Semnat: Al tău pentru totdeauna-Capitolul 26

Un paramecium(1) drăguț a evoluat

Cureaua lui Bai Huia nu era în talie.

Cureaua lui Bai Huai era legată de încheietura mâinii stângi a lui Jian Song Yi.

Nenorocitul distant, celibatar și blând legase încheietura mâinii tinerei domnișoare arogante cu o curea maro, iar pielea albă și delicată prezenta câteva urme roșii din cauza acestui lucru.

Hm…

Yang Yue se simțea ca și cum ar fi vrut să se răzbune.

Pe scurt, Bai Huai legase mâna stângă relaxată a lui Jian Song Yi și mâna sa dreaptă strâns împreună cu o centură, înfășurând-o în jurul brațelor lor pentru a le lega și coatele strâns împreună. Apoi o fixase cu catarama.

Astfel, era practic echivalent cu a pierde o mână și a fi imobilizat unul de celălalt.

Raza de acțiune și capacitatea erau reduse direct cu mai mult de jumătate.

Credeau că traseul era prea ușor și că trebuiau să se tortureze mai mult și să treacă prin ceva infernal? Ce erau? Monștri? Diavoli? Perversi?

Pe terenul de antrenament, spatele celor două animale mari erau aproape sincronizate, iar amplitudinea și frecvența pașilor lor erau aproape identice.

De fapt, trecură rapid prin grămezi și șanțuri și se târâră prin plasa joasă de parcă nu ar fi fost deloc obstrucționați. Cu o singură mână care se târa, nu erau mai lenți decât o singură persoană.

Apoi urma podul dintr-un singur buștean. Bai Huai și Jian Song Yi se urcară pe pod în lateral. Traversară atât de repede, încât bușteanul nici măcar nu se mișcă deloc. Și când credeau că cei doi bărbați nu vor reuși să treacă de zid, Bai Huai apucă frânghia cu o mână și se cățără fără să transpire. Jian Song Yi îl urmă, pășind pe marginea zidului și făcând un salt ușor pentru a trece peste. În cele din urmă, alergară spre platforma înaltă și săriră în același timp cu hotărâre de la o înălțime de 2,5 metri.

Mișcările lor erau curate, fluide și precise, iar ei arătau frumoși și hotărâți. Cu postura lor eroică, terminară cursa ca și cum ar fi fost o plimbare obișnuită la școală.

Timpul total fu de 1 minut și 48 de secunde. Era cel mai scurt timp înregistrat până acum.

Mulțimea privi spre cer. Oare aceștia doi erau descendenți ai lui Dumnezeu? Fratele Song era capabil să demonstreze asta, dar după venirea lui Bai Huai, cei doi erau aproape egali în ceea ce privește forța, fie că era vorba de studii, aspect fizic sau condiție fizică.

Dar doi Alpha nu pot fi atât de sincronizați unul cu celălalt, cu excepția cazului în care unul dintre ei se preface că este celălalt.

Exista atât de multă înțelegere tacită între ei. Era acesta un alt nivel de cultivare a poveștii de dragoste a celei de-a treia generații? Se zvonea că aceștia doi se luptaseră până la moarte. Dacă era adevărat, atunci ce naiba era asta? Ce naiba se întâmplase acum?

Cel mai important lucru de reținut, totuși, era faptul că acești doi oameni nu eșuaseră niciodată. Niciodată. Erau ca doi munți atât de înalți încât nimeni nu putea să-i depășească.

La sfârșitul zilei, publicul putea să se gândească la o mie de cuvinte și să încerce să le adune într-o singură propoziție de laudă în inimile lor.

După ce Jian Song Yi sări de pe zidul înalt, păși și ateriză la marginea pernei. I se înclină puțin glezna. Nu era o problemă gravă și se ridică în picioare. Dar, deoarece această greșeală era neprevăzută, Bai Huai, care era legat de el, făcu și el o greșeală, ceea ce duse la căderea unuia peste celălalt.

Deoarece brațele lor erau legate între ele, nu era niciun spațiu între corpurile lor. Șuvițele de păr maro deschis ale lui Bai Huai atârnau pe fruntea lui Jian Song Yi. Foloseau același șampon și gel de duș, așa că miroseau la fel. Dar unul era cald, iar celălalt rece. În acel moment, respirația lor se amestecă cu un sentiment de afecțiune.

