O Scrisoare Plină de Dragoste
Perspectiva lui Aries
— Nu poți vorbi tu cu Jay-jay? mă întrebă Ella.
Am clătinat din cap. Chiar dacă aș vrea eu, nu m-ar asculta. Simt că i s-a învârtoșat capul și mai tare în ultima vreme.
— CE NAIBA! urlă Mykel.
Așa o ținea de ceva vreme. Nu-l pot condamna. Chiar o place pe Mica.
— Liniștește-te, Mykel, doar o să vorbească, dar asta nu înseamnă că se vor împăca, zise Kiko.
— Tu nu mă înțelegi! Pentru că nu ai niciun rival la Freya! răspunse Mykel furios.
Kiko chicoti.
— Cine a zis că o plac pe Freya? Nu e genul meu!
M-am încruntat la ce a spus Kiko. Se referă la Jay? Chiar vorbește serios că o vrea pe Jay? Nu-mi vine să cred!
— Ajunge! i-am potolit eu.
— Kiko are dreptate, Mykel. Doar o să vorbească. Dacă vrei, vorbesc eu mai întâi cu Mica, zise Ella.
Chiar nu-l place pe Calix. La urma urmei, el o face pe Mica să plângă. Orice prietenă s-ar supăra dacă i s-ar face așa ceva amicei sale.
— Dă-i drumul, Ella. E clar că nici tu nu-l mai suporți pe Calix, nu-i așa? întrebă Mykel.
Ea dădu din cap. Nu știu cât va trebui să așteptăm. Era doar problema lui Mykel, nu știu de ce ne frământam cu toții atât de tare.
Perspectiva lui Jay-jay
— Buuuum! Poc! Aaarrgghhh! Optimus!
Acesta e Ci-N. Se joacă cu… Cu… Cum se numesc jucăriile alea care se găsesc în pungile de ronțăieli?
Transformer?!
Așa! Dar mici. Pentru că am cumpărat două pungi de ronțăieli mamiso. Nu știam că au jucărie înăuntru. Desigur, a cui e vina? Dintre toți colegii mei șerpi, jucăria i-a revenit lui Ci-N.
— Așa! Uau! Bumblebee!
— Încetează, Ci! Ți-o bag pe gât! zise Calix.
— Lasă-l în pace!
Copilul se joacă și tu vrei să-i interzici.
— Tu ar trebui să te oprești! Te plimbi de colo-colo de o vreme! i-am comentat eu la ceea ce făcea.
Pentru că, de când ne-am întors în clasă, n-a făcut altceva decât să se plimbe, să se așeze sau să se miște prin încăpere, plus să se certe cu colegii.
— Pentru că încă nu-mi dă mesaj. A zis că-mi va scrie undeva, zise Calix, continuând să se agite.
— Știi bine că n-are credit, răspunse un coleg de-al nostru, ocupat să se joace cu Ci-N.
Da, cineva se joacă cu el. Nici măcar nu-i știu numele.
— Desigur… Așa e… Cum te cheamă?
— Suntem colegi de atâta timp și încă nu-mi știi numele?
— Crezi că te-aș întreba dacă aș ști? am fost nepoliticoasă.
Spune-ți numele și nu mai pune atâtea întrebări.
— Tsk! Eren de Luna... răspunse el.
M-am uitat din nou la Calix.
-Eren are dreptate. Știi bine că n-are credit.
Calix nu răspunse. Doar se uită din nou la telefonul său și reveni la ce făcea.
Și eu mă plictisesc. În plus, nu avem ore. Doamna Zaragosa nu e aici.
Am luat telefonul. O să mă joc. Când l-am deschis, aveam un mesaj de la un număr necunoscut.
De la: +639*********
Mesaj: Un mesaj de la Mica :
Te rog, spune-i lui Calix că ne vedem, la vechiul nostru loc de întâlnire.
Mai târziu. Mulțumesc
De ce mi-a dat mesaj mie? Pare să fie un mesaj trimis mai devreme.
M-am apropiat de Calix și i-am întins telefonul.
— Mi-a dat mesaj. Hehe, am zis și am forțat un zâmbet.
Calix mi-a smuls telefonul și s-a uitat atent la mesaj.
— Gata? Poți să te oprești din plimbat? l-am întrebat.
Mi-a înapoiat telefonul și s-a așezat liniștit pe scaun. Așa! Rezolvat!
Următorul nostru profesor a sosit pentru ora următoare. Timpul părea să încetinească.
Cred că la asta se referă când spun „parcă e o veșnicie”. Calix era vizibil neliniștit, de parcă ar fi avut ardei iute undeva.
— Faceți un referat despre eroi. Acum! Iată membrii, ordonă doamna Smith.
Chiar nu se poartă ca o profesoară. Dar e cool și sexy.
— Mariano, Peralta, Braselton și Rivera… ne strigă doamna profesoară.
OK! David și Ci-N, pe lângă Calix.
Ne-am mutat locurile, mai aproape de Calix. Era evident că nu avea nicio intenție să-și părăsească poziția.
— Ce aveți de gând să faceți? i-am întrebat, căutând o foaie în geantă.
— Nu știu… răspunse Ci-N.
Mi-am scos caietul. Voi scrie mai întâi ce vom face.
— O să scriu eu… zise Ci-N și îmi înșfăcă caietul.
Fiind neîndemânatic, caietul meu a căzut. Ce era prins în el s-a împrăștiat.
— Offff!
L-am ridicat și, de asemenea, bucățile de hârtie care fuseseră prinse. Eram pe punctul de a o lua pe ultima, rămasă în caiet, când Calix mi-a luat-o înainte.
