După ce a mâncat, a terminat de luat medicamentul, apoi Baiboon s-a culcat din nou în patul mare.
– Khom, poți să-mi iei telefonul din geanta mea și să i-l dai lui Baiboon? Nu știu dacă bateria este descărcată sau nu, a spus Baiboon, pentru că de când a venit aici, Baiboon nu l-a încărcat, nici măcar nu a pus mâna pe telefon pentru a se juca.
Khom a deschis geanta lui Baiboon și l-a luat. În propria geantă se aflau câteva dintre lucrurile lui Baiboon. Baiboon a ridicat ușor o sprânceană când a văzut că Phai îi trimisese un mesaj din prima zi în care Baiboon venise aici.
Vocea lui Baiboon a răsunat imediat, în timp ce Phai a răspuns repede, dar și un pic încet.
– Cine e pe Line? a întrebat Khom.
– Phai a trimis un mesaj de ieri. A întrebat unde a plecat Baiboon să călătorească. Baiboon a răspuns chiar acum, a spus fără menajamente tânărul.
– Deci nu vom dormi, nu-i așa? a întrebat el în liniște.
– Mai întâi îi spun lui Phai, a răspuns Baiboon, dar Khom a venit și i-a luat telefonul lui Baiboon.
– Poți să dormi acum. Nu trebuie să răspunzi. O să vorbiți mai târziu, la școală, a spus Khom cu o voce calmă. Baiboon doar dă din cap.
– Hm! a răspuns tânărul, pentru că și el se simțea somnoros și obosit. Khom l-a acoperit pe Baiboon cu pătura înainte de a reuși să închidă imediat telefonul lui Baiboon, iar Baiboon a adormit încet.
Khom a lăsat să iasă un oftat de ușurare. S-a blestemat pe sine și s-a întrebat mental: oare Baiboon va fi problematic sau nu? Dar Khom nu poate suporta ca Baiboon să acorde mai multă atenție altora decât lui însuși, în timp ce ei sunt împreună în felul acesta.
Seara, toată lumea s-a adunat pentru a se întoarce la Bangkok. Baiboon se simțea un pic mai odihnit pentru că a dormit toată noaptea. Când mergea, simțea o durere ascuțită. Dar tânărul a încercat să-și țină simptomele la distanță. Khom a pus o cârpă moale pe scaunul lui Baiboon, astfel încât tânărul să poată sta confortabil.
– Khom mi-a spus că nu te simți bine, Baiboon, a spus bunica tânărului.
– Oh, mă simt mai bine acum, după ce am dormit. Baiboon era doar obosit, a răspuns tânărul liniştit, în timp ce se gândea în sinea lui să-și ceară scuze pentru că a trebuit să mintă.
– Nu mă îndoiesc că ai înotat prea mult, a spus mătușa cu un zâmbet.
Baiboon a zâmbit ușor, în timp ce Khom a rămas tăcut. Imediat ce mașina a plecat, Baiboon a adormit din nou, până când mașina s-a oprit să cumpere suveniruri.
– Vrei să cumperi ceva? a întrebat Khom. Baiboon a clătinat din cap.
– Baiboon are dureri în spate. Nu vreau să merg pe jos! a șoptit timid tânărul. Colțul gurii lui Khom a zâmbit ușor.
– Atunci o să cumpăr niște lucruri pentru tine. Mai întâi întinde-te pe scaun. Îl voi lăsa pe șofer să oprească într-un loc liniștit, a spus Khom, iar Baiboon a dat din cap.
– Oh, P’Khom, Baiboon vrea niște gustări pe care să le dea prietenilor lui de la școală. P’Khom plătește tu. Nota de plată, ți-o va plăti Baiboon după, a spus tânărul în timp ce-și amintea.
– De ce să plătești? Ți-le cumpăr eu, a spus Khom înainte de a coborî din mașină. O problemă a apărut atunci când paznicii casei au sunat să spună că Danil a venit la casa mare.
