Enigma lui Omega- Capitolul 47

Enigma lui Omega – Capitolul 47

De îndată ce intră în dormitor, părul lui Shen Tai se ridică. Totul aici fusese restaurat la starea inițială. Nu existau urme ale pagubelor cauzate atunci când Huo Moyu și el însuși își petrecuseră perioada vulnerabilă aici. Dar acele amintiri erau încă vii în mintea lui, iar acele sunete erau violente sau poftitoare, dulci, sau dureroase. Fragmente de scene îi năvăliră în minte în momentul în care păși în acea cameră.

Era plină de miros de feromoni de abanos, amintindu-i multe lucruri pe care se străduise să le uite.

Părea că toate emoțiile dintre el și Huo Moyu se revărsau în acest dormitor. El plânsese, râsese, țipase, explicase și fusese învinuit. Dacă într-adevăr fusese vreodată cu Huo Moyu, încurcarea cu el fusese cea mai mare pată din viața sa. Această cameră era cea în care suferise cel mai mult, locul în care credea că nu va mai pune piciorul în această viață, iar acum părea să fie prins în capcană aici.

Huo Moyu observă rigiditatea lui Shen Tai și, în mod natural, își aminti și el clar acele amintiri bune și rele. El spuse încet:

– Dacă nu vrei să trăim în această cameră, o vom schimba, dar tot trebuie să trăiești cu mine. Vom trăi împreună.

Shen Tai își retrase mâna, nedorind să-și dezvăluie frica.

Huo Moyu îl strânse în brațe și îi depuse câteva sărutări blânde pe frunte.

– Ascultă-mă, A-Tai. Îmi doresc foarte mult să fac sex cu tine și mă gândesc la asta în fiecare zi, când sunt cu tine, când mă despart de tine, când sunt la companie, dar eu nu vreau să te forțez. Vreau să ai cea mai bună experiență, la fel ca înainte, poți să o accepți?

Shen Tai rămase tăcut.

Huo Moyu îi ridică bărbia și-i sărută buzele delicat, dar cu un dor puternic.

– A-Tai, chiar mi-e dor de tine. Ție nu ți-e dor de mine?

Inima lui Shen Tai tremura. Se îndrăgostise profund de blândețea lui Huo Moyu, care nu avea căldură și nu putuse să se mai desprindă. Abia când văzuse adevărata față a acestei persoane își dăduse seama ce latură infamă avea Huo Moyu. El reușise să-i atingă sufletul  și să-l facă să depindă de el, iar apoi când devenise inutil sau dăunător, îl aruncase ca pe o bucată de șifon murdară.

Povestea lui se întâmplase să fie așa. un proces treptat, așa că trecuse prin toate etapele. Huo Moyu fusese politicos și distant cu el la început, apoi îl răsfățase și-l răsplătise ca pe un animal de companie și, în cele din urmă, devenise nemilos îi tratase pe el și pe copilul din burtă ca pe niște răufăcători, interzicându-le să părăsească locul.

Acum devenise din nou „util” lui Huo Moyu, chiar dacă voia doar să facă sex cu el. Însă nu avea să mai fie derutat niciodată de „blândețea” lui Huo Moyu, pentru că văzuse că acea cruzime sângeroasă din spatele ei putea răbufni în orice clipă.

– Mi-e foarte dor de tine și îmi place foarte mult de tine.

 Huo Moyu mângâie părul moale al lui Shen Tai.

 – Acum că te-ai întors, să o luăm de la capăt.

Shen Tai era scufundat în brațele lui Huo Moyu, dar tot corpul lui era rece. Își dădu brusc seama că, după ce experimentase atât de multe torturi dureroase de la omul pe care îl iubise profund cândva, cea mai mare emoție a lui față de Huo Moyu nu era ura, ci frica.

Era frica de a fi neajutorat și incapabil să reziste când se confrunta cu Huo Moyu. Era frica de a fi suprimat din toate punctele de vedere, și de a fi acoperit de vânătăile sărutărilor  dacă Moyu se va apropia. Și știa că nu avea cum să scape de teribila combinație dintre dragostea lui sfâșietoare și ura de neuitat a fricii.

