Petrecerea de Crăciun 5.0
Perspectiva lui Jay-jay
M-am trezit din cauza razelor soarelui care îmi băteau direct în față.
Capul mă durea îngrozitor.
Aveam impresia că mi se crapă în două.
Asta pățeam după ce participam la o a doua petrecere imediat după petrecerea de Crăciun.
Totul era vina lor.
Eu crezusem că petrecerea se terminase.
Dar când au spus că mai urmează una…
M-am dus și acolo.
Pentru că și eu voiam să merg!
Ne-am dus la casa lui Keifer și distracția a continuat.
Bine că Blaster plecase deja acasă, pentru că atunci când am ajuns, Keigan era încă treaz.
Am auzit telefonul vibrând.
Cineva mă suna.
Aveam o bănuială foarte puternică că era fratele meu.
Am încurcat-o.
Nu mă întorsesem acasă noaptea trecută.
Îi trimisesem doar un mesaj că nu voi ajunge.
Nici măcar nu așteptasem răspunsul.
Adormisem imediat.
Apropo de dormit…
În a cui cameră eram?
M-am uitat în jur.
Nu era camera pe care o văzusem înainte.
Pe birou erau tot felul de lucruri.
Un computer.
Un laptop.
O chitară asemănătoare cu cea pe care o văzusem în camera lui Yuri.
Restul nu reușeam să disting.
Vederea încă îmi era încețoșată.
Sincer, voiam să mai dorm.
Îmi era somn.
Și capul îmi pulsa.
M-am întors pe partea cealaltă ca să scap de lumină.
Mai bine nu o făceam.
Ce?!
Keifer?!
Fața lui era chiar în fața mea.
Dormea liniștit.
Cu ochii închiși.
Doamne sfinte!
Dacă el este aici…
Și eu sunt aici…
Și stăm unul lângă altul…
Nu se poate să…
Aaaaarrrggghhh!
M-am uitat imediat sub pătură.
Aveam hainele pe mine.
Toate.
Apoi am început să verific dacă mă doare ceva.
Nimic.
Doar capul.
Atât.
Am încercat să mă ridic încet.
Exact atunci un braț se încolăci în jurul meu și mă trase înapoi.
Direct peste el.
Ca și cum asta nu era suficient, se lipi și mai mult de mine și…
La naiba!
Ceva tare mă lovi în șold.
Nu.
Nu.
Nu vreau să știu.
Cerule milostiv!
Era prea nedrept.
Îi simțeam căldura corpului.
Și părea că nici măcar nu purta tricou.
De ce sunt aici?!
Ești o proastă, Jay!
Apoi mi-am amintit brusc cum ajunsesem aici.
Flashback
🎶 A Happy Holiday… A Happy Holiday… 🎶
Hic!
Cântam de una singură.
— Nu mai cânta.
Keifer mă susținea în timp ce mergeam.
L-am privit urât.
— De ce? Băieții mei sunt minunați!
— Tsk.
Am început să râd fără motiv.
Îmi plăcea să-l enervez.
Într-o zi chiar o să-i trag limba.
— Șșș… Tssssssssss…
L-am imitat.
— Încetează. Suni ca un șarpe.
— Dar exact așa faci tu mereu! Hahahaha!
Ne-am oprit în fața unei camere.
Știam că iar încerca să mă ducă în camera mea.
Dar înainte să deschidă ușa, m-am desprins de el.
Și am căzut.
Direct înăuntru.
— Oooo…
— Tsk! Proasto!
Keifer mă ridică imediat.
Când am văzut camera, am fugit înăuntru.
— Ce cameră frumoasă!
Aproape că m-am târât până la pat.
— Nu este camera ta. Camera ta este vizavi.
Încercă să mă ridice.
— Nu! Eu rămân aici!
Mi-am scos pantofii.
Și m-am aruncat pe pat.
Era atât de moale.
— Aceasta este camera mea și nu ai voie aici.
— Da, da…
Am mormăit.
Și am adormit.
Sfârșitul flashback-ului
M-am lovit singură peste frunte.
Ce rușine.
Data trecută când băusem în fața lui Keifer, el își dăduse seama că doar mă prefăceam.
Poate că și acum știa.
Am încercat să-mi amintesc ce mai făcusem.
Dar memoria era neclară.
Mai bine mă gândeam la asta mai târziu.
Momentan trebuia să ies de acolo.
Am încercat să-i îndepărtez brațul.
Atunci mârâi ușor în somn.
Am încremenit.
Dacă se trezea, aveam să mă cert cu el o lună întreagă.
L-am privit.
Arăta bine când dormea.
Liniștit.
Calm.
De parcă nu era aceeași persoană care îmi ridica tensiunea în fiecare zi.
Telefonul începu iar să sune.
Trebuia să răspund.
Fratele meu chiar avea să mă omoare.
Mi-am căutat geanta.
Era pe partea cealaltă a patului.
Am încercat să mă întind după ea.
Aproape că mă urcasem peste Keifer când am observat că avea ochii larg deschiși.
Și mă privea.
— Profiți de mine în timp ce dorm.
Și zâmbea.
— Ești nebun!
Am strigat imediat.
El mă prinse de talie.
