Enigma lui Omega – Romanul Capitolul 68

Enigma lui Omega – Romanul Capitolul 68

Shen Tai rămase uluit și se uită la bucata de bandă medicală de pe spatele gâtului lui  Moyu, care era mai mare decât un autocolant obișnuit cu feromoni.

Hu Moyu își înclină încet capul pe umărul lui Shen Tai și-și frecă gâtul.

 – Doar ca să vezi.

Shen Tai fu mișcat de această mișcare care arăta ca o bestie ce invita animalele de companie. Inima lui Moyu se înmuie imediat. Carnea fragedă de culoare roz care ieșea la iveală prezenta urme de copci și fuseseră necesare șase pentru acea cicatrice. Își întinse mâna și o mângâie ușor , nu știu dacă era o iluzie.

– Chiar doream să te întreb ceva, dar nu îndrăzneam.

 Hu Moyu îmbrățișă talia lui Shen Tai.

Shen Tai tăcu.

– De fiecare dată când mă gândesc la noaptea aceea, când mă logodeam și tu erai pe masa de operație, trebuie să fi fost foarte speriat, trebuie să te fi durut și cred că m-ai urât…

 Hu Moyu își închise brațele și îl îmbrățișă strâns pe bărbatul subțire, îi cuprinse talia și spuse cu o voce tremurândă:

– Înțeleg de ce nu mă ierți. Nici măcar eu nu mă pot ierta.

– Chiar nu te pot ierta pentru această chestiune.

 Shen Tai șopti:

– Și cel mai de neiertat este că ai folosit suprimarea feromonilor asupra mea și m-ai forțat să-l ucid pe Qiu Qiu.

— Îmi pare rău, murmură Hu Moyu, cu inima plină de rușine și regret.

Shen Tai oftă încet.

– Dar… Qiu Qiu crește zi de zi. Ne va duce în viitor. Nu mai pot trăi în trecut.

– Sunt inclus în acel viitor pe care ți-l imaginezi?

Hu Moyu ridică întrebător capul și se uită atent la Shen Tai.

Shen Tai se uită la Hu Moyu, privindu-l direct în cristalinul profund și emoțional. Pentru prima dată îndrăznea să privească direct dragostea conținută în el și, în același timp, îndrăznea și să privească direct în propria sa inimă. Nu era că voia să-l părăsească pe Hu Moyu. De fapt, fusese pregătit de nenumărate ori să n-o mai vadă pe această persoană în viața lui. Petrecuse nenumărate nopți convingându-se mereu că durerea era o parte indispensabilă a vieții. Cu toate acestea, el fusese pregătit de nenumărate ori. Se gândise din nou și din nou că ar fi grozav dacă și Hu Moyu ar putea să-l iubească cu timiditate, cu supărare și cu disperare, așa că nu putea decât să-și pună toată inima în iubirea acestuia de acum. Fusese mult timp îngropat sub amintirile urâte. Cu toate acestea, sentimentele fuseseră ca o sămânță, chiar dacă este presată sub un bolovan uriaș, găsise un spațiu pentru a încolți.

De emoție, aerul îi lipsi dintr-o dată. Putu doar să dea din cap afirmativ.

Respirația lui Hu Moyu deveni rapidă și prinse entuziasmat umerii lui Shen Tai.

– Aceasta este cea mai bună veste pe care am auzit-o într-un an. A-Tai, te voi lăsa să vezi cea mai bună parte a mea în viitor.

Shen Tai trase aer în piept.

 – Atunci fă-o mai întâi și nu mai face niște… lucruri private în companie.

– Bine, te voi asculta.

 Hu Moyu spuse fericit:

– Orice mi-ai cere, te voi asculta.

Shen Tai tăcu câteva secunde.

– Nu vreau să mă marchezi.

Hu Moyu tresări pentru o clipă și deodată simți ca și cum cineva i-ar fi turnat o găleată cu apă rece pe cap.

 Se încruntă adânc.

 – De ce?

– Nu vreau să experimentez din nou sentimentul că te pierd și nu vreau să…

 Shen Tai clătină din cap, nu voia să-și mai asume riscuri.

