Părăsirea demnității
De îndată ce a aflat cine era cu Rain, Phayu a strigat cu putere; ochii îi străluceau de parcă cineva îi dăduse foc. Era atât de furios încât voia să-l găsească pentru a-l ucide cu propriile mâini.
Top: “Mă bucur că îți amintești de mine.”
Phayu: “Dacă nu vrei să mori, dă-i drumul iubitului meu acum!”
Persoana a spus că și-a dat seama de întregul său potențial, în timp ce Saifah însuși a început să înțeleagă situația și ceea ce se întâmpla.
Top: “Chiar crezi că este o idee bună să folosești un astfel de ton cu mine? Dacă îmi mișc din greșeală mâna, aș putea să-i tai fața prietenului tău.”
Phayu: “Ticălosule!”
Mâinile lui Phayu tremurau de furie. Dar cuvintele de la finalul replicii l-au făcut să respire adânc încercând să se relaxeze pentru a-și calma inima arzătoare. Dar asta nu ajută deloc. Era din ce în ce mai neliniștit și îngrijorat de ceea ce avea să-i facă lui Rain. Și cu atât mai mult atunci când el își aduse aminte de cuvintele lui Saifah, că punga care conținea alimentele cumpărate de Rain fusese probabil atârnată de câteva ore la intrare.
De cât timp îl răpise pe Rain!
Phayu: “Depinde de tine, spune doar ce vrei.” a spus tânărul pe un ton oarecum rece.
Top: “E mai ușor să vorbești așa”.
Phayu: “Tu ai o problemă cu mine, nu cu el. Lasă-l să plece.”
Top: “Nu-ți face griji, îi voi da drumul, dar după ce am negociat.”
Phayu își dă seama că Rain este doar o momeală pentru a-l atrage în cârlig. Dacă ar fi fost o perioadă normală, cineva ca Phayu nu ar fi făcut niciodată o asemenea prostie, dar într-un moment ca acesta…
Phayu: “Unde?! Vin să mă întâlnesc cu tine acum?”
Saifah: “Hei, calmează-te”. Saifah a bătut umărul fratelui său încercând să-l calmeze pentru ca el să se trezească primul. Știind că aceasta era o capcană și că el a intrat pur și simplu în ea. Dar fratelui său geamăn nu-i pasă!
Phayu: “Unde? Spune-mi să vin?!”
Top: “Ar trebui să vii singur peste o jumătate de oră. Dacă aflu că ai facut vreo șmecherie, îi tai fața iubitului tău…”
Phayu: “La naiba, am întrebat unde!”
Phayu explodează din nou când persoana de la celălalt capăt al firului nu-i spune unde să vină. Este gata să facă ceea ce îi spune. Dacă i s-a spus să se ducă singur, atunci singur se va duce. Atâta timp cât cel mic este în siguranță!
Top: “Relaxează-te, nu poți fi nervos pe mine, mâinile mele încă nu au atins fața iubitului tău”.
Cel care asculta își încleștă tare fălcile, vrând să să-l ucidă cu mâinile goale. Dar acum avea un as mai mare în mânecă și, atâta timp cât Rain era în siguranță, era dispus să facă orice.
Top: “Trebuie să vii singur. Dacă oamenii mei văd că ai adus un prieten, mă voi juca cu iubitul tău. Nu spune nimic poliției, dacă nu vrei ca asta să se termine rău, și nu-ți face griji, nu mă deranjează să mă joc cu el. Dacă faci tot ce-ți spun, vă voi lăsa să plecați pe tine și pe iubitul tău. Ești interesat de această ofertă?”
Phayu știe că nu totul este atât de ușor precum a spus. Nici vorbă ca atunci când a sosit să-l lase pe Rain să se întoarcă atât de ușor. Iar acest câine ratat, el…se va gândi să-l bată și să-l umilească de tot.
Un plan stupid pe care numai un prost l-ar putea concepe, dar… a funcționat.
Dacă ar fi fost mai calm decât atât, dacă ar fi fost mai conștient, sau dacă nu ar fi fost atât de nerăbdător, ar fi putut să-și dea seama de acest plan ușor, dar acum, dacă îl putea ajuta pe Rain, ar fi fost în stare să facă orice i se zicea. Acceptă să fie prost și se implică în planurile prostești ale celor care vor să se răzbune doar pe el.
Nu-l voi lăsa să îl târască pe Rain în asta!