Jian Song Yi fu primul care își întoarse capul în lateral, stânjenit, și își îndepărtă privirea de la Bai Huai.

– De ce ești atât de greu? Ridică-te! se plânse el.

Dacă ar fi fost într-o zonă mai exclusivistă, Bai Huai l-ar fi tachinat pe Jian

Song Yi puțin mai mult. Păcat că se aflau pe terenul de antrenament, înconjurați de o mulțime de oameni. Deși se aflau într-un unghi mort datorită zidului înalt, Bai Huai decise să nu riște. La urma urmei, nu era atât de nerușinat și lipsit de respect.

Își sprijinise mâna pe coasta lui Jian Song Yi și încerca să se ridice, dar pentru că celălalt braț era strâns legat de Jian Song Yi, trebuia să suporte greutatea a două personae pentru a se ridica. Și, ca să înrăutățească lucrurile, nu găsea deloc un punct de sprijin, deoarece picioarele lui Jian Song Yi erau întinse, fără niciun spațiu pentru impuls. Bai Huai încercă să se ridice de mai multe ori, dar se dovedi a fi inutil fără frecare.

Frecarea generează căldură.

După câteva încercări, Bai Huai simți că ceva nu era în regulă cu Jian Song Yi, așa că aruncă o privire spre el.

Cineva roșise.

Bai Huai chicoti:

– Desfă picioarele.

– Ce?

 Jian Songyi reveni brusc la realitate.

Bai Huai răspunse direct:

– Stai nemișcat aici pentru că te aștepți să te ridic cu o singură mână? Sau crezi că asta e o poziție bună de care vrei să te bucuri o vreme? Dacă nu te dai la o parte, cum pot să mă ridic?

Jian Song Yi nu spuse nimic, dar se conformă.

Bai Huai găsi în sfârșit un punct de sprijin și reuși să se ridice pe un genunchi între picioarele lui Jian Song Yi. Se ridică și împinse cu putere.

Între timp, Jian Song Yi își relaxă talia și abdomenul până când putu să se ridice.

Apoi, păși pe pământ și se ridică alături de Bai Huai.

După ce se ridică, Jian Song Y nu se lăudă cu succesul său timp de 60 de secunde, așa cum făcea de obicei, ci privi în jos, de parcă centura lui era cel mai amuzant lucru de privit în acel moment. Nu spuse nimic și contemplă.

Bai Huai îl privi în tăcere, iar când Jian SongYyi observă, înclină bărbia și îl privi înapoi pe Bai Huai:

– La ce te uiți?! îl întrebă el brusc.

Bai Huai răspunse calm:

– Nu mă uit la tine. Mă gândeam doar… de ce nu am dezlegat mai întâi centura din jurul brațelor înainte să ne ridicăm? N-ar fi fost mult mai ușor?

„…

Bai Huai avea dreptate.

Era o soluție atât de simplă și totuși, în mod neașteptat, o omiseră și optaseră pentru o abordare mai complicată și mai dureroasă. El nu reușise să se gândească la asta doar pentru că se afla sub presiunea faptului că era sub Bai Huai. În timp ce corpul său era ocupat să reacționeze, mintea lui nu putea gândi nimic.

Dar Jian Song Yi nu putea recunoaște toate aceste lucruri, așa că rămase cu gura închisă.

Credea că era nerezonabil în acest moment.

În trecut, el și Bai Huai nu se certaseră niciodată și nu era nimic în neregulă între ei, dar de când se diferențiase, începuseră să reacționeze serios unul față de celălalt, ca și cum ar avea o influență serioasă unul asupra celuilalt.

Deși reacția nu fusese atât de evidentă și sentimentul dispăruse repede, el tot se simțea ca un animal, de parcă ar fi făcut ceva greșit.

Îi era rușine de el însuși. Cum putea să se mai prezinte în fața familiei Bai după asta?

Din fericire, Huang Ming sosise la timp, când situația jenantă se terminase.

