Semnat: Al tău pentru totdeauna -Capitolul 29

 Doar o îmbrățișare

Vocea lui Bai Huai era foarte blândă, la fel ca soarele care apunea încet, făcând briza răcoroasă a serii mai pronunțată decât înainte.

De îndată ce Jian Song Yi auzi cererea lui Bai Huai, urechile i se înroșiră puțin.

Când spusese „convinge”, evident că nu voia să spună asta. Cum se face că nimic nu ieșea bine din gura lui? Asta îl înnebunea pe Jian Song Yi.

Când Jian Song Yi spuse cuvântul „alina”, se referea la faptul că ar putea vorbi despre sentimentele lor ca între bărbați, în timp ce el îi dădea sfaturi despre situația lui.

Cum de Bai Huai își pierduse mințile? Jian Song Yi nu putuse să nu simtă furia crescând în interiorul lui.

Era clar că își pierduse cumpătul, dar Jian Song Yi încercă din răsputeri să-și stăpânească persoana morocănoasă din interiorul său. Așa că nu putu decât să-l privească cu dispreț pe Bai Huai.

– Cine ar vrea să te îmbrățișeze? După ce doi bărbați mari au venit să te îmbrățișeze, nu ți-a fost frică să scuipi carnea pe care tocmai o mâncai.

 După ce spuse asta, Jian Song Yi se întoarse și începu să se îndepărteze.

Bai Huai îl urmă și nu se putu abține să nu râdă:

– De ce îți întorci fața de la mine când încă nu am terminat de vorbit? M-am dus la toaletă și tu te-ai grăbit să mă urmezi doar ca să mă poți certa. Mi-ai spus că ar trebui să mă lași să te conving, dar când am făcut-o, te-ai supărat. Ce se întâmplă cu tine? De ce e atât de greu să te mulțumesc și să te servesc?

Jian Song Yi nu se putu abține și se întoarse din nou spre Bai Huai cu o expresie feroce:

– Dacă chiar te-ai dus la toaletă, nu puteam să vin să te bat?

– Dar chiar am fost la toaletă. Ce altceva aș putea face aici? Rucsacul meu este încă pe scaun.

Jian Songyi stătea acolo ca și cum ar fi contemplat întreaga situație.

Da.

Așa este.

Rucsacul lui Bai Huai era încă pe scaunul lui.

Gândindu-se la izbucnirea lui spontană și sinceră, Jian Song Yi își dădu seama că tocmai se făcuse de râs. Se înroși brusc de la gât până la cap.

 Nu putea decât să-și dorească să se afunde în pământ sau să-și poată săpa mormântul chiar în acel moment.

În ultima vreme, Jian Song Yi își dăduse seama că era mai irațional și impulsiv din cauza lui Bai Huai. Din această cauză, nu putea să nu fie supărat pe el. Se săturase, așa că se gândise că nu mai trebuia să fie prieten cu el.

 Puteau să revină la relația pe care o aveau înainte de tabăra de antrenament.

Da, în mintea lui, ei nu mai erau prieteni. Bai Huai nu era demn de asta. Era de acord cu el însuși că nu mai trebuie să fie bun cu Bai Huai în această viață.

Din cauza unui inhibitor, a câtorva mici ajutoare din partea lui și a câtorva detalii care se întâmplaseră în ultimele zile, îl iertase în mod neașteptat? Jian Song Yi credea că poate își pierdea mințile.

Jian Song Yi scoase un „ha” ca și cum se pregătea să-l distrugă pe Bai Huai cu discursul său.

Dar apoi, Bai Huai îl luă prin surprindere și vorbi primul, adresându-i cuvinte pline de afecțiune.

– Dar ai avut dreptate. Mă simt puțin incomod. Dar doar puțin. Nu era nimic grav. A fost vina mea că m-am dus la Beicheng în acel moment, dar, de fapt, nu a fost din cauza a ceea ce crezi tu. Este vorba despre altceva…. Nu pot să-ți spun acum, totuși. Când voi putea să-ți spun, depinde numai de tine.

Jian Song Yi râse disprețuitor.

– Cine vrea să știe?

 În timp ce spunea asta, pasul lui încetini puțin.