Îi era frică de Huo Moyu, mai ales când Moyu îl trata bine.

………………………………………………………………….

Când Huo Moyu ieși din baie, îl văzu pe Shen Tai stând nemișcat la capătul patului, privind covorul fără țintă, de parcă ar fi așteptat să fie torturat.

Huo Moyu se simți brusc trist în inima lui. Se apropie și se așeză ușor lângă Shen Tai. Putea simți clar că trupul lui Shen Tai se înțepenise.

— A-Tai.

Shen Tai își lăsă capul în jos și fiecare celulă din corpul lui striga să scape, să fugă de acolo pentru că, după ce făcuse baie, Huo Moyu își scosese autocolantul de pe ceafă. Corpul spălat de apa fierbinte respira un flux de sânge  nebunesc. Informațiile despre lemnul negru de abanos se revărsau direct în fiecare dintre nervii lui, iar părul lui era deja impregnat de amețitorul parfum al lui Huo Moyu, ceafa lui cu marca ștearsă de pe glandă zvâcnea dureros. Chiar dacă ei doi se atingeau doar cu un petec de îmbrăcăminte acum, el simțea din toată ființa lui că era deja înconjurat de acel Enigma pe care îl crezuse al lui.

Huo Moyu spusese că nu-l va „forța”, dar această propoziție în sine era un paradox, atâta timp cât Huo Moyu elibera feromoni, el, umilul Omega nu va putea rezista cu adevărat.

– A-Tai, este timpul să te odihnești.

 Huo Moyu întinse mâna și mângâie cu finețe părul lui Shen Tai.

Cu toate acestea, Shen Tai se simți ca și cum ar fi fost lovit de fulger. Se ridică și făcu câțiva pași în spate.

Inima lui Huo Moyu fu sfâșiată, iar atitudinea lui Shen Tai de a-l evita ca și cum ar fi fost un șarpe sau un scorpion îl șocă foarte mult. Simți cum stima de sine îi cădea la picioare. Încă de când era copil, nu putuse număra câți oameni își arătaseră acest sentiment față de el. Dar ca Omega lui să facă asta? Strânse din dinți și spuse:

— Ți-e frică de mine?

Buzele lui Shen Tai tremurau ușor și el stătea acolo…ca un miel dus la tăiere.

– Am spus că nu te voi forța, de ce ți-e frică de mine?

 Huo Moyu era supărat și trist. Cum putea Omega lui care părea atât de vulnerabil să fie la fel de greu de străbătut ca Zidul chinezesc?

Shen Tai deschise gura, dar nu știu ce să spună.

Huo Moyu inspiră adânc, se calmă și întinse mâna către Shen Tai:

 – Vino aici.

Ochii lui Shen Tai căzură pe mâna lui Huo Moyu și continuă să rămână nemișcat.

-Vino aici.

 Tonul lui Huo Moyu crescu și era evident amestecat cu furie.

Shen Tai se apropie încet. Se simțea ca un animal de companie. Dacă nu atingea ascultător cu laba când Huo Moyu dădea instrucțiuni, avea să fie bătut în secunda următoare.

Tremurând, își puse mâna în palma lui Huo Moyu.

Acesta îl prinse de mână și îl târî pe pat.

Shen Tai scoase un strigăt scăzut. Se luptă de câteva ori instinctiv, dar își dădu seama repede de situația în care se afla și tăcu. Corpul greu al lui Huo Moyu se apăsă contra pieptului lui, iar aerul din plămâni îi era sugrumat de ceva invizibil. Nu se mai putea mișca și nici măcar nu mai îndrăznea să respire tare.

Huo Moyu îl sărută cu blândețe pe frunte și întrebă cu voce joasă:

 – De ce ți-e frică de mine?

Această întrebare era cu adevărat ridicolă, Shen Tai nu știa cum să răspundă și nici nu voia să răspundă. Dacă trebuia să vorbească, voia doar să întrebe : „Nu știi?”.

