Înainte să mă pierzi- PROLOG

PROLOG

Geamătul îi scăpă printre buze, rupt și tremurat, în timp ce mintea i se golea de orice gând, iar trupul îi vibra sub valuri de senzații pe care nu le mai putea controla; instinctiv, Josh își ridică picioarele și le încolăci în jurul taliei bărbatului, iar când reuși să adune suficientă forță, își strânse mușchii în jurul lui.

– Oh… ah… da…

Un alt sunet îi scăpă, mai adânc, mai stins, în timp ce respirația celuilalt devenea grea și neregulată. Bărbatul îl ținea ferm, apăsându-l cu toată greutatea lui, iar mâinile i se strecurară sub genunchii lui Josh, forțându-l să se plieze, să se deschidă complet sub el, în timp ce mișcările deveneau mai dure, mai apăsate.

– Huh…Josh scoase un strigăt lung, scăpat din adâncul pieptului, în timp ce trupul îi era împins mai departe în acel ritm necruțător.

Bărbatul nu fusese niciodată blând; își lăsă corpul greu peste al lui Josh și îl pătrunse din nou, fără ezitare, fără reținere, iar senzația de presiune, de căldură și de abandon total îl făcu pe Josh să-și piardă complet orientarea, prins între plăcere și neputința de a se opune.

Nu mai era durere, nu mai era gând, doar instinct, doar trupuri care se întâlneau într-un act lipsit de rațiune, în care tot ce conta era senzația repetată, ritmică a mișcării care îl umplea și îl golea în același timp.

– Oh… uh… uh…

Lacrimile îi alunecau fără să-și dea seama, iar mintea îi șoptea incoerent, pierdută în acea stare: mai adânc… mai tare… nu te opri…

Într-un ultim impuls, bărbatul împinse până la capăt, iar trupul lui Josh răspunse instinctiv, strângându-se în jurul lui, primindu-l cu o tensiune fierbinte.

– Hmm…

Valul care urmă fu intens, copleșitor, iar căldura se revărsă în interiorul lui, umplându-l complet, răspândindu-se în fiecare fibră, până când trupul i se relaxă brusc, slăbit, aproape amorțit.

Respirația i se împletise cu mirosul dulce și greu al apropierii, iar simțurile i se încețoșară treptat, cufundându-l într-o stare de oboseală profundă.

Deodată, o durere ascuțită îi străbătu urechea.

– Ah!

Sunetul mușcăturii îi răsună în minte, iar conștiința, care începea să se piardă, reveni brusc, adusă înapoi de acea senzație intensă.

– Ești al meu.

Șoapta îi ajunse în ureche, joasă, tulburătoare, iar bărbatul îl mușcă din nou, marcându-l fără ezitare.

– Oh… ah…

Josh nu mai putea decât să geamă slab, în timp ce durerea și plăcerea se amestecau într-un mod amețitor, iar apoi totul se estompă încet, lăsând loc doar unei liniști grele.

Mai târziu avea să afle că acea mușcătură nu fusese întâmplătoare, că lăsase în urmă un semn, o dovadă tăcută a acelui moment.