Khom a trebuit să-și informeze propriul șef despre acest lucru. Apoi Kamol a cerut o mașină pentru a-i conduce pe Kamol și Kim la apartamentul lui Kim. Când au ajuns acolo, Khom a coborât din mașină și s-a dus să vorbească alături de Kamol. În ceea ce-l privește pe Kim, acesta s-a ridicat și a vorbit cu Baiboon, care a coborât și el pentru a-l conduce pe Kim.
– Uite ce obosit ești. Ce se întâmplă? a întrebat Kim cu îngrijorare.
– Nimic! Este obositor să stai mult timp în mașină, a spus mai întâi Baiboon. Kim a dat din cap.
– Du-te acasă, ia-ți medicamentele și odihnește-te, a spus Kim.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte ca să se urce Khom din nou în mașină și să părăsească apartamentul lui Kim pentru a merge acasă.
A doua zi.
Baiboon s-a trezit în zori. Și-a ajutat bunica la muncă și s-a întors să doarmă acasă pentru că are un musafir Kamol în casă. Baiboon nu a îndrăznit să meargă prea departe. În ceea ce-l privește pe Khom, l-a văzut după ce a coborât din mașină pentru a se duce spre casă aseară.
Baiboon nu i-a văzut încă fața ascuțită pentru că a trebuit Khom să meargă mai întâi să-l întâlnească pe Danil, invitatul lui Kamol.
A bătut la fereastra dormitorului lui Baiboon, determinându-l pe tânăr, care stătea și citea o carte, să se miște pentru a deschide perdeaua înainte de a zâmbi larg la vederea lui Baiboon stând afară. Baiboon a ieșit imediat din cameră pentru a-l găsi.
– P’Khom! a strigat Baiboon cu o voce clară.
– Ce-ți mai face trupul, te mai doare? a întrebat Khom, văzând că nu era nimeni prin preajmă. Fața lui Baiboon se înroși ușor, cu o tresărire a acesteia.
– Baiboon nu mai are nimic. Dar mă simt puțin incomod când merg repede, a spus tânărul liniștit, zâmbind.
– Am venit pentru micul dejun. Nu ai mâncat încă, nu-i așa? a spus Khom. Apoi Baiboon a închis ușa casei și s-au îndreptat spre bucătărie.
– Azi mâncăm amândoi în bucătărie, pentru că au un oaspete, a spus din nou Khom. Baiboon a dat din cap în semn de acord.
– Hai să luăm niște orez și să stăm să mâncăm în fața casei, da? Baiboon poate pune mâncarea pe o rogojină sub copacul din fața casei, a sugerat tânărul.
Khom a dat din cap în semn de acord. Apoi, cei doi și-au dus din nou mâncarea la reședința lui Baiboon. Tânărul a luat micul covor și l-a întins pe gazon.
– S-ar putea să fiu cam ocupat în următoarea perioadă. Poate că nu pot să mănânc cu tine așa la fiecare masă, a spus Khom, pentru că spusese Kamol deja înainte de a pleca în vacanță că, revenind de data aceasta, vor trebui să muncească un pic mai mult.
– Ești ocupat? a întrebat Baiboon liniştit. A simțit o senzație de greață în piept când a aflat că nu pot mânca împreună. Nu se vedeau prea des.
– Da, vom căuta o nouă afacere. Atunci vom înceta să mai facem același lucru, a spus brusc Khom.
– Deci, poate P’Khom să-l ducă pe Baiboon la școală? a întrebat tânărul puțin stresat.
– Dacă nu pot să te duc, voi lăsa pe altcineva să o facă pentru mine, a răspuns Khom. Baiboon își strânse ușor buzele.
– Poți să-l lași pe Baiboon să se întoarcă singur? Ceilalți oameni au slujbele lor. Baiboon nu vrea să deranjeze, răspunse tânărul.
– Nu! Cum poți să te întorci singur? Te vei pierde, a spus Khom.
– Nu mă voi pierde. Îmi amintesc drumul și linia de autobuz, a spus tânărul pe drumul de întoarcere, oarecum calm.
– Să vorbim despre asta mai târziu.
Khom îl oprește o clipă să vorbească despre asta, pentru că în sinea lui nu vrea ca Baiboon să se întoarcă singur. Când termină de mâncat, Khom se oferă să ducă vasele deoparte pentru a lua ceva.
