Iubirea din umbră – Capitolul 18

Mă îndrept încet spre baie, chiar dacă simt că trupul meu este curat, tot vreau să fac duș. E bine că Khun Pham a rugat pe cineva să pregătească lucrurile pentru mine. În baie se află o perie albastră și niște lenjerie intimă, nu a mea, dar măcar totul este nou.

Fac un duș, mă spăl pe dinți pentru a-mi menține tot corpul proaspăt. După baie, mă simt mult mai bine, poate mă doare când merg, dar în general mă simt bine. Mult mai bine decât atunci când m-am trezit. Când termin de îmbrăcat, mă hotărăsc să ies.

– Te-ai trezit deja?

Când ies din cameră, îl găsesc pe Khun Biu stând în sufragerie și lucrând la recepție. Când mă vede, se apropie de mine.

– Da, um, de ce ești aici? întreb eu, cu fața înroșită.

Fără îndoială, știe ce suntem eu și Khun Pham, dar faptul că mă vede ieșind din camera lui Khun Pham mă face să mă simt stânjenit.

– Khun Pham i-a ordonat lui Biu să aibă grijă de tine. Astăzi, Khun Pham s-a dus să mănânce în casa bunicului. Dar ți-a ordonat să aștepți aici, răspunde vesel Khun Biu.

Chiar dacă știe că sunt doar un debitor care își plătește datoria, îmi vorbește normal și mă respectă întotdeauna.

– Dar astăzi trebuie să mă întorc la cămin. Mâine am curs devreme, îi spun îngrijorat.

Khun Pham m-ar ataca cu siguranță în seara asta. Încă o dată, nu cred că pot merge mâine la școală.

– Nu-ți pot răspunde la asta. Nu poți decât să-l aștepți pe Khun Pham să se întoarcă mai devreme.

– Ah… în regulă.

Deși nu vreau, nu am dreptul să o fac.

– Khun Kan, vino aici. Hai să luăm prânzul.

Khun Biu merge și mă conduce în sala de mese. Pe masă este un fel de mâncare fierbinte care arată delicios. Un coleg în uniformă toarnă apă într-un pahar, în timp ce eu aștept deja.

– Astăzi treaba lui Khun Biu este să te ducă la cumpărături cu mașina și la cumpărături, orice vrea el, te poți gândi la asta.

Mâncarea este așezată doar într-un singur loc, Khun Biu nu se așează să mănânce, ci stă lângă mine.

– De ce să cumperi o mașină? Nici măcar nu vreau mașina pe care Pham mi-a dat-o deja. Nu vreau nimic, spun eu imediat.

– Trebuie să o cumperi. Dacă nu o cumperi, Khun Sucha îl va certa pe Khun Biu. El încearcă să mă convingă cu o privire jalnică.

Mă scarpin în cap: de ce ar trebui să fiu convins să cumpăr o mașină nouă când îl am pe Khun Ron?

– Atunci lasă-mă să mănânc mai întâi.

Nu vreau să vorbesc prea mult pentru că mi-e foarte foame. Nu-mi place că de fiecare dată când mă culc cu Khun Pham, vrea să-mi dea ceva, ca și cum ar plăti un preț. Îmi amintește că sunt doar un debitor care se vinde pentru a obține ceva.

Khun Biu mă lasă să mănânc, după prânz se duce la muncă și eu aștept în tăcere. El nu mă mai deranjează în legătură cu achiziția, dar eu mă tot gândesc la mașină, ce ar trebui să fac?

De fapt, o mașină de lux ar adăuga prea mult la datoria mea și ar fi o povară mai mare. Nu o vreau deloc. Dacă aș fi forțat să cumpăr una, m-aș gândi la ea, așa că mă decid pentru o mașină ecologică, nu prea mare și nu prea scumpă. O mașină mică este ușor de folosit, nu poluează și nu-mi va reproșa că nu am cumpărat nimic.

Eu pot decide, așa că-l  las pe Khun Biu să mă ducă să aleg o mașină. Îl invit la un showroom de mașini japoneze și mă decid pentru o mașină mică, ieftină și ecologică.