Bai Huai îl urma în continuare, fără grabă:

– Nu-ți face griji. Problemele din trecut au trecut deja. În ziua aceea, Wang Hai și cu mine nu ne certam. El era doar puțin emoționat. Dacă m-ar fi deranjat cu adevărat, nu m-aș fi întors. Dar m-am întors, așa că nu ai de ce să-ți faci griji pentru mine.

– Nu te flata. Nimeni nu-și face griji pentru tine.

– Păi, nu eu eram cel care se grăbea adineauri.

– Ar trebui să știi până acum că sunt o persoană loială. Voi face la fel cu toți

frații mei: Lu Qi Feng, Zhuo Luo, Xu Jia Xing și Yang Yue. Așa că nu te flata singur.

La un moment dat, Jian Song Yi se opri din mers și se întoarse spre Bai Huai.

Bai Huai aproape că se lovi de el.

– De ce te-ai oprit? Chiar ai de gând să mă îmbrățișezi și să mă alini?

Jian Songyi era pe punctul de a exploda:

– Pleacă. Am mers la toaletă și apoi am stat pe scări aproape jumătate de oră. Vrei ca Yang Yue să creadă că facem treaba mare într-un loc care nu este toaletă?

– Am putea să-i spunem că ne plimbam mână în mână spre toaletă, visând că ne întoarcem la grădiniță.

– Pleacă.

– Tu ar trebui să pleci. Aici e toaleta bărbaților. Tu ar trebui să te duci la cealaltă toaletă.

– De obicei merg la toaleta bărbaților la școală. Oricum, sunt pereți despărțitori. De ce ți-e frică? Ți-e frică să nu  te bat?

„…

Bai Huai simțea că acest bărbat era cu adevărat capabil. Într-o secundă, Jian Song  Yi putea să-i înmoaie inima și să-l facă să se simtă atât de tulburat încât să-și dorească să îl poată ține imediat în brațe și să-și exprime dragostea. Dar după câteva secunde, simțea că va face un atac de cord împreună cu el. Bai Huai voia să-și scoată capul din toaletă să vadă dacă Jian Song Yi îi pusese vreo poțiune în mâncare ca să fie atât de îndrăgostit de el.

Nu mai putea suporta, așa că îl scoase pe Jian Song Yi din toaleta bărbaților A și îl băgă în toaleta bărbaților O.

Apoi, Bai Huai putu în sfârșit să răsufle ușurat. Cum poate un Alfa de top să se teamă de el? Nu poate face nimic mai bun de atât?

E o glumă.

În viitor, trebuie neapărat să-l învețe pe acest Omega ignorant să fie om.

Între timp, ceilalți cinci bărbați stăteau încă la masa mare rotundă de la celălalt capăt al terenului deschis. Mâncau cu poftă și beau, în timp ce priveau cu plăcere cei doi șerifi care se împingeau și se îmbrânceau pe scări.

Abia după ce dispărură la capătul toaletei, Yu Ziguo vorbi:

– Se pare că mereu îi urmăresc pe gunoiul ăla de Bai Huai și pe morocănosul de Jian Song Yi. Crezi că aș putea să-i completez pe Leonardo și Song Xiaobao cu același concept, bazându-mă pe colegii noștri? Sau ar trebui să-i consider doi Alfa îndrăgostiți?

Xu Jiaxing îl bătu pe Yu Ziguo pe ceafă:

– La ce te gândești tot timpul? Fratele Song și Bai Huai sunt dușmani de moarte. Sunt pe primul și al doilea loc în toate. Setea lor de sânge nu va muri niciodată. Nu te gândi la prostii toată ziua că s-ar putea să mori, dacă nu azi, atunci mai devreme decât te-ai aștepta.

Yang Yue fu de acord.

– Asta dacă continui să-i considera ca pe un cuplu obișnuit. Nu voi putea să te protejez, frate.

– Nu știu ce să zic… Cred că a depinde de Yang Yue e mult mai periculos.

 Lu Qi Feng a spus rece, înainte de a lua o înghițitură din băutura sa.

– La naiba? Credeți cu toții că sunt un băiat cuminte, ușor de intimidat?

– Mai aduc niște băuturi, spuse Yu Ziguo.

Lu Qi Feng strânse cutia goală și întrebă pentru a schimba subiectul.

