Dinte pentru dinte- Capitolul 22

Yuan Yang își luă timpul necesar pentru a aplica unguentul în mod uniform. Zăbovi și continuă să atingă fundul lui Gu Qing Pei, chiar și după ce medicamentul fu complet absorbit. Când fu satisfăcut, îi dădu lui Gu Qing Pei o palmă puternică peste fund, bucurându-se de elasticitatea corpului său.

Gu Qing Pei își înfășură strâns halatul și se uită posomorât la Yuan Yang.

Yuan Yang se îndreptă fără menajamente spre jacheta lui Gu Qing Pei și scoase portofelul. Luă câteva bancnote, i le arătă lui Gu Qing Pei și spuse:

– Mă duc să-ți cumpăr haine, stai aici.

Când ajunse la ușă, își aminti brusc de computerul din cameră. Nu se simțea în siguranță cât timp era lângă Gu Qing Pei. Așa că se întoarse, intră din nou și luă computerul cu el.

Imediat ce acesta plecă, Gu Qing Pei se ridică din pat, își scoase halatul de baie dar fu cât pe ce să cadă.

El, Gu Qing Pei, nu fusese niciodată atât de laș în viața lui, trebuia să-l facă pe Yuan Yang să plătească prețul!

Îndură disconfortul fizic, se îmbrăcă în hainele de ieri, ducându-și lucrurile înapoi la hotelul unde stătuseră inițial și își făcu bagajele. Bagajele lui ar trebui să fie încă depozitate la hotel.

Dacă ghicea corect, Yuan Yang luase doar câteva bancnote din portofelul său. După ce cumpăra haine noi, nu-i mai rămâneau prea mulți bani. Yuan Yang urma să doarmă pe stradă în acea noapte.

Gu Qing Pei ieși cu grijă din cameră, urcă într-un taxi și plecă, instalându-se într-un hotel. Primul lucru pe care-l făcu la noul hotel fu să facă o baie lungă. Voia să spele murdăria de pe el de la activitățile din ziua precedentă.

Deși arsurile nu dispăruseră, nu mai erau atât de iritante, dar corpul său încă se simțea foarte inconfortabil. Simțea ca și cum o pereche de mâini foarte aspre și bătătorite îl frecaseră peste tot, lăsând urme pe pielea sa… și persista.

Se dezbrăcă și rămase în baie în fața unei oglinzi verticale uriașe, uitându-se la corpul său, fără a omite cele mai mici detalii. Vânătăi violacee îi acopereau pielea, iar amprente erau gravate pe talie și pe spate, în special pe fund. Fu șocat de ceea ce văzu. Bărbatul îl luase cu sălbăticie toată noaptea.

Strânse pumnul și respiră adânc de câteva ori înainte de a-și stăpâni furia.

Știa că furia nu va rezolva problema. Pentru a minimiza pierderile și a controla desfășurarea jocului, nu trebuia să-l lase pe Yuan Yang să-l controleze, iar Yuan Yang va trebui să plătească prețul suprem.

Gu Qing Pei deschise robinetul și lăsă apa să curgă peste el, spălând urmele lăsate de mâinile lui Yuan Yang. După duș, se simți foarte treaz. Chiar și senzația de arsură aproape dispăruse, sau cel puțin se simțea revigorat, în loc să fie somnoros și obosit.

Când ieși de la duș, văzu mai multe apeluri pierdute pe telefonul său mobil, toate fiind de la Yuan Yang. După multe apeluri telefonice, apăru un mesaj cu doar câteva cuvinte: Ești mort, nenorocitule.

Gu Qing Pei rânji și șterse mesajul.

Gu Qing Pei se odihni în hotel timp de două zile. După ce-și reveni după boală, își cumpără un bilet pentru a se întoarce seara.

După ce coborî din avion, merse pe culoarul VIP până la ieșire. Când era pe punctul de a chema un taxi pentru a se întoarce acasă, îl văzu pe nemernicul de Yuan Yang sprijinindu-se de peretele de sticlă, privindu-l calm.

Gu Qing Pei ridică din sprâncene. Yuan Yang se îndreptă spre el și-i smulse bagajele.

– Gu Zong, sunt aici să te conduc.

– Nu ți-am cerut să vii, așa că nu e nevoie să fii atât de activ.

Yuan Yang își lăsă ușor corpul în jos și-i șopti la ureche:

– Ți-am tras-o accidental până ai leșinat. Nu e responsabilitatea mea să te duc și acasă? Nu crezi?

Gu Qing Pei auzi din tonul lui că era foarte nemulțumit, dar de data asta, în timp ce Yuan Yang era nemulțumit, el era foarte fericit, așa că spuse zâmbind:

– Așa e, dar amintește-ți să porți haine formale când mă vezi în viitor. Ar trebui să te îmbraci ca un șofer dacă vrei să fii unul. Oh, da, apropo, micul tău Hummer a dispărut. A fost mica mea contribuție la siguranța și protecția mediului.

Mușchii feței lui Yuan Yang zvâcniră, iar el zâmbi dezvăluind un rând de dinți albi:

– Cu siguranță îmi voi aminti de învățăturile lui Gu Zong. În viitor, chiar și atunci când te voi înjura, voi purta haine formale.