Top: “O să trimit adresa. Ne vedem peste o jumătate de oră. Nu uita, vino doar tu.”
Phayu: “Ticălosule!”
Imediat ce a închis, Phayu a înjurat tare. Picioarele lui lungi au lovit cu piciorul masa, împrăștiind pe podea tot ce se afla pe ea. Dar tânărului nu îi păsa, pentru că acum era furios.
Să nu îndrăznești să te atingi de iubitul meu!
Tik (sunet de notificare)
Dintr-o dată s-a auzit un sunet de notificare. Când Phayu a ridicat telefonul, a devenit și mai furios, nu pentru că a folosit telefonul lui Rain pentru a trimite un mesaj de la LINE, ci pentru că i-a trimis o poză cu Rain cu fața zdrențuită, cu gura căscată și cu un cuțit îndreptat spre fața lui palidă!
[Nu te gândi să joci niciun truc…]
Saifah: “Hei Phayu! Calmează-te, frate, calmează-te.
Phayu a ieșit în fugă din casă și Saifah l-a urmat apucându-l de umăr încercând să-i spună să se calmeze puțin. Dar el și-a retras mâna și a stat repede în fața lui.
Phayu: “Nu-mi mai spune să mă calmez! Îl are pe Rain în mâinile lui! Plec, nu-mi voi pierde timpul aici!”
Saifah: “Dar e o capcană.”
Phayu: “Da, știu că e o capcană. Dar dacă mă vrea pe mine, eu voi fi cel care va intra în acea capcană dacă asta îl va ține pe Rain în siguranță. Saifah, tu nu ai nimic de-a face cu această problemă, așa că dă-te la o parte din calea mea înainte să te omor.”
Câinele ratat nu a îndrăznit să facă nimic altceva decât să-l amenințe ca să meargă să-l salveze. Oricât de multă ranchiună ar fi avut împotriva lui, nu putea face ceva atât de
prostie doar din cauza a ceea ce se întâmplase pe teren.
Știa că îl iubea pe Rain, așa că ar fi făcut ce voia, atâta timp cât nu se atingea de Rain.
Ochii lui se uitau fără ezitare direct la el, dar nici Saifah nu se mișca.
Phayu: “Nu-ți face griji, nu va îndrăzni să mă omoare.”
Phayu s-a liniștit puțin când a văzut ochii îngrijorați ai fratelui său geamăn. Nimeni nu și-a exprimat îngrijorarea pentru o lungă perioadă de timp. Dar fiecare știe ce se întâmplă.
celălalt se gândește. De data aceasta, știa că Saifah era supărat, dar a încercat să-l calmeze când l-a văzut pe Phayu că se enerva și mai tare.
Dar, din nou, Phayu reiterează
Phayu: “Nu-mi va face nimic… nu trebuie să faci nimic.” Fratele l-a mângâiat pe umăr pe fratele său geamăn în timp ce îl privea în ochi făcându-l pe Saifah să se uite fix la palma lui.
Atitudinea de renunțare a fratelui său îl determină pe Phayu să treacă pe lângă mașina lui și să accelereze motorul pentru a-l lua. în timp ce fratele său geamăn a ridicat mâna
pentru a-l lovi puternic în cap.
Saifah: “Dacă nu te-ai fi născut pentru a fi fratele meu, nu mi-aș face griji pentru tine.”
Saifah și-a spus în sinea lui în timp ce intra în casă, întinzând mâna după telefon și
să sune pe cineva.
******
“Top! Crezi că este o idee bună? Nu este doar neplăcută. Este deja un caz de răpire.”
Top a închis cu Phayu cu o expresie satisfăcută, dar s-a transformat într-o față sinistră când prietenul său apropiat l-a avertizat, și a apărut o privire de teamă pe fața acum roșie a lui Rain, în timp ce micuța siluetă se străduia să se elibereze, chiar și cu mâinile și picioarele legate de scaun.
Ochii furioși ai băiatului îl făceau pe cel mai bun prieten al său să se sperie în secret.
Top a fost întotdeauna genul de prieten care se comportă ca un nemernic, dar prietenii săi apropiați se bucură de ceea ce face el, cum ar fi să se bucure de mașinile lui, de petreceri, de fetele pe care le agață sau de tot ce le poate oferi Top. Prietenii lui Top se distrează, ba chiar îi hărțuiesc și îi calcă în picioare pe cei pe care nu-i plac. Dar acest act de răpire este prea mult…
Dacă ar fi fost chemat să-l lovească și să-l calce în picioare pe Phayu, poate că s-ar fi decis să-l ajute. Dar e vorba de răpirea cuiva și pot avea probleme cu poliția, nu e vorba doar de a se lovi unul pe altul. Era prea greu de imaginat ce se va întâmpla.