Hu Moyu își lăsă încet capul, iar durerea surdă de nedescris începu să se simtă din nou în inima lui. El zâmbi cu amărăciune și nu știa dacă îi spunea lui Shen Tai să îl asculte sau să-i spună:

 Nu mă vei pierde. Nu te aștepta să vină această zi .

Înainte de a-l întâlni pe Shen Tai, el practicase cu fermitate principiul „nu da niciodată o marcă în această viață”, care era și cea mai mare insistență a majorității Enigma. Cu toate acestea, acum, el voia să-l marcheze pe Omega pe care îl iubea nebunește, iar acesta nu voia și-l respingea încă o dată, din nou și din nou.

– Ascultă-mă.

 Shen Tai spuse încet:

– Poate crezi că un Alfa care marchează un Omega este scopul final și cea mai înaltă formă de relație. Cu toate acestea, marca poate fi spălată și relația poate fi încheiată. Pentru mine, o marcă este o promisiune pe care o dăm unul altuia după ce avem o conexiune spirituală decât mai degrabă o legătură cu forța printr-o conexiune fizică.

O urmă de surpriză apăru în ochii lui Hu Moyu și aceste cuvinte îi afectară din nou mintea.

Emoțiile lui Hu Moyu se calmară încet, Shen Tai avea o abilitate magică care putea să-i liniștească iritabilitatea sufletului. Atinse obrazul lui Shen Tai și zâmbi încet.

 – Înțeleg. Tot timpul, ceea ce ai vrut să exprimi este același lucru cu ceea ce mi-a spus mama mea. Dragostea este mai importantă decât marca.

Shen Tai dădu din cap.

– Așa că voi aștepta până când vei fi dispus să crezi în mine, dispus să fii marcat de mine și dornic să fii Omega meu…și…

 Hu Moyu se aplecă și-l sărută pe Shen Tai pe frunte.

– …soția mea.

……………………………………………………………………

Când Shen Tai plecă de la serviciu, nu fu surprins să-l vadă pe Hu Moyu apărând la timp în afara biroului său.

Shen Tai își strânse lucrurile, își aruncă rucsacul în spate și se apropie:

 – Nu am fost de acord…

– Să te iau după plecarea de la serviciu nu este o chestiune prea personală, nu-i așa?

 Hu Moyu spuse calm:

 – Și iubiții obișnuiți și cuplurile sunt așa, nu?

– Tu ești șeful companiei, cum poate fi la fel ?

– Șeful este și el o ființă umană și trebuie să se îndrăgostească, să se căsătorească și să aibă copii.

 Hu Moyu luă mâna lui Shen Tai și îi luă rucsacul în același timp.

 – Amândoi suntem atât de ocupați la muncă și nu ne putem lua liber după. Dacă nu încercăm să avem mai mult timp liber împreună, când te vei căsători cu mine?

– Îl țin eu.

 Shen Tai văzu cum Hu Moyu purta rucsacul negru pe care îl folosea de mulți ani în mână și îl „asorta” cu costumul scump, făcut la comandă.

– Este în regulă.

 Hu Moyu spuse zâmbind.

– Dacă aș fi știut că vei folosi atâția ani această geantă oferită de companie, aș fi ales una mai bună.

Shen Tai întinse mâna.

 – Dă-mi-o, nu ți se potrivește deloc.

– Vino cu mine.

 Hu Moyu îl luă de mână și plecară.

Shen Tai încă nu se putea adapta să fie atât de aproape de Hu Moyu în public. Pășind pe pământul unde fiecare țiglă aparținea familiei Huo, simțise întotdeauna că făcuse ceva greșit.

Cei doi ieșiră din institutul de cercetare. Shen Tai văzu mașina lui Hu Moyu parcată pe marginea drumului și spuse:

 – Du-te tu acasă cu mașina. Eu vreau să mă întorc pe jos. Va dura doar cincisprezece minute. Fac mișcare în fiecare zi.

– Bine.

 Hu Moyu se uită la Lao Wu care coborâse din mașină și îi strigă:

– Întoarce-te primul, voi merge acasă pe jos cu el.

“…”

Hu Moyu se uită la Shen Tai cu un zâmbet.

– Hai să mergem acasă împreună.