– Trebuie să te întreb dacă fiii orbului sunt gemeni, se numesc Wang Shan și Wang Hai? După accidentul lui Wang Shan din Beicheng, școala a făcut o excepție și l-a admis pe Wang Hai.

Tatăl lui Lu Qi Feng este directorul Biroului de Securitate Publică, așa că probabil știe multe despre acest caz.

– Știați că Wang Shan a sărit de pe o clădire din cauza agresiunilor din campus?

„…”

–Știai că Bai Huai era singurul care avea grijă de Wang Shan împotriva tuturor elevilor din Beicheng? Dar, în ziua accidentului, Bai Huai ceruse să i se dea voie să iasă. Când să plece de la școală, l-a văzut pe Wang Shan sărind de la etajul șase și căzând chiar în fața lui.

– La acea vreme, Bai Huai avea doar 14 ani și privea neputincios cum colegul său căzuse chiar în fața lui.

„…

– Și am auzit de la un prieten din Beicheng că, după ce Wang Shan a fost salvat, Bai Huai și ceilalți colegi de clasă au mers să-l viziteze la spital. Spre surprinderea lui, Wang Shan i-a spus lui Bai Huai că îl urăște pentru tot ce a făcut pentru el.

– De ce? Ce e în neregulă cu el? Nu Bai Huai a fost singurul care i-a fost alături?

– Da, Bai Huai este foarte bun cu el, dar Wang Shan crede că dacă Bai Huai nu ar fi cerut permisiunea să plece în acea zi, atunci nu i s-ar fi întâmplat nimic. Wang Shan este o persoană atât de nerecunoscătoare. Ei bine, a fost puțin extrem și el este într-adevăr puțin anormal la cap, spuse Lu Qi Feng în timp ce își bătea degetele pe cap.

– Totuși, conform zicalei, trebuie să fie ceva mai mult, și nu știu exact ce anume. Oricum, problema a fost repede mușamalizată, iar Bai Huai s-a transferat la altă școală. E normal ca oamenii din Beicheng să nu vorbească despre asta.

Lu Qi Feng întoarse cutia din mână în timp ce continua să vorbească:

– Să-ți spun adevărul, dacă aș fi fost un tânăr ca Bai Huai, nu cred că aș fi reușit să absolv. Sunt un elev bun cu toată lumea, chiar și cu cel mai agresat om din școală. Omul acela a sărit de pe o clădire în fața mea și a rămas mutilat. După aceea, m-a urât și m-a învinovățit pe mine. Eu aș fi intrat cu siguranță în depresie. Așa că, atunci când Bai Huai s-a întors, am fost foarte surprins. Am fost și mai surprins că putea să se comporte normal după tot ce se întâmplase.

Înainte să poată adăuga ceva, Zhuo Luo îl împunse pe Lu Qi Feng cât de tare a putut în talie. Lu Qi Feng fu surprins la început, dar apoi își dădu seama că Yu Ziguo era încă acolo cu ei. Pentru o clipă, îi păru extrem de rău, dar nu știa cum să-i explice situația.

Yu Ziguo făcu un gest cu mâna, ca și cum ar fi vrut să spună că nu-i pasă.

– Nu toți elevii de elită sunt la fel. În plus, eu fac parte din categoria persoanelor atractive, nu crezi, șefule?

Yang Yue făcu un zgomot cu buzele, ceea ce-l făcu pe Yu Ziguo să chicotească puțin.

Pentru a destinde atmosfera, Zhuo Luo vorbi pe un ton blând:

– O să vă spun un secret. Atunci, după ce Maestrul Bai a plecat, fratele Song era probabil destul de emoționat.

– Îl cunoșteai pe Maestrul Bai pe atunci? Dacă îl cunoșteai, el și Song Ge erau mai degrabă dușmani de moarte decât prieteni.

– Deși nu-l cunoșteam pe Maestrul Bai pe atunci, Song Ge și cu mine eram în aceeași clasă. Era perioada în care trebuia să scriem note săptămânale. Îmi amintesc foarte clar pentru că era singura dată când Song Ge își amintea să-și scrie nota din timp. Ghiciți care era titlul? murmură Zhuo Luo.

Ceilalți patru scutură din cap hotărât, spunând că nu vor să știe și nici să audă despre asta.