Când i-am confirmat lui Khun Biu că voi rezerva această mașină, mi-a spus să îi dau un motiv bun. Atunci i-am spus că îmi place o mașină mică pentru că nu este greu de condus. Cu o mașină mică, este ușor să găsești parcare oriunde, deci este cea mai potrivită pentru mine. M-a ascultat și a dat din cap. Apoi a sunat o persoană care ar putea fi probabil Khun Sucha. M-a întrebat ce culoare ar trebui să aleg, așa că i-am spus că aș dori o culoare închisă, negru, gri închis sau orice altă culoare. A fost de acord și m-a însoțit la magazin.

De fapt, nu voiam nimic altceva, dar Khun Biu mă târâie la magazinele de haine de marcă, dar eu nu le vreau, toate acele lucruri sunt inutile. Cred că cu toți banii ăia aș putea cumpăra ceva mai util, așa că ne-am uitat la un laptop, pentru că de asta am nevoie pentru a studia. Acum termin anul al doilea și în curând voi intra în anul al treilea și nu mai pot folosi calculatorul meu vechi sau să împrumut calculatorul lui Junior. Khun Biu a văzut că am obiectele pe care mi le doresc și este foarte fericit. Apoi mă trage după el să cumpăr un MacBook superior.

După ce a cheltuit atât de mulți bani, pare mai senin și mă duce înapoi în camera lui Khun Pham. Și-a îndeplinit deja misiunea.

Mă întorc din nou în camera lui Khun Pham, e frig și vreau să mă furișez în dormitor. Dar mi-e frică să nu intru prin efracție, așa că trebuie să aștept, din fericire mi-am cumpărat un MacBook, așa că îl deschid ca să învăț cum să îl folosesc și să încarc diverse aplicații.

La ora 19:00, sala de mese este gata, așa că acolo sunt. În concluzie, trebuie să mănânc singur astăzi, nu?

După ce mănânc, mă duc să fac un duș și îi scriu lui Junior că voi mai rămâne în oraș încă o noapte și mă voi întoarce dimineață.

După ce termin dușul, îl sun pe Khun Biu, spunându-i că ar trebui să-mi iau o uniformă de student. Nu știu dacă o poate găsi pentru mine, dar se pare că este pregătită. Acum sunt în camera mică în care am dormit așteptându-l pe Khun Pham prima dată când am venit aici.

Această cameră nu are un dressing mare ca cel al lui Khun Pham, ci doar o mică zonă de trecere care poate fi folosită și pentru dressing, unde sunt atârnate cu grijă uniformele noi de student, în plus, sunt și haine casual, lenjerie intimă, haine formale, plus pantofi, șosete, curele, totul este nou și cu siguranță pe măsura mea.

Sunt confuz și speriat în secret, nu știu dacă face asta cu toate întâlnirile lui, dar să mă lase aici cu el și să pregătească o cameră ca asta pentru mine… e ca și cum m-ar fi acceptat ca parte din viața lui.

Inima mi se umflă de fericire, dar în același timp mă doare… Urăsc acest sentiment.

De câte ori mi-a făcut asta, ca și cum mi-ar fi dat speranță? Dar acele lucruri nu au durat niciodată, au fost doar o iluzie care, atunci când am întins mâna să-l ating, a dispărut într-o realitate dublu dureroasă.

Cu cât sunt mai fericit alături de el, cu atât îmi provoacă mai multă durere în suflet… e ca și cum fericirea și durerea ar fi atât de împletite încât nu pot fi separate.

Decid să fac un duș și să mă pregătesc să-l aștept ca de obicei, aleg un tricou alb confortabil și boxeri în care să dorm. Apoi ies să îl aștept pe Khun Pham în sufragerie, ca de obicei. Ieri am dormit cu el în camera lui, dar adevărul este că nu îndrăznesc să îl aștept în dormitorul lui principal.

Mi-am luat telefonul mobil pentru a discuta cu un grup de prieteni și pentru a juca câteva jocuri. Khun Pham încă nu s-a întors, așa că am decis să mă întind pe canapeaua lungă și să adorm.

Aud oameni vorbind, așa că deschid ochii oarecum somnoros; înainte să mă ridic, aud o voce ascuțită strigând atât de tare încât tresar.

– Oprește-te!

Închid ochii și mă întorc cu spatele la perete. Țipetele puternice mă fac să tresar, inima bătându-mi cu putere de panică și mare teamă.

