Semnat: Al tău pentru totdeauna – Capitolul 27 partea1

Cei doi stăteau întinși umăr lângă umăr. Vântul adia liniștit, în timp ce foșnetul ierbii și zumzetul insectelor deveneau din ce în ce mai evidente, împreună cu dulceața florilor de scorțișoară.

Bai Huai se ridică brusc în lateral. Își îndoi cotul pentru a se sprijini de el și a-și odihni capul pe palma mâinii.

– Deci, la ce crezi că trebuie să fim atenți?

Poziția lui scurta distanța dintre fețele lor. Respirația ușoară a lui Bai Huai atingea ușor obrazul lui Jian Song Yi.

Jian Song Yi înclină capul într-o parte și strânse buzele. Nu răspunse la întrebare.

Dar Bai Huai nu se opri aici, continuă să pună întrebări.

– De exemplu, vrei să locuiești în cămin? Nu vrei să mergi la școală cu aceeași mașină? Nu mai vrei să luăm cina împreună? Nu vrei să mai fim colegi de bancă?

– Nu!

 Jian Song Yi își întoarse repede privirea spre el.

– Nu asta am vrut să spun.

Tonul lui Jian Song Yi era puțin repezit la început, dar se calmă treptat, ca și cum curajul îi dispărea încet. Ca și cum și-ar fi dat seama că se grăbise prea tare și că nu ar fi trebuit să aibă acea izbucnire.

Bai Huai se simțea prost că îl hărțuia pe Jian Song Yi pentru a încerca să readucă totul la normal.

Dar nu se aștepta ca Jian Song Yi, care crescuse atât de inteligent, să fie atât de simplu și de naiv în astfel de chestiuni.

Oamenii ca el nu se putea abține să nu-l tachineze puțin din cauza asta. Își înmuie vocea:

– Atunci spune-mi ce ai vrut să spui. Mă tem că te-am înțeles greșit și te-am supărat din nou.

Văzând atitudinea relaxată a lui Bai Huai, Jian Song Yi bănuia că acesta nu era conștient de reacția pe care o avusese corpul său în acel moment. El răsuflă ușurat.

Probabil că cererea lui i se păruse puțin prostească și inexplicabilă. Când ai conștiința curată, cum poți să te comporți de parcă ai încerca să ascunzi ceva? Dacă va continua așa, va fi ciudat și va duce la alte sentimente complicate. Simțea că Bai Huai era foarte amabil cu el și nu voia să-i rănească sentimentele.

Așa că scutură picioarele și afișă zâmbetul său obișnuit:

– Hei, e în regulă. Glumeam doar. Nu te mai gândi la ce am spus despre viitor. Prefă-te că nu s-a întâmplat nimic.

– Dar tu nu ești un Omega?

– Cui îi pasă dacă sunt Omega? Un Omega nu poate fi cel mai bun prieten al unui Alpha? Atunci va trebui să locuiesc cu Zhuo Luo în viitor? Oricum, atâta timp cât suntem sinceri și conștiința noastră este curată, în timp ce facem lucrurile pe care trebuie să le facem, atunci nu crezi că nu avem nevoie de niciun alt motiv pentru a rămâne împreună?

Jian Song Yi nu era sigur dacă făcea asta pentru Bai Huai sau pentru el însuși.

Pe de altă parte, desigur, Bai Huai era foarte fericit că Jian Song Yi își retrăsese prima declarație.

Deși Bai Huai știa în sinea lui că avea conștiința încărcată, atâta timp cât Jian Song Yi nu își dădea seama pentru o vreme, totul era în regulă.

Mai mult, chiar dacă Jian Song Yi se jena ușor, el știa că nu îi era rușine să-și retragă promisiunea, atâta timp cât el fusese cel care luase decizia.

El putea face întotdeauna ceea ce spunea. Într-un moment ca acesta, era ușor să te iei din nou de el.

Știind că este un Omega și că relația Alpha-Omega este diferită, Jian Song Yi chiar prefera să fie tachinat mult în viitor?

Nu exista un rezultat mai bun decât acesta?

Deși era foarte rău, Jian Song Yi nu putea decât să cedeze și să-l lase să-l tachineze în continuare.

Bai Huai era cu siguranță într-o dispoziție bună acum. Apoi strânse ochii și zâmbi:

– Ai citit ,,Sabia Cerului și Sabia Dragonului”?

