Lumina soarelui strălucea prin perdelele întredeschise ale ferestrelor mari dintr-o anumită încăpere.
Big zăcea ușor strâmb pe patul lui dezordonat. Când a simțit durere, ochii i s-au lărgit încet. S-a întors pe o parte, sperând să-l găsească pe Dragon dormind lângă el. Dar celălalt capăt al patului era gol.
Big s-a aplecat încet într-o poziție șezândă și a luat un halat pe care să-l îmbrace. Apoi s-a plimbat prin cameră pentru a-l găsi pe Dragon, dar acesta nu era acolo. Atunci și-a schimbat hainele și a coborât la parter, cu cea mai mică licărire de speranță în suflet că îl va găsi.
Dragon nu era acolo. Atunci a încercat s-o întrebe pe menajeră.
– Domnul Dragon a plecat la cinci dimineața.
Big și-a strâns buzele după ce a auzit acest răspuns.
– Deci, a spus ceva?
– Nu. A venit doar să mă roage să-l ajut să deschidă ușa de la intrare. Asta a fost tot.
Big își trecu limba peste obraji, apoi s-a întors în camera lui şi ca de obicei s-a așezat pe pat. A privit în jurul lui, observând salteaua mototolită de cealaltă parte, unde a stat puternicul său Dragon.
Big se simțea ca și cum ar fi fost păcălit de cuvintele dulci și de gesturile blânde ale lui Dragon.
În cele din urmă, nimic nu este cu adevărat, așa-i?
Big simțea că i se strânge pieptul atât de tare încât nu mai putea vorbi.
Sau ar trebui să mă obișnuiesc până acum?
Big chicotea, compătimindu-se pentru că se juca cu această relație nebună. Apoi s-a dezbrăcat și a făcut un duș pentru a-și curăța corpul. Dar când a ieșit din baie, a primit un SMS de la un număr pe care nu-l înregistrase niciodată pe telefon. Dar îl avea foarte bine gravat în adâncul inimii.
Te voi suna diseară. Acum am o problemă urgentă. Îți mulțumesc că ai avut grijă de mine când am fost bolnav.
După ce a citit mesajul, Big s-a încruntat și a clătinat din cap.
– Sună-mă și nu voi răspunde! a spus Big furios și puse telefonul cu fața în jos pe masă. Înainte ca un zâmbet să aterizeze în colțul buzelor sale roșii.
– Big, de ce fața ta morocănoasă nu arată ca a unui om? În plus, de ce te îmbraci atât de mult… dacă arăți la fel?
– Ies doar puțin, tată, s-a întors spre tatăl său persoana necăjită și care se pregătea să plece.
Big stătea în fața oglinzii, îmbrăcat într-un stil pe care nu-l poartă prea des: un stil Oxford elegant, de tip Preppy. Purta pantaloni crem colorați, o cămașă albastru închis cu nasturi aurii, pantofi maro din piele care sunt concepuți să nu arate prea vechi.
A scos o carte de invitație și a așezat-o pe tejghea. Apoi a găsit o sticluță de parfum și l-a pulverizat în jurul lui, și-a netezit puțin părul pe părțile laterale și, în sfârșit, era gata.
– Nu te duci azi la birou?
– De ce întrebi? E sâmbătă și vreau să stau acasă, a spus Borom, ridicând mâna pentru a-și freca vârful bărbiei. Se felicita singur pentru că singurul lui fiu din suflet era prea frumos. Apoi a ieșit din cameră.
– Ei bine, salută-l pe Khun Nine și poartă-te frumos. Nu fi timid!
– Este în regulă.
– Acum dă-mi un zâmbet frumos.
Big a zâmbit, apoi tatăl său a dat din cap în semn de satisfacție înainte de a pleca. Coborî pe celelalte scări pentru a se așeza și a se uita la grădina pe care o planta ca un mare hobby.
Văzându-l pe tatăl său plecând, după ce zâmbi, își luă o față serioasă. Era așa, pentru că în ultimele zile, Big nu prea fusese contactat de Dragon așa cum ar fi trebuit.