Cei doi doar se ținură de mână și merseră spre apartament. Acesta este un drum obișnuit, cu trafic în stânga și magazine în dreapta. Se putea vedea apusul dintre clădirile înalte, ocazional. Unii oameni fură uimiți de aspectul lui Hu Moyu și își opriră ochii pentru un moment sau două, dar în afara domeniului de aplicare al companiei, majoritatea oamenilor nu le acordară atenție ca niște străini. Erau doar un cuplu care se ținea de mână și plecau acasă de la muncă împreună, nu erau diferiți de mii de alte ființe vii.

Când trecură pe lângă supermarket, Shen Tai vru să intre și să cumpere ceva.

– De ce ai nevoie? Spune-i unchiului Heng și el va trimite pe cineva să-l livreze.

– Cumpăr doar niște legume proaspete și necesitățile zilnice.

 Shen Tai spuse neputincios:

 -Tinere stăpân, trebuie să mobilizezi o forță atât de mare pentru un lucru atât de mic?

Hu Moyu spuse zâmbind:

– Faci mișto de mine, vreau doar ca viața ta să fie mai comodă.

– Viața mea acum este foarte convenabilă. Am pe cineva care să aibă grijă de copilul meu. Locuiesc aproape de companie. Am pe cineva care să pregătească mesele când merg acasă. Cred că deja e foarte bine.

Shen Tai se uită la Hu Moyu și spuse:

 – Nu trebuie să-mi dai bani în plus.

— Depinde de tine, merg cu tine.

Shen Tai intră în supermarket și conform listei pe care o făcuse dimineața, voia să cumpere niște legume și carne, precum și un pachet de zahăr și o sticlă de lichid de curățare a toaletei. Cei doi împinseră căruciorul printre rafturi, căutând produsele de care aveau nevoie. Hu Moyu se comporta de parcă ar fi fost prima dată când vizita supermarketul. Tot ce vedea era nou pentru el și lua la întâmplare niște lucruri inexplicabile punându-le în cărucior.

– De ce ai cumpărat asta? Acest cap de mop nu se potrivește cu mopul de acasă.

-Oh, am crezut că este o cârpă.

 Hu Moyu luă un obiect cu aspect ciudat.

 – Ce este asta?

– Mop inteligent.

 Shen Tai nu se putu abține să râdă.

 – Nu ai deloc experiență de viață? Ai fost vreodată la un supermarket?

– Veneam aici când eram mic.

– Ce zici de când erai la studii? Nu trebuia să ai grijă de tine când erai în străinătate?

– Ayi Lan a adus câțiva oameni care să mă însoțească la studii.

 Hu Moyu își deschise brațele.

 – Trebuia să-mi petrec timpul studiind și socializând. Am terminat cursurile de șase ani, licența și masterul în doi ani și jumătate.

Shen Tai se uită la Hu Moyu cu o privire neîncrezătoare.

– Acest lucru este normal, toți Enigma sunt așa.

Hu Moyu spuse în mod firesc:

– Timpul limitat ar trebui să fie alocat lucrurilor mai importante.

Shen Tai îi aruncă o privire piezișă.

Cumpărăturile fură împachetate în două pungi de plastic, iar cei doi purtau câte una în fiecare mână. Hu Moyu insistă să țină mâna lui Shen Tai.

Când se apropiară de partea de sud a comunității, Shen Tai intră într-o florărie din Dishang și alese câteva buchete de flori. Proprietarul magazinului de flori era o fată Omega tânără și drăguță, care era deja foarte familiară cu Shen Tai. Când îl văzu pe Hu Moyu, ea îi oferi un ghiveci cu mentă pentru că era prima dată când îl văzuse.

Cei doi intrară în casă cu toate cele patru mâini ocupate și transpirați.

Bona fu foarte surprinsă să-i vadă și alergă să le ia cumpărăturile.

 – Unde este Xiao Wu? De ce nu te-a ajutat să-l iei?

– Ne-am întors de la o plimbare.

 Hu Moyu se gândise că nu i-ar plăcea să facă aceste lucruri aparent lipsite de sens.  Dar când fuseseră împreună la cumpărarea de legume și flori , până la plecarea împreună acasă, în doar câteva zeci de minute ,experiența obișnuită îi dăduse o căldură de nedescris.

