Dinte pentru dinte- Capitolul 7

Capitolul 7

Când veni ora șase, ora la care trebuia să plece de la serviciu, Yuan Yang nu mai putea sta locului, de parcă ar fi avut fundul în flăcări, și-i spuse lui Gu Qing Pei cu vehemență:

– Grăbește-te.

Gu Qing Pei dădu din cap, cu ochii încă ațintiți asupra documentului, îl privi o vreme, apoi își strânse lucrurile și-l urmă pe Yuan Yang jos.

Mașina lui Yuan Yang se potrivea destul de bine cu personalitatea lui, fiind un Hummer cu un aspect dur și dominator. Acest tip de mașină i se potrivea destul de bine. Gu Qingpei nu știa de ce, dar își aminti că văzuse un bărbat conducând un Hummer cu ceva timp în urmă, dar acesta nu era la fel de înalt ca mașina. Era destul de amuzant și nu se putu abține să nu râdă.

Yuan Yang simțise mereu că Gu Qing Pei era prea fals. Când îl văzu zâmbind, nu se putu abține să nu ghicească la ce se gândea. Nu putea fi ceva bun. Deschise ușa mașinii cu brutalitate și se așeză pe scaunul șoferului.

Gu Qing Pei deschise ușa din spate, se gândi o clipă, apoi o închise din nou, ocoli mașina și se așeză pe scaunul pasagerului.

Yuan Yang râse rece:

– Te așezi aici? Nu tu ești cel căruia îi place să se dea mare, șefule?

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Nu am mai mers niciodată cu un Hummer, cred că vederea din față trebuie să fie bună, hai să vedem cum e.

Yuan Yang îl privi:

– Adresa.

Gu Qing Pei îi dădu adresa, Yuan Yang porni mașina, iar impresionantul Hummer porni cu viteză constantă.

Gu Qing Pei crezuse inițial că Yuan Yang era genul de persoană care conducea imprudent și tăia fața, cel puțin pentru a-l speria, așa că își puse centura de siguranță imediat ce se urcă în mașină. În mod neașteptat, Yuan Yang conducea foarte constant și în mod corespunzător. Nu se putu abține să spună:

– Credeam că îți place să conduci repede.

Yuan Yang nici măcar nu ridică pleoapele:

– Dacă aș face asta, ce s-ar întâmpla cu tine? Ți s-ar face rău?

Gu Qing Pei își strânse buzele și zâmbi:

– Apropo, să nu mergem încă acasă, te duc la cină.

Yuan Yang îl ignoră și nu avea nicio intenție să ia cina cu el. Voia doar să-l ducă acasă și să facă ce avea de făcut.

– Nu vrei să iei cina cu mine, nu? Bine, dar tot trebuie să trecem pe la mall-ul XX. Trebuie să-ți cumperi niște costume. Cumpără-le azi. Nu poți să porți blugi și tricouri la serviciu mâine.

– O să mă ocup eu de asta.

– Vreau să te văd cumpărându-le cu ochii mei.

– Ce naiba faci? Tata te-a angajat ca bonă?

Gu Qing Pei râse disprețuitor:

– Vreau să învăț din timp cum se crește un copil, ca să nu fiu atât de agitat dacă voi avea ocazia să fiu tată în viitor. Dar cred că nu ar trebui să existe niciun copil atât de greu de crescut ca tine.

Yuan Yang râse disprețuitor și spuse:

– Cea mai bună parte urmează, așteaptă și o să vezi.

– Ți-am spus, sunt mereu la dispoziția ta.

Yuan Yang parcă mașina în centrul comercial XX. Era ora mesei și nu erau mulți oameni la cumpărături, așa că cei doi se îndreptară direct spre secțiunea de îmbrăcăminte pentru bărbați.

Yuan Yang părea să urască în mod special să cumpere haine. De îndată ce intră în magazin, îi spuse vânzătoarei:

– Te rog să-mi dai un set de haine de mărimea potrivită. Nu e nevoie să le probez.

Vânzătoarea fu surprinsă și spuse:

– Domnule, totuși aș vrea să le probați. Sunteți prea înalt și unele haine s-ar putea să nu fie pe mărimea dumneavoastră.

Yuan Yang ridică din sprâncene:

– Alege setul potrivit, eu voi proba unul, apoi compari și găsești aceeași mărime.

Vânzătoarea îl privi ciudat, alese un costum care i se potrivea aproximativ și i-l dădu.

Yuan Yang făcea lucrurile într-un stil foarte milităros, în grabă. Lua hainele și intra, iar în câteva clipe ieșea. Avea o siluetă atât de potrivită pentru a vinde haine, încât arăta bine în orice, iar mai multe vânzătoare îl priveau cu admirație.

Gu Qing Pei zâmbi și îl lăudă:

– Ești foarte chipeș.

Yuan Yang nu-l băgă în seamă. Aspectul fizic nu părea să aibă o semnificație specială pentru el. O întrebă pe vânzătoare:

– Mi se potrivește?

– Da, se potrivește.

– Alege-le pe toate de aceeași mărime cu aceasta, repede. Pe Yuan Yang îl obosea să piardă timpul cu astfel de lucruri, fără să mai menționăm că era extrem de enervat de Gu Qing Pei în acel moment și voia doar să scape de el cât mai repede posibil.

Gu Qing Pei dădu din cap:

– Trebuie să mai cumperi câteva seturi. Cu salariul tău, nu-ți vei mai putea permite nici măcar o cămașă în viitor.

