Unchii lui Luca – colegii mei adjuncti pe care nu-i suportam – au fost primii care au strigat să mă culc cu soția mea.
Giulia și cu mine stăteam alături de surorile mele și de părinții ei când primul strigăt a tăiat muzica.Au urmat râsete grosolane și aplauze, iar apoi un cor de culcă-te cu ea s-a ridicat din partea majorității bărbaților.
Tatăl și fratele Giuliei nu au luat parte la asta. Christian m-a privit cu o expresie care se apropia periculos de o amenințare. Dacă nu era el, aș fi reacționat în consecință la o asemenea lipsă de respect, dar momentul nu permitea. Era mult mai curajos decât tatăl lui. Trebuia să-i recunosc asta.
Giulia și-a strâns paharul de vin și i-a zâmbit stânjenită surorii mele, Mia.Mia s-a aplecat spre mine și m-a îmbrățișat strâns.
– Nu mă face să-ți bat fundul, frate mai mare. Fii bun cu fata asta. E atât de drăguță.
M-am desprins de sora mea. Nu aveam de gând să discut despre viața mea sexuală cu ea. Felix m-a privit cu duritate, dar amândoi știam că orice s-ar fi întâmplat în seara asta nu mai era responsabilitatea lui. Sigur, își iubea fiica, dar iubea și puterea, iar dacă ar fi trebuit să aleagă între ele…
M-am întors spre soția mea, sătul ca toată lumea să-și bage nasul în căsnicia noastră. Giulia m-a privit timid, cu obrajii roșii. I-am întins mâna și a luat-o fără ezitare. Palmele îi erau transpirate.
– Ești gata să urci? – am murmurat, aplecându-mă astfel încât doar ea să mă audă.
A înghițit în sec, dar a dat din cap. M-am întors către familiile noastre.
– Vă rugăm să ne scuzați!
Înainte ca eu și Giulia să putem pleca, Egidia și-a îmbrățișat încă o dată fiica și i-a șoptit ceva la ureche, lucru care a făcut-o să roșească brusc.
Cu paharul de băutură încă strâns în mână, m-a lăsat să o conduc. Din nou, nu am vorbit. M-am gândit să spun ceva liniștitor, dar adevărul era că nu exista nimic potrivit de spus. Oricum nu eram bun la astfel de cuvinte. Giulia a luat o înghițitură de vin. Era al cincilea pahar – cel puțin.
– Ce a spus mama ta? – am întrebat, doar pentru a umple tăcerea densă dintre noi în timp ce liftul urca spre apartamentul nostru pentru noapte.
Ușa s-a deschis și am ieșit. Ea mai luă o înghițitură. M-am oprit și i-am luat paharul. Dacă era beată, ar fi trebuit să mimez acele nenorocite pete de sânge până la urmă.
– Ajunge cu asta.
– E ginger ale(1).
Am ridicat o sprânceană și am luat o înghițitură ca să verific. Avea dreptate. Giulia a început să scotocească în poșeta ei albă și mică, pe care o purta pe umăr.
Ochii ei mari și albaștri s-au ridicat spre mine.
– Ce a spus mama ta? – am repetat, conducând-o spre suită.
Am descuiat ușa. Giulia și-a strâns buzele.
– Că ar trebui să-ți fac pe plac și să încerc să-mi maschez lipsa de experiență.
Pufni scurt.
– Chiar acum, încerc doar să nu leșin de frică.
Ochii ei s-au mărit, de parcă abia realizase ce tocmai spusese cu voce tare.
Am deschis ușa și i-am făcut semn să intre. A pășit înăuntru, iar eu am urmat-o. Rămăseserăm singuri în suita noastră. Livingul era vast, cu două canapele și o masă, unde i-am așezat paharul. Nu era un spațiu de care aveam cu adevărat nevoie, dar tradiția spunea să luăm cea mai mare suită a hotelului, chiar dacă tot ce aveam nevoie era un dormitor. M-am uitat la tânăra mea soție, atât de vulnerabilă și sinceră în fața mea.
