Gorgona Medusa-Capitolul 16

Intruziuni

Seara se așezase peste oraș cu o ploaie fină care transforma luminile reclamelor într-o dâră lichidă de culori tremurate, iar mașina lui Titan opri lent în fața blocului cenușiu în care locuia Zeus, motorul continuând să vibreze grav sub capotă, ca și cum vehiculul însuși ezita să rupă liniștea care îi învăluise pe cei doi încă de la plecarea din farmacie.

Zeus își desprinse centura încet, cu palma bandajată mișcându-se stângaci, și rămase câteva secunde privind înainte, spre intrarea luminată slab, în timp ce în interiorul lui creștea aceeași neliniște ciudată care apărea de fiecare dată când se afla prea aproape de comandant. Prezența lui Titan umplea spațiul fără efort, cu acel calm sigur și profund care îl făcea pe Zeus să simtă că orice gest pripit devenea copilăresc în comparație cu el.

Își umezi buzele discret și, înainte să-și piardă curajul, vorbi cu privirea coborâtă.

– E ora cinei și… dacă aveți chef… puteți să rămâneți puțin sus.

Titan își întoarse capul spre el cu o lentoare aproape calculată, iar în ochii lui apăru o lumină vag amuzată care îl făcu pe Zeus să regrete instantaneu fiecare cuvânt.

– Interesantă schimbare de strategie, cadet.

Zeus clipi derutat.

– Ce strategie?

Titan își sprijini brațul de volan și îl privi direct.

– Cu câteva ore în urmă mă întrebai dacă împart viața cu Mat, iar acum mă inviți în apartamentul tău, la cină, într-o atmosferă discretă și aparent intimă.

Căldura îi urcă imediat în obraji lui Zeus.

Deschise portiera atât de repede încât aproape se agăță de centură, apoi coborî din mașină într-o stare apropiată de panică.

– Dumnezeule… nu la asta mă refeream…

Porni spre scară fără să mai privească în urmă.

Atunci vocea lui Titan îl opri.

– Cadet.

Zeus se întoarse.

Titan coborâse deja din mașină și îl privea cu aceeași expresie calmă care îl dezarma complet.

– Unde pleci fără mine?

Zeus rămase blocat câteva clipe.

– Credeam că… preferați să mergeți acasă.

Titan se apropie lent, iar luminile parcării îi desenau umbrele puternice ale feței.

– Ai tras concluzia prea devreme. Și ți-am spus să-mi vorbești la per tu. Ai uitat?

Apoi privirea îi alunecă spre mâna bandajată a lui Zeus.

– În plus, imaginea ta încercând să gătești cu palma aceea aproape mă face curios să aflu câte incendii poate produce un singur om într-o bucătărie mică.

Un râs scurt îi scăpă lui Zeus fără voia lui, iar tensiunea se sparse imediat într-o căldură neașteptată.

Apartamentul îl întâmpină pe Titan cu miros slab de cafea rece, detergent și hârtie veche, iar comandantul privi în jur fără grabă.

Zeus deschise frigiderul și izbucni imediat într-un râs jenat.

– Acum urmează partea în care o să mă judecați grav.

Titan se apropie și privi interiorul aproape gol.

-N-ai mai făcut cumpărături de când am mâncat împreună?

Două doze de suc, ketchup, muștar și o jumătate de lămâie uscată ocupau tot spațiul.

Titan închise frigiderul încet.

– Supraviețuirea ta capătă valențe aproape legendare.

– Mă bazam pe instinct și pe livrări rapide.

– Organismul tău aleargă probabil după infractori din simplul motiv că speră să găsească hrană pe traseu.

Zeus râse atât de tare încât fu nevoit să se sprijine de blat.

Titan spuse liniștit:

–Așteaptă-mă, revin într-o clipă, am văzut că e un mic market chiar lângă bloc.

După puțin timp, Titan intră pe ușă cu două sacoșe încărcate. Își scoase vestonul,  își suflecă mânecile cămășii cu o mișcare calmă și începu să scoată cumpărăturile din sacoșe, așezând totul ordonat pe masă. Imaginea aceea îl făcu pe Zeus să rămână câteva clipe tăcut, privind fascinat felul în care comandantul unității speciale ocupa bucătăria lui mică de parcă locul îi aparținuse dintotdeauna.

Carnea fu condimentată fără grabă, legumele fură tăiate cu precizie, iar aroma mirodeniilor începu să încălzească întreaga încăpere într-un mod care îi strânse ciudat pieptul lui Zeus.

– Știți…știi că imaginea ta intimidantă începe să se prăbușească? întrebă el sprijinit de perete.

Titan ridică privirea din tigaie.