În ceea ce-l privește pe Baiboon, acesta a luat covorul acasă. Khom i-a dat cheia de la propria casă, iar Baiboon s-a dus acolo, lăsându-l pe tânăr să aștepte în propria casă.
Khom trebuia să se întoarcă la duș pentru că trebuia să meargă să îl hrănească pe Kemo. Când Kom a intrat în casă, l-a văzut pe Baiboon întins pe canapea, jucându-se cu telefonul în sufragerie.
– Baiboon joacă un joc, a spus tânărul înainte ca să întrebe Khom. Asta l-a determinat pe Khom să zâmbească puțin. Apoi s-a întins și i-a sărutat fruntea netedă.
– Eu fac un duș mai întâi, tu poți să te culci mai întâi, a spus Kohm, înainte de a intra în dormitor pentru a face un duș și a se schimba de haine. A ieșit și s-a dus să-l caute din nou pe Baiboon, descoperind că tânărul dormea deja cu telefonul în mână.
Hei, tot mai eşti obosit? își spuse Khom, nu prea tare, înainte de a se duce să se așeze pe canapea luând capul lui Baiboon pentru a-l așeza în poala lui. Khom a mângâiat ușor părul moale al băiatului, alături de a se uita cu dragoste la fața lui Baiboon înainte de a se așeza și de a se gândi la lucrurile pe care trebuia să le facă de acum înainte.
Khom s-a gândit că dacă nu-l mai ajută pe Kamol să lucreze, când va mai veni vreodată în acest loc? Khom încă nu este sigur dacă bunica lui Baiboon știe despre asta. Problema nu este de gen, ci e o diferență de vârstă rezonabilă între Khom și Baiboon. Khom se gândea ce să facă, înainte de a fi surprins când mâna subțire a lui Baiboon s-a întins și i-a mângâiat ușor obrazul. Khom s-a uitat din nou la Baiboon.
– Te-am trezit? a întrebat el cu blândețe.
– Nu. Baiboon doar își odihnea ochii. Dar ce s-a întâmplat cu Khom? Arăți atât de stresat, a întrebat îngrijorat Baiboon. Khom a apucat mâna lui Baiboon care îi freca obrazul și l-a sărutat ușor.
– Nu e nimic. Continuă să te relaxezi. Vei continua să dormi? O să vin să te văd imediat, a spus Khom când a văzut că era timpul să meargă să-l caute pe Kamol.
– Baiboon se poate duce acasă. O să citesc o carte, a răspuns Baiboon. Khom s-a gândit înainte de a scoate cheia de rezervă și de a i-o înmâna lui Baiboon.
– Dacă vrei să vii să dormi și să te joci la mine acasă, poți veni. Păstrează cheia în siguranță, a spus Khom, zâmbind.
– Mulțumesc, a răspuns tânărul înainte de a se ridica. Khom a ridicat imediat trupul lui Baiboon și l-a așezat în poala lui.
– Dă-mi câteva încurajări înainte de a mă duce la muncă, a spus Khom cu un zâmbet înainte de a-i pune imediat un sărut pe buze.
Baiboon a fost puțin perplex la început, dar i-a permis lui Khom să-și pompeze energia la maxim. Baiboon începe acum să returneze niște sărutări dure. Limbile lor fierbinți se întrepătrundeau. Dar Baiboon a trebuit să piardă mai întâi în fața rolului de sărutător al lui Khom.
Figura mică și slabă se odihnea pe o poală puternică. Când a fost complet satisfăcut, Khom s-a îndepărtat încet. Baiboon și-a strâns buzele. Fața i s-a înroșit de rușine înainte ca să plece Khom cu Baiboon de acasă și să se ducă la muncă. În ceea ce-l privește pe Baiboon, acesta s-a întors la casa lui.
Astăzi, Baiboon trebuie să meargă la școală, iar Khom a fost cel care l-a dus la școală, ca de obicei, pentru că Baiboon căra gustări pe care le cumpăraseră pentru prietenii lui.