– De ce sunteți atât de lipsiți de curiozitate? Song Ge a intitulat acea notă săptămânală „În memoria prietenului meu, Bai Huai”. Nenorociților, nu știți? Nu știți cât de divin era Song Ge când a scris acea piesă? Aproape că am vrut să cumpăr o coroană de flori pentru acest martir numit Bai Huai după ce am citit textul complet.

„…

– De ce vă uitați așa la mine? Nu-mi spuneți că nu mă credeți. Pe atunci, chiar credeam că Song Ge avea un prieten pe nume Bai Huai care a murit eroic. Mi-a părut rău pentru el mult timp. Dar apoi, acest Bai Huai s-a transferat brusc la școala noastră. Cât de șocat trebuie să fiu? Hei! De ce vă uitați toți așa la mine?!

Zhuo Luo continuă să protesteze, dar când ceilalți nu se mișcară nici măcar un centimetru, avu un presentiment destul de rău. Înghiți în sec înainte de a se uita peste umăr.

Îngheță pe loc.

Lu Qi Feng își mută scaunul înainte pentru a-l bloca pe Zhuo Luo, care tremura de frică. Îi aruncă o privire care spunea „ești mort”.

Bai Huai se întoarse apoi spre Jian Song Yi cu curiozitate, ochii strălucind de interes.

– Ce este asta, în memoria prietenului tău, Bai Huai?

Jian Song Yi nu se uită la el, dar răspunse calm:

– O creație artistică.

– Voi avea ocazia să o citesc?

– Nu, dar poate că peste o sută de ani, aș putea să-ți scriu o altă poveste.

– Oh? Mulțumesc pentru amabilitatea ta.

……….

Între ei și toți ceilalți, se pare că acea prietenie revoluționară fusese complet uitată într-o clipită.

Se confirmă că unitatea și prietenia dintre cei doi bărbați din timpul antrenamentului militar erau o iluzie, iar viața și moartea erau adevărata lor față.

După câteva cuvinte de resentiment împotriva lui Bai Huai, Jian Song Yi privi în jos pentru a verifica ora. Era deja 6:30. De obicei, pleca de la școală la ora asta. Așa că își luă geanta și o puse pe umăr.

– Voi mâncați liniștiți. Eu sunt deja somnoros, așa că mă duc acasă.

Ca la un semn, Bai Huai își luă și el geanta.

– Merg și eu cu el.

Cei doi băieți se îndreptară încet spre apus, nu departe unul de celălalt. Nimeni nu spuse nimic, iar pasul lor era relaxat. Nu erau atât de plini de resentimente pe cât și-ar fi imaginat și, spre surprinderea lor, păreau destul de armonioși.

Yang Yue se scărpină în cap:

– Mie, ca outsider, mi se pare un pic tragic. De ce între ei doi pare să nu se fi întâmplat nimic? Cum pot să se ducă acasă și să doarmă împreună?

Lu Qi Feng căscă:

– Sau ce? Asta s-a întâmplat cu ani în urmă și toată lumea știe că Bai Huai nu este vinovat. Singura greșeală pe care a făcut-o este că este prea bun cu ceilalți și îi face pe ceilalți să-și forțeze norocul. Cu cine altcineva crezi că ar fi compatibil în afară de Jian Song Yi? El este bun cu noi doar pentru că Jian Song Yi este prietenos cu noi. Atâta timp cât Jian Song Yi este prietenos cu noi, Bai Huai nu va avea nimic împotriva noastră.

Ceilalți erau confuzi, deoarece nu înțelegeau situația în care se afla. Dar Lu Qi Feng era prea leneș să le explice, așa că luă telefonul în loc.

Odată cu sunetul tonului de apel, sună WeChat-ul lui Jian Song Yi.

Lu Qi Feng: [Vreau să te întreb, în timpul antrenamentului militar… Ce se întâmplă între tine și Bai Huai?]

Jian Song Yi nu știa despre ce vorbea Lu Qifeng: [Ce se întâmplă?]

Lu Qi Feng: [Nu-ți place de el? Nu vrei să-l alungi din Nanwai? Cum se face că relația voastră e atât de bună în ultima vreme? Un prieten a devenit iubit?]