– Nu trebuie să-ți fie frică, Giulia. Avem toată noaptea la dispoziție.
Giulia s-a uitat în jur, iar privirea i-a zăbovit asupra ușii din stânga, cea care ducea spre dormitorul nostru.
– Crezi că dacă o lungești mai mult, lucrurile vor fi mai bune?
Nu eram sigur ce ar ajuta-o.
– Spune-mi ce te-ar ajuta să-ți aline temerile.
S-a gândit câteva clipe.
– Dacă aș simți că am de ales.
– Ai de ales – am spus, apropiindu-mă de ea.
– Am? șopti, privind în ochii mei.
– Chiar îmi vei permite să aleg?
Îmi doream să aibă de ales. Dar nu puteam arăta slăbiciune, nu în fața lui Luca, nu după ce deja lăsasem impresia unei fisuri la întâlnirea noastră. Nu trebuia să-i dau niciun motiv să se îndoiască de mine. Nici măcar fața frumoasă a soției mele și zâmbetul ei timid nu aveau voie să-mi înmoaie hotărârea. O alegere inexistentă putea părea, totuși, o alegere.
– Știu ce se așteaptă, Cassio. Știu ce ar însemna pentru tine și pentru tatăl meu dacă nu prezentăm cearșafuri dimineața.
A înghițit în sec. I-am atins brațul, simțind căldura ei strecurându-se prin materialul subțire.
– Atunci alege tu.
Mi-a căutat în privire un răspuns pe care nici eu nu-l aveam.
– Bine – a spus încet.
M-a cuprins un val de ușurare văzând-o rezonabilă. Cel puțin asta o diferenția de răposata mea soție.M-a surprins când s-a îndreptat spre dormitor fără să mă întrebe nimic. Am urmat-o la câțiva pași distanță. Pentru prima dată mi-am permis să o văd ca pe o femeie – ceva ce evitasem până acum, dar era o necesitate în seara asta.
Rochia îi accentua talia îngustă și linia curbată a șoldurilor și a posteriorului.Ajunsă în dormitor, Giulia s-a oprit și s-a uitat peste umăr. În ciuda nervozității evidente, a zâmbit ușor înainte să-și pună poșeta pe banca din fața patului king-size. Privirea i-a rămas o clipă acolo, roșeața din obraji adâncindu-se, apoi și-a dres glasul.
M-am apropiat de ea. Parfumul ei de căpșuni m-a lovit, dulce și proaspăt, făcându-mă să mă întreb dacă ar avea același gust precum aroma pe care o lăsa în urmă.Am observat dantela fină a corsajului cu mâneci lungi, cum se oprea exact deasupra umflării delicate a sânilor ei.
– Trebuie să te scot din rochie – am spus, scoțând cuțitul din teaca de la piept.
O altă tradiție de la care nu puteam să ne sustragem.
A privit lama cu o ușoară încruntare, apoi a dat din cap. S-a întors și și-a înclinat capul într-o parte, astfel încât părul să nu-i acopere partea de sus a dantelei de pe spate. Gâtul ei lung și elegant a rămas expus, perfect nepătat, și a trebuit să mă forțez să nu-mi las buzele pe pielea ei, să nu-mi urmez instinctul primar de a o revendica.
Era ciudat: înainte de nuntă fusese ușor să păstrez distanța. Acum, când era a mea… distanța nu mai avea sens. Ea și-a întors puțin capul și m-a privit de sub genele lungi, cu o neliniște care îi făcea ochii și mai mari.
– E totul în regulă? a întrebat, aproape în șoaptă.
– Desigur , am răspuns, vocea ieșindu-mi mai aspră decât intenționasem.
Mă enervam pe mine, nu pe ea.