– Vrei să le aduc jos? a întrebat el.
– Bine, Khom! Du-te la muncă! a răspuns tânărul. Pentru că înainte de a pleca de acasă, l-a auzit pe Kamol chemându-l pe Khom la muncă.
– Seara, dacă nu pot să vin să te iau, o să las pe altcineva să vină să te ia în locul meu, a spus din nou Khom, pentru că nu era sigur dacă îl putea primi sau nu pe Baiboon.
– Hm! a răspuns Baiboon, înainte de a-i căra geanta și de a lua punga cu gustări din mașină. Când a văzut că Baiboon a zărit pe unul dintre prietenii lui, Khom s-a întors apoi cu mașina.
– Phai, ăsta e un suvenir.
Baiboon i-a dat ultima pungă cu gustări lui Phai. Pentru că astăzi Phai a venit la studiu un pic mai târziu.
– Mulțumesc, a zâmbit Phai. Ai avut o călătorie plăcută? a întrebat Phai.
– A fost foarte distractiv. Am făcut și eu scufundări. Oh, scuze că nu ți-am răspuns la mesaj, Phai. Nu mi-am adus deloc telefonul, a spus Baiboon cu un zâmbet.
– Nicio problemă, a spus Phai, pentru că s-a întâlnit cu Pear înainte de a intra în cameră.
– Păi… te sun mai târziu, în pauza de masă, a răspuns Baiboon.
În pauza de prânz.
Grupul lui Phai a coborât din clasă pentru a mânca la cantină. Și ca de fiecare dată, Phai s-a oferit să cumpere mâncare, iar Baiboon s-a oferit să cumpere apă.
– Pot să stau cu tine? a strigat o voce.
– Stai jos! a răspuns Baiboon cu un zâmbet. P’San s-a așezat în fața lui Baiboon, lângă prietenul băiatului. Phai s-a așezat lângă Baiboon. Ceilalți s-au așezat unul lângă altul.
– Baiboon, ce ai făcut în timpul weekend-ului? a întrebat San în timp ce se așeza la masă.
– De ce? a întrebat Baiboon.
– Uită-te la Baiboon! Acum Baiboon strălucește mai mult decât înainte. Am auzit că ai fost la plajă, nu-i așa? a întrebat el, confuz.
– Hmm… E adevărat. Lui Pear i s-a părut că Baiboon pare să se fi schimbat, dar nu mi-am amintit că Baiboon arată mai radiant, a spus Pear. Phai se uită din nou la Baiboon pentru că și el simțea la fel.
– Mă întreb dacă nu cumva am mâncat prea mult în timpul vacanţei, așa că arăt mai gras.
Baiboon a răspuns cu o expresie normală, pentru că și el credea că mănâncă prea mult și prietenii lui credeau că se îngrașă.
– Așa este! Dacă ai fi fost femeie, cu siguranță m-aș fi gândit să te am ca iubită. Ca să arăt mai radiant alături de tine! Ha, ha, ha! a spus San glumind.
Lingura din mâna lui Baiboon a căzut în bolul de orez, surprins de cuvintele lui San.
– Hei! P’San, vorbești cu sarcasm. Stai puțin, a spus Salli. Ceilalți au râs, dar nu s-au gândit la asta.
Ce are Baiboon? s-a întrebat Phai, pentru că a observat tot timpul simptomele lui Baiboon.
– Nu-i nimic, mi-a alunecat lingura din mână, a răspuns Baiboon cu un zâmbet. Fața lui era netedă și ușor colorată.
Luând în considerare cuvintele lui San, Phai nu a întrebat mai mult, dar și-a păstrat îndoiala în suflet. După ce a terminat prânzul, Baiboon a sunat să vorbească cu Khom. I-a spus că îi era puțin frig astăzi, iar Khom i-a mai spus că nu va veni să îl ia în seara asta, ci îl va lua altcineva.
Baiboon s-a alăturat clubului împreună cu Phai. Întotdeauna lucrează și îi ajută pe ceilalți din club.
