Rivalitate(2025)

LIVISHOR says:

Vreau să încep prin a vă spune că nu am mai fost așa de impresionată de un film, de oricare gen, de ani de zile. M-a topit, m-a făcut să mă gândesc și să vreau să-l revăd imediat, ceea ce am și făcut. Filmul ăsta este despre pasiune și cum trăiești și mori zi de zi, dedicat trup și suflet pasiunii care te mistuie. E vorba de pasiunea pentru dans și toată viața personajelor, toate sentimentele, toate trăirile lor se învârt în jurul acesteia și sunt bazate pe ea și sunt determinate de ea. E greu să vorbești despre un film fără să dai spoilere, dar chiar nu vreau s-o fac, fiindcă filmul trebuie văzut și simțit de fiecare. În jurul pasiunii pentru dans și a febrei dansului și a mișcărilor PERFECT TRASATE, se naște iubirea dintre cei doi protagoniști care se împlinește într-un mod la care nu mă așteptam și nu știam că mi-l doresc, până la final. Realizezi că iubirea este deasupra, că poți trăi și hrăni din ea numai știind că există. După ce vedeți filmul, dacă vreți să mă contraziceți, vă poftesc să o faceți. Chiar vreau să împart opinii despre film, de orice fel. Oricum, pot să vă spun că protagoniștii, la sfârșitul filmului, zâmbesc încrezători în dragostea lor atipică, și continuă să trăiască și să danseze pasional. Aproape de final, e o poziție de vals, „Abandon”-pe numele ei, în care picioarele celor doi iubiți dansatori se lungesc interminabil- țineți cont că actorii au 1.83 m , respectiv 1,85 m în realitate și , unul dintre ei, cel mai înalt, are în picioare ghete de dans cu oarece toc, astfel încât, impresia de interminabil e și mai susținută. La fel ca pasiunea care-i mistuie. Urmăriți poziția, care apare construindu-se , cu durere și sudoare, ca viața și iubirea lor, de mai multe ori în film. Mai vreau să amintesc faptul că nu m-am gândit niciodată câtă și ce fel de muncă se ascunde în spatele performanței în dans, câte repetiții, nu mai spun ce fel de repetiții, săptămâni de repetiții cu mișcări de dans, cu măsură și ritm, în pereche, fără muzică, dacă puteți să credeți. Fiindca corpul trebuie să devină una cu mișcarea, care să se impregbeze în tine, ca un reflex. Și, amar dar adevărat, ca în orice activitate sportivă sau artistică în care sunt concursuri, nu câștigă neapărat cei mai buni, fiindcă sunt sponsori cu pretenții, sunt invitați pe care îi chemi să mărească numărul spectatorilor (deci bani mai mulți), dar pe care trebuie să-i onorezi cu premii. Și dansatorii, deși știu toate astea (probabil și toți sportivii și artiștii a căror evaluare e făcută de un juriu – subiectiv deci, nu de ceas sau goluri sau ceva măsurabil), continuă să se prezinte, ani în șir, fiindcă o fac din pasiune, din focul lor lăuntric care-i mistuie. REMARCABIL FILM!
Mulțumesc, fetelor, bunelor, că l-ați adus pe acest site.