După ce intrase în casă, Shen Tai alergase imediat și luase copilul, sărutându-l. Apoi se întorsese cu copilul în brațe, îi apucase mânuța, arătase în direcția lui și cel mic râsese spre el în același timp. În acel moment, sentimentul de abundență, de plenitudine și de mândrie era mai bun decât orice realizare pe care o obținuse vreodată.

Pentru prima dată în viața sa, își dădea seama atât de clar de satisfacția pe care o putea obține în afară de „câștig”. Nu putea descrie ceea ce câștigase de la Shen Tai. În termeni seculari pentru a folosi limbajul pentru a-l descrie, era probabil – fericirea absolută.

Hu Moyu îl îmbrățișă pe Qiu Qiu și alergă în bucătărie să-i privească gătind, dar Shen Tai îl dădu afară pe motiv că „copiii nu pot mirosi fumul de ulei”.

În timpul mesei, Shen Tai și bona discutară despre cum Qiu Qiu avusese o erupție cutanată în jurul gurii și cum ar trebui să aibă grijă de ea. Hu Moyu își verifică în secret telefonul mobil și participă activ la discuție.

După ce mâncară, Shen Tai îl puse pe Qiu Qiu pe covorașul de lângă fereastră învățându-l să se târască. Hu Moyu stătea lângă Shen Tai.

– A-Tai, afară plouă.

 Hu Moyu se uită la grămada de picături de apă de pe ferestrele nou înlocuite de la podea până la tavan.

– Da. Și ce dacă plouă? întrebă Shen Tai.

– Plouă. Nu pot să merg acasă. Voi rămâne aici în seara asta.

Atenția lui Shen Tai era încă pe Qiu Qiu și abia când își dădu seama de cuvintele lui Moyu scoase un  „Ce?”

– Ei bine, putem merge la lucru împreună mâine dimineață, spuse fericit Hu Moyu.

Shen Tai reacționă în cele din urmă și se încruntă.

 – Roagă-l pe Lao Wu să te ia. Așa nu te vei uda.

— S-a dus acasă devreme.

— Nu căuta scuze.

– Ba o să găsesc o scuză.

Hu Moyu arătă pe fereastră.

 – Ploaia este o scuză atât de bună.

— Nu fi necinstit!

Hu Moyu puse brațele pe umerii lui Shen Tai și îl imploră.

 – Lasă-mă doar să locuiesc în seara asta. N-am mai stat niciodată aici. Dorm în camera de oaspeți.

— Nu, du-te acasă.

— Aceasta este casa mea.

Shen Tai se uită la Hu Moyu.

– Serios, dorm în camera de oaspeți și promit că nu te voi deranja.

 Hu Moyu clipi.

– Am lucrurile de-ale mele aici, nu trebuie să-ți faci griji pentru nimic, doar nu mă alunga.

Se auziră tunete și fulgere la momentul potrivit în afara ferestrei, iar ploaia deveni mai puternică.

Shen Tai se simți puțin nervos:

– Dormi în camera de oaspeți, să te ții de cuvânt.

– Mă țin de cuvânt.

 Hu Moyu bătu ușor pe fundul lui Qiu Qiu.

 – Fiul nostru va depune mărturie.

Când plecă la culcare, Shen Tai încuie ușa. Deși simțea că Hu Moyu nu va pătrunde în miezul nopții, tot avea nevoie de un strat suplimentar de protecție psihologică.

De fapt, își dorea să facă sex, sărutul acela de la prânz  îi stârnise dorința de mult înăbușită în trup, dar era îngrijorat că Hu Moyu va profita de ocazie pentru a-l marca. Chiar dacă nu ar fi intenționat, când excitația era puternică, el nu se putea controla deloc și putea implora în mod activ să fie marcat. Nu își putea asuma riscul.