– Eşti prea sârguincios. Hai să ne așezăm puțin, a spus Phai cu un zâmbet în timpul unei pauze de antrenament, iar Baiboon a zâmbit în replică.
– Nicio problemă, vrei apă? O să-ţi aduc mai târziu, a întrebat Baiboon, care dăduse deja apa celorlalți.
– Ajunge! Vino şi stai aici și mergem să o luăm noi.
Phai l-a luat de mână și l-a condus pe Baiboon să se așeze pe scaunul lung, apoi s-a dus să ia două sticle de apă pentru a se așeza lângă Baiboon.
– Oh, nu l-am văzut încă pe Baiboon să bea apă, a spus Phai, înmânându-i apa lui Baiboon.
– De unde știi că nu am băut încă apă? întrebă Baiboon în timp ce lua apa și o deschidea cu nerăbdare, pentru că avea grijă de alții și uitase pentru o clipă să aibă grijă de el însuși.
– Întotdeauna mă uit la Baiboon, a răspuns Phai cu seriozitate.
Baiboon a făcut o mică pauză înainte de a zâmbi ușor. Cei doi au stat de vorbă o vreme. Phai a continuat să exerseze până când a venit timpul să se oprească.
– Baiboon, cine a venit să te ia? a întrebat Phai în timp ce ieșea din sală cu Baiboon.
– P’Khom a spus că P’Jew va veni să mă ia. Dar nu l-am văzut încă pe P’Jew și nici nu m-a sunat, a spus tânărul.
Așa că Phai s-a așezat și l-a așteptat pe prietenul său alături de Baiboon în același loc, dar a așteptat mult timp și tot nu a venit nimeni.
– Baiboon, ce-ar fi dacă Baiboon îl sună pe P’Jew? a spus Phai, văzând că era mai lent decât de obicei.
– Nu am numărul de telefon al lui P’Jew, a răspuns Baiboon.
Telefonul lui Baiboon a sunat. Tânărul s-a grăbit să răspundă la apel.
[- Baiboon, clubul s-a terminat, nu-i așa?]
O voce întrebătoare a răsunat imediat, anunțându-l pe Baiboon că este P’Jew.
– Hei! a răspuns tânărul.
[- Vrei să mă mai aștepți puțin? Am venit să fac niște comisioane, nu am terminat încă.] i-a răspuns P’Jew.
– Cât timp va dura? a întrebat Baiboon, văzând că era foarte frig.
[- Cam o oră.] a răspuns din nou Jew.
– De ce? a întrebat curios Phai, când văzu fața posomorâtă a lui Baiboon.
– P’Jew este ocupat cu niște comisioane, mi-a spus să aștept o oră, a răspuns Baiboon în timp ce ținea convorbirea cu Jew.
– Îl pot lua eu însumi pe Baiboon. Baiboon nu va trebui să aștepte. E foarte frig aici, a propus Phai. Baiboon s-a încruntat.
– P’Jew, poate Baiboon să-i spună prietenului său să-l conducă acasă. Jew nu trebuie să vină pentru Baiboon, a spus tânărul, răspunzându-i lui Jew.
[- Dar P’Khom mi-a ordonat să vin după Baiboon!] a spus Jew pe un ton stresat, pentru că nu credea că afacerea pe care i-o ordonase Kamol putea să-l întârzie atât de mult.
– În regulă! Baiboon va vorbi cu P’Khom, a spus tânărul astfel încât Jew să înțeleagă. Jew a tăcut.
[- Du-te acasă! Te sun eu!] i-a răspuns Jew.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte de a închide, apoi se uită la Phai.
– Phai, cred că pot să iau singur autobuzul înapoi, a spus Baiboon, pentru că era atent și cu Phai.
– În regulă, să mergem! O să văd şi eu casa lui Baiboon, a spus Phai cu un zâmbet.
– Nu este casa mea. Locuim doar cu șeful bunicii, a răspuns Baiboon.
– Asta e! Să mergem! a spus Phai. Baiboon s-a gândit la asta înainte de a da din cap.
– Păi… Este în regulă! a răspuns Baiboon.