Lui Top nu i se va întâmpla nimic, pentru că tatăl său are bani, dar ce se va întâmpla cu ceilalți?
Top: “Și ce dacă?” A întrebat supărat prietenul care îi purta pică pentru înfrângerea anterioară.
“Cred că ar trebui să-i dai drumul acestui copil. Dacă vrei să te răzbuni pe Phayu, putem să-l prindem și să-l batem.”
Top: “Deci e atât de prost încât să stea nemișcat și să fie călcat în picioare? Ce tot spui acolo?”
Top s-a uitat la persoana pe care o răpise și a constatat că lui Rain nu-i era deloc frică. Era foarte supărat. De altfel, Rain îl privea cu o privire disprețuitoare asemănătoare cu cea a prietenului său.
Top: “La ce te uiți?!”
Top s-a gândit și el să facă așa cum i-a spus prietenul său, dar ceva îi spunea că nu este ușor să se miște între oamenii lui Phayu. Până când, în cele din urmă, s-a gândit la o modalitate de a ajunge la Phayu; i-a trecut prin minte imaginea unui cuplu de homosexuali care se îmbrățișau și se sărutau în mijlocul câmpului. Dacă își iubește cu adevărat iubitul, va veni în ajutorul lui și îl poate lăsa să-l bată până când va fi mulțumit.
În plus, să răpească această persoană și să-l vadă pe Phayu panicat merita cu totul după aceste câteva zile pe care le suferise după ce pierduse. Tânărul nu se gândea să meargă până la moarte. Vrea doar… să-și recupereze orgoliul pierdut până când va fi mulțumit.
Top: “Dacă ai fi o femeie frumoasă, probabil că m-aș juca cu tine până când ai ceda și ți-ai recupera iubitul. Dar nu m-aș atinge de un bărbat gay ca tine cu mâinile mele.”
Rain: “uhgg!”
Rain a încercat să mute scaunul scuturându-și picioarele pe pământ încercând să se miște înainte ca și cum ar fi vrut să-i dea un pumn în față.
Ugh
Top a scos cârpa care îi acoperea gura lui Rain și…
[Phew]
Băiatul inofensiv a scuipat în fața celui care este mai mare.
Rain: “Phi Phayu nu poate fi învins de unul ca tine, ticălosule.
Top l-a lovit pe Rain cu pumnul în jurul feței, făcându-i nasul să îi sângereze.
Dar Rain a clipit și s-a uitat din nou la el.
Rain: “Dacă nu joci murdar, nu-l poți învinge pe prietenul meu. Oh, scuze, nu. Chiar dacă joci murdar, tot nu-l poți învinge pentru că ești un ratat!”
Poate că lui Rain îi era frică de cineva ca P’Chai, dar nu se temea de un ratat blestemat și nu se recunoștea învins în fața unei persoane care juca murdar așa.
Recunoaște că a fost atacat nesăbuit, dar gândindu-se că l-a chemat pe Phi Phayu ca să-l salveze, este foarte supărat.
”Nu te atinge de fața mea, ticălosule!”
Top: “Tu!”
“Top, stai calm, calmează-te! Dacă te joci acum cu tipul ăsta, crezi că Phayu îl va vedea și se va ridica? Vrei să îl lovesc sau…ceva?” Ochii lui Rain s-au lărgit, deoarece avea deja o idee destul de bună despre ce voia cealaltă persoană.
Dacă ar fi fost un moment normal, el credea că Phi Phayu nu ar fi fost învins. Dar cu el ca ostatic…
Rain: “Dă-mi drumul, ticălosule. Dă-mi drumul. Dacă te atingi de P’Phayu, te omor!”
“Taci din gură!” i-a ordonat cel mai bun prieten al lui Top, pentru că, cu cât îl lăsa mai mult timp pe puști să vorbească, cu atât Top devenea mai furios. Iar când va sosi Phayu, ar putea fi vânăt și sângerând.
Ordinul i-a făcut pe cei de la Top să se grăbească și să-i închidă gura lui Rain care se zbătea.
