Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 79

Și primul pe oraș poate fi…

Partea 1

Jian Song Yi simțea că avea o vrajă magică: de fiecare dată când îl săruta pe Bai Huai, îl invoca inevitabil pe Peng Minghong.

De trei ori până acum.

Prima dată, când îi vânduse trandafiri lui Bai Huai pe acoperiș. A doua oară, când se sărutaseră în bibliotecă. Iar a treia urma să fie chiar acum, când era pe punctul de a-și alina iubitul gelos în pădurice.

Toate momente perfecte pentru o scenă romantică.

Dar de fiecare dată când buzele lor erau pe cale să se atingă, Peng Minghong apărea, însoțit de aceeași replică:

– Jian Song Yi, ce înseamnă asta?!

Jian Song Yi îi dădu drumul calm gulerului lui Bai Huai, apoi îl bătu ușor pe umăr.
– Nu e ca și cum aș fi vrut să-i fac ceva lui Ge. Doar că locul potrivit și momentul potrivit nu sunt în armonie.

Apoi își aranjă hainele, iar cei doi se întoarseră simultan și îl priviră cuminți pe Peng Minghong, care fierbea de furie.

De data asta, era evident mai furios decât la primele două întâlniri.

– Jian Song Yi! Dă-i drumul lui Bai Huai! Nu înțelegi relația AO?! Separare imediată! Stați la opt sute de metri distanță unul de celălalt!

Să stea departe? Imposibil. Nu în viața asta.

Jian Song Yi își ridică sprâncenele, pe un ton extrem de iritant:
– Directore Peng, ați uitat că data trecută chiar dumneavoastră ne-ați pus să ne ținem de mână?

– Asta era când credeam că ești Alpha! Peng Minghong se băgă efectiv între ei ca să-i separe.
– Acum că ești Omega, trebuie să păstrați distanța!

– Știam că trebuie păstrată distanța între un Alpha și un Omega. Dar dumneavoastră ne-ați spus că Bai Huai și cu mine ar trebui să ne iubim și să stabilim o relație, ca un exemplu corect de solidaritate și fraternitate pentru toți.

Peng Minghong simți că vorbele îi sună cunoscut:
– Am spus eu asta?

– Ați spus. Ați spus clar.

Se pare că el chiar spusese.

Dar Peng Minghong încercă să-și păstreze autoritatea:
– Asta era pe baza faptului că erați de același sex! Acum sunteți de sex opus! Nu știți că asta poate duce la comportamente intime?! Se numește iubire juvenilă! Și e interzisă de regulamentul școlii!

După ce spuse asta observă brusc ceva. Încremeni, îi privi de sus până jos, stânga-dreapta, apoi întrebă furios:
– De ce vă asortați de la haine până la ghiozdane și pantofi?! De ce arătați la fel?! Ce-i cu voi doi?!

– Arată bine. Așa că le-am purtat împreună.

– Minciuni! Peng Minghong își scărpină capul, încurcându-se în cuvinte.
– Crezi că la vârsta mea nu știu nimic?! Cum se numește asta… am uitat cum îi spune…

– Ținută de cuplu, îl ajută Jian Song Yi cu amabilitate.

– Așa! Ținută de cuplu! Peng Minghong dădu din cap de câteva ori, apoi reacționă brusc.
– Cum îndrăznești să recunoști că e ținută de cuplu?! Știi ce înseamnă și totuși o porți?! Ce intenții aveți?! Sunteți în iubire juvenilă?!

Jian Song Yi se gândi puțin înainte să răspundă:
– Probabil că da.

Tensiunea lui Peng Minghong explodă:
– Ce înseamnă „probabil”?!

– E greu de spus dacă e devreme. De fapt, cred că suntem chiar puțin cam târziu.

Peng Minghong era atât de furios încât aproape sărea în aer:
– Jian Song Yi! Nu știi că iubirea juvenilă este strict interzisă?! Tratați regulile ca pe nimic?! Chiar sunteți prea îndrăzneți! Nu mai pot face nimic cu voi!

Jian Song Yi avea o atitudine extrem de ascultătoare:
– Dar ne-am îndrăgostit devreme sub îndrumarea înțeleaptă a directorului Peng.

– Poftim?!