Îmi întredeschid ochii. Khun Pham se încruntă și se îndreaptă spre mine. Mă ridic imediat, neștiind cu ce am greșit, de ce trebuie să se poarte atât de terifiant? Se apropie de mine în timp ce bea.

Cu cât se apropie mai mult și bea, cu atât simt mai mult presiunea iritării lui, mi-e frică, vreau să adorm, vreau să fug… dar nu am curaj.

Astfel, rămân cu ochii închiși ca și cum aș fi adormit.

– Ah!

Când reacționez din nou, îmi dau seama că sunt purtat în brațe de el. Deschid ochii să mă uit și sunt în stare de șoc.

– Khun Pham.

Îmi pun mâna în jurul gâtului său de teamă să nu cad, neîndrăznind să mă zbat sau să spun altceva până când intrăm în dormitorul principal. Ajungând acolo, mă aruncă pe patul moale, făcându-mă să sar, ridicându-mă o dată înainte de a se opri în mijlocul patului. Mă întorc repede și mă așez ordonat, privindu-l nedumerită, apucându-mă de marginea patului.

– Stai aici, nu ieși afară.

Sunt foarte confuz, poate stânjenit pentru că nu vrea să vadă nimeni că sunt aici.

Dar, din câte văd, oamenii care au intrat sunt Khun Ron și cele două fețe cunoscute care par a fi gărzile lui de corp. Toți mă cunosc bine, așa că de ce să-mi fie rușine?

– Data viitoare, să nu mai ieși în acest fel de ținută, îmi spune cu o voce încordată, întorcându-se imediat și plecând.

Rămân fără cuvinte, încercând să înțeleg cuvintele lui. În timp ce încerc să-l înțeleg pe Khun Pham, care se întoarce pentru o vreme, mă uit la hainele pe care le port: un tricou aproape transparent și boxeri, pe care le-am ales eu.

Nu-mi spune…

Mă întind pe pat și râd ca un nebun.

Inima îmi bate cu putere de fericire. El nu mi-a mai arătat niciodată o astfel de emoție. Este prima dată când se comportă ca și cum ar fi gelos pe mine, chiar dacă pare nepoliticos și impulsiv, dar este ciudat de dulce în inima mea.

Îmi îndoi genunchii pentru a mă îmbrățișa, încercând să-mi calmez inima care bate cu putere. Sentimentele mele sunt acum terifiante, pentru că simplul fapt că el are ceva bunătate față de mine este ca o picătură de apă în deșertul arid.

Primesc toată această situație cu lăcomie, aproape uitând de mine. Este doar un fir de nisip în marele deșert, dar acea apă, oricât de umedă și rece, m-a umplut complet.

Știu că va fi doar pentru o vreme, pentru că el nu va fi niciodată cu mine pentru totdeauna. Dar sunt fericit să primesc acea picătură de apă rece, chiar dacă doar pentru o clipă.

Este important să rețineți că, dacă nisipul nu a atins niciodată prospețimea picăturii de apă, va rămâne pentru totdeauna cu uscăciunea sa, fără să simtă prea multe. Dar dacă experimentează prospețimea unei picături de apă, nu poate fi niciodată fericit fiind un bob de nisip cald și uscat.

Nu m-am gândit niciodată că, după ce am fost pus în pat, voi fi plecat pentru atât de mult timp. Am adormit și mi-am recăpătat cunoștința doar după ce am fost atinsă și mângâiată, până când corpul meu s-a zvârcolit de un sentiment ciudat.

– Ah… ah… ah… ah…

Nu mă pot abține să nu gem. Deschid ochii și constat că există doar o lumină slabă în dormitorul mare. Un sentiment de transpirație și o senzație ciudată de furnicături mă fac să-mi cobor privirea.

– Ah… Khun Pham… ah…

Cauza nu este orice persoană, ci o persoană morocănoasă care îmi suge unul dintre sfârcuri până mă doare, de asemenea, vârful celuilalt sfârc a fost strivit de o mână mare.

Cine ar fi crezut că o persoană ca Khun Pham îmi va lua somnul?

– Ești treaz, somnorosule?, mă întreabă el cu o voce aspră.

Khun Pham se apleacă și începe să-mi mângâie cu limba lungimea burții mele plate. Corpul meu este moale pentru că nu fac mișcare. Dar, pentru că sunt slab, nu am grăsime în exces.

