Iubesc să te urăsc -Romanul (2023) Capitolul 6

Nu cred că mă bucurasem vreodată în viața mea să o văd pe Lady așa cum mă bucuram în momentul ăsta.

– Lady, trebuie să vorbim, îi spun încet și îi fac semn spre biroul ei.

Intrăm în birou, iar eu închid ușa în spatele meu. Șefa mea mă privea ciudat, dar adevărul este că mă și purtam ciudat.

– Am nevoie de câteva zile libere, îi spun rapid.

Ea își ridică o sprânceană spre mine. De când lucram cu ea nu îmi luasem niciodată liber, dar acum nu mai puteam sta aici. Aveam nevoie de câteva zile să îmi limpezesc mintea, să fiu cât mai departe de el.

Lady doar mă privește fără să spună nimic, apoi se ridică în picioare și vine spre mine.

– Ce se întâmplă cu tine? Nu te-am văzut niciodată așa de agitat.

– Lady, doar am vrut să te anunț că voi pleca câteva zile și te rog să nu le spui nimic băieților, mai ales lui Cameron.

Nu aștept să îi aflu răspunsul, pentru că, sincer, în starea în care eram acum nu mă mai interesa de nimeni.

Ies rapid afară, îmi iau rucsacul pe care îl lăsasem pe lăzile goale de bere și mă îndrept spre stație.

Știam unde vreau să ajung și speram că el să mă primească câteva zile.

După aproximativ două ore de mers cu autobuzul ajung în micuțul oraș și cobor, privind în jurul meu. Mirosul de apă sărată îmi invadează imediat nările.

Eram la mare.

Încep să merg ușor, bucurându-mă de soarele arzător și de liniștea din mintea mea. Mă simțeam puțin mai liber, fiind atât de departe de el.

Ajung în dreptul micuței case și bat ușor la ușă. Aud cum este apăsată clanța și, când ușa se deschide, ochii aceia albaștri mă privesc șocați.

– Jad?

– Bună, Rob, îi spun eu încet.

Dar mă trezesc cu ușa trântită în față.

– Ooo, haide, Rob! încep eu să vorbesc mai tare.

– Pleacă, Jad! îl aud.

– Rob, îmi pare rău pentru data trecută. Eram beat și cred că și drogat. Știi foarte bine că nu ți-aș face asta treaz.

Ușa se deschide brusc și mă dau un pas în spate, ridicând mâinile în semn de predare când îi văd încruntătura de pe chip.

– Ți-ai tras-o cu ea în patul meu, Jad… în patul meu, unde eu dormeam cu ea și îmi spunea că este virgină și că așteaptă până la nuntă.

Șirul lui de cuvinte, spus într-o singură răsuflare, mă face să zâmbesc strâmb.

– Ehhh, haide, Rob. Te-am salvat de acea curvă. Sincer, a trecut prin patul tuturor, îi spun.

– Întreabă-ți prietenii.

Rob mă privește pe sub gene, își dă ochii peste cap, oftează și îmi face semn să intru în casă.

Știam că nu este cu adevărat supărat pe mine. Și, în plus, chiar îl salvasem de acea căsătorie care era destinată eșecului.

– Ce cauți aici? mă întreabă înainte să se așeze iar în fața calculatorului.

Rob asta făcea toată ziua: juca jocuri, pentru că își alesese cel mai bun job din lume, unul care îl plătea destul de frumos. Tot ce avea de făcut era să se joace toată ziua și să evalueze riscurile și greșelile jocurilor.

Mișto.

– Mi-am luat câteva zile libere și am venit să îmi văd prietenul, îi spun.

Și realizez că, într-adevăr, îmi fusese dor de nemernicul ăsta.

Se uită puțin spre mine, apoi se întoarce spre jocul lui.

– Ok. Lasă-mă să termin aici și apoi te scot la cină.

– Sună bine. O să trag un pui de somn, că sunt obosit, îi spun și mă îndrept spre camera de oaspeți.

Știam casa asta mult prea bine. Petrecusem ceva timp aici cu el.

– Nu îmi spui ce se întâmplă cu tine?

Priveam nisipul în care îmi afundam picioarele. Sclipea de parcă avea mici diamante în el.

– Aveam nevoie să mă relaxez, îi spun fără să îl privesc.

– Am crescut în același orfelinat cu tine, Jad. Știu când ai ceva pe suflet.

Îmi întorc privirea spre el și un oftat adânc îmi scapă printre buze.

– Spune-mi dacă îți amintești de un tip pe nume Cameron.