“Curățați și sângele”
“Da, da”
Rain a încercat să se smulgă cu o voce înăbușită de sufocare prin cârpa legată la gură,
Expresia celor care erau cu Top era batjocoritoare.
Top: “Inițial, aveam de gând să te las să pleci. Dar se pare că după ce am terminat de jucat cu Phayu, o să sângereze și gura ta.”
Bărbatul a răcnit și a dispărut din peisaj.
“Cred că ar fi mai bine să plec de aici. Crezi că Phayu nu va spune poliției?”.
Rain s-a oprit din cauza șoaptelor bărbatului care era cel mai bun prieten al lui Top.
“Da, cred că ar trebui să plec, la început am crezut că Top va face asta doar pentru distracție, ca și cum toată lumea îl deranjează. Am crezut că va angaja doar pe
pe cineva să-l bată. Dar el doar s-a jucat cu cineva care nu era implicat. De asemenea, nu ți se pare că Phayu este înfricoșător.”
Patetic. Prietenul meu nu s-a gândit încă să mă ajute.
Rain s-a uitat în jurul clădirii care era încă în construcție. Când l-au adus aici, l-au închis și i-au pus ceva pese ochii. În ciuda tuturor temerilor sale, tânărul a încercat să afle cine ar fi făcut asta. Și singura persoană la care s-a putut gândi era Top; nu s-a înșelat deloc în privința adevărului.
Îl întrebase pe Phi Phayu dacă nu cumva va veni să atace, iar Top a făcut-o la trei zile după ce a pierdut a doua oară cursa. Asta înseamnă că…Pakin nu a avut timp să vorbească cu el. Sau nu a fost atent la cuvintele pe care i le-a spus? Ce s-a întâmplat cu adevărat?
Rain nu știa acum unde se află, pentru că după ce l-au adus înăuntru, l-au așezat cu spatele la fereastră. Singurul lucru pe care l-a văzut a fost că se afla într-o cameră care era încă în construcție, cu trei oameni ai lui Top stând de pază, iar sunetul conversațiilor dintre cei doi oameni ai lui Top se auzea. Probabil nu mai era nimeni altcineva.
Phi Phayu, nu veni singur.
Băiatul știe că iubitul său este deștept, dar știe foarte bine și că nu-i ascultă pe ceilalți dacă inima îi este frică.
Îi era teamă că Phayu va face ce i se spune.
Rain e bine, Phi. Am doar două răni pe față, care nu sunt grave. Sunt mulți doctori buni. Dar te rog să nu vii singur.
Rain nu putea decât să se roage în inima lui acum. Rostea toate rugăciunile pe care le știe. Deși speriat, el știe că Top nu se gândește să facă nimic lui, ci vrea să-i facă ceva iubitului său, iar el este foarte speriat pentru că Phi Phayu a fost de acord să cadă în capcană pentru că l-au ținut ostatic.
Dacă aș putea ieși de aici, nu aș spune poliției. Voi pune poza ta pe rețelele de socializare și o voi răspândi peste tot.
Și ceea ce se temea Rain s-a întâmplat în cele din urmă.
Top: “Exact la timp,”
Bărbatul chipeș, care își legase cu dezinvoltură părul la ceafă, stătea în fața lui; Rain a încercat să se ridice, dar în acel moment umerii lui au fost ținuți pe scaun. Ochii care inițial erau neînfricați, acum erau umeziți de lacrimi, nu-i venea să creadă că Phayu era atât de prost.
Phayu se uită la el ca și cum ar fi vrut să se asigure că este bine. Fața lui ascuțită era serioasă, ochii îi străluceau și erau furioși, dar o luă razna când întâlni ochii băiatului. Mâinile i se încleștară cu putere.
Rain știe că P’Phayu voia să-i dea un pumn în față celui care stătea pe scaunul de alături.
Phayu: “Am venit așa cum ai vrut, acum dă-i drumul lui Rain.”
Top: “Dacă îi dau drumul acum, nu vei face nimic din ce-ți spun eu.”
Phayu: “TOP!”
Phayu a strigat, dar Top doar a ridicat mâna la punct.
Unul dintre bărbați a scos un cutter, scoțându-i lama în sus și a pus-o pe obrazul lui Rain.