Îmi mușc buza, furnicând până îmi revin la cunoștință, dar în inima mea mă tem că se va comporta la fel de violent ca noaptea trecută. Mâine trebuie să merg la școală, dacă mă ia iar tare, probabil că nu voi putea merge. Chiar dacă durerea se diminuează, mă tem că pe măsură ce noaptea trece, crizele necontrolate pe care le voi suferi mă vor face să nu mă mai pot mișca… din nou.

– Ah… acum… nu face asta.

Khun Pham își urmează voința până când își îngroapă fața între picioarele mele și îmi freacă de-a lungul coapselor, mângâindu-mă cu limba lui caldă.

Una dintre mâinile lui îmi apucă membrul și începe să îl alunece în sus și în jos, până când aproape mă zvârcolesc de senzație.

Lui Khun Pham îi place asta, îi place să-mi exploreze frenetic corpul. Îmi pune o pernă moale sub șolduri până când fesele mele plutesc, picioarele mele sunt lăsate deschise pentru ca el să se bucure. Sunt atât de stânjenit și excitat de faptul că trupul meu este atât de fierbinte. Orificiul meu, deși este încă ușor umflat, este lins de limba lui fierbinte, așa că tremur incontrolabil.

– Hei! Nu te mișca, lasă-mă să văd.

Când îmi spune să mă opresc cu vocea lui puțin mai înțepenită, mâinile mele apucând cu putere așternuturile, îmi vine să țip. Țipând, îmi pot da seama că sunt încă în viață, cufundat în această plăcere fatală.

Cui i-ar plăcea… demonul pe care îl iubești în secret atât de mult, vine să te lingă chiar acolo! Știu deja că voi muri.

– E încă umflat, ce păcat, spune el, mușcându-mi fundul până când capul îmi explodează de frustrare.

– Ah… Eu… Khun Pham… Ah, nu ah… ah… ah… e murdar!

Nu suport să-i mai spun o dată, în timp ce limba lui moale, caldă, dar puternică, explorează neglijent pliurile roșii și umflate ale orificiului meu și mă invadează iar și iar. Cu cât gem mai mult pentru el, cu atât este mai greu să îl intimidez. Acea limbă vicioasă mă forează atât de adânc, până când aproape că mă zvârcolesc de excitare.

Chiar dacă nu este la fel de mare ca membrul său pe care îl folosește pentru a mă tortura. Dar limba lui flexibilă și mișcătoare poate intra în mine, provocându-mi o furnicătură și o tortură pe care nu le-am mai simțit până acum. Mâinile lui continuă să tragă de membrul meu, făcându-mi conștiința să fiarbă, este aproape insuportabil, ca și cum aș fi pe cale să explodez.

– Ah… Stop… Stop… Ah… Eu… nu… Nu pot…

Chiar încep să plâng pentru că sunt pe cale să ejaculez. Dar trebuind să mă stăpânesc, încep să-mi pierd controlul, strângând-o ușor de păr.

– Da, nu plânge, micuțule… dă-i drumul.

Probabil că i-a părut rău că plângeam, așa că îmi dă voie să ejaculez. Dar dacă fața lui este încă acolo, nu o pot face. Mi-e teamă să nu-i pătez și chipul lui frumos.

– Khun Pham… Hugh…

Când plâng mai tare, este de acord să nu mă mai abuzeze. Se mută pe burta mea moale și începe să se joace cu buricul meu, apoi trece la abdomenul meu, mușcându-mi și lingându-mi alternativ sfârcurile, jucându-se frenetic cu ele.

– Lasă-l să iasă, micuțule.

Mâna lui mă ajută să măresc frumos ritmul, e prea… eh… până la urmă cedez și vin.

– Ah… ah… ah…

Un lichid alb tulbure a ieșit și îi udă mâinile. Dar lui nu pare să-i pese, eu sunt fără suflare, corpul meu ușor slăbit și lacrimile mele nu se opresc să curgă din cauza sentimentului bun.

Khun Pham își lasă buzele pe creștetul pieptului meu și mă sărută pe gât, mișcându-se în sus și în jos până când buzele noastre se întâlnesc, apoi îmi dă un sărut ușor pentru confort.

– Micuțule… nu plânge.