– Cameron? Nu îmi sună cunoscut. Cum arată? Mulți și-au schimbat numele după ce au ieșit din sistem.

– Este puțin mai înalt ca mine, brunet, ochii ciocolatii… frumos… nu știu. Habar nu am. Este un tip normal.

– Frumos? mă întreabă ironic.

– Nu cred că te-am auzit vreodată spunând despre un alt bărbat că este frumos.

Mă las pe spate în nisip. Subiectul Cameron era epuizant. Eram de trei zile aici și încă mă simțeam tensionat.

– Tipul ăsta a venit acum ceva timp la bar și Lady l-a angajat. Ceva nu mi-a plăcut la el încă din prima zi. Aveam un sentiment că îl știam de undeva, dar nu știam de unde. Apoi, într-o zi, după ce ne-am certat, m-a sărutat din senin.

Când îmi aude cuvintele, Rob sare în picioare și mă privește zâmbind ciudat.

– Cum adică te-a sărutat?

– Exact cum ai auzit, îi spun și mă ridic și eu în picioare.

– Dar tu nu…

Îi fac semn din mână să tacă și îmi pun mâinile pe față, masând nervos. Inclusiv Rob știa că eu nu mă sărutasem niciodată cu nimeni. Da, era un șoc și pentru el, așa cum era și pentru mine.

– Mi-a furat primul sărut… și al doilea… și nu mai țin numărul lor. Ideea este că vrea să mă facă să sufăr, Rob. Mi-a dat de înțeles că ne știm din trecut, dar este atât de vag și de ciudat când vorbește cu mine că mă amețește total. Mi-a spus că vrea să mă facă dependent de el și probabil… nu știu ce are de gând să facă după. Chiar nu știu. Nu știu ce să mai cred, cum să ies din situația asta, cum să aflu cine este el. Habar nu am de nimic, Rob.

Nu știu dacă Rob înțelegea ce spuneam eu, pentru că mă agitam mergând în timp ce îi povesteam toate lucrurile alea, iar privirea lui încă era în jos, spre nisip.

Uram treaba asta. Să fiu prins cu garda jos. Să fiu prins într-o situație și să nu știu cum să o gestionez.

– Poate ai locuit cu el în perioada când umblai din casă în casă?

– Nu. Dacă l-ai vedea ți-ai da seama că este bogat. Niciuna din acele familii nu era bogată. El are alura aceea de om crescut cu bani. Felul în care merge, în care vorbește, chiar și felul în care te privește… superior.

La dracu, tot la el mă irită, scuip eu nervos.

– Unde este el acum?

Rob îmi face semn spre o terasă și ne îndreptăm amândoi spre ea.

– Presupun că este încă la bar. Poate a plecat acum că nu mai sunt acolo… mi-aș dori asta. Dar părea prea hotărât să nu mă lase prea repede în pace. Am plecat de acolo mai mult pe furiș.

Luăm loc la o masă liberă și un ospătar apare rapid lângă noi.

– Două cola reci și doi burgeri, te rog, îi spune Rob.

Acesta pleacă rapid.

– Jad, poate ar trebui să stai de vorbă mai serios cu el. Să îl întrebi ce anume vrea de la tine.

– Arhh, Rob, l-am tot întrebat asta, îi spun iritat.

– Ai întrebat ce?

Aud în spatele meu o voce și cred că sufletul meu îmi părăsise corpul.

Rob își ridică privirea spre persoana din spatele meu, iar ochii lui se măresc. Sunt sigur că și-a dat seama cine este.

Îmi era teamă sincer să mă mișc.

Îmi închid ochii și mă rog ca asta să fie doar un coșmar, ca el să nu fie acolo. Dar îl simt cum ia loc lângă mine pe scaunul liber, iar mirosul lui, care îmi devenise prea cunoscut, mă învăluie imediat.

– Bună, eu sunt Cam, se prezintă el și întinde mâna spre Rob.

Acesta o apucă mecanic, încă privind șocat spre el.

– Bună… rostește încet.

– Cum m-ai găsit?

Într-un final îmi fac curaj să îl privesc și mă lovesc de irișii lui ciocolatii. Un nod dureros îmi prinde gâtul.

– Te-aș găsi și la capătul lumii, Jaden. Tu nu înțelegi că noi doi suntem sortiți să fim împreună.

Clar omul ăsta era nebun. Scăpase dintr-un ospiciu sau ceva. Cum de nu mi-am dat seama până acum?

Avea privirea unui maniac.

Altă explicație nu găseam pentru comportamentul său.

