Dinte pentru dinte- Capitolul 20

Pentru că se simțea atât de inconfortabil și febra nu îi scăzuse complet, Gu Qing Pei închise ochii pentru o vreme și adormi din nou.

Nu știa cât timp dormise înainte de a fi trezit din nou de telefon. De data aceasta era Yuan Lijiang.

– Bună ziua, domnule președinteYuan.

Gu Qing Pei tocmai își aminti că Yuan Lijiang urma să vină mâine la Hangzhou pentru a-l duce să vadă proiectul. În starea lui actuală, nici măcar nu voia să se dea jos din pat, darămite să vadă proiectul.

– Oh, Qing Pei, Yuan Yang a spus că ai febră. Este grav?

– E în regulă. Febra scade, dar s-ar putea să nu pot merge mâine.

– Nu, nu e nevoie să mergi. Odihnește-te și îl voi lua pe Yuan Yang cu mine. Hei, trebuie să fii obosit în această perioadă. Yuan Yang ți-a creat probleme?Pari sănătos, de ce răcești când ești departe de casă?

Gu Qing Pei tuși de două ori în mod deliberat și spuse slab:

– Domnule președinte Yuan, nu spuneți asta. L-am tratat întotdeauna pe Yuan Yang ca pe propriul meu nepot. Copiii sunt imaturi și au nevoie de timp. Cred că va deveni sensibil în curând. În acest moment, trebuie să avem răbdare. Nu contează dacă muncesc mai mult. Viitorul lui este cel mai important.

Yuan Lijiang suspină în mod repetat:

– Qing Pei, nu mi-e teamă că vei râde de mine, dar chiar nu știu cum să mă descurc cu fiul meu, așa că vreau să mă ajuți. Nu mă descurc bine cu treburile de acasă, ceea ce este destul de jenant. Îți încredințez copilul nu numai pentru că te admir, ci și pentru că am încredere în tine. Am presimțirea că îl poți educa bine. Qing Pei, atâta timp cât îl vei educa bine pe Yuan Yang, eu, Yuan Lijiang, îți voi fi recunoscător.

Gu Qing Pei râse în sinea lui. Dacă Yuan Lijiang ar fi știut că el și fiul său au dormit împreună, nu ar fi fost mulțumit de rezultatul acestei educații. Dar, la suprafață, era emoționat și repetă:

– Domnule președinte Yuan, cum să nu vă înțeleg gândurile? Puteți să-mi încredințați copilul, ceea ce este cea mai mare confirmare a valorii mele. Nu vă faceți griji, voi fi cu siguranță la înălțimea încrederii dumneavoastră. Sper că domnul președinte Yuan va putea vedea mâine schimbările la Yuan Yang. Acest copil a făcut progrese mari în ultima perioadă.

– Oh? Serios?  spuse fericit Yuan Lijiang.

– Mâine voi fi cu siguranță atent. Bine, Qing Pei, ar trebui să te odihnești și să te întorci după ce te vei recupera după boală.

– Domnule președinte Yuan, mai am o rugăminte.

– Oh? Spune.

– Aceasta… casa și mașina lui Yuan Yang sunt pe numele lui?

– Da.

– L-am rugat pe Yuan Yang să fie șoferul meu temporar, sperând că va putea începe de la zero, dar el nu înțelege intențiile mele și nu vrea să conducă mașina companiei. Preferă să conducă propriul său Hummer. Mașina aceea este foarte cool și tinerilor le place, dar eu trebuie să ies des în oraș pentru diverse treburi, așa că nu este potrivită pentru mine.

– Puștiul ăsta e chiar… suspină Yuan Lijiang.

– Lasă-mă să vorbesc cu el.

– Domnule președinte Yuan, cel mai bine e să-l lăsați să păstreze mașina pentru el. E încă puțin rebel și nu mă ascultă. Cel mai bine e să nu-l lăsați să conducă mașina.

După ce spuse asta, Gu Qing Pei tuși din nou violent.