Top: “Vorbește frumos cu mine”
Phayu era pe punctul de a exploda, dar când l-a văzut pe micuț cu lama în fața feței sale, a încercat să se calmeze cât mai mult posibil, s-a uitat în ochii aceia mari care erau umeziți de lacrimi, și și-a dat seama că Rain nu arăta nici o teamă, în schimb, a văzut o privire neîncrezătoare pe fața obosită a iubitului său. Dar cea mai evidentă este îngrijorarea.
Rain nu-și făcea griji pentru el însuși. Își făcea griji pentru el. Asta l-a făcut pe Phayu să încerce să rămână cât mai calm.
Phayu: “Bine, totul se va termina și vom merge acasă.”
Câteva cuvinte l-au făcut pe iubitul său puternic și mai puternic.
Phayu Phi Phayu este îngrijorat pentru mine, chiar dacă nu știu ce va face.
Rain nu credea că va plânge în fața ticălosului ăsta. Dar când l-a văzut pe P’Phayu, i-a auzit vocea și s-a uitat în ochii lui, slăbiciunea lui s-a revărsat în lacrimi. A încercat să se contorsioneze, fără să-i pese că funia îl rănea la mână sau la picior, fără să-i pese că tăișul îi rănea fața. El vrea doar ca Phayu să fie în siguranță!
Top: “Da, poți să te duci acasă. Dar nu atât de repede pe cât crezi tu”
Phayu s-a uitat înapoi în ochii înlăcrimați, apoi și-a întors privirea spre Top.
Phayu: “Ce vrei?”
O întrebare care l-a făcut pe Top să râdă cu răceală.
Top: “Îngenunchează”
“Ya!”
Rain a încercat să țipe, scuturându-și puternic fața pentru ca Phayu să nu facă asta, dar…
Un om plin de demnitate pierde totul atunci când îngenunchează în fața persoanei pe care o urăște
Top: “Ține-ți capul la pământ.”
”Nu, Phayu, nu, ridică-te, nu face ceea ce spune el!”
Rain a încercat să scuture din cap, încercând să strige la Phayu să nu facă asta. Și cu cât încerca mai mult, cu atât mai mult îi venea să plângă, pentru că nu-și putea ajuta
iubitul. Dacă ar fi fost mai atent și nu ar fi fost răpit, nu ar fi fost nevoit să facă nenorocirea asta acum. Îl durea inima și se învinețise când îl văzuse pe Phi… aplecat la pământ.
Top: “Nu acolo, chiar la picioarele mele”
Phayu a ridicat capul cu ochi nemiloși. Iar cel care se uita la el doar zâmbea și îi scutura piciorul ca să știe unde să se aplece.
Top: “Te uiți așa la mine, nu ți-e frică să pățească ceva fața iubitului tău?” Top a dat din cap către subalternii săi.
Deodată, Rain a fost apucat de păr și forțat să ridice capul. Apoi a fost complet șocat când lama, nu numai că era îndreptată spre obrazul lui, ci și spre ochii lui.
Phayu: “Voi face cum spui tu!” a spus Phayu cu o voce încordată și cu panică în ochi.
Neputându-și mai putea păstra calmul, a strâns din dinți și a îngenuncheat în fața lui Top privindu-l fix pe Rain care se uita la lamă tremurând. Apoi… și-a plecat capul la picioarele altcuiva.
O priveliște care l-a făcut pe Top să zâmbească irezistibil de satisfăcut.
Top: “Faceți o poză, băieți. Acesta este rezultatul faptului că oamenii se cred mai buni decât mine.”
”Nenorocitule, pleacă de lângă Phayu. Nu ai niciun drept să te atingi de Phi Phayu.”
Rain plânge în timp ce Top își bagă mâna în părul lui Phayu, îi zdrobește capul ca un câine și ridică două degete către aparatul foto coborând capul până la picioare.
A fost o priveliște sfâșietoare.
Rain se gândea că el însuși era încă rănit. Dar Phi Phayu? Cum putea un om care nu fusese niciodată învins să se simtă în stare să facă asta?
”E vina mea, dacă nu mă lăsam prins, Phi nu ar fi venit aici.”
Rain a izbucnit în lacrimi. Această priveliște jalnică ar fi trebuit să-l facă pe Top mai mult decât mulțumit. Ar fi trebuit să-l facă să se simtă la fel de superior ca întotdeauna, ar fi trebuit să-l facă să uite de înfrângere și să o înlocuiască cu un sentiment de victorie.
TOP: “Spune-mi cine este câinele învins, acum?!!!”