 – Ce s-a întâmplat cu voi doi? De ce ați complicat lucrurile și ați riscat misiunea fără permisiune? Și de ce nu ați sunat clopoțelul după ce ați terminat misiunea? De ce nu v-ați întors la echipă la timp? Pur și simplu nu respectați disciplina!

Jian Song Yi dădu din cap în semn de aprobare:

– Instructorul are dreptate.

– Ce? 

Huang Ming, obișnuit să fie atacat, se uită la Jian Song Yi confuz.

Jian Song Yi își drese gâtul.

– Deci, pentru cei dintre noi care nu pun nicio preț pe disciplină,  rezultatele și realizările noastre ar trebui anulate.

Huang Ming: „…”.

Prima și a doua calificare de scutire fuseseră extinse la Lu Qifeng și Huang Fuyi.

Dar nimănui nu-i păsa.

Doar faptele glorioase ale celor doi regi suflau peste toată patria cu briza primăvăratică a reformei. Se răspândi miraculos într-o clipită că publicul admirativ practic îngenunchea de fiecare dată când îi vedea.

În ceea ce privește minutele subtile și ambigue din spatele zidului înalt, acestea fură considerate doar o întârziere deliberată a celor doi șefi pentru a forma o echipă cu Yang Yue.

Iar emoția obscură a adolescentului care se agita sub apa calmă în acele câteva minute era un secret tacit pentru amândoi.

……………………………          

Jian Songyi era cuprins de un profund sentiment de autocondamnare și îndoială de sine.

Chiar și când îl instruia pe Yang Yue la tir în acea după-amiază, era atât de distrat încât Bai Huai trebui să intervină. Bai Huai preluă sarcina și îl ajută pe Yang Yue să se antreneze, astfel încât el să poată rămâne în al patrulea sau al cincilea cerc.

În timpul cinei, Bai Huai și Yang Yue continuară antrenamentul. Jian Song Yi nu îi însoți și merse în schimb după Lu Qi Feng.

Bai Huai se uită discret la spatele lor, care se îndepărtau de el, fără nicio emoție în ochi.

Yang Yue îl împunse în braț înainte de a spune cu grijă:

– Maestre Bai, ce s-a întâmplat? Te-ai certat cu fratele Song?

Bai Huai își îndepărtă privirea de la ei înainte de a-i răspunde lui Yang Yue:

– Nu. Trage abdomenul. Ține corpul aproape de pământ. Concentrează-te și nu te lăsa distrasă.

– Da, domnule, răspunse Yang Yue și începu să se antreneze din nou cu seriozitate.

Lu Qi Feng era o persoană cu un EQ ridicat. De când se întorsese Bai Huai, Jian Song Yi lua toate mesele cu familia Bai.

 Din trio-ul anterior mai rămăseseră doar el și Zhuo Luo. Era aproape să fie prins de iubirea adolescentină a lui Peng Ming Hong.

Acum, acest băiat empatic și fals se gândea din nou la el însuși. Jian Song Yi și Bai Huai probabil aveau din nou probleme.

Lu Qi Feng rupse primul tăcerea.

– Tu și Bai Huai ați cooperat foarte bine astăzi. Faceți asta în mod obișnuit?

– Nu. Nu exersăm așa de obicei. S-a întâmplat că, atunci când aveam șapte sau opt ani, am început să ne batem foarte mult. Din cauza asta, bunicul meu și bunicul Bai s-au săturat de noi și au crezut că suntem capabili doar să le provocăm hipertensiune arterială. Așa că au ajuns să ne lege împreună și să ne arunce pe teren de antrenament. Ne lăsau acolo singuri. În cele din urmă, ne plictiseam și începeam să facem tot felul de probleme. Ne-am obișnuit atât de mult cu asta, încât acum o considerăm un joc.

– Voi doi aveți potențialul de a fi animale încă din copilărie. Cu toate acestea, nu v-ați văzut de ani de zile și totuși sunteți perfect sincronizați. Ce fel de frăție socialistă care mișcă pământul este asta? întrebă Lu Qi Feng, pe jumătate glumind, pe jumătate serios.

Jian Song Yi îl ignoră și luă mâncarea din farfurie. Scoase bețișoarele și se opri pentru o clipă, ca și cum ar fi visat cu ochii deschiși. Apoi, foarte încet, puse bețișoarele jos.