– Cameron, tu realizezi cât de bolnavă este toată treaba asta? Ce pot să fac să mă lași în pace? Nu știu cine ești și, dacă în trecut ne-am cunoscut și am făcut ceva ce te-a supărat, îmi pare rău, da? Te rog, lasă-mă în pace.

Mă ridic rapid și plec de lângă el.

Normal că trebuia să vină după mine, dar mă bucuram că nu se apropia prea mult.

Era atât de ciudată toată treaba asta. Mă urmărea pur și simplu ca un obsedat.

Începusem să fiu atât de obosit de situația asta… de el, de mine, de absolut tot.

Nu știu cât am mers și nici măcar unde eram. Afară deja se întunecase, iar ceea ce mă trezește din gândurile mele este un tunet care anunța că probabil va începe să plouă.

Eram undeva într-un parc.

Mă așez pe o bancă și, în orice moment, mă așteptam să o facă și el.

Exact cum mă așteptam, el ia loc lângă mine.

– Dacă ai vrut să mă vezi cum o iau razna, felicitări, ai reușit, îi spun eu încet.

Nu mai aveam putere să țip la el. Nu mai aveam putere să fac nimic, sincer.

Eram obosit fizic și psihic.

Începuse și ploaia, iar picăturile reci parcă îmi alinau pielea fierbinte.

Mă apucă de mână și mă trage după el.

Nu îi spun nimic, nici nu îmi retrag mâna. Pur și simplu îl las să facă ce vrea.

Eram mult prea obosit de tot ce se întâmpla, iar mintea mea parcă devenise goală.

Îmi revin în simțiri când mă trezesc că mă împinge într-o cameră de hotel.

Mă uit ca un prost, pentru că nu știam cum ajunsesem acolo.

Mintea mea parcă îmi urla să plec de acolo, să fug de el, dar corpul meu era înțepenit în loc.

Îl văd cum iese din baie cu un prosop și se apropie de mine, începând să îmi șteargă părul.

Nu făceam nimic altceva decât să îl privesc.

Își coboară privirea spre chipul meu, iar mâinile lui cad inerte pe lângă corp.

– Ce vrei de la mine, Cameron?

Își ridică mâna și, cu un deget, îmi face conturul feței foarte încet, urmărind cu ochii până se oprește asupra buzelor.

Nu puteam să mint.

Atingerea lui era fierbinte pe pielea mea rece, iar pe unde îi trecea degetul parcă mă ardea.

– Îmi place tot la tine. Părul tău dezordonat, care mă invită să îmi bag mâinile prin el. Ochii tăi superbi, cu acea culoare rară de verde… și când mă privești se întunecă. Ador sclipirea aceea din ei. Gura ta… gura ta este atât de dulce, chiar și atunci când scoate cele mai urâte cuvinte.

Se apleacă și îmi depune un sărut scurt pe buze.

– Ești atât de frumos, Jaden… mă înnebunești. Încă din prima zi. Mintea mea este plină doar de tine și vreau să simți ce simt eu pentru tine. Vreau să simți foamea asta pe care o am pentru ființa ta. Dorința nebună să îmi aparții doar mie.

Cuvintele lui îmi făceau trupul să tremure involuntar, iar mintea mi se golise acum și mai mult.

Mâinile lui îmi ridică tricoul și îi dau voie să mi-l dea jos. Palma lui fierbinte se plimbă alene pe trupul meu, făcându-l să tremure și mai tare.

– Te simt, Jaden. Te simt că și tu mă vrei.

Își pune cealaltă mână pe ceafa mea, masând ușor pielea și își bagă mâna în părul meu într-o mângâiere.

Tot ce făcea era să mă facă să îmi pierd și mai mult rațiunea.

Nu fusesem niciodată atins în modul ăsta senzual.

Așa cum o făcea el.

Își lipește buzele ușor de ale mele și începe să mă sărute atât de încet încât îmi înmuia picioarele.

Limba lui fierbinte îmi mângâia gura, iar buzele lui, cu gust de cafea, parcă voiau să îmi sărute sufletul.

Își mută sărutul pe maxilar, iar dinții lui îmi mușcă pielea încinsă.

Îmi las capul pe spate.

Eram pierdut sub tot ce reprezenta el în acel moment.

Îl uram.

Îl doream.

Voiam să țip.

Și, în același timp, îl voiam și mai aproape.

Dacă asta mă făcea să fiu nebun în acel moment, sub atingerea lui, preferam să fiu nebun.

Și îl las să mă sărute așa cum își dorește. Îl las să mă atingă.

Totul dispăruse din mintea mea.

Tot ce simțeam era doar el.

