mâncat pentru amândoi, îl conduse pe acesta la etaj arătându-i camera plină cu plante și diferite poțiuni și macerate.

Îi povesti despre cercetările sale până se auzi chemarea la masă. Mai zăboviră câteva minute, timp în care băiatul îl strigă din nou, anunțându-l că lordul a venit să îl vadă.

Coborî împreună cu prietenul lui vorbind și râzând că doi prieteni buni, ținându-l pe Pool pe după umeri. Când ajunseră la parter îl văzu pe lord în mijlocul camerei privind încruntat spre ei, bătând cu cravașa cizma piciorului drept.

-Doctore, i se adresă, privindu-l fix.

–Domnule, răspunse salutându-l la rândul lui, încercând să-și dea seama dintr-o privire dacă acesta avea ochii limpezi sau își începuse ziua cu un ,,digestiv” continuând până acum în jurul prânzului.

-Pool, i se adresă prietenului său, lăsând să îi alunece brațul pentru ai elibera umerii,

-…domnul este lordul acestui ținut.

Făcu prezentările.

– Pool este un prieten foarte bun care a venit în vizită, îl lămuri pe celălalt.

Bărbați se salutară, dar privirea lordului rămase tot încruntată.

-S-a întâmplat ceva? Aveți nevoie de mine?

-Nu sa întâmplat nimic. Vroiam să mă însoțești până la gater. A sosit lanțul cel nou și trebuie  să înștiințez oameni.

-Săptămâna trecută sa rupt lanțul la gater iar doi oameni au fost răniți, își lămuri prietenul.

-Pe unul din ei l-am trimis la voi la spital. Avea două degete retezate.

Prietenul său lucra la secția de probleme cu inima a spitalului din oraș.

-Ați luat prânzul? îl întrebă pe Lord.

-Noi voiam să stăm la masă. Dacă doriți vă puteți alătura, iar după aceea am să vă însoțesc la gater, îl  invită arătând spre mâncarea aranjată pe masă.

Se așezară toți pe scaune, ajutorul lui în casă grăbindu-se să mai aducă o farfurie, furculiță, cuțit și un pahar, așezându-le în fața lordului, fâstâcindu-se emoționat din cauza vizitei. Nu în fiecare zi îi era dat să servească un lord. Se retrase într-o parte a camerei gata oricând să mai aducă ceva  dacă ar fi fost necesar.

Avea șaptesprezece ani, iar de doi ani lucra pentru doctor, după ce îi murise părinți și  rămase singur. Acesta îl luase la el, oferindu-i adăpost și mâncare în schimbul ajutorului în gospodărie.  Fiind un bărbat singur, nu se cădea să aibă în casă ca ajutor o femeie.

-Să nu uit, îl atenționă prietenul său.

-…ți-am adus tot ce am găsit despre tratarea beției cronice, de care mi-ai scris. Nu ți-am trimis-o findcă plănuiam să te vizitez.

Când îl auzi, aruncă o privire fugitivă asupra lordului care era așezat la masă în fața lui, primind de la acesta o privire întrebătoare.

-Am mai găsit și niște rețete de plante care cred că îți vor fi de folos în a trata acest viciu, continuă să explice Pool fără să știe că cel vizat era chiar în fața lor.

-Cred că cel mai bun mod de vindecare în acest caz este propria voință și nu ar fi rău să îi recomanzi și găsirea unui obiectiv, mai completă dându-și cu părerea fără a observa privirile celor doi comeseni.

-Acesta a fost primul lucru pe care l-am făcut, îl  asigură.

– …lucru care se pare că a dat roade ,completă privindu-l în continuare pe Lord.

Acesta ridică paharul de vin într-un toast subtil după care bău tot lichidul rubiniu.

–Doctorul nostru…când spuse “nostru”, lungi un pic cuvântul.

-...este foarte competent.

–Exact. Așa este cel mai bine de procedat în astfel de cazuri, spuse Pool.

–Altfel nici măcar tratamentul nu este de ajutor.

-O să încerc să persist în a ajuta acea persoană, cu tot ce pot, continuă privind spre lord care îi făcu semn băiatului să îi umple din nou paharul.

-Va trebui să depui un efort mai mare, să îi oferi persoanei respective toată motivația, pentru a scăpa de acest viciu, rosti Lordul sarcastic ridicând din nou paharul.

–Nu mă îndoiesc că vei găsi o cale, îl asigură Pool.

-Acum vreau să te întreb dacă este vreun han decent unde aș putea să înoptez astă seară.

-Avem un han destul de curat care sigur are o cameră liberă, ținând cont că satul este capăt de drum. Așa că nu vin prea   mulți oameni în vizitează.

-Dacă nu vă deranjează puteți veni cu mine la conac, unde vă ofer bucuros găzduire, se oferi Lordul.

-Cred că mi-ar plăcea să merg la dumneavoastră. Oricum nu am să vă deranjez decât în noaptea aceasta. Am reușit să iau doar două zile libere.

-Ne însoțiți la gater? Sau preferați să vă conduc mai întâi la conac? îl întrebă.

–Am să vă însoțesc la gater, astfel am să văd și satul, unde prietenul meu ,,este exilat” , răspunse făcându-l pe doctor să îl privească cu un fel de avertizare, pentru a nu dezvălui motivul acestui aspect.

Fapt ce nu scăpă neobservat de privirea ageră a lordului.