Sărutările lui Huo Moyu căzură din nou pe pleoape, pe vârful nasului și pe buzele lui Shen Tai și continuă să întrebe duios ca murmurul șoaptelor unui iubit către iubita lui:

– De ce ți-e frică de mine?

 Se părea că nu putea accepta că Shen Tai nu-i dă un răspuns.

Shen Tai își întoarse privirea.

Huo Moyu îi mângâie obrajii, își lipi fața de-a lungul buzelor moi și spuse solemn:

– Cine crezi că sunt eu? Ce-ți voi face? Când eu, Huo Moyu, am forțat pe cineva în viața mea?

Întotdeauna respinsese oamenii care aveau intenții față de el. Îi respinsese unul după altul, iar Shen Tai era singurul Omega după care tânjise și tânjea atât de mult. De ce nu-l putea evita?

Shen Tai șopti:

 – Pot merge în camera de oaspeți…

— Nu, spuse categoric Huo Moyu.

Shen Tai își mușcă ușor buza inferioară. Sub ochii lui întredeschiși erau ascunse mii de gânduri, dar nu voia să-i dezvăluie niciunul lui Huo Moyu.

– Am spus că vom fi bine împreună. Am spus că voi avea grijă de tine și de Qiu Qiu. Totul este adevărat. De ce nu mă crezi? De ce te păzești atât de mult de mine?

 Huo Moyu nu putea descrie durerea din inima lui care nu avea unde să se scurgă pentru a-l liniști. Shen Tai era clar în brațele lui, clar ținut ferm lângă el, dar nu avea nici un sentiment de control. În orice moment de neatenție, Shen Tai va fugi departe și mai hotărât.

– Ai ceea ce vrei, spuse Shen Tai cu tristețe.

 Nu știa de ce era nemulțumit Huo Moyu. Orice voise acest Enigma îl obținuse, chiar și pe copilul pe care nu-l dorise și cu care el, Shen Tai, trecuse prin nenumărate greutăți. Huo Moyu reapăruse și-l readusese aici cu ușurință, smulgându-l de la locul lui cu câteva amenințări. Un astfel de om tot nu era mulțumit.

– Te vreau.

Huo Moyu simți brusc indiferența și rezistența lui Shen Tai și asta îi  străpunse inima de parcă ar fi fost rănit de un cuțit.

Shen Tai tăcu o clipă, apoi murmură și repetă:

 – Ai ceea ce îți dorești.

Huo Moyu lovi patul moale cu un pumn greu, cruzimea și ferocitatea din ochi îi fulgerară pe față, iar dorințele și sentimentele înăbușite de multă vreme îi răsăriră în minte. Avea capacitatea de a-l domina în pat pe  principiul jefuirii, dar când văzu expresia lui Shen Tai de copil terorizat cu ochii închiși, inima i se înmuie. Îl ținu strâns pe Shen Tai în brațe și-și îngropă fața în gâtul cald respirând parfumul slab de epiphyllum. Vocea lui sună a jale.

 – A-Tai, nu-ți fie frică de mine.

 Făcu o pauză și apoi continuă:

– Jur…jur că  nu voi mai folosi niciodată supresiunea feromonilor asupra ta.

Shen Tai deschise ochii și se uită în gol la candelabrul de pe tavan, ochii lui devenind treptat umezi.

Cei doi erau lipiți unul de altul și erau întinși pe același pat, dar inimile lor păreau despărțite de munți și de mări.

Shen Tai nu știu când adormise. Nu îndrăznise să se miște în brațele lui Huo Moyu.

Acesta se trezise aproape în același timp cu Shen Tai, ca un lup care pândește, temându-se că prada lui va scăpa în timp ce nu era atent. Simțea durere și amorțeală în brațe, dar îl îmbrățișă strâns, bucurându-se de căldura și de stabilitatea pe care le lăsase cu forța în urmă. Închise ochii și plănui să continue să doarmă.