– Lu Qi Feng, vino să mă îmbrățișezi.

Lu Qi Feng îl privi confuz.

– Ce? Te-ai lovit la cap când ai sărit de pe platforma aia înaltă azi?

– Nu te mai plânge. Vino aici.

– Bine, bine. Dar după ce termin de mâncat pulpa asta. Și putem merge altundeva? Imaginează-ți, noi doi îmbrățișându-ne în public. Nu ți-e frică că o să ți se facă rău, pentru că mie da. Bah. Nu fi așa bolnăvicios. Uită-te la spectatorii ăia nevinovați, nici nu mai pot să mănânce.

Jian Song Yi înțepă pulpa de pui cu bețișoarele.

Bai Huai nu se teme de greață.

Bai Huai era loial și era ca un frate.

Lu Qifeng roase pulpa de pui și ridică brusc bărbia în spatele lui Jian Song Yi:

– De ce stă Huang Ming la masă cu Yu Ziguo? Dacă nu intimidezi suficient de mulți oameni din clasa Alpha, te duci în clasa Beta să cauți o țintă mai ușoară?

Jian Song Yi se uită înapoi, apoi se întoarse și spuse:

– E în regulă. Nu-l va deranja pe Yu Ziguo. Ai terminat de mâncat? Când termini, mergem direct la treabă.

Scopul era să-l facă pe Lu Qi Feng să-l îmbrățișeze pe Jian Song Yi.

După ce mâncară și se îndepărtară de mulțime, cei doi bărbați se îmbrățișară. Cum reușise Lu Qi Feng să-și pună brațele în jurul lui? De ce Jian Song Yi simțea că ceva nu era în regulă? Reuși să-și încolăcească brațele în jurul torsului lui Jian Song Yi.

Corpul lui Jian Song Yi înțepeni rapid ca o cărămidă. Voia cu adevărat să-l lovească pe Lu Qi Feng pentru a-l îndepărta de el.

Dar se abținu și îl îmbrățișă pentru o vreme. Jian Song Yi își dădu seama că încă voia să-l lovească pe Lu Qi Feng, așa că a trecut la fapte.

Lu Qi Feng își acoperi genunchii.

– Ce naiba e cu tine? Vrei să te îmbrățișez și apoi să mă dai afară? Crezi că eu vreau să te îmbrățișez? Ești blând și bun, dar nu ești la fel de blând și bun ca Zhuo Luo.

Jian Song Yi îl ignoră și răsuflă ușurat în tăcere.

Din fericire pentru Jian Song Yi, nu simțise nimic în ciuda faptului că îl îmbrățișase pe Lu Qi Feng atât de mult timp, ceea ce indica faptul că nu-i plăcea Alpha, cu atât mai puțin frații lui.

În cazul lui Bai Huai, era doar o reacție normală, având în vedere că fuseseră prea apropiați mai devreme.

În plus, îi luase prin surprindere.

La această vârstă, era mai ușor să te simți agitat.

Nu-i nimic.

Jian Song Yi se simți brusc norocos.

Singurul lucru care îl mai deranja era dacă Bai Huai descoperise asta în acel moment. Dacă Bai Huai ar fi aflat că era mai agitat decât de obicei, s-ar fi gândit

mai mult la asta, așa cum făcuse el?

Sentimentul de bucurie și iritabilitate i se ghicea din sprâncene.

Între timp, Lu Qi Feng îi observa cu atenție expresia și apoi încerca să o compare cu seria de evenimente care avuseseră loc astăzi. Și cu asta, avea vag câteva presupuneri îndrăznețe în inimă.

Înainte ca speculațiile lui Lung Qi Feng să iasă la suprafață, Jian Song Yi luă inițiativa și se întoarse spre el cu o privire suspicioasă.

– Ce ai spus? Shuo Luo este blând și cuminte în brațele tale? îl întrebă el.

Lu Qi Feng: „…”.

– Ține-te la distanță de mine în viitor și nu mă mai atinge niciodată.

Lu Qi Feng: „…?”

Ce naiba? De ce naiba ar vrea să-i facă ceva unui Alpha care este mai Alfa decât el?