Giulia a privit în jos și s-a încordat. O scuză mi-a atins limba, dar, ca întotdeauna, nu am lăsat-o să scape.Mi-am strecurat degetele sub dantelă, ridicând-o ușor de pe pielea ei moale. Un fior i-a străbătut corpul.Am coborât cuțitul încet, tăind dantela fină. Sunetul materialului rupându-se a făcut-o să tresară. Când lama a ajuns la fustă, m-am retras un pas.
Giulia și-a tras rochia în jos, lent, lăsându-mă să văd tot mai mult din spatele ei gol. Pielea îi era netedă, tânără, incredibil de tentantă. Rămăsese doar în lenjerie albă, delicată.
Am simțit cum respirația mi se rupe o clipă. Nu era momentul să cedez impulsurilor.
– E în regulă dacă mă împrospătez? murmură ea.
Vocea ei mi-a frânt firul gândurilor.
– Desigur.
Tonul meu s-a auzit prea grav, iar ea mi-a aruncat o privire scurtă înainte să dispară în baie.
O speriasem. M-am învinovățit imediat. Nu asta voiam.
Mi-am desfăcut cravata și m-am așezat pe bancă. Verigheta părea să mă privească ironic. Am lăsat cravata lângă mine și mi-am aplecat capul, ascultând apa curgând.
Giulia avea nevoie de calmul meu. De blândețe. De răbdare.
În schimb… eu eram un bărbat care nu avusese niciodată suficient din ele.Ușa băii s-a deschis încet și am ridicat privirea.
Giulia ieșise purtând o cămașă de noapte din mătase albastru închis, care îi aluneca pe corp ca o a doua piele. Părul îi cădea liber, bucle moi, castanii, atingându-i umerii goi. S-a oprit în tocul ușii. De parcă avea nevoie de permisiune să intre în propria cameră. Și-a netezit bretonul și și-a mișcat degetele de la picioare pe podea.
– Ce fac acum? a întrebat, privindu-mă.
O întrebare fragilă. Sinceră.
I-am țintuit privirea. Căuta o direcție. Iar asta era un lucru pe care îl puteam oferi fără ezitare. M-am ridicat în picioare, apropiindu-mă de ea, ținându-mi postura dreaptă, controlată, și am întins mâna spre ea.
– Vino aici.
Giulia a tras aer adânc în piept și s-a apropiat pas cu pas, până a ajuns chiar în fața mea. Fără tocuri, abia îmi ajungea la nivelul pieptului. Parfumul ei de căpșuni era mai intens acum, dulce și familiar, și, deși nu fusesem niciodată atras de lucrurile dulci, pe ea le doream.
Am ridicat o mână și i-am cuprins delicat capul. Respirația ei s-a blocat pentru o clipă. Am privit chipul acela tânăr, frumos, vulnerabil… apoi m-am aplecat și i-am atins buzele într-un sărut scurt, de test. A rămas nemișcată. I-am mângâiat obrazul cu degetul mare și am repetat mișcarea. De data asta s-a înmuiat ușor lângă mine.
– De ce mai porți jacheta? a murmurat ea după al treilea sărut timid.
M-am retras puțin, mi-am scos jacheta și am aruncat-o pe bancă. Ochii ei m-au urmărit.
– Și vesta?
Un colț al buzelor mele a tresărit. Am început să deschei vesta. Ultimul nasture mi-a pus răbdarea la încercare, dar înainte să încep să mă enervez, Giulia mi-a împins mâna și a desfăcut-o ea, cu degetele ei fine. Vesta a căzut lângă jachetă.
Giulia a scos un oftat ușor.
– Pari foarte puternic.
A ridicat mâna ca și cum voia să-mi atingă bicepsul, dar a ezitat. I-am prins-o și i-am așezat-o pe brațul meu, încordând mușchiul sub palma ei. Giulia a râs scurt, un sunet surprinzător de cald care mi-a făcut colțul gurii să se ridice pentru o clipă.A aruncat o privire spre pat, iar eu i-am luat din nou mâna.