– Din cauza legumelor?

– Din cauza faptului că oamenii care inspiră teamă în mod normal nu spală roșii cherry și nu aleg busuioc proaspăt.

Titan întoarse calm bucata de carne în tigaie, iar sfârâitul puternic umplu bucătăria.

– Tocmai oamenii aceia devin periculoși, pentru că nimeni nu îi bănuiește când gătesc în liniște.

Râsul lui Zeus umplu apartamentul cu o căldură vie și sinceră. Titan îl ascultă în tăcere, simțind pentru prima dată după foarte mult timp că liniștea unei seri obișnuite putea avea mai multă valoare decât orice victorie profesională.

Cina era aproape pregătită când bătaia violentă în ușă izbucni prin apartament ca o explozie.

Loviturile grele făcură paharele să vibreze pe masă.

– Deschide, cadet!

Era vocea lui Mat.

Titan închise ochii pentru o fracțiune de secundă, apoi își ridică lent privirea spre ușă.

Zeus deschise prudent, iar Mat intră aproape împingându-l, cu furia aprinsă direct pe chip.

Privirea lui căzu instantaneu pe Titan, apoi pe masa aranjată și pe bucătăria încărcată de miros cald de mâncare.

În ochii lui apăru ceva aproape dureros.

– Serios? izbucni el.

–Cu el petreci seara?

Zeus făcu instinctiv un pas înapoi, însă Mat îl apucă brutal de tricou și îl trase spre el.

– Uită-te la el! răbufni cu voce aspră.

–Are față de puști care fură portofele în gară. De ce el?

Țesătura tricoului se strânse dureros la baza gâtului, iar Zeus îi prinse imediat încheietura.

– Dați-mi drumul.

Dar Mat era prea furios ca să audă.

– Pentru el ai timp, pentru mine găsești mereu scuze?

Titan se ridică lent de la masă și se apropie fără grabă, însă calmul lui devenise atât de rece încât până și aerul părea să se tensioneze.

– Mat.

Vocea lui coborî grav.

– Îi dai drumul acum.

Mat continua să îl țină pe Zeus de tricou.

– Îți petreci seara aici gătind și jucând rolul omului casnic, iar mie îmi spui că dosarul îți ocupă tot timpul.

Zeus încercă să-l împingă, iar mișcarea îi răsuci palma rănită într-un unghi greșit.

Durerea îi explodă instantaneu prin braț.

Respiră scurt, își strânse maxilarul și în aceeași clipă, Mat ridică instinctiv pumnul.

Titan interveni atât de rapid încât mișcarea lui aproape că nu putu fi urmărită.

Prinse brațul lui Mat din aer și îl opri fără efort vizibil.

Ochii comandantului deveniseră de oțel.

– Ai întrecut măsura, te crezi un detectiv în misiune? Ne-ai urmărit? Să-ți fie rușine.

Mat respiră greu, iar furia lui părea să se lovească inutil de calmul absolut al lui Titan.

– Titan…

– Pleci acum, ca să nu stricăm prietenia.

Fiecare cuvânt căzu greu și precis.

Mat îl privi lung, cu furia amestecată într-o rană profundă pe care nici măcar el nu știa să o mai ascundă.

– Pentru el faci toate astea?

Titan îl privi direct în față.

– Viața mea personală rămâne în afara explicațiilor pe care le aștepți.

Liniștea deveni apăsătoare.

În cele din urmă, Mat își smulse brațul din strânsoare și ieși trântind ușa atât de tare încât paharele de pe masă vibrară din nou.

Apartamentul rămase tăcut.

Titan se întoarse imediat spre Zeus și îi prinse ușor mâna bandajată.

– Arată-mi palma.

Zeus încercă să zâmbească, încă amețit de tensiunea scenei.

–  Inspectorul Mat pare să dezvolte sentimente foarte intense față de mine.

Pentru prima dată în seara aceea, un colț aproape imperceptibil al gurii lui Titan se mișcă.

– Tu ai talentul rar de a transforma orice încăpere într-un câmp tactic, cadet.

Vocea aceea joasă și calmă îi strânse din nou inima lui Zeus într-un mod care începea deja să devină imposibil de ignorat.

…………………..

Trecuseră câteva zile de la incident. Sirenele spintecau noaptea într-un urlet continuu, reflectându-se în zidurile clădirilor ude de ploaie, iar convoiul Phalanx înainta cu viteză prin traficul blocat al cartierului rezidențial. Luminile albastre și roșii dansau violent peste ferestrele apartamentelor în timp ce stația radio vuia neîntrerupt.