Jian Songyi ignoră expresia sceptică a lui Lu Qi Feng. Apoi se întoarse și împachetă două porții de mâncare și luă niște gustări și băuturi. După aceea, se îndreptă spre terenul de antrenament.

Antrenamentul militar se termină la ora opt seara și, imediat ce se termină,  un grup de oameni epuizați se târau spre dormitor.

Terenul de antrenament era gol, rămânând doar Jian Song Yi, Bai Huai, Xu Jiaxing și Yang Yue.

Ar trebui să profite de timp pentru a transforma o femeie grasă și drăguță într-o femeie grasă și flexibilă.

La ora asta, nu mai conta dacă vor fi clasificați ca excelenți sau nu. Era vorba despre mândrie, demnitate și temperamentul neclintit al tinerilor de vârsta lor. Aveau ceva de dovedit.

Nu exista niciun motiv să nu o facă.

Dacă Yang Yue nu putea să o facă singur, Jian Song Yi și ceilalți erau acolo pentru el.

La urma urmei, nu vor lăsa pe alții să îi ia în derâdere.

Yang Yue făcu încălzirea și jură să câștige această probă.

De îndată ce fu gata să înceapă antrenamentul, Yu Ziguo se grăbi să vină cu o

pungă de plastic în mână. Se duse până la Yang Yue și deschise punga de plastic:

– Astea sunt bandaje și mănuși.

Era ușor să te rănești în cursa cu obstacole de 400 de metri, mai ales când Yang Yue va avea cele mai mari dificultăți în a se târî peste plasele joase și a trage frânghiile de pe perete, ceea ce îi va zgâria mai ușor mâinile.

Yu Ziguo era întotdeauna mai atent și mai grijuliu decât tinerii stăpâni. Dar Yu Ziguo era o persoană care ezita să cumpere pâine cu lapte dintr-un snack bar, dar cumpărase o cutie de plasturi și o pereche de mănuși pentru Yang Yue. Probabil că scrâșnise din dinți pentru asta.

Yang Yue înțelese acest lucru, dar nu putea accepta aceste lucruri fără să se gândească și apoi făcu cu mâna.

– Tocmai am cumpărat o mulțime de gustări și le-am pus acolo, dar fratele Song mi-a spus să slăbesc și mi-a interzis să le mănânc. Ia-le, altfel s-ar putea să devin lacomă și să le mănânc pe toate.

Yu Ziguo dădu din cap cu seriozitate.

– Atunci le iau și le pun deoparte pentru tine. Când vrei să ți le dau înapoi?

„…“

Cum putea acest copil să fie atât de sincer? Yang Yue își ciupi grăsimea de pe burtă și i-o arătă.

– Nu o să am nevoie de ele până nu voi fi la fel de bună ca fratele Song.

– Ah? Atunci o să expire dacă așteptăm atât de mult. O să mai poți să le mănânci?

„…“

Sinceritatea excesivă poate răni oamenii. Yang Yue aproape că se împiedică, dar continuă cu povestea.

– Atunci ar trebui să le mănânci, ca să nu se risipească mâncarea.

Yu Ziguo se scărpină în cap.

– De ce toată lumea se grăbește să-mi aducă mâncare azi?

– Toată lumea?

– Da, instructorul Huang Ming a venit la mine la masă și mi-a spus că are prea multe copane de pui și mi-a dat două, ca să le termin eu și să nu se risipească mâncarea.

„…..”

Pe terenul de antrenament se făcu tăcere.

Yang Yue îi dădu o palmă pe umăr.

– Pur și simplu nu poți să irosești mâncarea bună.  În plus, ești atât de slab, ar trebui să mănânci mai mult. Ia gustările și du-te mai întâi în dormitor. Trebuie să ne antrenăm repede. Nu ne ești de ajutor aici.

– Mhmm, răspunse Yu Ziguo în timp ce luă repede gustările și plecă.

După ce făcu doi pași, Yu Ziguo se opri și se întoarse spre Bai Huai și Jian Song Yi. Le arătă două degete mari ridicate:

– Voi doi vă potriviți ca un cuplu! Spuse el și fugi.

„…..”

„…..

La naiba. Nu mai sunt trei sau patru sute de oameni îmbrăcați în aceeași uniformă militară pe care o poartă ei?