Mă mângâie ușor și își mișcă buzele pentru a-mi săruta lacrimile cu atâta tandrețe încât inima îmi tresare.

După ce mă calmez, Khun Pham se ridică, se șterge pe mâini și îmi dă o cârpă umedă pentru a-mi șterge ușor corpul. Apoi se întinde lângă mine și mă îmbrățișează.

Chiar dacă suntem amândoi goi, el doar îmi mângâie spatele, ca și cum ar vrea să mă legene în somn.

– Să mergem la culcare, spune el încet, ca și cum ar face aluzie la faptul că activitățile din pat au luat sfârșit….

Mă ghemuiesc la pieptul lui, amețit, crezând inițial că mă va face să rămân pentru că voia să se descarce pe mine ca de obicei. Dar când nu a făcut-o, sunt confuz până la punctul de a fi incapabil să fac ceva.

Sincer, nu vreau să fie drăguț cu mine, pentru că cu cât este mai drăguț cu mine, cu atât mă va răni mai mult… este imposibil să nu mă gândesc la asta.

Nu vreau să mă gândesc la asta… dacă mă rănește din nou, ce se va alege de mine?

Dar nu-l pot opri. El face lucrurile în funcție de starea lui de spirit.

– Khun Pham… ăăă, asta… E OK?

Mă uit la penisul lui care încă pare treaz.

– Eu sunt bine. Am fost azi la sală, o să fiu bine. Hai să mergem la culcare. Mâine trebuie să mergi la universitate, nu-i așa? Răspunde el, ca și cum ar fi o chestiune minoră și nici măcar nu deschide ochii.

– Eu… vreau să te ajut.

– Hugh!

Khun Pham pare să fi auzit ceva interesant. În sfârșit, deschide ochii ca și cum ar fi surprins.

– Eu… îmi voi folosi gura pentru tine, spun eu, cu fața înroșită.

Știu că am făcut mult mai multe cu el, dar nu am mai vorbit niciodată așa și sunt jenat ca naiba.

În loc să accepte sau să nege, Khun Pham scoate un mare oftat de ușurare și își întoarce corpul peste al meu.

– De data aceasta am încercat să fiu o persoană bună. Fără să-l intimidez pe micul elev, temându-mă că nu va putea merge la școală. Dar acum că mă tachinezi așa, ce pot să fac?

Mă uit în ochii care par indiferenți, acei ochi sclipitori sunt îndreptați spre mine cu o ușoară afecțiune, care mă face să tremur. Plâng în inima mea, pentru că știu că este rău, foarte rău.

De fapt, el a cauzat asta, el a flirtat clar cu mine pentru a mă face să cad la picioarele lui.

Cu cât îmi face mai mult bine, cu atât inima mea se topește ca apa, topindu-se ușor în fața lui.

– Ei bine… fă-o cu blândețe.

Îmi mușc buza și mă forțez să răspund, chiar dacă fața mea este roșie.

– Hmm… Bun băiat.

Spune cu o voce amețită și își presează buzele de ale mele și apoi îmi suge limba, până când respirațiile noastre  gâfâie ah… Se pricepe foarte bine la sărutat. Dacă are intenția, nimeni nu-i poate rezista.

Picioarele mi se deschid încă o dată când degetele lui îmbibate în gel mă pătrund, corpul meu încordându-se inițial de durere. Dar încerc să mă relaxez pentru că vreau să-i fac pe plac.

– Ah… gem accidental în timp ce degetele lui lungi apasă cu precizie punctul sensibil din mine până când mă furnică toată coloana. Dorința din mine este ușor reaprinsă.

Khun Pham se mișcă încet în mine, luându-mă încet până când corpul meu se relaxează, apoi mă întoarce. Pentru o clipă, mă uit la el prin lumina slabă și îl văd scoțând un plic transparent și rupându-l cu gura într-un mod foarte sexy. Apoi scoate o bucată de plastic transparent… este prima dată când îl văd purtând prezervativ, pentru că de obicei este mereu întuneric.

Văzându-l cum își pune încet prezervativul și îl face să alunece ușor peste penisul său mare și erect aproape că îmi sângerează nasul.

De ce are un rating sexual atât de ridicat? Doar privindu-i corpul puternic și gol îmi face inima slabă să tremure.