– Ce este acum? Jian Song Yi nu știa de ce schimbase brusc subiectul.

– Nu, de ce?

– Nimic. M-am gândit doar că o să-ți împrumut cartea asta când am ocazia. Poți să o citești, răspunse el înainte de a se pregăti.

–  Se face târziu. Ar trebui să ne întoarcem la cămin.

Cu aceste cuvinte, Bai Huai se ridică și sări de pe platformă. Apoi, Jian Song Yi sări și el.

În mod neașteptat, se întrebă dacă această pernă îl ajuta în mod intenționat pe Bai Huai să-l intimideze pe ceilalți. După ce sări, Jian Song Yi călcă din nou pe marginea pernei și gleznele I se răsuciră. Dar de data aceasta, nu căzu complet pentru că Bai Huai era acolo să-l prindă ferm de talie.

Degetele lui îi atinseră din nou talia, îndreptându-l într-o clipă.

Bai Huai își retrase în mod natural mâna și se prefăcut că nu văzuse nimic.

– Ce s-a întâmplat? întrebă el.

– Nimic.

Jian Song Yi aruncă repede aceste trei cuvinte înainte de a-și coborî borul pălăriei

și de a pleca în grabă, lăsându-l pe Bai Huai în urmă.

Bai Huai se uită la degetele sale, iar colțurile buzelor i se ridicară într-un zâmbet.

Chiar era atât de ușor să-l intimidezi pe Jian Song Yi.

……….

Când apăru lista de evaluare a doua zi, restul clasei A spuse că grupul lui Yang Yue era format din cei trei regi și un bronz.

Bineînțeles, nu mai este nevoie să spunem că Xu Jia Xing, ca membru al comitetului sportive al clasei întâi, era ultimul din clasă la învățătură, dar avea o celulă sportivă de top.

 El era unul dintre cei mai buni din clasa întâi când venea vorba de acest lucru. Așadar, având la dispoziție 15 minute, planificară să-i acorde lui Yang Yue opt-nouă

minute, în timp ce Xu Jia Xing va avea două-trei minute, iar apoi atât Jian Song Yi, cât și Bai Huai trebuiau să termine în două minute.

Timpul de utilizare al lui Yang Yue era cel mai instabil, așa că ea va fi prima care va intra în cursă, iar talentele din urmă vor putea juca flexibil în funcție de situație.

În același mod, Xu Jia Xing era al doilea cel mai bun și va intra după ea. Singura

întrebare rămasă este cine va intra ultimul.

Bai Huai nu se gândi prea mult și spuse:

– Jian Song Yi va intra ultimul.

Dacă sarcina de a salva echipa îi revenea lui Jian Song Yi, el va arăta cu siguranță

bine după ce vor termina. Mai era și faptul că Jian Song Yi va fi fericit să obțină acea poziție importantă.

Ceilalți doi nu considerară că este ceva în neregulă cu această decizie. Pentru

ei, indiferent cine era ultimul jucător, rezultatul va fi același. Oricum, amândoi erau

la fel de buni.

– Bai Huai ar trebui să intre ultimul, insistă Jian Song Yi.

Bai Huai ridică o sprânceană spre el.

– Nu ar trebui să duc eu greul, adăugă Jian Song Yi, uitându-se la nasturii de la cămașă.

Performanța lui Yang Yue era de fapt foarte instabilă. Pe baza antrenamentului ei, a trebuia să termine cursa între șapte și zece minute aseară.

Odată ce Yang Yue întâmpina o problemă, el și Bai Huai trebuia să-și depășească limitele mai mult.

Bai Huai era un Alpha. Indiferent dacă Jian Song Yi era dispus să recunoască sau nu, condiția fizică și potențialul său de explozie erau de fapt mai mari decât ale lui. Aceasta era o problemă fizică congenitală determinată de sex și nu exista altă soluție.

Așadar, Jian Song Yi nu credea că era cu adevărat mai slab decât Bai Huai. El doar credea că Bai Huai nu este dușmanul său, ci prietenul său și o persoană în care poate avea încredere necondiționată, așa că de ce să nu facă cea mai bună înțelegere?

Jian Song Yi nu era atât de mândru încât să fie în secret în competiție cu Bai Huai. El credea că amândoi ar trebui să dea tot ce au mai bun și să facă tot ce pot pentru ca acest lucru să funcționeze.

