Dinte pentru dinte- Capitolul 3

Gu Qing Pei continuă să bea ceai cu un zâmbet pe buze. În timp ce bea, îl privi pe Yuan Yang de sus până jos, apoi spuse:

– Ținuta asta nu corespunde standardelor. Nu poți purta blugi la serviciu, pe viitor. Când vii mâine, adu-mi un CV.

Yuan Yang răspunse rigid:

– Nu am CV.

– Nu-i nimic, când te duci acasă, scrie ce știi să faci.

Gu Qing Pei scoase un șervețel și își șterse mâinile ude de ceai.

– Haide, vino cu mine să te familiarizezi cu mediul companiei.

Yuan Yang își încrucișă brațele pe piept și îl privi provocator, fără intenția de a se mișca.

Gu Qing Pei spuse zâmbind:

– Yuan, vom avea o mare problemă dacă nu vei coopera.

– Dacă nu ești dispus să colaborezi, du-te și spune-i tatălui meu să nu mă mai lase să vin.

– Tocmai i-am promis domnului Yuan astăzi și chiar nu pot să mă răzgândesc. De ce nu te duci să-I spui tu însuți?

– Am spus că dacă aș fi fost util, de ce aș mai sta aici să pierd timpul cu tine? Yuan Yang îl privi fix.

Gu Qing Pei spuse neputincios:

– Din moment ce tu nu poți schimba asta, și nici eu nu pot, atunci cel mai bun lucru este să te calmezi și să rămâi în companie. Vei învăța că tot ce faci nu va fi o pierdere de timp.

Yuan Yang își trase colțul gurii și zâmbi sec. Se ridică, întinse mâna și îl apucă pe Gu Qing Pei de umăr. Își coborî capul și îi șopti lui Gu Qing Pei la ureche:

– Gege, să-ți spun eu cea mai bună soluție. Adică tu faci ce ai de făcut, iar eu fac ce am de făcut. Tu cooperezi cu mine pentru a-l convinge pe tata, iar eu cooperez cu tine pentru a rezolva lucrurile. Putem trăi în pace.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Spune-mi Gu Zong la companie și spune-mi shou în privat. Nu e nevoie să repet din nou.

Yuan Yang îl privi încruntat:

– Nu crea probleme.

– Yuan Yang, să nu crezi că adulții sunt ușor de păcălit. Tatăl tău îți va cunoaște fiecare mișcare mai bine decât mine. Lasă deoparte temperamentul tău și lucrează din greu alături de mine.

Tonul lui Gu Qingpei părea că îi dă o lecție unui băiat rebel, ceea ce îl enervă pe Yuan Yang. Yuan Yang nu era bun la a se exprima, iar personalitatea lui era dură și directă. Era sigur că nu putea câștiga disputa cu Gu Qingpei. Dacă cineva ar fi îndrăznit să-l provoace, ar fi dat cu pumnul demult. Încercă din răsputeri să-și stăpânească furia, își retrase brațul, îl ignoră pe Gu Qingpei și se întoarse să meargă spre ușă.

– Unde te duci?

Yuan Yang se prefăcu că nu aude.

Gu Qingpei se repezi înainte și își întinse mâna să-l apuce pe Yuan Yang de umăr. Ochii lui Yuan Yang străluceau, și cu un gest reflex întinse mâna și-l apucă pe Gu Qingpei de încheietură înainte, trăgându-l spre el. Brațul lui Gu Qing Pei era răsucit în spatele lui și nu ezită să apese cu putere. Când se întoarse, brațul lui Gu Qingpei fusese răsucit în spatele lui și imobilizat fără ezitare.

Pe fața lui Gu Qing Pei se citea surprinderea, apoi a simțit o durere în braț. Mâna lui Yuan Yang era ca o pereche de clești de fier. Gu Qing Pei nici măcar nu putea sta drept. Se uită la bărbat și transpirația îi curgea pe frunte:

– De ce, vrei să te bați cu mine așa repede?

Yuan Yang se încruntă profund și îi slăbi strânsoarea:

– Nu mă mai bate pe spate.

Gu Qing Pei se ridică în picioare, cu o umbră de jenă pe chip. El era tânăr și promițător și la treizeci de ani ajunsese într-o funcție de conducere. Majoritatea oamenilor din jurul lui îl respectau, se temeau de el și îl admirau. Nu știa de câți ani nu mai avusese un conflict fizic cu cineva. Din fericire, nimeni nu văzuse, altfel și-ar fi pierdut prestigiul în prima zi la birou și ar fi fost dificil să mai continue în viitor.