Shen Tai își menținea în continuare poziția inițială și nu putea să se miște, dar nu mai voia să stea întins.

– Dormi un pic mai mult și voi dormi și eu cu tine până la prânz.

 Vocea lui Huo Moyu era leneșă și melodioasă și spuse aproape de urechea lui Shen Tai:

– Nu trebuie să te mai trezești noaptea pentru a avea grijă de Qiu Qiu. Trebuie să dormi mai bine.

— Mă duc să-l văd.

– Este în mâini bune. Ai nevoie de mai multă odihnă.

Huo Moyu îi sărută urechea.

Shen Tai se gândi puțin și vru să ia telefonul mobil de lângă patul lui, putea vedea camera de supraveghere a pătuțului lui Qiu Qiu pe ecran.

Huo Moyu îl prinse de braț și spuse:

– Fii bun.

Inima lui Shen Tai bătea nebunește. Își ajustă în liniște postura și-și micșoră corpul, dar mâna lui Huo Moyu era pe talie, iar corpurile lor erau în mare contact.

În acel moment, se auzi o bătaie bruscă în ușa dormitorului.

Huo Moyu se încruntă. Viața lui de zi cu zi era relativ obișnuită și nu avea nevoie de nimeni să-l trezească. Aceasta fusese prima noapte pe care ei doi o petrecuseră împreună de când Shen Tai se întorsese la el. Cine putea fi atât de miop?

– Ce se întâmplă? spuse Huo Moyu nemulțumit.

Vocea lui Heng Shu se auzi în afara ușii:

– Stăpâne, domnul tată și soția lui sunt aici, te rog să te trezești repede.

Shen Tai se ridică în capul oaselor încruntat și arătând puțin solemn.

Oricum Huo Moyu ar fi fost descoperit de Huo Shen mai devreme sau mai târziu. Acum va ști că i-a adus în casă pe el și pe Qiu Qiu. Deși nu fusese din propria sa voință, era ușor să-și imagineze cine va fi judecat și umilit de Huo Shen.

Evident, Huo Moyu înțelesese și el asta.

 – Te duci să stai cu Qiu Qiu, nu trebuie să cobori.

Shen Tai nu numai că voia să-l vadă pe Qiu Qiu în acel moment, ci voia și să-l ia să evadeze de aici. Huo Shen venise special până aici, așa că trebuie să fi știut despre existența copilului și dorea ca Qiu Qiu să stea departe de familia Huo. Huo Moyu considera drepturile de custodie ale lui Qiu Qiu ca pe o bucată de aur în mână și decidea dacă să o folosească sau nu, în funcție de „performanța” lui.

Huo Moyu văzu îngrijorarea lui Shen Tai. Îl prinse de umeri, îl  trase aproape de el, îl ținu în brațe și-l sărută cu blândețe și cu afecțiune.

 – Nu-ți face griji.

Shen Tai aruncă o privire în tăcere către Huo Moyu, se ridică din pat și plecă.

……………………………………………………

Când intră în camera de oaspeți, bona îl hrănea pe Qiu Qiu. Acesta ținea sticla între cele două mâini mici. Inițial, era foarte concentrat să mănânce, dar de îndată ce Shen Tai intră, cei doi ochi mari se întoarseră spre el în același timp, și scoase biberonul afară, împingând sticla cu ambele mâini. Până și cele două picioare mici bătură în aer.

Nervii lui Shen Tai fuseseră încordați toată noaptea, dar se relaxă în momentul în care îl văzu pe Qiu Qiu. Zâmbi neputincios:

– Vreau să-l hrănesc.

Dădaca zâmbi și ea:

 – Nu știe încă să vorbească, dar e foarte deștept.

Shen Tai îl luă pe Qiu Qiu și sticla de la dădacă, se așeză cu  spatele lipit de dosul canapelei și puse biberonul înapoi în gura lui Qiu Qiu.