– Vino. Întinde-te.
S-a așezat pe pat, vizibil tensionată. Mi-am scos pantofii, apoi m-am întins lângă ea, încă aproape complet îmbrăcat. I-am cuprins șoldul și am tras-o mai aproape, în timp ce mă aplecam peste trupul ei.
Chipul îi era traversat de o umbră de teamă. Am coborât privirea la gâtul ei și am lăsat un sărut acolo. A rămas încordată, ținându-și respirația.Nu era reacția la care sperasem, dar nici una rea. I-am atins pielea încă o dată, mai sus, chiar sub ureche. A tresărit și a scos un chicotit scurt, involuntar.
O chicoteală. Ca a unei fete.M-am oprit surprins și m-am uitat la ea. Și-a mușcat buza de jos, prinsă între jenă și un zâmbet timid.
Arăta atât de… tânără. Era majoră, soția mea legală. Dar gesturile, reacțiile, expresia aceea stângace de pe chip… nu erau ale unei femei deprinsă cu intimitatea.
Erau ale unei fete aflată în pragul transformării în femeie.
M-am ridicat, înăbușindu-mi un oftat.Ea își strânse degetele în poală.
– Îmi pare rău. Nu am vrut să râd. Mă…gâdil.
Ochii îi tremurau, încărcați de nesiguranță. Toată masca aceea matură pe care și-o afișase la nuntă dispăruse. Fără machiaj, în cămașa ei subțire, părea vulnerabilă, dar nu fragilă – doar copleșită.
M-am ridicat complet și am început să-mi desfac nasturii cămășii.
Privirea Giuliei m-a urmărit, timidă, dar incapabilă să se uite în altă parte.
– Nu… trebuie să te oprești, șopti ea.
–Nu pentru mine.
Am lăsat cămașa pe podea, apoi pantalonii. M-am oprit când am văzut cum ochii i s-au mărit, absorbind fiecare detaliu cu o uimire pe care încerca, fără succes, să o ascundă.
– Stai, murmură ea, strângând cearșaful între degete.
–Doar… nu sunt obișnuită.
M-am apropiat de marginea patului și am întins o mână spre genunchiul ei. S-a cutremurat ușor și și-a prins buza între dinți.
– Cred că știu un loc unde nu te gâdili, am spus, cu un zâmbet discret.
– Asta nu ai cum să știi… se opri brusc, apoi își lăsă privirea în jos, înroșindu-se.
-Oh.
M-am aplecat spre ea, sprijinindu-mi genunchiul pe saltea.
– Giulia… spune-mi dacă vrei să continui.
Ea ridică privirea spre mine, sfioasă, dar hotărâtă.
– Vreau. Doar… lasă-mă o secundă să respir.
Am strecurat degetele pe sub tivul cămășii ei de noapte, ridicând materialul atât cât să-i văd abdomenul care se încorda la fiecare atingere.
Respirația ei se scurtă, dar nu de teamă – ci de anticipare.
– Pot? am întrebat, cu voce joasă.
A închis ochii pentru o clipă, apoi a dat din cap.
– Da.
M-am aplecat și i-am sărutat pielea acolo unde se arcuia ușor sub palmă mea, simțind cum corpul ei se relaxează treptat sub greutatea mea.
Inocența ei nu era una copilărească, ci una sinceră, crudă, care m-a lovit mai puternic decât orice semn de seducție.O femeie care descoperea, nu o fată speriată.Și asta făcea totul infinit mai intens.
Furia îmi urcă în piept, fierbinte. M-am aplecat peste ea, sprijinindu-mă cu palmele lângă umerii ei.Ea a ridicat brațele defensiv, apoi a ezitat. Palmele ei moi mi-au atins pieptul, iar degetele i-au tremurat în timp ce se opreau pe pectoralii mei, ca și cum ar fi descoperit ceva nou, intimidant.