Incendiul pornise cu câteva minute înainte în urma unei urmăriri desfășurate de Brigada Omoruri. Principalul suspect într-un dosar de asasinate în serie se refugiase într-un apartament de la etajul șapte după ce deschisese focul asupra poliției în timpul încercării de arestare. În interior se aflau recipiente inflamabile și muniție artizanală, iar explozia improvizată produsă în timpul confruntării transformase întreg etajul într-un cuptor.

Situația depășise imediat competențele unei intervenții obișnuite.

Suspectul era înarmat și era posibil să dețină explozibil.

Civili blocați și  structura instabilă făcea intervenția și mai grea.

Phalanx fusese mobilizată pentru evacuare tactică și capturarea suspectului în cazul în care acesta supraviețuia incendiului.

Cele trei SUV-uri negre frânară brutal în fața blocului, iar portierele se deschiseră aproape simultan.

Titan coborî primul.

Uniforma tactică neagră îi urmărea fiecare linie a corpului cu precizie militară, vestă antiglonț compactă, centură încărcată cu muniție, cască prinsă de umăr și insigna Phalanx reflectând pentru o clipă lumina focului. În spatele lui, ceilalți membri ai echipei se desfășurară imediat pe poziții, armele fiind coborâte în unghi de siguranță, însă pregătite pentru orice apariție a suspectului.

Zeus coborî din ultima mașină aproape din mers.

Tricoul tehnic îi era lipit deja de piele din cauza ploii și a adrenalinei, iar peste el purta hamul tactic ușor specific intervențiilor urbane rapide. Casca îi atârna la spate, prinsă de vestă, iar ochii îi urcară imediat spre etajele superioare.

Flăcările izbucneau prin geamuri cu o furie aproape vie.

Fumul gros înghițea balcon după balcon.

O femeie se zbătea în brațele paramedicilor și urla până când vocea îi cedase aproape complet.

– Fetița mea! A rămas sus! Cineva să-mi scoată copilul!

Titan se apropie imediat.

– Etaj?

Un pompier își smulse masca de oxigen pentru o clipă.

– Șase! Apartamentul de colț! Incendiul a rupt deja două grinzi portante și suspectul încă ar putea fi înăuntru! Spațiul îngust face imposibil accesul  camionului nostru pt a accesa fereastra pe dinafară.

În acel moment, un foc de armă răsună din interiorul clădirii.

Toată echipa Phalanx ridică instantaneu armele.

Greg înjură printre dinți.

– Nenorocitul încă trage!

Echipa Phalanx formată din 10 oameni era pe poziție de tragere.

Titan ridică brațul imediat.

– Perimetru complet! Nimeni nu intră fără ordinul meu! Lunetiștii pe clădirea opusă!

Zeus își ridică privirea spre etajul șase exact când o siluetă mică apăru pentru o fracțiune de secundă în spatele fumului.

O fetiță, lipită de perete, plângea.

Ochii lui Zeus se îngustară instantaneu.

– Șef.

Titan îi urmări privirea și în aceeași clipă înțelese.

– Cadet Hata, rămâi pe poziție.

Însă bărbatul era încăpățânat și făcu un pas înainte.

– Pot ajunge la ea înainte să cedeze tot etajul.

– Structura va cădea sub tine!

Vocea lui Titan lovi aerul cu o forță rece și tăioasă.

Zeus se întoarse doar o clipă.

Lumina incendiului îi dansa peste chipul tensionat și peste ochii aprinși de aceeași furie instinctivă care îl împingea mereu înaintea tuturor.

– Dacă acolo sus era un copil al dumneavoastră, ați fi stat aici?

Pentru o secundă, Titan rămase complet nemișcat, apoi maxilarul i se încordă.

Se auziră din nou sunete de armă. Titan întoarse capul

Zeus profită de acel moment și porni în fugă spre intrarea clădirii.

Unul dintre polițiști strigă spre comandant.

-Șef, cadetul Hata a plecat în clădire! Opriți-l .E nebun, e sinucidere curată!

– Cadet Hata!

Însă omul deja dispăruse în interiorul infernului de fum și foc.

Titan înjură printre dinți. Bărbatul ăsta îi dădea mereu dureri de cap.

Interiorul blocului era un infern de fum și căldură, iar alarma urla continuu.

Becurile pâlpâiau haotic.

Zeus urcă scările câte trei trepte odată, cu tricoul deja lipit de piele din cauza temperaturii sufocante. Aerul îi ardea gâtul la fiecare inspirație, iar undeva deasupra lui se auzeau trosnete grele de lemn și beton.

Ajunse la etajul șase exact în momentul în care o ușă explodă din balamale într-o ploaie de scântei.

Își acoperi fața cu antebrațul și continuă să înainteze.