Yuan Yang aruncă o privire, se întoarse, deschise ușa și plecă.

GuQingPei își aranjă hainele în fața oglinzii și suspină:

– E foarte greu de suportat.

Se îndreptă spre fereastra biroului și se uită în jos. După un timp, îl văzu pe Yuan Yang ieșind din clădirea birourilor și îndreptându-se spre parcare. Scoase telefonul mobil și îl sună pe Yuan Lijiang.

După apel, o sună pe Zhang Xia pe linia internă și îi spuse să nu mai ceară departamentului de logistică să-i pregătească prânzul și să anunțe angajații companiei să țină o ședință după pauza de prânz.

Zece minute mai târziu, ușa biroului său fu deschisă cu brutalitate, iar Yuan Yang se întoarse cu o expresie ucigătoare pe față.

Gu Qing Pei se prefăcu surprins și spuse:

– Hei, te-ai întors? Ai avut timp să te gândești?

– Ce naiba, tu ești cel care l-a sunat pe tatăl meu. Yuan Yang aruncă cheile mașinii pe canapea și îl privi cu ură pe Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei zâmbi amar și spuse:

– Mă acuzi pe nedrept. Nu l-am informat eu pe presedintele Yuan. Ți-am spus că președintele Yuan îți cunoaște fiecare mișcare mai bine decât mine. Sunt sute de oameni în această companie. De unde știi care dintre ei este spionul lui? Te sfătuiesc să fii mai ascultător. De fapt, atâta timp cât îi arăți tatălui tău că te descurci bine, el nu va mai dori să te controleze în felul acesta. Ar trebui să te calmezi și să te gândești la intențiile părinților tăi când ai timp. Ar trebui să înveți să îi înțelegi.

Yuan Yang îl privi în ochi, neputând să-și dea seama dacă ceea ce spunea Gu Qing Pei era adevărat sau fals. Cu toate acestea, indiferent dacă era adevărat sau fals, se părea că nu va putea pleca.

Gu Qing Pei se ridică zâmbind:

– Văd că ești supărat pe președintele Yuan acum. Dacă te gândești bine, vei vedea că nu e nimic în neregulă aici. E tot o chestiune de mentalitate. Hei, e prânz, hai să mergem să mâncăm. Știu un restaurant Sichuan în apropiere care servește mâncare autentică Sichuan. Ai servit în armată în Sichuan, nu-i așa?

– De unde știi?

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Am auzit de el. Haide, tinere, nu sta cu fața serioasă toată ziua.

Inițial voia să-l tragă de braț pe Yuan Yang, dar gândindu-se la ce se întâmplase cu puțin timp în urmă, își retrase mâna și făcu în schimb un gest de invitație.

Yuan Yang se uită la ceas și era într-adevăr amiază. Dimineața devreme, tatăl său venise la el acasă, îl scosese din pat și îl adusese aici. Nici măcar nu apucase să mănânce. Cu constituția lui, nu suporta să fie flămând. În plus, băuse ceai pe stomacul gol și fusese supărat toată dimineața. Acum începea să simtă disconfort la stomac. Era ora mesei. Clipi și spuse:

– Bine, am câțiva prieteni care locuiesc în apropiere. Le-am spus să vină să mâncăm împreună.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Bine, fac eu cinste.

Restaurantul Sichuan era foarte aproape de companie. Gu Qingpei fusese acolo de mai multe ori înainte. Mâncarea era delicioasă și era foarte impresionat că la prânz nu erau mulți oameni și erau mese goale. De îndată ce Gu Qingpei intră în restaurant, îi ceru chelnerului să-i conducă în salonul privat.

Yuan Yang spuse:

– Nu e nevoie, stăm afară.

Gu Qing Pei spuse:

– Aerul condiționat din salon este suficient.

– Nu-mi plac spațiile mici, hai să stăm afară.

Lui Gu Qing Pei nu-i păsa, alese un loc lângă fereastră și se așeză.

Yuan Yang voia să stea în mijlocul restaurantului, dar văzând că restaurantul nu era foarte mare și că priveliștea era frumoasă, ar fi trebuit să fie suficient.