– Ascultă. Ai dreptate, tu vei simți mai mult disconfort decât mine.
Mi-am lăsat vocea să-i atingă pielea ca o promisiune.
– Dar dacă lucrezi cu mine, dacă mă lași să te ghidez… va fi mai bine. Mult mai bine.
Respirația ei se tăie.
– Nu e vorba doar de durere. Până acum, bărbații mi-au sărutat mâna la evenimente și atât. Și acum… tu ești aici, deasupra mea, pe jumătate dezbrăcat… eu la fel… și în curând…
Își trase aerul în piept, luptându-se cu propriile gânduri. M-am aplecat puțin mai aproape, suficient ca vocea mea să-i atingă buzele.
– Știu. Nu începe să plângi.
Și-a mușcat buza de jos, hotărâtă.
– Nu voi plânge.
Apoi ochii i s-au ridicat spre ai mei.
– De ce îți pasă? Ai văzut lucruri mult mai rele decât cineva care plânge.
Avea dreptate. Văzusem orori care ar fi marcat pe viață pe oricine altcineva. Dar aici… cu ea, nu era vorba despre cruzime, ci despre delicatețe. Giulia era tânără, dar o femeie, soția mea, cineva cu care trebuia să construiesc ceva mai mult decât datorii și obligații.
Ea continua să-și roadă buza, cu privirea pierdută undeva departe.
– Giulia, murmurai, iar ochii ei mari se întoarseră brusc spre mine.
– Ajută-mă cu asta.
O clipă lungă. Apoi dădu din cap încet, iar ușurarea mă lovi ca un val cald.
M-am aplecat și i-am atins buzele cu ale mele – un sărut scurt, apoi altul, apoi încă unul, fiecare mai sigur, mai profund. La al treilea sărut, buzele Giuliei se mișcară ezitant peste ale mele, iar eu i-am supt buza de jos frumoasă și plină . A scos sunet mic și a închis ochii. Limba mea a mângâiat-o deschis și s-a cufundat înăuntru, gustându-mi soția pentru prima dată. La naiba, atât de incredibil de dulce încât era să mă omoare. Fără să mă opresc din sărut, mi-am pus palma pe coastele ei.
A tresărit, iar ochii i se deschiseră mari. M-am retras puțin, suficient cât să o privesc, lăsând degetele să îi alunece lent pe pielea sensibilă. O atingere blândă, o promisiune că nu mă grăbeam și că nu avea motiv să se teamă.
– Mă lași să te dezbrac?
Ea dădu din cap din nou, mută, dar hotărâtă.M-am tras puțin înapoi, ajutând-o să se ridice. Mi-am strecurat degetele sub tivul cămășii ei și am ridicat materialul încet, dându-i timp să respire. Când și-a ridicat brațele, i-am tras bluza peste cap și am lăsat-o să cadă pe podea.
Privirea mea s-a întors la ea – la pielea încălzită de emoție, la ezitarea ei amestecată cu dorință, la felul în care mă privea acum… ca și cum nu mai eram doar bărbatul de care se temea, ci bărbatul pe care îl dorea.
Avea brațele încrucișate lejer peste piept, iar când își mușcă buza în felul acela care mă dărâma, coborî încet brațele, oferindu-mi o privire fără obstacole asupra sânilor ei.
Cerul și pământul… era minunată.
Întinsei mâna și îi atinsei pielea cu dosul degetelor, alunecând încet pe valea delicată dintre sânii ei. Giulia tresări și își încreți nasul, abținând un chicotit. Obrajii îi explodară în roșeață.
– Îmi pare rău...
– Nu, am murmurat, vocea coborând într-o vibrație pe care nici eu nu o controlam.
Mai bine chicotea decât să plângă, iar acum, din fericire, lacrimile nu erau nicăieri în apropiere.