Jian Songyi nu era sigur dacă să considere asta amuzant sau o insultă.

– Acest Yu Ziguo este cu adevărat ignorant și neînfricat. Ca să nu mai vorbim de îndrăzneală, comentă Xu Jia Xing.

– Dar Huang Ming poate fi totuși un om grijuliu. Cum de este atât de rău cu noi?

– În mod normal, toată lumea are o latură plăcută și una enervantă. Se pare că noi suntem enervați de el, iar el este supărat pe noi, spuse încet Bai Huai.

Cu toate acestea, chiar și oamenii care au suferit prea mult se vor simți inferiori și încrezuți în fața celor care merg bine, dar vor dori, de asemenea, să aibă grijă de copiii care au fost la fel ca ei.

Nimeni nu era atât de bun pe cât credea sau atât de rău pe cât credea.

Bai Huai înțelesese aceste principii la vârsta de paisprezece ani.

Când Jian Song Yi auzi remarca lui Bai Huai, întoarse brusc capul și miji ochii spre el.

– Atunci spune-mi, care este partea enervantă a mea? întrebă el cu un ton periculos în voce.

– Se pare că încă nu am găsit-o, zâmbi ușor bai Huai.

„…

– Dar tu? Care este partea enervantă a mea?

Jian Song Yi își retrase repede privirea de la el. Încercă să rămână impasibil, prefăcându-se că este la fel de cool ca de obicei.

– Totul.

Bai Huai consideră că cuvântul „totul” era puțin cam dur. Dar, cumva, suna mai bine decât „nimic”.

Nu se putu abține să nu zâmbească.

Îndepărtându-și privirea de la Jian Song Yi, Bai Huai îi văzu pe Yang Yue și Xu Jia Xing privindu-i cu groază și plictiseală. Privirile lor se îndreptară spre el, apoi spre Jian Song Yi.

– Voi. Voi doi… flirtați?

Un polițist rău.

Bai Huai zâmbi.

– Yang Yue, antrenează-te cu saci de nisip de 5 kg.

Yang Yue:

– Ce?

De ce el era singurul care avea de suferit din nou?

Las-o baltă. El își legă sacul în jurul taliei, alergă și se antrenă. Așa era

viața: unii aveau frumusețe, inteligență, o familie bună și favoruri.

În timp ce alții aveau doar grăsime. Așadar, el nu trebuia să renunțe niciodată!

Toată noaptea, drăguța ciupercă grasă se rostogoli, în timp ce prietenii ciupercii grase o calomniau și o însoțeau.

Când ajunse în sfârșit la timpul standard de opt minute stabilit pentru ea, ciuperca grasă se îngropă în buncăr în timp ce Bai Huai încă discuta cu Xu Jia Xing despre cele mai sigure aranjamente tactice pentru a doua zi.

Jian Song Yi, pe de altă parte, nu avea nimic de făcut. Așa că trase frânghia și se urcă pe platformă să se întindă. Își puse mâinile la ceafă, îndoi picioarele și  privi cerul ascunzându-se în albastrul său.

Nancheng era situat în sud, unde zonele urbane de câmpie erau înconjurate de munți, cu nori plați și groși pe cer. Din această cauză, rareori se vedea cerul înstelat noaptea.

Acum, aici, în munți, vântul era limpede și cerul părea atât de aproape. Acest lucru făcea stelele să strălucească mai puternic decât le văzuse vreodată. Briza nopții de septembrie aducea parfumul dulce al florilor de osmanthus din munți prin florile, frunzele și chiar insectele sale.

Se spune că odată ce încep să cânte, înseamnă că vine primăvara. Dar când insectele cântă, înseamnă că toamna își face apariția. Probabil că toamna chiar vine.

Vine toamna.

Când Jian Song Yi se gândi la această frază, se gândi imediat la Bai Huai.

În câteva zile, trebuia să-și amintească să cumpere un buchet de grandiflorum.

Tatălui lui Bai Huai îi plăceau aceste flori.

Jian Song Yi tocmai se gândea la Bai Huai când diavolul trase frânghia și urcă și el pe platformă. Bai Huai sări ușor și ateriză lângă Jian Song Yi.