Cunoscându-se de peste zece ani, deși Jian Song Yi nu mai avea cuvinte amabile, Bai Huai înțelegea ce gândea.

Bai Huai simți brusc că îl subestimase pe Jian Song Yi. În cei trei ani în care fusese plecat, Jian Song Yi devenise mai bun decât credea. Apariția pe ecran a păunului nu mai era la fel de îngâmfată și prostească ca înainte. Jian Song Yi era acum dur, puternic și sensibil.

Zâmbi.

– Nu-ți face griji, antrenorule. Voi fi la înălțimea așteptărilor.

Apoi, se tras un foc de armă ca semnal.

Yang Yue fu prima care porni. Totul în fața ei decurse aproape fără probleme. Trecu chiar și de plasa de protecție la momentul prevăzut, dar, cumva, se blocă la zidul înalt.

Trase de frânghie și-și târî corpul umflat în sus, încercând să se împingă în zid, dar de fiecare dată când se apropia de vârf, îi lipsea puțină forță și aluneca înapoi.

Timpul trecea în timp ce Yang Yue continua să se zbată, iar celelalte grupuri de spectatori își pierdură curajul și încercară chiar să-i convingă să renunțe și să o lase pe Yang Yue să se întoarcă. Dar atât Jian Song Yi, cât și Bai Huai stăteau acolo și o priveau în tăcere pe Yang Yue. Nici măcar Xu Jia Xing nu avea intenția să se lase distras sau îngrijorat. El continuă pur și simplu să-și facă exercițiile de încălzire, fiind gata să înceapă cursa în orice moment.

Această încredere și determinare fără cuvinte ajunse la Yang Yue, aflată la câteva sute de metri distanță. În cele din urmă, ea strânse din dinți, luă ultima gură de aer și urcă pe peretele înalt.

 Alergă repede spre platformă, sări cu hotărâre și sună clopoțelul. În același moment, Xu Jia Xing porni și el repede.

Până în acest moment trecuseră nouă minute și patruzeci de secunde.

Cu alte cuvinte, mai rămăseseră doar cinci minute și douăzeci de secunde pentru

celelalte trei persoane.

Standardul pentru evaluarea soldaților profesioniști era de un minut și treizeci de secunde. Xu Jia Xing simțea că trebuie să lase cel puțin trei minute pentru Jian Song Yi și Bai Huai.

Așadar, trebuia să-și pună la încercare performanțele la maxim.

Și apoi reuși.

Era un om care se simțea confortabil în situația respectivă și nu acorda atenție la nimic, dar de data aceasta luptă din greu, și-și depăși limitele, câștigând trei minute și cincisprezece secunde pentru ceilalți doi.

Cu toate acestea, situația nu era optimistă, deoarece, după cum știm cu toții, în armata reală, poți obține deja un rang foarte bun într-un minut și treizeci de secunde.

Oricât de buni ar fi, sunt doar elevi. Nu făcuseră antrenamente zi și noapte. Dacă reușeau să termine în timpul alocat, atunci era un miracol.

Dar Jian Song Yi părea încă relaxat.

El credea că un minut și patruzeci de secunde erau foarte limitate, dar putea să o facă singur.

Chiar dacă făcea o greșeală, Bai Huai era în spatele lui.

Acel om putea cu siguranță să o facă. Așadar, nu avea de ce să-și facă griji.

Deoarece presiunea nu era asupra lui, întregul său corp se relaxă. Mișcările sale erau rapide și precise. Era ușor ca o rândunică și dur ca un bambus încăpățânat pe tot parcursul traseului. Îi luase un minut și 39 de secunde să sune clopoțelul. Întreaga audiență rămase uimită.

Acest nou record îi făcu pe cei care credeau că grupul lor nu avea nicio șansă să se întrebe brusc dacă un miracol ar putea avea loc în minutul și cele 36 de secunde rămase.

Toată lumea voia un miracol, inclusiv Huang Ming.

Acești adolescenți munciseră atât de mult încât nimeni nu rămăsese neimpresionat.

Era rândul lui Bai Huai.

Slab, cu un psihic bun, se mișca precum o rafală de vânt care mătura obstacolele.

De la grămezi, șanțuri și plase joase, până la podul de bușteni care se întindea pe o lungime totală de 350 de metri.

Mai rămăseseră 14 secunde. Se ținu de frânghia zidului înalt și se împinse în zid pentru a sări.