Yuan Lijiang ezită o clipă, apoi acceptă:

– Bine, te voi asculta în privința asta. Nu cred că nu pot să-l controlez pe copilul ăsta.

Gu Qing Pei zâmbi slab:

– Mulțumesc, președinte Yuan pentru sprijinul acordat.

După ce închise telefonul, Gu Qing Pei simți că trupul său se relaxă în sfârșit puțin. În acel moment, niciun medicament nu ar fi avut efect asupra lui. Doar să-l vadă pe Yuan Yang nefericit era cel mai bun medicament pentru a-i vindeca rănile. Luă termometrul de pe pat și voia să-și ia temperatura.

În acel moment ușa se deschise, Gu Qing Pei întoarse capul și îl văzu pe Yuan Yang intrând împreună cu un bărbat de vârstă mijlocie.

Yuan Yang aruncă o privire la fața înroșită a lui Gu Qing Pei și îi spuse:

– Acesta este doctorul. E timpul să-ți faci injecția.

Gu Qing Pei respiră adânc, scoase termometrul și i-l dădu doctorului:

– Tocmai mi-am măsurat temperatura. Dacă nu e ridicată, nu-mi face injecția.

Doctorul îl luă și se uită la el:

– E mai bine să-ți fac injecția, te vei vindeca mai repede.

Apoi începu să pregătească medicamentul. Yuan Yang se așeză pe scaunul de lângă patul lui și se uită fix la Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei îl privi cu indiferență, abia dacă îl privi în ochi.

Yuan Yang era nemulțumit. Văzând că terciul de pe noptieră era neatins, începu să-i reproșeze:

– Ți-am comandat terci, dar nu l-ai mâncat. Îți bați joc de mine?

Gu Qing Pei șopti:

– Am băut lapte.

Yuan Yang spuse cu voce aspră:

– Ești prea bătrân să bei lapte.

Doctorul nu se putu abține să nu se uite la el, probabil curios să afle care era relația dintre cei doi. Își spuse că nu păreau iubiți, ci mai degrabă dușmani.

Gu Qing Pei îl ignoră și-i spuse doctorului:

– Doctore, febra mea scade treptat.

– Bine.

Doctorul era și mai interesat de acest om amabil, mai ales în această stare de slăbiciune, arătând foarte blând și inofensiv.

Yuan Yang spuse nemulțumit:

– Voi comanda încă un bol de terci dar va trebui să-l bei în fața mea.

Doctorul nu mai putea suporta și încercă să schimbe subiectul:

– I-ai aplicat unguentul?

Amândoi fură uimiți de întrebarea lui.

Yuan Yang aruncă o privire la unguentul de pe noptieră, apoi la Gu Qing Pei. Nu se putu abține să nu se gândească la scena în care-i aplicase unguentul și spuse incomod:

– L-am aplicat.

Gu Qing Pei se gândi și-și dădu seama că singurul loc de pe corpul său care avea nevoie de medicament era… Când se gândi la asta, fața i se schimbă.

Yuan Yang surprinse sclipirea de jenă de pe fața lui Gu Qing Pei și starea lui de spirit se îmbunătăți brusc puțin. Râse și spuse:

– Doctore, nu-ți face griji, îi voi aplica medicamentul la timp de două ori pe zi.

Gu Qing Pei strânse ochii și îl privi rece pe Yuan Yang care își ridică sprâncenele provocator, cu un zâmbet satisfăcut pe față.

După ce doctorul plecă, Gu Qing Pei se ridică și se sprijini de capul patului, primind o perfuzie intravenoasă, în timp ce cu cealaltă mână citea știrile pe telefon. Era ca și cum Yuan Yang nu exista deloc.

Yuan Yang știa că nu va obține nimic bun aici, dar nu era dispus să plece. Voia să aprecieze expresia frustrată de pe fața lui Gu Qing Pei.

După un timp, hotelul trimise încă o porție de terci.