Jian Song Yi răspunse repede: [Iubitul meu? De ce vorbești ca Yu Ziguo acum? Îmi plac Omega blânzi și drăguți. Nu Alpha înalți, duri și veninoși. Bai Huai și cu mine suntem cel mult frați.]

După ce trimise mesajul, simți că nu era suficient de potrivit, așa că Jian Song Yi trimise un alt mesaj: [Desigur că ne certăm, dar tot trebuie să fiu loial unui frate.]

Lu Qi Feng zâmbi.

Făcu o captură de ecran și o salvă în categoria „în fața ta”.

Trimise lui Bai Huai: [Felicitări, Bai Huai! Mă bucur că ai crescut un frate.]

Lu Qi Feng se întoarse apoi către Yu Ziguo.

– Hei, tu. Nu mai scrie despre Leonardo și Song Xiaobao. Ar trebui să scrii o poveste despre un câine inteligent și un om prost și prost. O să fie un succes, îți promit.

Între timp, Bai Huai, care stătea la marginea drumului cu Jian Song Yi, așteptând un taxi, primi captura de ecran. Atinse de două ori cu degetul pentru a mări cuvântul „frate”.

Apoi întoarse capul și se aplecă puțin mai aproape de Jian Song Yi. Îl privy cu un zâmbet ușor.

– Mi-am amintit brusc de Song Ge, care este un om de cuvânt.

Bai Huai zâmbi, dar tonul lui sună rece ca gheața. Arăta ca un lup frivol, cu alunița lui, în timp ce îi arăta o urmă de răutate.

Dar Jian Songyi, prost cum era, nici măcar nu observă motivul din spatele zâmbetului lui.

Jian Song Yi râse puțin înainte de a-și trage ușor geanta.

– Desigur. Întotdeauna spun ce gândesc.

– Atunci ce s-a întâmplat cu ce ai spus mai devreme? Ai spus că o să mă flatezi,

dar încă nu ai făcut-o.

– …

– Nici îmbrățișarea nu am primit-o încă.

– Doi băieți mari îmbrățișându-se? Să îmbrățișezi pe naiba!

– Dar sunt foarte nefericit acum. Atât de trist. Ce ar trebui să fac?

Inițial, Bai Huai voia doar să-l tachineze pe Jian Song Yi pentru a-l relaxa. Nu se aștepta ca acesta să o facă cu adevărat pentru el. Faptul că o făcea era deja suficient pentru el. Din întâmplare, însă, se lăsă prins în flagrant – adică se uita la el mult prea mult.

Jian Song Yi nu știa motivul pentru care era atât de supărat, așa cum îi spunea.

Cu toate acestea, Jian Song Yi observă că, în spatele zâmbetului său sarcastic, putea să-și dea seama că Bai Huai era cu adevărat nefericit.

Era ceea ce spusese și nu putea să se răzgândească. De aceea, dacă Bai Huai spunea că este nefericit, tot ce putea face era să-l aline și să-l flateze suficient pentru a-l face să se simtă mai bine. Nu avea de gând să-și încalce promisiunea față de el.

Așa că Jian Song Yi strânse mâinile pe cureaua rucsacului, în timp ce scrâșnea din dinți.

Îi luă câteva secunde până să-și îndrepte spatele și să-l privească direct:

– Deși nu înțeleg de ce un băiat mare ca tine cere să fii îmbrățișat, am decis totuși să-ți acord îngrijire umană. Îmbrățișează-mă naibii acum. Îmbrățișează-mă. Asigură-te că-mi dai drumul imediat ce te simți mai bine, da? În plus, asta e prima și ultima dată. Nu voi mai respecta niciodată cererile tale ipocrite și lipicioase. Nu da vina pe mine dacă mă voi preface că nu te recunosc după aceea.

Și cu asta, două brațe subțiri îl înconjurară brusc pe Bai Huai. Așa, pur și simplu.

……….

Nota autorului:

Jian Songyi: Nu, ascultă-mă. Suntem doar frați, pe bune. Doar frați!

În plus, sunt feroce. Foarte, foarte feroce.

Toți: Au. Bine. Cum spui tu.

Drăguțul pui are doar două momente în viață în care nu vorbește serios

:

1. Nu mă voi săruta niciodată cu Bai Huai în viața mea!

2. Nu te voi mai îmbrățișa niciodată, Bai Huai!