Erau prea multe răni în inima lui care erau greu de vindecat. Deși acceptase abordarea lui Hu Moyu, tot nu putea uita durerea și disperarea pe care le experimentase când fusese abandonat. Dar din moment ce alesese viitorul, trebuia să ia inițiativa de a-și elibera inima . Trebuia să aibă confirmarea că văzuse cu adevărat o schimbarea în Hu Moyu și că-l va accepta. Pentru un viitor mai bun, trebuia să îndrăznească să-și înfrunte dragostea pentru persoana care îi provocase odată cel mai profund rău.

A doua zi, când Shen Tai se trezi, Hu Moyu se ridicase deja cu un pas înaintea lui, stătea la locul lui obișnuit și îl hrănea pe Qiu Qiu.

— De ce te-ai trezit atât de devreme?

 Shen Tai se duse și-l sărută pe Qiu Qiu.

– A plâns toată noaptea. E foarte obosit și a fost obositor.

Hu Moyu îl sărută pe Shen Tai.

 – Ai experimentat atât de mult acest tip de oboseală și eram obligat să o fac.

– Acum doarme liniștit de cele mai multe ori. Obișnuia să plângă noaptea pentru că…

Shen Tai făcu o pauză. În trecut, Qiu Qiu plângea mereu noaptea pentru că îi lipsea un sentiment de securitate pentru că nu avea feromoni de la tatăl său.

Hu Moyu își dădu seama de motiv. Se simți vinovat în inima lui și se uită la Qiu Qiu cu ochi blânzi.

– Tata va fi aici de acum înainte.

Cei doi terminară micul dejun împreună, își luară rămas bun de la Qiu Qiu și plecară la lucru împreună.

– Lao Wu nu a venit să te ia?

 Shen Tai nu văzuse mașina lui Hu Moyu.

– I-am spus să nu vină să mă ia ca să mergem împreună.

Shen Tai simți brusc o durere de cap.

 – Trebuie să lași pe toată lumea să ne vadă?

– Există ceva ce nu ar trebui să-i lăsăm pe alții să vadă?

 Hu Moyu spuse inocent:

 – Suntem într-o relație normală, care este problema?

Shen Tai spuse serios:

– Compania este un loc de muncă, nu un loc unde îți poți arăta iubirea.

– Ne vom căsători mai devreme sau mai târziu, așa că e bine să se obișnuiască dinainte.

 Hu Moyu se uită la Shen Tai cu un zâmbet.

– În plus, este un lucru bun ca toată lumea să știe despre asta.

– Cum îndrăznești să te îndrăgostești când ești atât de îndatorat? spuse Shen Tai, furios.

Hu Moyu chicoti.

 – Deci, ești destinat să mă aștepți.

Shen Tai vru să respingă ideea , dar gândindu-se la momentul în care se întâlniseră pentru prima dată până astăzi, multe lucruri păreau puțin metafizice. Fie că era o soartă bună sau o soartă rea, era întotdeauna soarta.

………………………………………………

Shen Tai primi vești despre rănirea lui You Xinghai. Doctorii deciseseră să-i îndepărteze glanda.

Îndepărtarea glandei nu însemna doar că You Xinghai va deveni o versiune beta, dar și că deteriorarea corpului va fi ireversibilă.

Shen Tai nu se putu abține să nu se simtă mișcat când se gândi că Hu Moyu s-ar fi putut confrunta cu consecințe atât de grave atunci când glanda lui fusese înjunghiată. În acel moment, Hu Moyu ar fi putut cu siguranță să o evite, dar alesese să îndure pentru a-l proteja pe el și pe Qiu Qiu, sau poate pentru a se compensa pe sine. Oricum ar fi, această alegere fusese un mare risc.

Din fericire…din fericire Hu Moyu își revine, iar You Xinghai…

Gândindu-se la You Xinghai și Shen Qin, Shen Tai avu sentimente amestecate în inima lui. Pe baza rănilor lui You Xinghai, sentința lui Shen Qin cu siguranță nu va fi scăzută, avocatul lui Hu Moyu intenționa să folosească boala mintală ca apărare din nou.

Când primiseră vestea, Hu Moyu stătea deja cu Shen Tai de o săptămână – refuza să plece.

Hu Moyu era foarte ocupat. Avea întâlniri interminabile și documente nesfârșite și de multe ori ieșea să socializeze. De asemenea, de multe ori, avea grijă de Qiu Qiu..