S-ar putea să fie din vina lui, pentru că atunci când Dragon îl sună, Big tinde să ignore apelurile sale. Nu răspunde la telefon, ba chiar închide telefonul uneori.
După ce a făcut asta de 405 ori, Dragon nu a mai sunat niciodată, dar în schimb i-a trimis un mesaj în care îl înjura.
De ce nu poate să se joace și să se ajute singur? Prostule!
Big a înjurat, nu pe el însuși, ci pe persoana la care se gândea. A refuzat doar câteva apeluri, era puțin indiferent. Dar să refuze să continue să sune, nu era în regulă. Big voia doar să se joace. Și dacă iese cu altcineva, va fi groaznic!
Buzele lui Big tresăriră în timp ce cobora scările. Phong, care vorbea cu Phak mai jos, se întoarse să se uite la tânărul și chipeșul stăpân.
– De ce aţi venit acasă?
– Oh! Khun Borom ne-a chemat să ajutăm la repararea grădinii, a răspuns Phak, împingând brațul lui Phong departe de șeful său morocănos. Big s-a încruntat și nu a mai pus nicio întrebare, înainte de a se îndrepta direct spre parcare.
Big seara se juca în camera lui, gândindu-se dacă va merge sau nu la evenimentul caritabil al lui Polo. Nu era sigur că va merge.
În acel moment, Phi Nine l-a sunat pe Big, pentru a-l întreba dacă va participa la întâlnire, cu un sentiment ciudat în gură, nu știa ce să răspundă. Până când, în cele din urmă, a acceptat, doar pentru că era o experiență nouă. Să cunoască oameni noi, poate că era mai bine decât să stea singur acasă blestemându-l pe Dragon.
Și dacă Dragon întreabă de ce nu a sunat Big, el ar răspunde: de ce trebuie să sun eu? Nu este un lucru important.
– Ticălosule!
Big a înjurat în timp ce se urca în propria mașină de lux pentru fraza care i-a străpuns inima.
…
– Haide, fă-te comod! Cursa nu a început încă. Hai să mâncăm ceva mai întâi.
Nine l-a întâmpinat el însuși în timp ce conducea până în fața intrării clubului, care arăta ca Palatul Versailles, dar în alb. Doar știind că această asociație are un drum privat de câțiva kilometri, se poate aștepta orice.
Dar nu este o surpriză, deoarece în club există, de asemenea, arene de polo, piscine de nivel olimpic, terenuri de tenis, poligoane de tir, cinematografe de primă clasă, observatoare și galerii de artă cu lucrări ale unor artiști de talie mondială.
Erau atât de multe lucruri care se aflau în interiorul acestei bresle luxoase, care era exclusiv masculină și era deschisă aproape tuturor.
Nine l-a luat pe Big pentru a-l prezenta multor tineri care fac parte din club. Fiecare dintre ei era înalt și bine făcut. Cu toții aveau cunoștințe la universitatea lui Big.
Același lucru este valabil și pentru o mulțime de oameni pe care Big îi cunoaște: erau acolo. Cele mai populare două cupluri din facultate erau și ele acolo. Câteva dintre ele purtau un stil Yin Yan, unul este un stil de cavaler, iar celălalt este ascuțit și feroce. Ceilalți doi sunt chipeși și cochetează unul cu celălalt, cu o aură fermecătoare.
Big a stat de vorbă cu ei o vreme. E timpul pentru cursă. Nine este foarte atent cu oaspeții săi. Amândoi sunt duși în cortul rece cu aer condiționat de lângă teren. Au aranjat un unghi din care puteau vedea competiția de la aproape toate gradele.
Pe ecranul gigant care arată locația fiecăruia dintre jucătorii de polo, pe o parte a terenului, se află o listă a jucătorilor de polo. Pe lista echipei locale se află tânăra echipă a Asociației Tawao, care avansează treptat.
Cei patru alergători au traversat grațios câmpul. Toți oaspeții de acolo încep să aplaude când vine vorba de echipa lor. Dar când sosește echipa oaspete…
– Akirah Chitsanupongkul.
Big și-a frecat ochii de mai multe ori, văzând numele și prenumele sportivului cu numărul 3, care se considera cel mai bun post din echipă.