Yuan Yang îl ignoră.

În timp ce vânzătoarele selectau hainele, Gu Qing Pei nu stătu nici el degeaba și probă și el două seturi de haine. Era genul de client pe care vânzătorii îl apreciau cel mai mult, matur și chipeș, cu un corp bine făcut, asculta cu atenție părerile lor și discuta cu ei cu un zâmbet de gentleman, iar la final cumpăra cu generozitate tot ce probase.

Cei doi intrară pentru o jumătate de oră și ieșiră cu o grămadă de lucruri. Yuan Yang refuză să meargă la al doilea magazin și îl îndemnă pe Gu Qing Pei să plece repede.

Gu Qing Pei simțea că-I era puțin foame:

– Xiao Yuan, vino să iei masa cu Gu Shou, nu ți-e foame?

Yuan Yang îl privi cu severitate:

– Nu profita de vârsta ta.

Gu Qing Pei dădu din cap neputincios:

– Bine, atunci poți să mă duci înapoi.

Inițial, intenționase să ia masa cu Yuan Yang pentru a destinde atmosfera, deoarece, dacă Yuan Yang ar fi aflat că el și Yuan Lijiang propuseseră să-i taie sursa de finanțare, ar fi fost cu siguranță furios, iar el era încă puțin îngrijorat.

Yuan Yang îl duse pe Gu Qing Pei acasă cât mai repede posibil.

Înainte de a coborî din mașină, Gu Qing Pei spuse:

– Trebuie să fim la birou la ora opt și jumătate, așa că trebuie să ajungi la mine acasă la ora șapte.

Yuan Yang încruntă sprâncenele și spuse:

– De ce pleci atât de devreme?

Nu că nu ar putea să se trezească. Se trezea la ora cinci în fiecare zi pentru a alerga. Uneori se culca la loc pentru o vreme, dar se trezea garantat la ora șapte sau opt. Obiceiul pe care îl dezvoltase în armată de-a lungul multor ani îl făcuse să nu fie niciodată leneș în pat, dar nu voia să îl vadă pe Gu Qing Pei atât de devreme.

– Durează aproximativ 40 de minute să conduci de la casa mea la companie, ținând cont de timpul rezervat pentru blocajele de trafic. Trebuie să merg la companie și să iau micul dejun. De fapt, nu e deloc devreme. Mi-e teamă că nu te poți trezi, așa că îți dau mai mult timp… Oops, am uitat să te întreb, unde locuiești?

Yuan Yang râse:

– Nu e departe, voi fi aici la șapte.

– Bine, ne vedem mâine.

Yuan Yang așteptă să coboare din mașină.

Gu Qing Pei tocmai deschise ușa mașinii:

– Oh, te rog să-mi cari cumpărăturile, trebuie să-mi iau și laptopul.

Yuan Yang făcu ochii mari:

– Ești dependent de control, nu-i așa?

Gu Qing Pei părea destul de inocent:

– Fie că ești asistent sau șofer, trebuie să faci toate astea. Chiar nu știi nimic, slavă Domnului că te-ai născut într-o familie bună.

Yuan Yang lovi cu putere volanul. Gura lui Gu Qing Pei îl putea enerva la culme. Dacă Yuan Yang nu-i dădea o lecție acestui puști, își schimba numele de familie. La naiba!

Sări furios din mașină, scoase lucrurile lui Gu Qing Pei de pe bancheta din spate, chiar și geanta lui pentru laptop și-i spuse furios:

– Să mergem.

În momentul în care Gu Qing Pei îi întoarse spatele, zâmbi ușor.

Ce tandru, ce amuzant era acest băiat!

Yuan Yang cără toate lucrurile cumpărate de Gu Qing Pei și îl urmă în lift.

După ce deschise ușa, camera era întunecată și tăcută. Gu Qing Pei apăsă întrerupătorul și lumina din sufragerie se aprinse. Era un apartament de dimensiuni medii, cu două dormitoare, două sufragerii și două băi. Locația era excelentă și era foarte potrivită pentru o persoană. Decorațiunile erau foarte elegante, casa era curată și impecabilă, dar părea deosebit de pustie, ca și cum nimeni nu locuia acolo.

Yuan Yang încruntă sprâncenele.

– Nu ești căsătorit?

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Divorțat.

Yuan Yang râse disprețuitor:

– Cred că ești o persoană foarte pretențioasă. O femeie care ar fi proastă să se mărite cu tine, mai devreme sau mai târziu ar vedea cum ești cu adevărat.

Gu Qing Pei înclină capul și se gândi o clipă:

– Nu mai spune. Ceea ce ai spus are sens.

Yuan Yang aruncă lucrurile pe jos și spuse:

– E totul în regulă, șefule?

– Nu ți-e foame? Gu Qing Pei își scoase haina:

– Gătesc foarte bine, nu vrei să încerci?

– Tu dai cu biciul și apoi pui zahăr, crezi că sunt prost?

Gu Qing Pei spuse neputincios:

– La urma urmei, sunt mai în vârstă, nu mă voi certa cu tine.

Yuan Yang îl privi cu dispreț și spuse:

– Păstrează-ți mâncarea pentru tine.

Apoi se întoarse și plecă.

Gu Qing Pei ridică din umeri, ca și cum acest băiat nu era atât de prost, nu va fi ușor să se descurce cu el