Gorgona Medusa-Capitolul 7

https://youtu.be/lShdxrFxO3A?si=HIEjQ4lOra4dsSId

Nebunie

Ziua era obișnuită pentru oraș, aglomerată, zgomotoasă, plină de oameni care își vedeau de drumurile lor fără să bănuiască faptul că, în câteva secunde, normalitatea avea să se rupă violent în mijlocul străzii.

Zeus nu avea nimic de făcut.

Era în zilele de concediu medical și se plimba fără scop clar, intrând din magazin în magazin, privind vitrinele fără să le acorde cu adevărat atenție. Era o stare rară pentru el, una în care nu exista adrenalină, nu exista tensiune, doar un gol pe care nu știa exact cum să-l umple.

Apoi se întâmplă.

Ușa unei bijuterii explodă spre exterior.

Patru bărbați mascați ieșiră în fugă, cu armele ridicate, iar unul dintre ei trase un foc în aer, sunetul împușcăturii sfâșiind zgomotul orașului și transformându-l într-un haos instantaneu.

Oamenii țipară, se aruncară la pământ, se împinseră unii pe alții în încercarea de a fugi.

Mascații nu se opriră.

Se urcară într-un Mercedes negru parcat strategic, iar motorul porni într-un urlet brutal, roțile scârțâind pe asfalt în timp ce mașina demară în trombă.

Zeus reacționă pe loc și în următoarea secundă era deja în mișcare.

Alerga.

Alerga cu o viteză care nu era doar fizică, ci alimentată de instinct, de acel impuls care îl definea și care îl arunca mereu înainte, indiferent de risc.

Nu pierdu Mercedesul din ochi nicio clipă.

Mașina înainta agresiv, tăind traficul, claxoanele izbucniră în toate direcțiile, iar șoferii încercau să evite impactul, însă orașul nu putea fi controlat complet, iar în câteva secunde vehiculul fu prins într-o zonă aglomerată, unde fluxul de mașini devenise compact, blocat.

Zeus acceleră, era ca nebun, învăluit de adrenalina acțiunii.

Depăși două mașini prin lateral, sărind practic printre ele, evitând oglinzi, capote, motociclete. Oamenii strigau după el, respirația lui deveni grea, dar nu încetini, nu avea voie să-l piardă.

Mercedesul încercă să forțeze ieșirea, dar nu mai avea spațiu.

Se bloca, se elibera, se bloca din nou.

Zeus ajunse la câțiva metri, apoi la doi. Întinse mâna și apucă mânerul portierei din spate zgâlțâindu-l ca un apucat și urlând:

–Poliția, oprește motorul , sunteți arestați!

Zeus era transfigurat, ai fi spus că o forță herculeană intrase în el. Trăgea de mânerul portierei conductorului și urla fraza în continuu.

În acel moment, o mașină a unității Phalanx, aflată în trafic, opri brusc la trei mașini în spatele Mercedesului.

La volan, un subinspector încordat, în dreapta lui, Greg, în spate, Titan care era cufundat într- un dosar.

– Șefu… spuse unul dintre ei, privind prin parbriz.
– Ăla care bate ca dementul cu picioarele în mașina din față nu e Captain America?

Titan ridică privirea din dosarul pe care îl citea.

– Unde?

Privirea lui se fixă în față și îl văzu.

Zeus, agățat de portiera unui Mercedes trăgea de mâner cu o forță absurdă, încercând să-l deschidă, iar când mașina înainta brusc, își pierdea priza pentru o fracțiune de secundă, era aruncat înapoi, apoi revenea în alergare, sprintând din nou după ea, fără să renunțe, fără să calculeze riscul.

Se agăța din nou și roțile mașinii scârțâiau înfiorător.

Motorul urla din toți rărunchii încercând să treacă de blocajul rutier.

= Ce naiba face tembelul ăla… murmură unul dintre agenți.

– Șef, ce fac?

Titan nu răspunse imediat.

Privirea lui rămase fixată pe scenă, analizând rapid, calculând distanțe, reacții, probabilități, iar în acea fracțiune de secundă decizia se formă complet.

– Pune girofarul.

Luminile izbucniră, sirena tăie aerul. Mercedesul, panicat,  încercă să accelereze, dar spațiul nu îi permitea, iar Zeus, simțind momentul, își încleștă din nou mâna pe portieră și se ridică lateral, lovind cu umărul geamul, încercând să-l destabilizeze pe cel din interior.

Traficul se deschidea încet, dar nu suficient, Iar Zeus nici măcar nu auzise sunetul girofarului, singurul lui gând era:

Prinde răufăcătorii

Mercedesul reuși în cele din urmă să iasă din blocajul urban și țâșni spre ieșirea din oraș, iar în câteva secunde intră pe autostradă, unde spațiul larg îi oferea din nou avantajul vitezei, însă Zeus nu se opri.

Alerga…nu ca un om normal ci ca o forță împinsă din spate de ceva ce nu putea fi oprit.

Pașii lui loveau asfaltul cu o regularitate aproape absurdă, respirația îi devenise grea, tăiată, dar nu încetinea, iar privirea îi rămânea fixată pe Mercedes, ca și cum nimic altceva nu ar mai fi existat în jur.

Părea că fuge într-un maraton în care nu exista linie de sosire.

Sirena Phalanx urla în spatele lui, apropiindu-se rapid, luminile tăind drumul, forțând mașinile să se dea la o parte, iar vehiculul intervenției ajunse lângă el într-o fracțiune de timp.