– Prietenul nostru a ieșit! a spus Nine, care stătea lângă el, înainte de a chicoti puțin.
– Ei bine, Big, am uitat să-ți spun că marele tău prieten a fost invitat să se alăture cursei.
Este cu siguranță Dragon… Sau mă înșel?
Big se uită la bărbatul voinic care își galopase calul arab cu părul negru și strălucitor spre câmp. Cel mai bun jucător din deplasare a intrat acum pe teren, îmbrăcat într-un tricou de deplasare verde închis, marcat cu numărul trei, pantaloni scurți albi, cizme până la genunchi, șapcă de protecție tradițională, pe brațul drept dezgolit îi ieșea la iveală un tatuaj cu un dragon chinezesc ce îi acoperea întregul antebraț. Avea fața serioasă, dar un zâmbet mare.
Fără îndoială, el era Dragon.
Big uitându-se la Dragon și la tot ce-l înconjoară, își amintește brusc de acea ținută. Acea îmbrăcăminte era cea pe care Dragon o purta în ziua în care venise cu Jaguar-ul său alb în fața casei sale, furios. Cu diferența că astăzi era mai zdrențăros, fără pălărie și fără cizme până la genunchi.
Atunci. Asta înseamnă că… A practicat polo în acea zi?
Gândindu-se la asta, obrajii lui Big se încing, până când bătăile inimii îl sugrumă până la ficat.
Cu toate acestea. Dragon arată atât de sexy astăzi.
– Cine este numărul trei? Îmi place stilul ăsta acru. Vreau să-i fac cinste cu o băutură.
– Phi Dragon. E generația mai tânără a lui Bu și Kong. Zilele trecute, i-am spus lui Ai Ithi să meargă și să-l invite la universitate pentru o audiție.
Nine se întoarse spre președintele asociației, un tânăr în vârstă de 30 de ani, pe nume Michael, care era fermecat de figura galopantă a lui Dragon. Ochii lui zâmbitori scânteiau.
Deci, cu o zi înainte? În ziua în care a aflat că Dragon a plecat cu un alt bărbat? a analizat Big diferitele situații care au avut loc.
– Anul acesta, echipa a găsit în sfârșit ceva puternic! O să-l obțin, fără îndoială.
Michael a aplaudat entuziasmat, în timp ce-și sorbea vinul. Cei mai mulți dintre ei s-au așezat și au dat pe gât. Big spera în sinea lui că Dragon nu va galopa în apropierea acestui cort cu public.
Dar asta era ceva la care Big nu putea decât să spere, pentru că Dragon pe calul său, atunci când galopase pentru a se încălzi și a se obișnui alături de câmpul cu iarbă din acea parte, într-unul din acele momente, ochii celor doi se întâlniră cu o privire indiferentă. Big nu știa la ce se gândea Dragon, pentru că fața lui ascuțită se întoarse prima.
Când Big l-a văzut a vrut să se ridice, să sară și să-i lovească picioarele ca să-l facă să cadă de pe cal, dar, deodată, a început lupta.
Când a început meciul, Dragon a marcat pentru echipa oaspete în calitate de jucător galopant. Jucătorul numărul 3 a galopat, balansând moletele și lovind mingea. Acest lucru a făcut ca fetele în haine elegante să se privească cu ochi zâmbitori și să strige pentru jucătorul numărul 3.
Michael nici măcar nu a clipit în semn de admirație pentru el. Big se încruntă, supărat de atâtea laude la adresa lui Dragon.
– Nu-i așa că e amuzant? a întrebat Nine, coborându-și binoclul de buzunar de pe față.
– Frate, distracţie plăcută! a zâmbit Big în grabă,răspunzând.
– Dar nu prea înțeleg.
Big știa destule despre acest sport, dar în mod superficial. Așa că, ascultându-l, Nine a încercat să-i explice care sunt strategiile și regulile importante pentru a juca polo. Cei doi păreau să discute animat.
Cu toate acestea, Big nu era deloc interesat de competiția de pe teren, pentru că își ținea mereu ochii pe Dragon.