Scrisoarea de Dragoste ?
— De ce ai asta?! De unde o ai?! mă întrebă el furios.
Adevărul e că uitasem că era în geanta mea. Îmi ieșise din minte de mult timp. Credeam că o aruncasem, dar era doar în caietul meu.
— P-păi…
Șerpii se uitau la noi.
— Nu puteți face ceva fără să faceți zgomot?! ne apostrofă doamna profesoară.
— UNDE?! țipă el.
— Sus, în cameră… Hei!
Calix ieși în fugă. Chiar și colegii noștri s-au ridicat și se uitau când la mine, când la ușă.
— Ce s-a întâmplat cu el? întrebă doamna profesoară calm.
M-am scărpinat în cap.
— Pentru că… Aia… Ce…
— Urmează-l, dacă nu poți spune, ordonă doamna profesoară plictisită.
Așa am făcut și am ieșit repede. Sunt sigură că s-a dus sus, pentru că de acolo provenea scrisoarea.
Eram aproape de cameră când am auzit pe cineva plângând. Venea din camera de unde luasem scrisoarea. Am tras cu ochiul încet.
Era Calix, stătea în genunchi și se uita la hârtiile de pe jos. N-ar fi trebuit să fiu într-o astfel de situație.
Știu că vrea să fie singur. Asta pentru că…
M-am așezat încet lângă el.
— P-poț…
— Nu vorbi deocamdată. Nu vreau predici, zise el, așa că am tăcut.
Nu știam dacă ar trebui să plec sau doar să stau lângă el.
— Întotdeauna îmi dădea scrisori. I-îmi plăcea la nebunie să le citesc, zise el, plângând în continuare.
— L-la început am fost confuz. D-dar îmi e clar, o iubesc foarte mult.
Doar m-am uitat fix la el.
— Î-încă o să fac asta, s-o fac să simtă? S-sunt atât de prost!
Dintr-o dată își lovi capul.
Am fost surprinsă, așa că l-am oprit imediat. Plânsul lui deveni și mai puternic.
Obișnuiam să râd când vedeam un bărbat în toată firea plângând. Dar acum, simțeam milă.
L-am îmbrățișat.
Fără nicio malițiozitate!
El a continuat să plângă, și am început și eu să plâng. Chiar nu vreau drame! Enervant!
Probabil a plâns câteva minute înainte de a se opri. Citea hârtiile din fața lui una câte una, care s-au dovedit a fi scrisori de la Mica.
Am luat una și am deschis-o. Să mă ia naiba, dar scrisoarea pe care am luat-o era chiar cea găsită de mine.
— Uite asta…
I-am arătat partea din scrisoare care spunea… „doar țipă că mă iubești foarte mult și totul va dispărea.”
El zâmbi.
— Sper că funcționează…
A sunat clopoțelul. Gata cu orele, uitasem de referat. Asta e!
M-am ridicat și mi-am scuturat fusta.
— Ei bine? Te las… Ai grijă de toate, am zis și am zâmbit.
Ieșeam din cameră când Calix vorbi brusc.
— Mulțumesc, Jay…
I-am zâmbit din nou. Am plecat repede. Întorcându-mă în clasă, am fost imediat întâmpinată de șerpi.
— Jay! Ce s-a întâmplat?! începu Ci-N.
— De ce a plecat Calix? întrebă Eren.
— O să se întâlnească cu Mica? interveni Kit.
M-am strâmbat la ei. Continuau să pună întrebări!
— El și Mica o să vorbească. Haideți să-i lăsăm în pace.
Mi-am luat geanta și mi-am aranjat lucrurile. Merg acasă, o să vorbesc cu ei mâine.
— Mergeți acasă... le-am ordonat șerpilor.
Degeaba, că ăia îndărătnici nu se mișcau. Nu aveau de gând să plece acasă.
— Mergeți acasă sau vă dau eu afară cu șuturi?!
— Nu-i nimic, Jay... îmi răspunse Ci-N.
— Nu vreți?! Era o provocare în tonul meu.
Au clătinat doar din cap.
— Bine… Nu primiți ciocolată mâine.
După ce am spus asta, parcă nemernicii s-au grăbit să iasă.
— Ok... am șoptit.
Yuri și Keifer au ieșit ultimii și amândoi s-au uitat la mine o clipă.
Dacă nu sunt diferiți, poate le sunt legate buricurile.
Corect!
Am ieșit și eu. Pot chiar să merg și eu șerpuit.
— Jay… Nu mi-o dai mie întâi? șopti Ci-N.
— N-ai bani să-ți cumperi ciocolată?
— Ba da… Dar e mai bună când e dată sau e gratis, îmi răspunse Ci-N, numai zâmbet.
Nu pot spune nimic. Altă specie! Am trecut de clădirea principală când grupul lui Aries a ajuns în dreptul nostru.
Ambele tabere și-au aruncat priviri tăioase. Și Mykel se uită urât la mine.
Desigur, n-o să mă las mai prejos. Asta e tot, mi-am pierdut concentrarea la mers. Apoi m-am lovit de perete… Glumesc! De fapt, de spatele cuiva.
Cel din fața mea se oprise, pentru că se dovedi a fi Keifer. De ce are spatele așa de rigid?
Dar el nu a băgat în seamă faptul că m-am ciocnit de el. Era ocupat să-i șoptească ceva lui Felix. Nu chiar trăgeam cu urechea, dar tocmai am auzit.
— Întoarce-te la Calix. E periculos pentru Mykel.