Yuan Yang spuse pe un ton imperativ:

– Mănâncă, nu risipi mâncarea.

Gu Qing Pei nici măcar nu-și ridică capul:

– Sunt ocupat acum. Lasă-l acolo.

Yuan Yang se grăbi să-i ia telefonul.

De îndată ce mâna lui atinse încheietura lui Gu Qing Pei, acesta îi dădu mâna la o parte și strigă:

– Nu mă atinge.

Gu Qing Pei reacționase atât de violent încât aruncă chiar și telefonul. Amândoi rămaseră uimiți.

Era ca și cum furia îl copleșea și el încerca să o reprime.

Se comporta destul de bine pentru un bărbat care fusese inexplicabil drogat și apoi violat cu forța în timpul nopții.

Yuan Yang făcu un pas înapoi, ochii lui Gu Qing Pei erau plini de emoții. Erau emoții foarte complicate, amestecate cu surprindere, dar și cu furie.

Gu Qing Pei arătă calm spre telefonul de pe jos:

– Dă-mi telefonul.

Yuan Yang dădu telefonul la o parte cu piciorul, ridică castronul cu terci în fața lui Gu Qing Pei și spus sec:

– Mănâncă terciul.

Gu Qing Pei îl privi rece.

Yuan Yang apucă lingura, luă o lingură de terci și i-o duse la buze lui Gu Qing Pei:

– Mănâncă.

Ochii lui Gu Qing Pei străluciră surprinși, apoi își întoarse capul:

– O să mănânc singur după perfuzie, ieși afară.

Yuan Yang spuse:

– Vrei să mănânci sau nu?

Gu Qing Pei zâmbi puțin:

– Maestre Yuan, chiar nu pot să mănânc când te văd. Te rog, ieși afară, bine?

Yuan Yang se înfurie, se urcă pe pat și se așeză direct pe picioarele lui Gu Qing Pei, lovindu-l cu palma în partea laterală a feței, apăsând lingura cu terci strâns pe colțul buzelor lui Gu Qing Pei, ridicându-i bărbia și amenințându-l:

– Deschide gura.

Gu Qing Pei strânse din dinți și spuse:

– Dă-te jos de pe mine, ești prea greu.

Yuan Yang fu de neînduplecat:

– Deschide gura, sau îți rup gura și te hrănesc cu forța, alege tu.

În ochii lui Gu Qing Pei dansau flăcări de furie, dar, din păcate, era prea slăbit pentru a face ceva și nu putu decât să deschidă gura.

Expresia lui Yuan Yang se relaxă în sfârșit și-i dădu lui Gu Qing Pei să mănânce toată porția de terci, înghițitură cu înghițitură.

După ce termină de mâncat, Gu Qing Pei se simți mai obosit decât dacă ar fi  alergat 800 de metri.

Yuan Yang se dădu în sfârșit jos de pe el. Avea picioarele amorțite de la statul atât de mult timp și-l îndemnă:

– Poți pleca. Nu sta în camera mea.

Yuan Yang își încrucișă picioarele și spuse:

– Îmi pare rău, trebuie să rămân în camera ta.

– Ce ai spus?

– Camera îi aparținea lui Peng Fang. Acum că el nu mai este, eu nu am bani.

Yuan Yang râse disprețuitor:

– Mulțumită ție.

Gu Qing Pei spuse sarcastic:

– Yuan Yang, dacă nu-ți permiți o cameră la un hotel de cinci stele, nu-mi pasă, dar nu poți folosi o cameră gratuit. Nu e problema mea. Pe scurt, ieși din camera mea!

Yuan Yang își aruncă haina pe spătarul scaunului și spuse:

– Ți-am spus, nu am bani. Am de gând să rămân aici în noaptea asta.

Gu Qing Pei nu voia deloc să-l ajute să plătească, pentru că nu era o chestiune de bani. Deja dormea cu el și tot trebuia să plătească pentru cameră, ceea ce era prea laș, nu putea să o facă.