– Hei, Ith! L-am auzit pe șef ieri spunând că nu te simți bine. De aceea nu ai venit la atelier? a spus vocea unui angajat din atelierul din apropiere.
– Ăăă… un pic bolnav, a răspuns Ith.
– Am crezut că a fost Khun Day, a fost atât de dur încât nu te puteai întoarce la atelier!
Personalul mai tânăr a glumit fără să știe exact ce să spună.
– Să vă ia naiba! Vă dau un șut! Puteți merge la muncă. Cine e aici să facă ceva bun? le-a strigat Ith subalternilor săi.
– Voi fi în birou. Să nu mai încerci să le deranjezi pe fete din nou, a avertizat Day.
– Știu, a spus Ith, înainte de a se îndrepta spre muncitorul care se ocupa de instalarea echipamentului.
Apoi Day s-a apropiat de tatăl lui Ith în birou. Ith a lucrat pentru a supraveghea personalul până aproape de prânz. A intrat un alt client.
– Iată un nou client, a spus un angajat.
– Pune pe cineva să preia clientul. Nu vezi că sunt ocupat? a spus el în timp ce instala un dispozitiv antifurt pentru mașina unui client.
Recepționerul atelierului s-a grăbit imediat să îi servească pe noii clienți. Ith era ocupat cu mașina, fără să acorde prea multă atenție împrejurimilor, până când instalarea s-a terminat. Ith a intrat în departamentul de vânzări al atelierului.
– P’Aoi… cineva a spus că a venit un client nou. Ce ai de gând să faci? l-a întrebat vânzătorul.
– Vrea să înlocuiască roțile cu altele noi. Ith este disponibil, ați face-o dumneavoastră? a întrebat angajatul senior.
– Bine. Unde este clientul? a întrebat din nou.
– Este chiar acolo, în garaj. L-am pus pe mecanic să se uite la mașină, a spus Aoi.
Apoi Ith s-a întors pentru că nici măcar nu l-a văzut când a intrat.
– De care vrei? a întrebat Ith, îndreptându-se spre o figură nobilă care stătea în spatele lui Ith și care vorbea cu mecanicul.
– Păi… Puteți încerca să vorbiți cu proprietarul atelierului. Se pricepe la reparatul mașinilor, a spus mecanicul de la atelier.
Cealaltă parte s-a întors spre Ith.
– Eu… Eu… Ah! Ith!
Cealaltă parte a strigat numele lui Ith în șoc. Pe lângă faptul că se uită la Ith din cap până în picioare pentru că abia acum poartă costumul de mecanic.
– Hei… Ball… Chiar ești Ball, a salutat Ith bucuros să se întâlnească din nou cu Ball după ce nu se mai văzuseră de când s-au întors de la Cascada Huai Mae, deși Ball îi trimitea lui Ith câteva mesaje din când în când.
– Ăsta e atelierul lui Ith? a întrebat Ball, zâmbind.
– Hm… Este atelierul tatălui meu, dar eu mă ocup de el. Nu credeam că o să dau peste Ball, a spus el zâmbind.
Ball a fost și el foarte bucuros să se întâlnească din nou cu Ith. Anterior, a vrut să îl vadă pe Ith, dar acesta era cu Day, iar Ball era ocupat cu afacerea familiei, deoarece se ocupa și el de afacere în numele tatălui său.
– Ith… Ith, nu ești la școală? Atunci de ce ai venit să ai grijă de atelier? Și te descurci singur? Poate că e mai degrabă ca și cum ai studia ingineria mecanică? a întrebat Ball în glumă.
– A, da, l-am urmărit pe prietenul meu ca să învăț și nu doar să studiez, dar cum rămâne cu munca în atelier? Ce spui de folosirea metodei profesorului de a lua o pauză și de a memora și preferințele tale personale? a spus el cu un zâmbet.
– Cred că ar fi mai bine să ne așezăm și să discutăm în interiorul atelierului. O să îţi spun ce roți aș putea folosi la maşina lui Ball, a spus Ith, înainte de a-l duce pe Ball în zona de servicii pentru clienți.
– P’Day, P’Day, un client!
Un angajat junior a bătut pe ascuns în oglindă.
– Unde este fata de data asta? a întrebat Day cu o voce calmă.
– Nu este o fată, de data aceasta este un tânăr. Am văzut că P’Ith îl cunoaşte, a spus același angajat.
Day s-a încruntat și a decis să iasă să vadă.
– Este amiază. Ith, poți să vii cu mine la prânz? a întrebat Ball.
– Bine… Ne vedem mai târziu, a răspuns Ith cu un zâmbet.
– Unde te duci? a strigat o voce gravă.
Ball s-a întors să se uite la Ith, care i-a zâmbit lui Day. Day s-a uitat puțin la Ball.
– Bună, P’Day!
Ball a ridicat mâinile pentru a-l saluta pe Day. Nu credea că Day va fi și el în acest atelier.