Imediat ce a terminat de vorbit, Top a lovit cu piciorul în bărbia persoanei care era cocoțată în fața sa, făcându-l pe Phayu să cadă la pământ, dar nu terminase încă.
Top sare și îl învârte pe Phayu, ridicând pumnul pentru a-l lovi cu pumnul în față. Dar… Phayu l-a prins exact la timp.
Top: “Ești curajos? Iubitul tău este în mâinile mele, îndrăznești să lupți? Vrei să-ți vezi iubitul rănit? Îți spun eu, dacă nu poți să mă mulțumești, îi voi lăsa pe oamenii mei să-l devoreze până când iubitul tău nu va mai putea merge deloc.”
În ciuda loviturii primite în bărbie, Phayu îl privea cu ochi disprețuitori, plini de dispreț, ca și înainte. Ceea ce l-a determinat pe cel care credea că a câștigat să țipe de furie. Dacă nu l-ar fi avut pe Rain ca ostatic, s-ar fi gândit să joace mai dur.
Atât Phayu, cât și iubitul său sunt supărați!
Phayu: “Ai spus că nu-i vei face nimic iubitului meu!”
Phayu a strigat din nou.
Top: “Hei, dă-i o palmă băiatului ăla ca să-i arăți ce pot face dacă nu-mi face pe plac!” Top a strigat la subalternul care a ridicat mâna și i-a dat o palmă pe obraz lui Rain în timp ce își întorcea fața. Și asta l-a făcut pe Phayu să se teamă de starea micuțului.
Phayu: “Ce faci? Nu te atinge de iubitul meu, câine nenorocit!”
Top: “Îndrăznești să mă înjuri, Phayu?!” De data aceasta, Top și-a îndreptat din nou atenția spre persoana de pe jos, a scos un pumn care a fost prins de Phayu, și l-a ridicat din nou pentru a lovi partea laterală a acelui chip frumos. De data aceasta, Phayu nu a răspuns, lăsând pumnul să-i lovească fața.
Top: “Nu încerca să mă provoci, oricine va încerca, va păți așa.”
Pumnul a lovit carnea umană cu un impact puternic. Persoana care l-a lovit nu s-a supărat că i s-au crăpat încheieturile, pentru că starea persoanei pe care o ura era cu siguranță mai mult decât zdrobită. Indiferent de partea corpului pe care urma să o lovească, pumnii au continuat să-l atace fără încetare; era mulțumit că Phayu nu se putea apăra, nu putea răspunde așa cum voia el.
Dacă s-ar fi adunat o mulțime mare de oameni, aceștia ar fi crezut cu siguranță că lovea un sac de box staționar.
Nu, Phayu, haide, nu-ți face griji pentru Rain, luptă, nu-l lăsa să facă asta.
Rain a lăsat să iasă lacrimi care au căzut una după alta în timp ce privea priveliștea din fața lui. Durerea este ca și cum cineva ți-ar înjunghia inima cu un cuțit, vede persoana pe care o iubește rănită fără să îi răspundă. În inima lui, a strigat la Phi Phayu să lupte, nu-și face griji pentru el. Dar ochii ascuțiți care îl priveau drept în față îi spuneau… bine.
Sunt bine, Rain, nu-ți face griji.
Cum să nu-mi fac griji?!
“Da, da.”
”Dă-mi drumul, dă-mi drumul, la naiba. Nu te pune cu iubitul meu!” plângea Rain încercând să-și miște tot corpul, pentru a ajuta durerea să dispară complet. Dar nu-l putea vedea decât pe bărbatul cel mare care era rănit, era atât de furios încât voia să-l omoare pe Top. Dar ce putea să facă?
Disperarea îi strângea inima, la fel și tristețea care se revărsa, așa că nu putea decât să stea și să privească.
”Vă rog să-l ajutați pe Phi Phayu. Vă rog, voi face orice, voi fi un băiat cuminte, nu voi fi obraznic, mă voi descurca bine la școală, mă voi descurca bine pentru tot restul vieții mele, vă rog să încetați. Cineva, vă rog, ajutați-l pe Phi Phayu. Vă rog, ajutați-l!”
Rain a plâns cât a putut de tare, uitându-se printre lacrimi la bărbatul care fusese trântit la pământ de Top.
“Ugh-ooh”
Rain s-a răsucit și și-a scuturat capul dintr-o parte în alta, până când cârpa care îi lega gura s-a desprins în cele din urmă.