Jian Song Yi simțea că era neobișnuit de răbdător azi:
– Ați spus că atâta timp cât Bai Huai și cu mine nu suntem dușmani, veți fi atât de recunoscător încât veți arde trei bețișoare de tămâie în fața tribunei și nu veți mai prinde niciodată iubire juvenilă. N-am vrut, dar am dorit să fim la înălțimea așteptărilor dumneavoastră.

– Ce?! Peng Minghong era pe punctul să înjure, dar își aminti că este profesor.
– Cum aș fi putut spune așa ceva?!

Jian Song Yi își întoarse capul spre Bai Huai.

Bai Huai scoase calm din ghiozdan telefonul cu ecranul spart. Chiar când Peng Minghong se pregătea să-i certe pentru că se joacă pe telefon în fața unui profesor, auzi o voce extrem de familiară.

,,Dacă pot fi drăgăstoși, îngenunchez în fața tribunei și ard trei bețișoare de tămâie! E suficient să nu fie dușmani, dar ar fi și mai bine să fie un cuplu.”

„Vă spun eu, dacă cei doi chiar ajung un cuplu, o să-i mulțumesc lui Buddha din tot sufletul. Și, pe deasupra, nu voi mai prinde iubire juvenilă niciodată!”

Peng Minghong ascultă neîncrezător. Se îndoia de sine însuși, iar ochii lui mici erau plini de șoc.

Cu expresia unui elev model, Bai Huai explică solemn:
– Nu știam ce se întâmplă atunci. Am atins din greșeală telefonul și am înregistrat fără să vreau.

Jian Song Yi nu își schimbă expresia:
– Probabil a fost voia divină, ca să ne reamintim mereu învățăturile directorului Peng.

– Cu siguranță.

– Este… Peng Minghong înghiți din nou cuvântul de ocară.
– Eram nervos! Nu se iau în calcul cuvintele spuse la nervi?!

– Strămoșii spuneau: odată ce calul a plecat, nu-l mai poți ajunge.

– Deviza școlii Nanwai este: studiu diligent, onestitate și bunătate. De când am intrat în această școală, l-am respectat profund pe directorul Peng Minghong. Nu îndrăznesc să uit niciodată învățăturile sale.

– Așa că am urmat îndrumarea directorului Peng și am stabilit o relație de iubire reciprocă, solidaritate și ajutor mutual cu Jian Song Yi, pentru a da un exemplu corect elevilor din Nanwai.

Pe Jian Song Yi, Peng Minghong îl cunoștea de ani de zile și dezvoltase deja „anticorpi ai furiei”, abia reușind să reziste.

Dar Bai Huai era diferit.

În inima lui Peng Minghong, Bai Huai fusese mereu un elev fără probleme, introvertit și cuminte. Un copil bun.

Iar acum, să vadă această latură diabolică a lui Bai Huai îi făcea linia de apărare să se prăbușească complet.

Abia se abținea să nu scoată o riglă și să le îndrepte capetele amândurora pe loc.

Partea a 2-a

Dar dovezile erau chiar înregistrările lor, iar cei doi mutaseră deja disputa spre deviza școlii. Ca profesor, nu era deloc ușor să-ți dai singur o palmă peste față fără motiv, așa că Peng Minghong nu avu de ales decât să explice:

– V-am spus să vă uniți și să vă purtați frumos unii cu alții, ca să nu vă bateți. Dar asta înseamnă că ar trebui să vă las să continuați iubirea juvenilă?! Iubirea juvenilă vă afectează studiile!

– Eu am obținut deja calificarea pentru admitere specială la examenul de intrare la facultate. Pot intra direct la universitatea pe care o vreau.

– Eu sunt primul pe an.

În clipa aceea, Peng Minghong își pierdu brusc încrederea.

Jian Song Yi era extrem de ascultător:
– Totuși, domnule director, noi ascultăm tot ce spuneți. Dacă insistați să ne pedepsiți, vom accepta. Putem ține un discurs sub drapelul național, în care să povestim detaliat drumul nostru de la dușmani de moarte la îndrăgostiți…

– Nu mă amenința!

Peng Minghong ura faptul că fierul nu devenea oțel:
– Crezi că prind iubirea juvenilă pentru plăcerea mea?! Sunt eu dușmanul clasei tale?! Vă pedepsesc doar de dragul de a vă pedepsi?!