Frânele scrâșniră, portiera se deschise brutal din mers controlat.

– Cadet, urcă!

Zeus ajunse lângă mașină aproape fără aer, pieptul îi urca și cobora violent, iar când apucă marginea portierei, își adună ultimele resurse și se aruncă în habitaclu, prăbușindu-se pe scaun.

– Mercedes negru… reuși să spună printre respirații.
– Jaf armat la bijuterie!

– Patru… înarmați…

Respirația îi tăia cuvintele, dar privirea lui rămânea vie, fixată înainte.

– Nu trebuie să-i pierdem!

Titan nu îl privi imediat.

Rămânea calm, ca un far ce luminează tăcut o mare agitată.

– Zeus… nu erai în concediu medical?

Bărbatul se opri din respirat pentru o clipă, iar pieptul îi coborî mai lent, ca și cum întrebarea aceea îi adusese brusc aminte de realitate.

Plecă capul.

– Eram.

Titan nu insistă.

– Urmărește Mercedesul. Dă apel de faruri. Îl vreau pe dreapta.

Mașina acceleră din nou, apropiindu-se agresiv de țintă, iar girofarurile izbucniră într-un joc violent de lumină, reflectându-se în caroseria neagră a Mercedesului care continua să înainteze, încercând să ignore semnalul.

Titan întoarse încet capul spre Zeus.

Vocea îi deveni mai joasă.

– Și atunci ce făceai aici… alergând printre mașini?

Se oprise pentru o fracțiune de secundă.

Parfumul acela apăruse din nou.

Aproape insesizabil pentru oricine altcineva, dar pentru el devenea o prezență clară, invazivă, acea aromă dulce, masculină, cu tentă marină, care îi amortiza gândurile și îi deraia concentrarea într-un mod pe care nu îl accepta ușor.

Timid1

Gândul veni fără permisiune, Se gândi la pielea aceea, la camera aceea, la gestul neterminat.

Un dor care nu avea loc în acel moment i se strânse în piept ca o gheară.

Își ținu respirația o clipă, apoi oftă scurt și își reveni.

– Care e protocolul în astfel de cazuri?

Zeus răspunse imediat, reflexul profesional revenind înaintea oricărui orgoliu.

– Trebuie să chemăm celula de intervenție…

Se opri, apoi izbucni.

– Dar dacă făceam asta, scăpau! Uite, suntem pe urmele lor!

Din față se auzi vocea subinspectorului Oran, tăioasă.

– Suntem pe urmele lor pentru că treceam pe acolo, idiotule. Ce drac ai în cap, tărâțe?

Titan își ridică privirea rece, directă care spunea :Suficient.

Oran tăcu imediat.

Titan reveni la Zeus.

– Noi doi trebuie să avem o discuție… cadet Zeus Hata.

La auzul cuvântului, Zeus se bosumflă vizibil, iar reacția lui nu era una controlată, ci autentică, aproape copilărească. Pentru o clipă, Titan își aminti de ziua aceea însorită în care îl găsise, cu aceeași expresie și plângând după camionul de pompieri.

Un zâmbet scurt îi trecu prin minte, dar nu pe față ci doar în interior.

– Greg, mai aproape.

– Pete, pregătește blocajul frontal.

Mercedesul încerca să accelereze, dar spațiul începea să se închidă în fața lui, pentru că două noi echipaje deja se poziționaseră în unghi, reducând benzile disponibile, iar traficul începea să se reorganizeze sub presiunea girofarurilor.

– Acum.

Greg aduse mașina paralel cu Mercedesul, apropiindu-se periculos de mult, iar Titan deschise ușor geamul strigând și făcând semne cu mâna.

– Trage dreapta!

Vocea lui tăie aerul…nicio reacție.

– A doua avertizare.

Pete acționă scurt, iar unul dintre echipaje se închise în față, reducând drastic viteza Mercedesului, care fu forțat să frâneze brusc.

Roțile scrâșniră, mașina derapă ușor, controlul începea să cedeze.

– Acum îl avem.

Greg intră agresiv pe lateral,  blocând complet ieșirea, în timp ce al doilea echipaj închise spatele.

Mercedesul nu mai avea unde să fugă.

Se opri brusc, forțat.

– Toți jos!

– Mâinile la vedere!

Portierele mașinii poliției se deschiseră simultan, iar echipa coborî în sincron, armele ridicate, poziții clare, control total asupra perimetrului.

În interiorul Mercedesului, mișcarea era haotică.

O ușă se deschise, unul dintre mascați încercă să fugă.

– La pământ!

Un agent îl doborî printr-o tehnică rapidă de dezechilibrare, trântindu-l pe asfalt înainte ca acesta să apuce să reacționeze.

Altul fu scos din mașină și imobilizat imediat, brațul răsucit controlat, genunchiul fixat în spate.

Al treilea ridică mâinile, al patrulea ezită o fracțiune de secundă.

– Cătușe!

Sunetul metalic închise totul. Liniștea reveni treptat.

Titan rămase lângă mașină, privind scena, analizând finalul cu aceeași precizie cu care începuse.

Apoi își întoarse capul spre Zeus. Privirea lui nu mai era rece, dar nici blândă.

– Discuția noastră nu s-a terminat.

Și, undeva în spatele acelei priviri, parfumul rămăsese. 😏🖤