Gura lui îmi aducea la viață celule despre care nici nu știam că există în mine.

Sentimente total străine de mine.

Și, cu toate că mă speria al naibii de tare, în momentul ăsta mă simțeam mai viu ca niciodată.

Simt cum sunt lăsat pe patul moale.

Ochii lui nu îmi părăseau chipul.

Modul în care mă privea mă ardea, mă răscolea până în măduva oaselor.

Mâinile lui îmi apucă betelia pantalonilor și îi trage ușor în jos.

Se îndepărtează puțin de mine și începe să se dezbrace și el, foarte încet.

Revine asupra mea, iar gura lui îmi caută gura.

Sărutul devine mai carnal.

Îi simt mâna pe penisul meu, iar senzația de piele pe piele mă face să îmi îndoi trupul.

Voiam să mă atingă.

Îmi plăcea modul în care își plimba palma pe toată lungimea.

Gura lui începuse să îmi sărute tot corpul.

Îmi afund capul mai bine între perne și îl las să mă atingă și să mă sărute în voie.

Poate că într-adevăr înnebunisem.

El reușise să facă asta din mine atât de ușor.

Poate că trebuia să îl opresc înainte să regret mai târziu.

Dar eram complet pierdut în atingerile sale.

Îi doream buzele pe pielea mea.

Era ceva ce nu puteam controla.

Mintea mea urla, dar corpul meu îl dorea mai mult decât dorise pe cineva vreodată.

Îi simt degetele la intrarea mea și îmi mușc buza inferioară.

Dar se ridică și vine să îmi privească chipul.

Ochii lui străluceau și mai puternic.

Îmi prinde buza între dinți și o suge ușor cu buzele sale.

Simt cum își introduce un deget în mine și încep să respir mai tare, iar el mă sărută, luând cuvintele pe care le scoteam în săruturile lui.

– În curând va fi doar plăcere, Jaden. Relaxează-te, îmi șoptește.

Și corpul meu reacționa la vorbele lui.

Își mai introduce încă un deget, iar capul mi se lasă pe spate.

Gura lui îmi mușcă ușor pielea gâtului.

La naiba… simțeam toate stările posibile.

Începe să își miște degetele în mine și încep să scot cuvinte amestecate.

Îl înjuram.

Îl rugam să se miște mai repede.

Nici eu nu mai știam ce vreau.

Își scoate degetele și îi simt capul penisului la intrare.

Dar îmi prinde chipul între palme și mă forțează să îl privesc.

– Vreau să îți privesc ochii când intru în tine, Jaden.

Și îl simt cum intră ușor.

Câteva lacrimi îmi apar în colțul ochilor, lacrimi pe care le sărută rapid și începe să se miște încet.

– Drace… șoptesc.

Îmi prinde iar gura într-un sărut care mă lasă fără suflare.

– Relaxează-ți corpul, Jaden. Simte-mă cum te doresc. Vreau să mă simți. Vreau să te simt nebun după mișcările mele, așa cum sunt eu după tine. Vreau să știu că trupul tău îmi aparține mie… că ființa ta este toată a mea.

În timp ce rostea cuvintele, mișcările lui deveneau mai rapide.

Corpul meu se relaxa cu fiecare cuvânt, cu fiecare mișcare.

Durerea și plăcerea făceau front comun. Și începusem să mă mișc și eu odată cu el.

– Ești perfect, Jaden. Așa… iubitule… mișcă-te pentru mine. Primește-mă.

Simțeam că urmează să îmi dau drumul și îmi las capul pe spate.

La dracu… se simțea prea bine.

Iese din mine și își lipește penisul de penisul meu, iar cu palma le freacă până ne dăm drumul amândoi.

Trupul îmi vibrează violent când îmi dau drumul.

Nu cred că mai simțisem vreodată așa ceva.

– Ah, Jaden… dacă te-ai vedea acum. Este perfect, îmi șoptește.

Îmi sărută iar gura cu poftă, iar de data asta îi răspund cu aceeași intensitate.

Îl sărut înapoi și îl aud cum mârâie de plăcere.

Se îndepărtează ușor și mă privește adânc în ochi.

Poate mi se părea, dar acum avea privirea tristă. Se lasă într-o parte lângă mine și mă trage după el în brațele lui.

Îi simt corpul cum începe să tremure ușor.

Își pune un braț pe față.

Începuse să plângă.

Și, cumva, asta mă panica.

Mă ridic într-un cot și îi dau mâna la o parte.

Lacrimi îi curgeau pe obraz, dar nu știam ce să îi spun.

– Ești bine?