Apoi spuse amar:
– Iubirea juvenilă distrage atenția. Am trecut și eu prin vârsta voastră, crezi că nu știu? Un tânăr îndrăgostit devine agitat, fragmentat, închis. Dacă nu știe ce e important, energia lui se împrăștie. Înțelegi? Sunteți în ultimul an de liceu, cel mai important. Sunteți amândoi atât de buni, profesorii nu vor să vă vadă viitorul distrus de voi înșivă.

Deși Peng Minghong era un profesor-demon, deși se comporta ca o mamă isterică.
Deși conceptele lui educaționale erau conservatoare și metodele tradiționale,
era, fără îndoială, un profesor responsabil, care chiar se gândea la binele elevilor săi.

Iar Jian Song Yi era și el o persoană rațională.

Atâta timp cât discutai logic cu el, îți răspundea logic.

Văzând că Peng Minghong chiar era îngrijorat pentru ei, tonul lui Jian Song Yi deveni mai serios:
– Dar, domnule profesor, este doar o prejudecată ideea că iubirea juvenilă dăunează. Conceptul în sine este fals. Dacă îți place, îți place. Dacă e iubire, ce importanță are dacă e devreme sau târziu? Doar pentru că avem examenul de admitere, înseamnă că toate celelalte trebuie puse pe ultimul loc? Nu se pot avea amândouă?

– Sunteți încă tineri! Nu înțelegeți nimic!

– Sunt lucruri pe care nu le înțeleg la vârsta asta și nici nu le voi înțelege vreodată. Desigur, nici noi nu promovăm iubirea juvenilă, dar credem că iubirea liberă este nevinovată. Marele scriitor Goethe a spus: care fată nu se îndrăgostește, care bărbat nu se îndrăgostește? Dacă domnul director crede că greșesc, puteți lăsa și pe alții să judece.

Și astfel, steagul cu „Nu voi mai prinde iubire juvenilă niciodată” fu din nou ridicat.

Sigur că acest mic ticălos, care fusese cuminte mai puțin de trei secunde, încerca din nou să-l amenințe cu înregistrarea.

Dar Peng Minghong trebuia să recunoască: nu vorbea fără sens.

Până la urmă, nimeni nu rămâne tânăr pentru totdeauna. Dacă pierzi ceva la vârsta asta, s-ar putea să o pierzi pe viață.

Peng Minghong își aminti brusc de prima lui iubire și simți un nod în gât.

Jian Song Yi profită de moment:
– Și, domnule profesor, priviți lucrurile și dintr-un alt unghi. Fără Bai Huai, rezultatele la limba chineză nu s-ar fi îmbunătățit atât de repede. Fără mine, Bai Huai nu ar fi făcut un progres atât de mare într-un timp atât de scurt. Asta înseamnă că, atâta timp cât relația este una bună, ea poate contribui la progresul ambilor.

Cu argumente clare, Peng Minghong era, de fapt, puțin convins.

După o pauză, spuse:
– Ca profesor, chiar dacă am spus lucruri urâte la nervi, dacă iubirea juvenilă chiar vă afectează studiile, voi rămâne la decizia mea. Dar dacă, la final de semestru, veți fi la fel ca acum, dacă veți intra în top cinci la nivel de oraș, demonstrați-mi că aveți dreptate, iar eu voi închide un ochi și mă voi preface că nu știu nimic.

Jian Song Yi tot nu era mulțumit:
– Atunci, domnule profesor, mâine vă aduc cele trei bețișoare de tămâie. Le aveți pregătite?

– Nu profita și nu întinde coarda!

– Deviza școlii Nanwai este onestitate și bunătate.

– …..

Jian Song Yi era hotărât să obțină beneficii pentru frații și surorile mai mici:
– Domnule profesor, nici eu nu promovez iubirea juvenilă. Doar că regula cu rasul în cap a creat panică și nu ajută la liniștea tuturor. Așa că, dacă Bai Huai și cu mine intrăm amândoi în top trei pe oraș de data asta, abolim regula, da?

– Nu deveni prea încrezător!

– Dacă nu intrăm în top trei, ne radem singuri în cap și purtăm pancarta „Fără iubire juvenilă” la gât, ca să ne vadă toată lumea.

– …..

Era clar: tânăr. Foarte tânăr.

Peng Minghong ezită. Îl cunoștea pe Jian Song Yi. Se temea că, dacă refuză azi, mâine înregistrarea va fi peste tot.