Khun Pham alunecă înapoi între picioarele mele, care sunt depărtate și o sculă rigidă acoperită de un strat subțire de plastic a fost introdusă încet în mine…

– Ah… Khun Pham… Hugh… așteaptă.

Îmi pun ferm mâna pe abdomenul său puternic pe cale să se apropie de orificiul meu, până când se oprește și se încruntă, ca și cum nu ar fi mulțumit.

– Ai de gând să mă lași să fac asta sau nu?

– Eu… nu vreau să porți prezervativ.

– Hmm… dacă nu-l pun, va trebui să te speli din nou. El ridică o sprânceană. Dar tonul vocii lui pare mulțumit de cuvintele mele.

– Nicio problemă… orele mele încep la zece.

Imediat ce membrul lui mare iese din mine, îl ajut încet să scoată folia subțire de plastic.

Membrul mare se extinde și îl țin în mâini. Când este în fața mea, este cel mai mare lucru pe care l-am văzut vreodată în viața mea. Nici măcar în filme porno nu am văzut așa ceva, așa că atunci când văd așa ceva real, nu pot decât să fiu uimit.

Îmi desface picioarele pentru a se introduce în mine. Mă pătrunde atât de adânc până la rădăcină.

– Uhh.

Corpul meu se zvâcnește aproape nebunește.  Dar orificiul meu îi strânge membrul de parcă ar vrea să fuzioneze cu el.

– Ah… ah…

Gemeam când Khun Pham începe să se miște ușor în jurul taliei mele. Dar de fiecare dată când se retrage și împinge din nou, îmi rotește încet talia ca și cum m-ar tortura până la moarte cu sensibilitatea lui.

Nu este ca o bătaie puternică care mă aduce la un nivel de excitație din ce în ce mai ridicat, acest tip de împingeri sunt ca niște plesnete fierbinți care îmi fac toată pielea să tresară. Corpul îmi tremură și lacrimile nu încetează să curgă, nu de durere… ci de exaltare, fiecare împingere mă trimite direct în rai.

– Khun Pham… Ah… Stop… Stop… Eu… Nu… Ah.

Când îl implor, el împinge mai tare în mine. Dar fiecare împingere se concentrează pe punctul meu sensibil pentru mult timp. E ca și cum aș atinge ușor locul care mă mănâncă.

– Hmm… ce este în neregulă?

– Eu… o vreau mai tare…

– Nu este ăsta un lucru bun? Hmm…

Îmi sărută lacrimile și apoi îmi presează buzele, apropiindu-le ușor.

Dar pe dedesubt, încă îmi strivește coloana vertebrală cu o asemenea intensitate încât sunt îngrozită.

– Oh… Khun Pham… Khun Pham… te rog… Huh!

Îl îmbrățișez și îl implor jalnic.

– Hmmm… băiat încăpățânat, nu plânge, știi ce ai de făcut, îmi spune el în timp ce buzele lui îmi ating jucăuș partea superioară a pieptului.

– Um… nu știu… ah… ah… ah… ah… ah…

Când am spus că nu știu, el începe să mărească ritmul ca și cum ar vrea să termine. Mi-am ridicat în grabă talia ca răspuns în timp ce el continua să-mi strângă membrul.

– Nong Kan… spune-o din nou cu voce tare… Bun băiat.

În timp ce Khun Pham este pe cale să ajungă la destinație….

Oh… dintr-o dată îmi apare în minte o imagine a evenimentelor din noaptea precedentă. Apoi vrea ca eu să spun acele cuvinte….

– Ah… Khun Pham… Te iubesc… Khun Pham… Ah… Ah…

Doar auzind cuvintele de dragoste ieșind din gura mea, furtuna de dragoste din trupul lui se dezlănțuie împotriva mea, fiecare lovitură pe care mi-o dă este din ce în ce mai violentă, întărindu-mi ca recompensă punctul sensibil. Nu înțeleg de ce a trebuit să mă forțeze să spun asta. Dar din moment ce a auzit-o deja, acum vrea să audă din nou, așa că nu m-am abținut.

– Bun băiat, spune-o din nou, geme el, cerându-mi să o fac, iar eu sunt gata să îi răspund.

– Iubire… te iubesc… ah… te iubesc… te iubesc atât de mult… vreau să mor… ah…