Shen Tai o întrebă pe dădacă despre noaptea trecută. Aceasta fusese prima noapte de când îl născuse pe Qiu Qiu că dormiseră separat. Știa că trebuie să-l lase pe Qiu Qiu să-și reducă dependența față de el pas cu pas, altfel nu va putea face nimic, dar când a venit timpul să „renunțe”, se simțise reticent. Dacă Huo Moyu nu l-ar fi ținut în brațe aseară, ar fi venit să-l vadă cu mult timp în urmă.

– A plâns jumătate de noapte.

Bona continuă cu un zâmbet ironic:

 – Vedeți că ochii lui sunt încă puțin umflați. Trebuie să fie prima dată când stă peste noapte fără d-voastră. Acest lucru este normal. Fiecare copil trebuie să se adapteze. Încet, încet, va fi bine în câteva zile.

Shen Tai atinse ușor pleoapele moi și roz ale lui Qiu Qiu, imaginându-și cât de trist fusese Qiu Qiu când se trezise în mijlocul nopții și nu-l văzuse, dar așa cum spunea bona, copilul trebuie să se adapteze.

– I-ai dat lucruri de ale mele pentru ca el să le miroasă?

— Da, funcționează.

– De asemenea, poți pulveriza o parte din parfum din sticla transparentă. Acesta este feromonul Alfa care îi place.

Dădaca părea stânjenită.

Shen Tai îi înțelese preocupările.

– Nu-ți face griji, dacă Huo Xiansheng miroase, voi spune că l-am pulverizat eu. Cel mai important lucru este să-l potolești pe Qiu Qiu, nu crezi?

Dădaca zâmbi scuzându-se.

– Bine.

 Se uită la oră și spuse:

 – Shen Xiansheng, voi schimba turele cu cealaltă dădacă din tura de zi. Dacă aveți ceva de făcut, spuneți sau sunați.

— E în regulă, ai stat trează toată noaptea, du-te la culcare.

Dădaca își împachetă lucrurile și era pe cale să plece când intră cineva, dar nu era dădaca din tura de zi, ci doamna Huo.

Shen Tai se uită la doamna Huo și forță un zâmbet.

Dădaca închise ușa cu înțelepciune și plecă. Ochii doamnei Huo se mutară de pe fața lui Shen Tai pe cea a lui  Qiu Qiu, iar apoi se  apropie și îi făcu semn lui Shen Tai cu ochi dornici că vrea să preia controlul.

Shen Tai spuse încet:

-Stai o clipă, mănâncă fericit acum și nu-i va da drumul. Mi-e teamă să nu se înece.

Doamna Huo se așeză deoparte și se uită la Qiu Qiu cu o dragoste infinită și cu tandrețe în ochi.

– Cum nu l-am văzut de câteva săptămâni, pare că a crescut puțin.

– L-am cântărit ieri și e într-adevăr cu 200 de grame mai greu.

 Shen Tai se uită la ușă. Nu era sigur dacă doamna Huo era singură acolo.

Doamna Huo înțelese.

 – Am venit aici singură. Cearta de jos dintre tată și fiu mi-a dat o durere de cap.

…

-Tatăl lui vrea să-l vadă pe Qiu Qiu. Cred că ar fi mai bine dacă vin să-l duc eu.

Fața lui Shen Tai se schimbă ușor.

 – Qiu Qiu va plânge cu siguranță. Nu-i place să fie aproape de Alfa necunoscuți și chiar îi respinge…

 Doamna Huo, înțelese și îndură în continuare cuvintele lui Shen Tai…Qiu Qiu îl respingea încă pe Huo Moyu.

– Știu, dar trebuie să-l vadă pe Qiu Qiu. Cred că ar fi mai bine pentru el să-l vadă pe copil singur decât să vă vadă pe voi doi. Dacă Qiu Qiu îți va simți tensiunea și disconfortul, se va simți inconfortabil și va plânge.

Shen Tai ezită. Era imposibil pentru el să o refuze pe  doamna Huo. Aceasta avea dreptate…într-adevăr, dacă lui îi era frică, și lui Qiu Qiu îi va fi frică.