La ședința din seara aceea se spusese că, dacă evaluarea din acest an este excelentă și Nanwai scoate un elev de top la examenul național, el ar putea fi promovat.

Deși cei doi băieți erau cam turbulenți, erau fără îndoială candidați de vârf. Era mai bine să-i motiveze.

Altfel, dacă lucrurile scăpau de sub control, evaluarea lui pe anul acesta ar fi fost compromisă.

Strânse din dinți:
– Bine. Țineți minte ce ați spus.

– Batem palma.

Jian Song Yi își epuizase răbdarea.
– La revedere, domnule director Peng.

Îl luă pe Bai Huai și plecă, dar Peng Minghong îi opri:
– Stați!

– Hm?

– Dă-mi telefonul! Nu discut alte lucruri, dar aducerea telefonului la școală fără permisiune e clar o încălcare! Confiscare! Scoate telefonul!

Peng Minghong se uită și ridică sprâncenele:
– Cum de mai funcționează ecranul, e spart așa rău?

– Condițiile de acasă nu sunt prea bune.

– …..

Peng Minghong simți că fusese orbit. Bai Huai chiar era un copil cuminte.

Ca să nu leșine de tensiune, băgă telefonul în buzunar și plecă furios, hotărât să mai bea două sticle de Oral Liquid.

Jian Song Yi și Bai Huai ieșiră liniștiți din pădurice, chiar când mulțimea ieșea din clădire.

Când toți îl văzură pe Peng Minghong furios și pe cei doi ținându-se de mână, li s-a oprit inima.

– Song Ge… nu te pune să te razi în cap, nu? întrebă cineva în șoaptă.

– Nu, răspunse Jian Song Yi leneș, dar își ridică intenționat vocea.
– Directorul Peng nu e atât de barbar și demodat. Ne-a motivat doar și ne-a spus că, dacă suntem amândoi în top trei pe oraș, putem să ne iubim deschis.

După care urcă în mașină.

Peng Minghong, care pleca nervos, îngheță când auzi.

Cum ajunsese el un asemenea demon?! Spatele lui rotund părea dintr-odată mult mai slab.

Când lumea văzu că nu se întoarce să nege, toate îndoielile dispărură.

Apăru un slogan unic:
„ Song Ge și Maestre Bai, purtați speranța întregii omeniri! Fie Alpha sau Omega, Jian Song Yi rămâne Jian Song Yi. Deși e puțin jenant, e chiar frumos și simplu.”

Însă cei doi care purtau speranța omenirii nu aveau niciun simț al datoriei naționale. Erau complet absorbiți de mica lor iubire.

Ajunși acasă, se încuiară în cameră sub pretextul „învățatului” și se tolăniră pe pat.

Jian Song Yi se urcă firesc peste Bai Huai:
– Când mi-ai luat telefonul stricat?

– După ce ai făcut totul public. L-am purtat mereu la mine, ca să nu-mi fie confiscat telefonul.

– De ce e iubitul meu atât de deștept?

– Altfel cum aș putea fi iubitul tău?

– Atunci iubitul meu poate lua locul doi pe oraș la examenul final?

– De ce nu primul loc?

– Data trecută ți-am permis să muști ca să-mi dai mie primul loc. Vrei să scapi acum?

Jian Song Yi era zgârcit. Nu voia cu adevărat ca Bai Huai să-l lase să câștige. Doar simțea că, dacă i-a permis o mușcătură degeaba, era pierdere. Trebuia să-și recupereze „fața”.

– Știam eu! Minți! Ce mincinos!

Deci cineva își amintea încă.

Bai Huai îl strânse în brațe și îl liniști:
– Nu te supăra. Dacă am spus că e pentru tine, atunci e pentru tine. Mă țin de cuvânt.

Fără să-l lase să întrebe din nou, îi strecură mâna sub tivul tricoului:
– Nu-mi place ca alți Alpha să-ți simtă feromonii.

Jian Song Yi își aminti brusc:
– Nu-i voi lăsa pe alții să-i simtă. Sunt doar pentru tine.

Bai Huai nu înțelegea cum putea Jian Song Yi să fie atât de ascultător și, în același timp, atât de haotic.

Colțurile buzelor i se ridicară ușor:
– Lasă-mă să mușc și nu voi mai fi gelos.

– Dar nu sunt în călduri.

– Mușcătură… în alt fel.

– Ce fel… mm… Bai Huai, ce naiba… mm…