Mai rămăseseră 6 secunde. Alergă spre platformă.

Mai erau trei secunde.

Sări.

Sună clopoțelul.

Partea a 2-a

Huang Ming apăsă cronometrul și anunță cu voce tare:

– Bai Huai, Jian Song Yi, Xu Jia Xing și Yang Yue, după examen… Rezultatele evaluării: un total de 14 minute și 59 de secunde. Excelent!

Toți cei din clasa Alpha aplaudară, indiferent de nota pe care o obținuseră la examen și indiferent dacă erau prieteni cu acești oameni sau nu.

Datorită acestei prietenii nesăbuite și iraționale, dar și datorită spiritului tineresc pe care îl demonstraseră, indiferent de situație, ei nu cedară și nu renunțară.

Huang Ming se uită la acest grup de adolescenți înflăcărați și simți brusc că echilibrul din inima lui era cu adevărat inutil.

În această lume, nu este corect ca unii oameni să aibă o viață bună, iar alții o viață amară, dar este corect că toți au șaptesprezece ani. Șaptesprezece ani, vârsta la care era certat când plângea în armată.

El credea că era cea mai frumoasă vârstă.

La celălalt capăt al terenului de antrenament, Bai Huai o împinse pe Yang Yue, care era pe punctul de a sări pe el și a-l îmbrățișa, iar apoi Xu Jia Xing o apucă de picior și de braț pentru a o lua de acolo.

Mergând încet în lateral, cu un firicel de iarbă în gură, Bai Huai se sprijini leneș de copac și rămase nemișcat:

– Cum merge, antrenorule? Ești mulțumit de performanța mea?

Jian Song Yi dădu din cap de două ori, cu reticență, pentru a arăta că era în regulă. Văzând asta, Bai Huai făcu încă un pas înainte. Acum stăteau unul lângă altul,  la mai puțin de doi pumni distanță. Coborî capul și întrebă.

– Dacă ești mulțumit, antrenorul îmi poate da o recompensă? Jian Song Yi ridică o sprânceană, în semn de întrebare.

Bai Huai întinse mâna pentru a lua iarba de pe buze. O ținu cu două degete și o răsuci.

– Cred că asta e destul de bună.

„…

Jian Song Yi crezu că ceva nu era în regulă cu mintea lui Bai Huai.

Îl privi și arătă spre iarba sălbatică de lângă el.

– Dacă vrei, îți aduc niște iarbă de aici în miezul nopții, până când pământul devine sterp.

Bai Huai zâmbi ușor:

– Nu, asta e sufficient.

Suficient pentru a face un mic cadou.

La sfârșitul antrenamentului militar, toți elevii din clasa Alpha primiră nota maximă la toate activitățile.

Lao Bai era foarte mulțumit de rezultate și continuă să-l laude pe Jian Song Yi și echipa lui în autobuzul care se întorcea la școală. Era încântat de ideea că deveniseră uniți și nu-și abandonaseră prietena, nici nu renunțaseră. Și datorită acestei voințe, depuseseră eforturi neîncetate.

După ce se lăudă mai mult de zece sau douăzeci de kilometri, încă mai avea destul de spus când ajunseră la porțile școlii.

Cu un pic de regret, spuse:

– Asta e tot pentru astăzi. Vă voi da o felicitare specială la ceremonia de luni. Mâine, joi, toată lumea trebuie să vină la ore, dar având în vedere că ați muncit foarte mult în ultimele zile, școala a decis să vă dea după-amiaza liberă. Nu trebuie să participați la studiul individual de seară. Mâncați mai multă carne și odihniți-vă bine. Nu vreau să văd mâine o clasă de vinete putrezite, m-ați auzit?

Elevii care ieșiseră în sfârșit din iad erau neputincioși:

– Da, domnule… da.

După ce coborî din autobuz, Yang Yue îl trase pe Xu Jia Xing și se îndreptă spre Jian Song Yi și Bai Huai cu o față strălucitoare.

– Părinți, oaia voastră neagră vrea să-și arate astăzi pietatea filială. Mă întreb dacă îmi puteți face o favoare?

– Vorbește pe limba oamenilor, răspunse simplu Jian Song Yi.

– Pentru a vă mulțumi, vreau să vă invit să mâncați grătar, să beți bere și să mâncați

raci. Este în regulă?

– Nu am nicio problemă. Întreabă-l pe Bai Huai. El este hoț și nu merge niciodată la tarabele de pe marginea drumului.