– Ești foarte frumoasă, am adăugat, fiindcă era adevărul și fiindcă aveam nevoie s-o liniștesc, nu s-o fac să se adune în sine.
– Mulțumesc…
– Cu plăcere, i-am răspuns, lăsându-mi degetele să îi contureze cu blândețe exteriorul sânului.
Sfârcurile i s-au încordat imediat, iar roșeața i-a cuprins întreaga față. În clipa aceea am fost recunoscător că nu am ascultat vocea aceea slabă care îmi spusese că poate e prea tânără pentru mine. În momentul acela, știam că îmi aparține întru totul.Am trecut ușor degetul mare peste sfârcul ei, iar Giulia inspiră brusc, surprinsă și tulburată în același timp. Am repetat mișcarea, înfrânându-mi propriul răspuns.
– Îți place?
– Da… se simte bine.
Mi-am dus mâna spre marginea lenjeriei ei.
– Întinde-te pe spate.
O făcu, iar trupul i se încordă, abdomenul i se strânse, respirația îi rămase suspendată undeva între teamă și anticipare.
– Nu te încorda, am spus blând.
–Vreau doar să îți dau jos chiloții.
Am făcut-o încet, atent, lăsându-i timp să se obișnuiască cu fiecare mișcare. Când i-am îndepărtat complet, o undă de dorință m-a lovit atât de puternic încât am fost nevoit să respir adânc. Era naturală, delicată… perfectă.
– Știu că nu e tradiția… dar nu am vrut să…
– E perfect, am răspuns răgușit, aproape într-un suspin.
Se uită la mine sfioasă, cu picioarele strânse, ca și cum nu era sigură ce urmează. Am privit-o pentru câteva clipe, doar admirând-o, apoi m-am aplecat și i-am atins abdomenul cu buzele. Mirosul de căpșuni, dulce și familiar, mă lovea din nou.
– Desfă picioarele, îi cerui, vocea coborând într-un ton din care nu mai puteam ascunde nimic.
– De ce?
Întrebarea ei era sinceră, vulnerabilă, tremurată și incredibil de seducătoare prin inocența ei.M-am uitat în sus și nerăbdarea pe care o simțeam aproape se spulberă când privirea mi-a căzut pe chipul ei. Anxietatea i se strângea în ochi, tăindu-mi orice urmă de furie.
– Giulia…
Și-a desfăcut picioarele, dar doar atât cât să sugereze că mă lăsa să continui. A trebuit să i le împing ușor ca să mă pot strecura între ele și să mă aplec. Trupul ei reacționa la orice mică mișcare, ca un arc tensionat.
Am vrut să mă apropii, dar mâna ei s-a ridicat brusc și mi-a apăsat fruntea, ținându-mă la distanță. O clipă, chiar o clipă, m-am luptat cu impulsul de a râde-nu pentru că o luam de ușor, ci pentru că situația, în fragilitatea ei, era aproape copleșitoare.
– Ce faci? am murmurat.
– Încerc să te ajut să te relaxezi.
S-a uitat la mine de parcă încerca să descifreze o limbă străină.
– Dar… de ce?
– Pentru că multe femei se simt bine când sunt atinse cu grijă. Pentru că vreau să te simți în siguranță. Pentru că… vreau să îți placă.
Nasul i s-a încrețit, un gest adorabil pe care nu-l mai văzusem până atunci.
– Deci ai de gând să… să mă săruți acolo jos?
Am chicotit scurt, fără să vreau.
– Da. Vreau să te sărut peste tot unde ai nevoie. Și sper să-ți placă la fel de mult cât îmi va plăcea mie.
Sprâncenele i s-au ridicat, iar eu mi-am coborât capul, atingându-i coapsa cu obrazul. Era fierbinte, moale, și atât de perfectă încât mi-a tăiat respirația. Am prins ușor mâna ei și am coborât-o de pe frunte.
– O să te sărut acum, i-am spus încet.