Jian Song Yi se ridică repede. Era pe punctul de a vorbi când Bai Huai deschise discuția.

– Te ascunzi de mine?

Jain Song Yi ezită o clipă, apoi se întinse încet pentru a reveni la poziția inițială. – Nu.

Nu era un secret pentru el că, dacă se trezea singur cu Bai Huai, își va aminti în cele din urmă ce se întâmplase în dimineața aceea și reacția lui.

Întotdeauna se va simți puțin incomod.

Bai Huai se întinse lângă el și îi imită poziția.

– Oricum, nu are rost să te ascunzi. La urma urmei, dormim în aceeași cameră noaptea. Nu poți să mă arunci să dorm în baie ca un soț și o soție care se ceartă.

Jian Song Yi simțea că metafora lui Bai Huai profita de el, dar acum nu era momentul să-l facă să se simtă vinovat, pentru că Jian Song Yi era prea jenat ca să găsească vreo greșeală în propoziția lui.

Dar se temea și că Bai Huai se va gândi la ce se întâmplase și îl va descoperi. Așa că, deși îi era rușine, începu să vorbească:

– Nu te-am așteptat la cină. Am văzut că te antrenai cu Yang Yue și nu credeam că vei termina prea curând. Am vrut să-ți cumpăr ceva cald de mâncare și să ți-l aduc cât mai repede.

Dar, din nou, prietenia dintre băieți nu era atât de fragilă, spre deosebire de fete, care se întreabau cine a luat cina cu cine, cine a mers la toaletă cu cine și cine a șoptit cu cine.

Așadar, această explicație era oarecum irelevantă, stângace și nefirească.

Bai Huai ridică colțurile buzelor, ferindu-le de privirea lui Jian Song Yi, și spuse încet:

– Știu, nu sunt atât de rău.

– Mă bucur să aud asta, dar mai e ceva.

Jian Song Yi ezită să vorbească.

El fusese întotdeauna neîndurător și putea să închidă ochii cu ușurință, dar astăzi limba lui nu pare să-l asculte. Unele cuvinte și sunete i se învârteau de mai multe ori pe vârful limbii, dar nu reușeau să iasă din gură.

Bai Huai nu se grăbea și întrebă încet și blând:

– Ce altceva?

– Și… în viitor, trebuie să fim atenți la discreția dintre noi doi.

Bai înclină capul și se uită la Jian Song Yi.

Fața lui delicată și frumoasă părea mult mai blândă decât de obicei. Ochii lui erau mai limpezi și mai strălucitori sub lumina lunii, în timp ce vârfurile urechilor erau de un roșu aprins.

De fiecare dată când Bai Huai îl privea astfel, nu putea să nu realizeze cât de pur era Jian Song Yi.

Nu știa dacă Jian Song Yi era conștient de sentimentele pe care el încerca atât de mult să le ascundă. Inima i se strânse brusc, simțind că Jian Song Yi îl respingea în mod deghizat. Era ca și cum ar fi fost un tampon de bumbac într-o cască, care era scos încet, fir cu fir, pur și simplu.

Încercă să-și facă vocea să sune mai blândă:

– De ce?

Jian Song Yi se gândi o clipă, apoi spuse cu voce foarte joasă:

– Noi doi am crescut împreună, ca frații, și unele dintre gesturile noastre sunt intime și obișnuite, iar multe obiceiuri nu sunt ușor de schimbat. Dar eu sunt un Omega acum, așa că nu crezi că asta e calea corectă?

După ce spuse asta, privi în altă parte, prefăcându-se că se uită la cei doi proști care se rostogoleau în nisipul din apropiere.

Bai Huai îngheță pentru o secundă, apoi se aplecă înapoi pentru a privi cerul nopții, înainte de a scoate un râs forțat și ușor.

– Da, ai dreptate.

Într-o noapte de început de toamnă, sub stele, în mirosul de scorțișoară, un gândac de paie drăguț se mișcă ușor înainte de a fi stropit până la moarte cu apă cu sare.

……….

Nota autorului:

Bai Huai: Soția mea este arogantă și pură și îi lipsește soarele, atâta tot.

Nota traducătorului: 

Organism unicelular