Așa că Hu Moyu muncise din greu și-l convinsese, ca un trișor, să se mute aici. El se mutase acolo, pentru a avea grijă de ei, iar mătușa Lan se mută și ea.

După ce vorbise cu avocatul la telefon, Shen Tai tăcu mult timp, iar Hu Moyu rămase cu el.

– Se pare că avocatul este foarte încrezător.

Hu Moyu dădu din cap.

– Am angajat cel mai bun avocat. Evaluarea mentală a lui Shen Qin a fost obținută cu mult timp în urmă. Aceste dovezi sunt foarte favorabile. Avocatul a spus că e 80% sigur că Shen Qin nu va fi trimis la închisoare.

Shen Tai oftă.

 – L-am văzut pe el și pe You Xinghai luptându-se încă de când eram copil și l-am văzut făcând mizerie în viața lui. Odată m-am îndoit de semnificația mărcii, care era cauza isteriei lui.

– Deci am crezut întotdeauna că marcarea nu este răspunsul final într-o relație.

Hu Moyu îmbrățișă umerii lui Shen Tai.

– Ai dreptate, marca nu este răspunsul final. Suntem diferiți de ei. Cea mai profundă legătură dintre noi este inima.

Shen Tai zâmbi și aruncă o privire către Hu Moyu:.

– Chiar crezi, sau spui asta doar pentru a mă convinge?

– Chiar o cred. Obișnuiam să cred că marca este cea mai importantă și, de asemenea, am crezut că atâta timp cât sunt dispus să dau marca, era cea mai mare sinceritate a mea. Dar…

Hu Moyu zâmbi neputincios.

 – Dar tu ai spus că dacă te voi marca, vei elimina glanda.  Aceste cuvinte m-au lovit atât de tare încât nu-ți poți imagina.

El nu-i spusese niciodată lui Shen Tai că se reținuse și fugise într-un loc unde putea să se aerisească în voie. Eliberase cei mai mulți feromoni din viața lui cu riscul de a muri din cauza uzurii excesive.

Shen Tai știuse foarte puțin din ceea ce s-a întâmplat în acea zi. Era într-o fază haotică în acel moment și dorințele îi trecuseră prin corp și prin creier…Nu…ar trebui mai bine spus că mecanismul lui de autoprotecție depășise instinctul nebun de a fi marcat în acel moment, respingând ceea ce un Omega în călduri ar fi dorit cel mai mult.

– Dar abia în ziua aceea am înțeles ce te poate emoționa cu adevărat.

Shen Tai se uită adânc la Hu Moyu.

Hu Moyu își  lăsă capul în jos și se apropie de fața lui Shen Tai, cu vocea joasă și răgușită.

– Dacă mă mai privești așa, voi vrea să te sărut.

Shen Tai deschise gura, de parcă ar fi vrut să spună ceva, dar nu se simți confortabil să vorbească.

Hu Moyu nu-i dădu șansa să vorbească și îi sărută buzele direct, gustând ușor și tandru.

Inima lui Shen Tai fu atinsă, iar el apucă ușor colțul hainelor lui Hu Moyu și răspunse generos.

Hu Moyu se simți un pic excitat. Linse colțurile buzelor lui Shen Tai.

 – A-Tai, feromoni, vreau feromonii tăi.

– Suntem în sufragerie, bine?

 Shen Tai se uită liniștit în jur, temându-se că dădaca și mătușa Lan vor ieși dintr-o dată.

— Atunci hai să mergem în cameră.

Shen Tai deveni imediat alert:

 – Nu, azi e târziu, este timpul să mergem la culcare.

– Dar nu am făcut nicio reabilitare astăzi.

 Hu Moyu îi îmbrățișă talia.

– Doctorul a spus că trebuie să fac reabilitare în fiecare zi, iar tu trebuie să mă ghidezi să eliberez feromonii.

— Asta a spus doctorul sau ce ai spus tu însuți?

— Am mituit doctorul.

 Hu Moyu clipi.

Shen Tai simți foarte mult nevoia să-l lovească.

– Poți să fii mai serios? Cum poți să mă împiedici să bănuiesc că te prefaci bolnav?