– Hei! strigă.

– E poliția! Unde ești?Am venit să te scot de aici! Hei!

Un plâns subțire îi răspunse din capătul coridorului.

Zeus împinse uşa apartamentului și simți imediat valul de căldură lovindu-l frontal.

Fetița era ghemuită lângă o masă răsturnată.

Când îl văzu, începu să plângă și mai tare.

– Vino aici!

Se repezi spre ea printre flăcări și o ridică imediat în brațe, dar în clipa aceea, tavanul trosni.

Zeus ridică instinctiv privirea și văzu grinda.

– La naiba…

Prăbușirea zgudui apartamentul cu o violență monstruoasă.

Podeaua vibrăm fumul explodă prin încăpere.

Grinda uriașă căzu între el și ieșire și flăcările izbucniră instantaneu peste mobilier.

Zeus  strânse fetița la piept și se aruncă în baia apartamentului exact înainte ca sufrageria să fie înghițită complet.

Afară, unul dintre pompieri strigă spre Titan:

– Etajul 6 a cedat!

Pentru o fracțiune de secundă, ceva se rupse în expresia comandantului. Parcă un fier înroșit i se înfipsese în piept.

Privirea lui urcă spre ferestrele înghițite de foc.

– Zeus răspunde! tună el în cască.

Dar se auzi doar bruiaj și zgomotul focului care șuiera static.

Titan strânse maxilarul atât de tare încât mușchii feței îi tresăriră violent.

– Cadet Hata!

Atunci vocea veni întreruptă, înecată de fum.

– Încă… viu…

Titan închise ochii o secundă.

Aerul reveni brutal în pieptul lui.

– Situația.

Respirația lui Zeus era grea.

În fundal se auzeau trosnete și plânsul copilului.

– Baie… perete nordic… foc peste tot… cred că tavanul vrea să mă îmbrățișeze.

Titan ridică imediat privirea spre pompieri.

– Planurile clădirii. Acum.

În baie, Zeus uda continuu prosoape și le presa pe sub ușă, încercând să țină fumul afară. Fetița tremura lipită de el, cu obrajii murdari de funingine.

Căldura devenea tot mai violentă, respirația îi ardea, tâmplele îi pulsau.

Își scoase casca și o puse pe capul copilului.

– Uite ce cască mișto ai acum.

Fetița începu să plângă.

Zeus îi zâmbi cu buzele crăpate de fum.

– Hei, ascultă-mă… comandantul meu e cel mai încăpățânat om din lume. Știe că sunt aici și  o să mute tot blocul ca să mă scoată.

În cască se auzi vocea lui Titan…rece, controlată, însă dedesubtul acelui control se simțea ceva aproape feroce.

– Cadet Hata. Peretele din spatele tău dă spre apartamentul vecin. Distanță aproximativ un metru și jumătate până la balcon.

Zeus își întoarse capul și privi zidul încins.

– Minunat. Mereu mi-am dorit să devin demolator.

Un zâmbet scurt apăru involuntar pe chipul lui Titan în timp ce își smulgea securea din mâna unui pompier.

– Rezistă.

Apoi comandantul intră personal în clădire.

Pompierii urlară după el, dar fumul îl înghiți aproape instantaneu.

Titan urcă scările cu o viteză care îi făcea pe ceilalți să rămână în urmă, iar focul îi lumina chipul într-un roșu violent, aproape inuman.

Ajunse la etajul șase și începu să lovească peretele cu securea, o dată, încă o dată.

Betonul trosni.

În interior, Zeus auzi loviturile și râse scurt printre accesele de tuse.

– Ți-am spus că vine după mine…

Peretele cedă brutal într-un nor de praf și fum.

Titan apăru prin spărtură cu chipul acoperit de funingine și ochii fixați direct asupra lui Zeus.

Pentru o clipă, lumea întreagă păru să dispară dintre ei.

Titan îl privi și Zeus îl privi înapoi.

În ochii comandantului exista o teamă atât de profundă și de vie încât îl lovi pe Zeus direct în piept.

– Șef… mormăi Zeus răgușit.

– Chiar erați speriat.

Titan înaintă prin fum și îi luă imediat copilul din brațe.

– Mișcă-te…cretinule.

Zeus încercă să înainteze și ameți violent.

Titan îl apucă instantaneu de talie și îl trase aproape brutal spre el.

– Rămâi în picioare.

Focul izbucni din nou în spatele lor și tavanul începu să cedeze.

Titan, cu fetița într-un braț și cu Zeus sprijinit de celălalt, înaintă prin infernul acela de foc exact ca un om care refuza să piardă ceva ce devenise deja parte din el.