Și mă trase complet peste el. ❤️
— Hei! Ce faci?! Dă-mi drumul!
M-am zbătut.
— De ce? Nu asta voiai?
Zâmbea ca un idiot.
L-am lovit în piept.
— Nu! Ești imposibil!
Atunci mă împinse.
Am căzut direct pe pat.
Au!
Șoldul meu!
Își dădu pătura la o parte.
Și atunci am văzut.
Nu purta nimic în partea de sus.
Doamne.
Se ridică.
Și…
Pisică vagaboandă!
Purta doar boxerii.
Am întors imediat privirea.
— Îmi plac boxerii aceștia.
spuse el.
Nu am înțeles imediat.
Apoi m-am uitat.
Și am înghețat.
Purta boxerii cumpărați de mine.
Cei cu capul de ren. 😂🩲
Mi-am ridicat privirea.
Greșeală.
Mare greșeală.
— Îți place priveliștea?
întrebă el.
M-am uitat imediat la fața lui.
Avea acel zâmbet enervant.
Și arăta ca un model de lenjerie intimă.
Da.
Chiar arăta.
Am încercat să mă ridic.
Dar șoldul mă durea.
— Auu…
am șoptit.
Pentru că era un animal.
Keifer intră în baie.
În sfârșit.
Aveam timp să răspund la telefon.
132 de apeluri pierdute.
278 de mesaje.
Sunt moartă.
Telefonul sună din nou.
Fratele Angelo.
Am răspuns.
Abia apucasem să apropii telefonul de ureche când îl auzii urlând.
— UNDE NAIBA EȘTI?!
— F-frate…
aproape că am bâlbâit.
— SUNT LA SECȚIA DE POLIȚIE ȘI ERAM GATA SĂ RAPORTEZ CĂ AI FOST RĂPITĂ ȘI VIOLATĂ DE COLEGII TĂI! 😂
— Frate! Nu! Nu este așa! Sunt bine! Sunt aici cu Keifer!
Mi-am dat imediat o palmă peste frunte.
De ce îi spusesem tocmai numele lui?
— CE?! CU KEIFER?!
Aoleu.
— F-frate… eu…
— JAY! DACĂ MĂ ÎNTORC DE LA BIROU ȘI TU NU EȘTI ACASĂ, ÎȚI RAD SPRÂNCENELE! 😂
Mi-am acoperit imediat sprâncenele cu mâna.
— B-bine! Vin acasă!
În acel moment Keifer ieși din baie.
Purta doar un prosop.
Se duse direct în dressing.
Bogații chiar sunt altceva.
Nici măcar Yuri nu avea dressing.
După câteva minute ieși îmbrăcat.
Pantaloni scurți.
Tricou.
Normal.
— Hai să mâncăm.
— Dar periuța mea de dinți…
Mă privi o clipă.
— În camera de vizavi. Este acolo.
Apoi ieși.
M-am dus să mă pregătesc.
Când am terminat, îl găsii sprijinit de perete.
Cu brațele încrucișate.
Privind podeaua.
— Hai.
Am pornit după el.
Casa era uriașă.
Aproape că mă pierdeam.
În cele din urmă ajunserăm în sufragerie.
Keiren și Keigan luau deja micul dejun.
— Uite-o și pe ea.
auzii vocea lui Keiren.
— B-bună dimineața…
Keiren mă privi rece.
Keigan îmi zâmbi.
— Stai aici.
Keifer îmi arătă locul de lângă el.
M-am așezat.
Dintr-odată mă simțeam foarte timidă.
Două servitoare ne aduseră mâncarea.
După ce plecară, Keiren mă privi.
— Data viitoare să nu mai vii aici doar ca să faci gălăgie.
Gălăgie?
— Aproape ai distrus casa. Aproape i-ai dat foc și ai chemat nu știu ce demon.
Ce?!
M-am uitat la Keifer.
El continua să mănânce liniștit.
— E-eu am făcut ceva aseară?
Keigan își întoarse privirea.
Keiren pufni.
Iar Keifer scoase telefonul.
Îmi întinse ecranul.
Era un videoclip.
În centru era un foc de tabără uriaș.
Ci-N și ceilalți dansau.
Apoi m-am văzut pe mine.
— Lulululululululululuuuu!!!
Dansam în jurul focului.
Nu.
Nu pot fi eu.
— Shesheshesheee! A ieșit! A ieșit! A IEȘIT DEJA!
strigam.
Dar cine ieșise?!
— Aru! Kalu! Jaba! All! Kalahali!
cânta Ci-N.
— Kalahama! Sitbumba!
cântam și eu cu el.
Videoclipul se termină.
Keifer își luă telefonul înapoi.
Keiren clătină din cap.
— Nebună.
Și continuă să mănânce.
Eu voiam să dispar.
Să mă evapor.
Să mă transform în fum.
— Data viitoare nu mai bea. S-ar putea să chemi demonul care a ieșit din foc.
spuse Keifer fără să mă privească.
Mi-am scărpinat capul.
Ce rușine.
Participasem la ritualurile stupide ale lui Ci-N.
Și apoi…
M-am blocat.
Mi-am amintit ceva.
Ceva foarte important.
Domnul Yuri…
Îmi spusese ceva.
La naiba! ❤️😳