Bai Huai înclină capul și se uită la Jian Song Yi. Ochii lui erau puțin surprinși.

– Te duci la taraba de pe marginea drumului?

Dacă își amintește bine, Jian Song Yi era mult mai pretențios decât el când vine

vorba de mâncare.

Jian Song Yi ridică sprânceana dreaptă spre el:

– Bineînțeles că merg. Sunt pretențios doar în ceea ce privește gustul, dar nu mă deranjează să mănânc oriunde. E diferit de un gentleman nobil și rafinat ca tine.

Bai Huai nu știa cum avea tupeul acest om să spună că alții sunt pretențioși și îl ignorau pe el. Doar dădu din cap către Yang Yue și fu de acord.

Yang Yue zâmbi imediat și spuse:

– Bine, atunci îi întreb pe Zhuo Luo și Yu Ziguo dacă vin și ei? O să fie aglomerat și vesel.

Toți aderaseră la psihologia „Indiferent dacă vreau să mănânc sau nu, atâta timp cât

pot să-i omor pe ceilalți, voi fi foarte fericit” și toți fură de acord.

Șapte persoane porniră spre restaurantul cu grătar.

La sfârșitul antrenamentului militar, toți se schimbară înapoi în hainele lor și se întâmplă ca toți șapte să poarte culori diferite. Din capriciu, Zhuo Luo și Yu Ziguo  numiră acest grup „Cele șapte zâne vesele” și consideră că era nedrept că le deduseră o porție de piept de porc.

Se certară tot drumul până la restaurantul cu grătar.

Restaurantul cu grătar pe care îl căuta Yang Yue nu era aproape de Nanwai. Se afla pe o alee din orașul vechi.

La comanda lui Yang Yue, șoferul de taxi coti de șapte ori și opt ture în cerc, în timp ce ceilalți nu aveau idee unde se duc.

Odată ce mașina se opri în sfârșit, toți ieșiră din taxi și cotiră la intrarea în alee. Văzură scara care cobora, cu un semn vechi care apărea în spațiul liber dintre trepte.

,,Blind Man Barbecue Shop pentru grătar cu servire liberă, cu homar, gustări de noapte și băuturi.”

Lângă scări erau balustrade de fier ruginite și înconjurate de viță de vie. Odată ajunși la capătul scării, fură întâmpinați de o podea deschisă din beton. Era destul de plată, dar foarte curată. Erau grătare, mese și scaune și câteva umbrele mari.

Pe cealaltă parte erau două case joase, care puteau fi considerate bucătării.

Yang Yue o luă înainte și coborî.

– Nu te lăsa păcălit de aspectul simplu. Mâncarea aici este delicioasă și curată. Raportul calitate-preț este deosebit de bun. Locul acesta este renumit pentru calitatea sa, așa că nu-ți face griji.

Apoi își aminti ceva, așa că trebui să se oprească și să se întoarcă. Yang Yue coborî vocea și spuse:

– Acest local este deschis de un cuplu de bătrâni. Șeful este orb, dar știe foarte bine să gătească la grătar, iar proprietara este și ea foarte pricepută. Amândoi sunt oameni cinstiți, dar au un destin nefericit. Aveți grijă mai târziu. Nu spuneți nimic ce nu trebuie.

Mulțimea dădu din cap în semn de înțelegere și îl urmă.

După câțiva pași, Jian Song Yi simți brusc că ceva nu era în regulă. Privind înapoi,  văzu că Bai Huai stătea nemișcat.

Avea privirea pierdută, de parcă ar fi avut ceva pe suflet.

Se întoarse și se îndreptă spre Bai Huai:

– Ce s-a întâmplat?

– Nimic.

 Bai Huai își agăță rucsacul de umăr și spuse cu naturalețe:

– Nu sunt obișnuit să vin în astfel de locuri. Mi-e frică să nu fac diaree, așa că ezit să cobor.

– Atunci nu ar trebui să cobori.

– Cum să nu cobor dacă tu ai coborât deja? Hai să mergem, altfel Yang Yue

nu va ști ce să facă.

Bai Huai zâmbi și se aplecă peste umărul lui Jian Song Yi. Apoi merseră cot la cot tot drumul.

Vântul bătea în jurul gardului de fier, iar o viță de vie îngălbenită și uscată de mult timp se rupse în cele din urmă.