– Atunci să mergem. Hai să mergem mai întâi cu motocicleta, a spus Phai înainte de a merge cu pași vioi spre parcare și apoi de a merge cu motocicleta să-l întâmpine pe Baiboon.
Phai i-a înmânat prietenului său o cască mică. Baiboon a luat-o, dar cureaua de la bărbie este prea lungă. Așa că Phai l-a ajutat.
– Mulțumesc, a răspuns Baiboon.
Phai a acceptat zâmbind, iar Baiboon a venit să se așeze pe motocicleta Honda Sumer X a lui Phai.
– Motocicleta e grozavă, a spus Baiboon.
– Vrei să o conduci singur? a întrebat Phai cu un zâmbet. Baiboon a clătinat imediat din cap.
– Nu pot să o conduc, Phai. Nici măcar nu sunt bun la ciclism, a spus Baiboon.
– Lasă-mă să te învăț cum să conduci. Nu este dificil. Este o transmisie automată, s-a oferit Phai lui Baiboon cu un zâmbet ironic.
– Să lăsăm lucrurile așa. Acum hai să mergem acasă, a spus Baiboon, iar Phai a pornit motocicleta.
– Ține-te de talia mea. Nu vreau să cazi, a spus Phai.
– Phai, nu conduce cu viteză! a spus Baiboon.
Phai râse în gât înainte de a zâmbi ușor. Baiboon a luat hainele de student ale lui Phai. Baiboon i-a deschis calea lui Phai, până când au ajuns aproape de casă, chiar după piața de noapte. Phai a parcat apoi mașina pe marginea drumului.
–De ce te oprești? a întrebat Baiboon.
– Mi-e foame! Putem să mâncăm ceva mai întâi? Ne-am antrenat un pic mai mult astăzi, sunt flămând, a spus Phai, înainte de a ridica telefonul și de a se uita la oră.
– Dar dacă Baiboon trebuie să se grăbească să se întoarcă, e în regulă. Îl pot conduce pe Baiboon mai întâi, a spus Phai.
– Păi… hai să mâncăm ceva mai întâi. Phai a venit să mă conducă aici. O să o sun și o să-i spun bunicii mai întâi. Bunica va fi îngrijorată, a spus Baiboon, iar inima lui voia să îl sune și pe Khom. Dar se temea că era Khom încă ocupat. Phai a zâmbit larg.
– Ei bine, hai să vedem ce vom mânca, a spus Phai înainte de a pleca să caute ceva de mâncare.
Baiboon a sunat și i-a spus bunicii sale că un prieten a venit să-l conducă și că s-au oprit să ia prânzul la piață înainte de a ajunge la intrare. Bunica l-a lăsat pe Baiboon să plece și i-a cerut, de asemenea, să îi spună lui Khom dacă nu era atașat de nicio muncă.
– Ce ai vrea să mănânci, Baiboon? a întrebat Phai când Baiboon a terminat de vorbit la telefon. Tânărul s-a uitat la restaurantul de pe marginea drumului.
– Ce ai de gând să mănânci, Phai? a întrebat Baiboon.
– Ăăă… Eu vreau să mănânc scoici prăjite. Tu ce vrei să mănânci Baiboon? a spus Phai, invitându-l pe tânăr să zâmbească ușor pentru că vrea să mănânce.
– Ei bine, hai să mâncăm, a răspuns tânărul.
Mai devreme, cei doi s-au apropiat de o masă și au comandat scoici prăjite pentru a mânca.
****
– Trebuie să fi venit până acum.
Khom s-a uitat la ceasul de mână și a mormăit încet pentru sine. Khom a mers până în fața casei înainte de a se încrunta când a văzut mașina care era parcată. Era mașina lui Jew, care tocmai se întorsese acasă. Mașina era parcată în garaj. Khom s-a apropiat imediat să arunce o privire. Jew a coborât din mașină înainte de a ridica o sprânceană.
–Ce este, P’Khom? a întrebat Jew, pentru că a crezut că are ceva Khom de-a face cu el. Khom s-a uitat în interiorul mașinii, dar nu a văzut pe nimeni altcineva.
– Baiboon? a întrebat imediat Khom.