Chelnerița puse un meniu în fața celor doi. Gu Qing Pei își șterse mâinile cu un prosop cald, în timp ce își înclina ușor bărbia pentru a se uita la meniu. Această acțiune neintenționată dezvăluia un sentiment de eleganță matură, iar chelnerița nu se putu abține să nu-l privească cu coada ochiului.

Yuan Yang îl privi și el puțin mai mult.

Gu Qing Pei era într-adevăr un om plăcut, dar, din cauza relației antagoniste actuale dintre cei doi bărbați, grația matură a lui Gu Qing Pei era percepută ca fiind pretențioasă. Și, pentru că fusese în armată mult timp, nu era obișnuit cu acest tip de om. Pe scurt, pur și simplu nu-l plăcea pe Gu Qing Pei, indiferent cum îl privea.

Yuan Yang comandă mai multe feluri de mâncare, toate fiind cu carne.

După ce Gu Qing Pei comandă două feluri de legume, îi spuse lui Yuan Yang:

– Am uitat să te întreb, câți prieteni vin? Mă întreb dacă aceste feluri de mâncare sunt suficiente.

– Ei…

Înainte ca Yuan Yang să poată răspunde, ușa restaurantului se deschise și patru sau cinci bărbați în uniforme militare intrară, vorbind și râzând zgomotos. Nu intenționau să fie zgomotoși, dar vocile lor erau atât de puternice încât toți cei din restaurant nu putură să nu se uite la ei.

Gu Qing Pei ridică sprâncenele și zâmbi calm:

– Sunt șapte persoane în total, se pare că trebuie să mai comandăm câteva feluri de mâncare.

– Yuan Yang, hei, de ce stai lângă fereastră? Dacă trece o fată și se uită la tine, o să cazi.

– Ha ha ha ha.

Yuan Yang râse și îi certă:

– Dacă o fată cade, e pentru că a fost speriată de voi, nemernicilor, veniți repede aici.

– Hei, cine e ăsta? Prietenul tău? Se apropiară câțiva tineri privindu-l surprinși pe Gu Qing Pei.

Un bărbat ca Gu Qingpei, care poartă ochelari cu ramă aurie și un costum bine croit, nu era din aceeași lume cu un soldat ca Yuan Yang.

Yuan Yang spuse stânjenit:

– Șeful meu.

După ce spuse asta, îl privit pe Gu Qing Pei cu o expresie de parcă ar fi urmărit un spectacol bun.

Gu Qingpei se ridică și îi întinse mâna politicos:

– Bună ziua, numele meu este Gu, Gu Qing Pei.

– Oh, bună ziua, bună ziua. Unul dintre bărbații cu pielea închisă la culoare apucă mâna lui Gu Qing Pei și o strânse  energic.

Deși Gu Qingpei nu înțelegea regulile armatei, dar bazându-se pe intuiția sa de  bărbat, acest grup de oameni auzise că el era superiorul lui Yuan Yang, așa că această masă nu avea să fie deloc ușoară. Aceasta era o mentalitate protectoare relativ ușor de înțeles. De exemplu, dacă părinții obișnuiți își trimit copiii la școală, ei vor trata profesorii cu bunăvoință pentru a-și atinge scopul de a-i face pe profesori să aibă grijă de propriii lor copii. Acest grup probabil se adunase pentru a-i da un avertisment, astfel încât el să nu îndrăznească să-l „hărțuiască” pe Yuan Yang.

Într-adevăr, Gu Qingpei simțea că mâna care îl ținea se strângea. Deși nu era foarte dureros, având în vedere mentalitatea competitivă a bărbaților, în acest moment, el fu nevoit să se conformeze, deoarece bărbatul aștepta reacția lui. IQ-ul lui Gu Qingpei nu era cu siguranță la același nivel cu al lui. El rămase calm, zâmbi și spuse:

– Uau, tinere, ai o mână puternică.

În schimb, bărbatul se simți puțin jenat, zâmbi stânjenit și-i dădu drumul mâinii.

– Haide, de ce stai în picioare? Ia loc.

Gu Qing Pei îi salută pe toți cu un zâmbet:

– Chelner, adu tacâmurile.

Yuan Yang observase reacția lui Gu Qing Pei. În momentul în care ochii lui Gu Qing Pei se întâlniră cu ai lui, zâmbi ambiguu.