Rain: “Oprește-te, la naiba! Nu te atinge de Phayu, nenorocitule. Vino și lovește-mă, ticălosule. Dă-mi drumul, nenorocitule. Dacă nu te joci murdar, nu poți să faci nimic cu Phayu, ratatule! Poți fi doar un ratat pentru tot restul vieții tale!!! ” Rain a strigat furios, fără să îi pese că aceste cuvinte stârneau din nou furia.
Top a lovit din nou cu piciorul în coastele persoanei care zăcea pe jos. Apoi s-a întors să se uite înapoi la băiatul arogant.
Top: “Vrei să ai același statut ca și prietenul tău, nu-i așa?”
Rain: “Doar vino la mine. Dacă nu joci așa împotriva prietenului meu, nu vei putea să-l învingi!”
Top s-a repezit la fața lui Rain care era plină de lacrimi. În privirea lui nu se vedea nici cea mai mică urmă de teamă, ci un amestec de dispreț și durere. Dar el s-a oprit pentru că…
Top: “Phayu!”
Persoana care credea că a leșinat l-a apucat de glezne făcându-l să se smucească din picioare, dar a refuzat să o elibereze.
Phayu: “Tu… nu te atinge de el… nu te atinge de iubitul meu…” a spus persoana care se târa cu tot corpul nu l-a lăsat să-i facă nimic iubitului său. Apoi Top și-a ridicat celălalt picior pentru a-i strivi mâna lui Phayu.
Phayu: “ahhhhhhhhh”
Un țipăt de durere a răsunat în toată camera, făcând ca mâna care îl ținea să cadă.
Înainte ca TOP să se îndrepte direct spre băiatul care plângea, Phayu a putut să întindă cealaltă mână pentru a-i apuca din nou glezna.
Phayu: “Am spus să nu te atingi de iubitul meu!”
Ugh
Privirea rece din ochii bărbatului rănit a făcut ca frica să-i lovească inima cu o sclipire rece direct în măduva spinării. Dându-și seama că dacă nu ar fi fost în această situație, Phayu s-ar fi luptat cu el până l-ar fi învins. Și încercă să se consoleze gândindu-se că are o carte în favoarea sa și că nu poate face nimic împotriva lui.
Top: “Tu chiar îl iubești, nu-i așa?! Voi face ca starea iubitului tău să fie la fel ca a ta!”.
Top și-a învins teama, apoi s-a întors să le spună subordonaților săi.
Top: “Băieți, loviți-l pe nenorocitul ăla.”
Rain nu se temea, continuând să se uite cu ochi reci la persoana care dădea ordinul, precum și la toți ceilalți.
Top: “Haideți, grăbiți-vă!” Frica l-a făcut pe Top să țipe, iar în acest moment….
Chai: “Cred că e de ajuns.”
Înainte să se întâmple altceva, o voce rece a răsunat din fața camerei. Până când toți s-au întors și s-au uitat frenetic și l-au văzut pe Khun Pakin și pe oamenii lui Khun Pakin.
Un bărbat în costum negru care se holba la Top, nu-și ascundea privirea crudă și nemiloasă. Persoana de care Rain se temea de la prima întâlnire… P’Chai…
Noul venit a venit cu doar doi tovarăși care erau de două ori mai mari decât cei ai lui Top, dar nimeni din clădire nu a îndrăznit să se miște pentru că unul din subalternii lui Chai îl ținea de mână pe cel care păzea intrarea, iar celălalt subaltern ținea în mână temutul obiect negru.*
(T/N: o armă)
Văzând situația nefavorabilă, prietenul lui Top care făcea fotografia a făcut ochii mari și s-a întors să plece. Nu a putut ieși pe ușa din spate, tot corpul său a fost aruncat înapoi în cameră de către… Saifah.
Saifah: “Am întârziat?” Saifah s-a întors să-l întrebe pe fratele său geamăn, care nu mai avea putere să riposteze.
Phayu: “E mai bine dacă nu ai fi venit”.
Da, când Phayu era pe punctul de a ieși din casă, deodată a văzut pe cineva pândind în afara gardului. Și tot ce a făcut a fost să întoarcă ecranul spre geamănul său pentru a-i arăta adresa care îi fusese trimisă, chiar în timp ce țipau unul la celălalt.
În cele din urmă, ajutoarele au venit.