Corpul ei se încordă într-o clipă, respirația i se blocă. M-am apropiat, dar mi-am lăsat mișcările lente, calculate, oferindu-i timp să se obișnuiască. I-aatins pielea cu buzele, un sărut atât de fin încât abia dacă l-am simțit eu.Giulia a inspirat brusc, sonor.
– Te-a gâdilat? am întrebat cu voce joasă.
– Nu… răspunse ea, rămânând nemișcată, cu pleoapele inchise strâns.
Am continuat să o ating cu buzele, nu insistent, nu grăbit, doar atât cât să simt cum corpul ei învață încet să se destindă. Respirația ei a rămas sacadată, dar nu mai era rigidă ca înainte.
Mi-am strecurat palma pe interiorul coapsei ei, apăsând ușor ca să o ajut să se relaxeze, dar ea s-a împotrivit instinctiv. M-am oprit, luând o gură de aer pentru a-mi stăpâni propria frustrare. Era tânără. Era speriată. Și era responsabilitatea mea să am răbdare.
– Giulia, lasă-mă… am spus încet, cu toată blândețea de care eram capabil.
Am simțit cum picioarele i se înmoaie și, în cele din urmă, s-au desfăcut complet. O urmă de excitație i-a strălucit la deschidere și m-a cuprins o ușurare fierbinte. M-am aplecat și mi-am trecut limba peste pliurile ei sensibile. Mâna Giuliei a sărit din nou, dar de data aceasta nu a împins; doar s-a agățat de părul meu,cu degetele tremurând.
Am plutit deasupra ei, atingându-i mugurele cu vârful limbii, încercuindu-l încet. A gâfâit, iar degetele i-au tresărit ușor. Am experimentat, căutând ce îi plăcea, dar tăcerea ei tensionată îngreuna totul. Corpul ei răspundea, respirația îi devenise profundă, dar după cincisprezece minute mi-am dat seama că era prea încordată ca să ajungă la orgasm.I-am sărutat interiorul coapsei.
– Crezi că poți veni?
A clătinat din cap, rușinată.
– Nu… îmi pare rău.
– Să nu-ți pară. Durează.
Am inspirat adânc, știind ce urma.
– Ești gata?
Nu era. Dar era udă, atât cât puteam spera în seara asta, având în vedere emoțiile ei. A înghițit și a dat din cap, slab.M-am ridicat din pat și mi-am scos boxerii. Eram mai mult decât pregătit. Mirosul și gustul ei încă îmi ardeau prin vene.
– O, la naiba… a șoptit Giulia, ochii fixându-mi erecția.
Sprâncenele mi s-au ridicat și aproape am izbucnit în râs. M-am abținut și m-am așezat în genunchi pe pat.
– Întinde-te.
Expresia ei era încă plină de îndoială… și teamă. La naiba. Trebuia să terminăm odată. Dacă începea să se gândească la tot ce putea durea, corpul ei s-ar fi strâns și mai tare.
Ce frumos este scrisa aceasta scena de sex,ca inca nu este iubire Cassio asa cum m-am asteptat este un barbat delicat cu sotia lui care nu se repede ca necioplitul.Multumesc
Cassio e un bărbat numărul 1
Frumos începutul de noaptea nunții. Foarte delicat, dar hotărât. Să le fie de bine!
Daaa. îmi place mult de cassio
dragă casio până aici ți-a fost ….
ți-ai găsit nașul
o să te îndrăgostești de Giulia și o să o iubești la nebunie …..
mi-a plăcut maxim întrebarea ..de ce?
mulțumesc !
Cat de frumos a fost scris acest capitol si binenteles cat de bine a fost tradus! Tot preludiu si toata grija lui Cassio sunt de laudat! Iar Giulia…jos palaria! Chiar daca-i e frica, tot merge inainte, pt ca stie ca alta solutie nu e! F frumosi, amandoi!