– În viitor, spuse Gu Qing Pei afișând un zâmbet disprețuitor,

– Xiao[1] Yuan, nu-mi place să te tachinez, dar tu continui să o faci, apoi Gu Qing Pei plecă spre parcare zâmbind.

Yuan Yang îi căra bagajele și mergea în spatele lui, dar ochii lui îl priveau fix pe Gu Qing Pei tot timpul. După ce se urcă în mașină, Gu Qing Pei spuse brusc:

– Hei, am uitat să te întreb, cum ți-ai petrecut noaptea în Hangzhou?

Yuan Yang râse:

– Am făcut o plimbare, peisajul era frumos.

– Foarte bine, aer curat. Da, ai ce mânca? Ziua de salariu e săptămâna viitoare, poți să suporți foamea până atunci?

Yuan Yang strânse volanul cu putere, articulațiile degetelor devenind albe:

– Mănânc doar o masă pe zi, compania îmi oferă mâncare la prânz. Nu mi-e foame seara. Ești mulțumit de asta?

Gu Qing Pei zâmbi generos:

– Nu e rău.

Yuan Yang îi spuse batjocoritor:

– Ai uitat de banii mei. Atât mașina, cât și casa mea au dispărut, așa că ai vorbit cu tatăl meu despre asta?

Gu Qing Pei dădu din cap:

– Trebuie să iau măsuri pentru comportamentul tău, nu? Îi voi spune când voi avea timp.

Yuan Yang râse disprețuitor.

Îl duse pe Gu Qing Pei acasă. Odată ajunși acolo, Gu își luă bagajele și se îndreptă spre scări.

Yuan Yang îi făcu semn să se oprească cu un fluierat puternic.

– Gu Zong, de ce nu mă inviți să beau un ceai sau să iau cina? Sper că nu ți-e frică de mine după ce s-a întâmplat în Hangzhou.

Gu Qing Pei se opri o clipă, se întoarse și zâmbi:

– Xiao Yuan, întotdeauna mi-au plăcut câinii, dar nu-i iau pe toți acasă.

După ce spuse asta, urcă fără să privească înapoi.

Yuan Yang privi spatele lui Gu Qing Pei până când dispăru. Își aprinse o țigară pe loc și trase câteva pufuri înainte de a simți cum mânia i se potolește puțin.

După ce Gu Qing Pei se întoarse acasă, îl sună mai întâi pe Yuan Lijiang pentru a discuta despre unele probleme de muncă, iar apoi cei doi făcură schimb de  „experiențe parentale”. Yuan Lijiang continua să spună la telefon că Yuan Yang se schimbase într-adevăr foarte mult și era mult mai prezentabil decât înainte și totul se datora lui Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei se prefăcu că zâmbește și îl urmă pe Yuan Lijiang lăudându-l pe Yuan Yang și continuă să promoveze beneficiile de a-i lăsa pe copii să îndure greutăți și să suporte munca grea. În cele din urmă, Gu Qing Pei spuse:

– Domnule președinte Yuan, există o metodă deosebit de bună pentru a permite copiilor să crească repede.

– Oh? Care este?

– Căsătoria.

– Yuan Yang ar trebui să se căsătorească…?

– Da, poate că este puțin cam devreme pentru Yuan Yang să se căsătorească, dar ar trebui să începeți să-i prezentați câteva fete. La urma urmei, dacă un bărbat are o femeie alături, simțul responsabilității îi va crește și va deveni motivat.

– Ai dreptate, dar acest băiat a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în armată și mă tem că nu se va înțelege bine cu fetele.

– Nu, bărbații au instincte. Domnule președinte Yuan, grăbiți-vă și prezentați-i câteva fete bune, de preferință mature și sensibile. Cu siguranță îl vor ajuta.

– Bine. O voi informa pe mama lui despre această propunere și o voi ruga să-i găsească o pereche potrivită.

După ce Gu Qing Pei închise telefonul, își turnă un pahar de vin, gândindu-se la cum suferința lui Yuan Yang era pe cale să înceapă.

Îi sună telefonul mobil, era un mesaj. Îl ridică și văzu că era un mesaj trimis de Yuan Yang.

El aruncă o privire la ceea ce-i trimisese Yuan Yang. Gu Qing Pei ridică sprâncenele când văzu o fotografie cu el însuși. În fotografie, el dormea și fața lui arăta bolnavă… în general, arăta slăbit.

Odată cu fotografia trimisă, era și o frază:

„Gu Zong, când nu ești treaz, ești ușor de manevrat. Corpul tău reacționează ușor la atingerea mea, iar sunetele pe care le scoți sunt foarte plăcute auzului.”

Gu Qing Pei știa că Yuan Yang îl tachina intenționat, dar spera că situația se va inversa în curând. Pur și simplu șterse mesajul și înjură:

– Yuan Yang, ticălosule…

Ura dintre cei doi ajunsese în sfârșit la un punct de saturație.

Yuan Yang era un idiot, iar ura dintre ei doi nu va fi niciodată rezolvată.

[1] Xiao Yuan =-Tânărul Yuan (Xiao este adesea folosit în chineză înaintea numelui unei persoane mai tinere pentru a indica familiaritate sau afecțiune)