Hu Moyu îl îmbrățișă pe Shen Tai, îl mirosi și îl sărută de mai multe ori.

– Ceea ce am spus este adevărat. Am nevoie doar de feromonii tăi în fiecare zi. Numai tu poți să îmi stimulezi glanda, fă-mă să secretez lichid glandular și să eliberez feromonii. Dacă vrei să mă fac bine în curând, doar tu mă poți ajuta.

Shen Tai se uită la Hu Moyu, iar Hu Moyu îl privi calm.

Shen Tai îmbrățișă brusc gâtul lui Hu Moyu, obraz la obraz și, în același timp, eliberă un miros slab de epiphyllum.

Confruntat cu inițiativa bruscă a lui Shen Tai, Hu Moyu rămase înlemnit. El nu se mișcă mult timp, simțind doar aerul blând al feromonilor liniștindu-i încet sufletul și corpul.

Shen Tai atinse ușor cicatricea de pe glanda lui Hu Moyu cu vârful degetelor și spuse încet:

– Fă-te bine curând.

Lui Hu Moyu îi fu dor, în mod inexplicabil. Îmbrățișă strâns talia lui Shen Tai, își îngropă fața adânc în gâtul lui Shen Tai, adulmecând și simțind cum era să fie tratat cu tandrețe de Omega lui.  Simțea o mare adâncă umplută cu fericire.

– Ți-e mai bine? întrebă Shen Tai încet.

– Da.

 Hu Moyu își ajustă ușor glanda.

 – Simți?

– Da.

 Shen Tai închise ochii. Era și el cufundat în frumusețea interacțiunii feromonilor.

– A-Tai, mă simt atât de în largul meu cu tine.

 Hu Moyu se frecă de gâtul lui Shen Tai.

 – Acest sentiment este atât de ciudat. Obișnuiam să cred că doar că studiul și munca sunt interesante și provocatoare, dar acum vreau doar să fiu cu tine. După muncă, vreau mereu doar să mă întorc  acasă. Viața mea se concentrează în jurul tău și a lui  Qiu Qiu.

După ce auzi aceste cuvinte, Shen Tai nu putu să nu fie mișcat:

 – Crezi că asta vrei?

— Da, spuse Hu Moyu fără ezitare.

Asta vreau și eu, a fost întotdeauna ceea ce voiam. Pur și simplu nu am avut curajul să o spun încă, gândi Shen Tai.

– Vreau ca familia noastră să trăiască împreună, asta îmi doresc.

Hu Moyu făcu o pauză:

– Desigur, ar fi mai bine dacă aș putea dormi în aceeași cameră cu tine.

Shen Tai deschise ochii.

— A-Tai, pot dormi în noaptea asta în camera ta?

Shen Tai îl împinse pe Hu Moyu departe.

 – Reabilitarea de astăzi s-a încheiat.

– A-Tai…

 Hu Moyu îmbrățișă talia lui Shen Tai și vorbi cu o voce joasă, blândă.

 – Nu mă lăsa să dorm din nou în camera de oaspeți, Ayi Lan va râde iar de mine.

-Nu spune prostii.

Brațele lui Hu Moyu erau la fel de dure și puternice ca și cum ar fi fost făcute din fier.  Îl blocă pe Shen Tai între canapea și el însuși.

– Ce zici , îți pui un dispozitiv anti-mușcătură ca să dormim în aceeași cameră și promit să nu fac nimic.

– Câți ani ai și câți ani am eu? Cum îndrăznești să spui o asemenea prostie?

 Shen Tai îl bătu pe braț și spuse:

–Dă-mi drumul.

Hu Moyu se uită la Shen Tai cu dezamăgire și își îndepărtă încet mâna.

Shen Tai nu se ridică imediat, lăsă capul în jos și șopti:

 – Dacă se va întâmpla să dormim împreună, nu voi purta un dispozitiv de oprire a mușcăturii.

Hu Moyu rămase uluit pentru o clipă și deschise brusc ochii.

– Du-te la culcare.

 Shen Tai se ridică și se întoarse repede în camera lui. Închise ușa și i se păru că rămăsese o urmă de miros de abanos pe corp. Își atinse fața înfierbântată și nu-și mai putu suprima respirația rapidă.