– Day, îți amintești de Ball? Ne-am întâlnit la cascada Huai Mae Khamin, i-a spus Ith lui Day. Day s-a uitat la el.
– Îmi amintesc… de ce nu mi-aș aminti? Îmi amintesc de toți cei care s-au pus cu tine, Ith, a spus Day cu voce calmă.
Ball a zâmbit.
– Chiar îţi aduci aminte bine! i-a şoptit Ith lui Day.
– Ce-ai spus? Unde te duci, Ith?
Day nu a răspuns, dar l-a întrebat înapoi pe Ith.
– Oh! Chiar acum, Ball m-a invitat la prânz. Așa că am acceptat, a spus Ith, aruncându-i lui Day o ușoară privire lui Day.
– Accepţi să mănânce și cu alți oameni? Vrei să-mi spui?
Day a întrebat din nou, încruntat.
– Day, nu spune lucruri de genul ăsta. Am vrut să te invit și pe tine, dar ai ajuns ultimul, a spus Ith, întorcându-se.
– P’Day, hai să mergem împreună… Nu ne-am văzut de mult. Ofer eu, a spus Ball pe un ton normal.
– În regulă, hai să ne ajutăm cu toții ca să nu rămânem blocați, a spus Day.
– Ce faci aici? a întrebat Day.
– Pun roți noi la mașină. Angajații care lucrează pentru tatăl meu mi-au sugerat să vin aici, așa că am venit aici. Nu știam că este atelierul lui Ith, a spus Ball.
– Hmm… Ai ales deja pe care le vrei? a întrebat din nou Day.
– Este în regulă, Ith mi-a recomandat, a răspuns Ball.
– Atunci stai jos și așteaptă. Ith, poți să te duci și să-i spui mecanicului ce roți va lua, apoi vino să vorbim în biroul meu, i-a spus Day iubitului său.
– Mă întorc imediat, Ball, a spus Ith și s-a îndreptat spre mecanic.
Day s-a dus să-l aștepte pe Ith în birou. După un timp, Ith a intrat.
– Ce s-a întâmplat, Day? l-a întrebat Ith pe personajul nobil care stătea pe spătarul scaunului și care îl privea pe Ith cu ochi nemișcați.
– Când ai vorbit ultima oară cu tipul ăla? a întrebat Day cu voce scăzută.
– Tipul ăla… cine? a întrebat el înapoi, pentru că nu știa că Day se referea la Ball.
– Vorbesc despre Ball, cel care așteaptă în atelier, a spus din nou Day.
Ith s-a încruntat când a auzit asta.
– Ce vrei să spui? a întrebat el.
– Vreau să știu când a fost ultima dată când v-ați sunat, a întrebat din nou Day.
– A trecut mult timp… Au trecut câteva luni. Probabil că îți amintești, când a fost ultima dată când am vorbit cu Ball, pentru că de fiecare dată când vorbim trebuie să stai lângă mine tot timpul! i-a reamintit el.
– Deci ai vorbit cu el pe la spatele meu? a întrebat Day calm.
Fața lui Ith s-a înroșit imediat când a auzit asta.
– Ce vrei să spui cu asta? Crezi că eu i-am spus lui Ball să vină la atelier? Crezi că am făcut un plan cu Ball în felul ăsta? a întrebat el pe un ton nemulțumit.
Day nu a spus nimic, dar s-a uitat la Ith.
– Îți spun, Day. Nu am vorbit niciodată cu Ball pe la spatele tău. Ball, a spus că nu știa că e atelierul meu. L-a recomandat funcționarul tatălui său, a fost o coincidență… Auzi asta? a spus Ith, părând supărat, în timp ce se tolănea pe canapeaua din biroul său.
Day a răsuflat ușurat, s-a ridicat, s-a îndreptat spre Ith și s-a așezat lângă el.
– Știu că Ball este bun, dar tot nu-mi place dacă ești prea aproape de el, a spus Day.
– Acum, îmi înțelegi sentimentele… când erai aproape de Jump? Cum te simți? a întrebat el.
Day s-a uitat în continuare la Ith.
– Day…. Azi te am doar pe tine, doar pe tine. Dar tu crezi că pot să merg cu altcineva. Tu crezi că pot să mă prostesc cu altcineva. Există o singură persoană care mă poate suporta pe mine, chiar dacă tu nu poți suporta așa ceva! a spus pe un ton enervat.
– Știai asta? a întrebat Day.
– A trecut mult timp de când nu mai știu asta, a făcut Ith un pas înapoi. Day a zâmbit ușor.
– Day… Îmi pare rău. Ball este ca unul dintre prietenii mei. Chiar dacă nu am ajuns să ne cunoaștem de mult timp, dar Ball este o persoană bună, este potrivit pentru a fi un prieten. Nu fi gelos pe mine cu Ball. Ball știe și el ce facem noi doi. De aceea a fost de acord să iasă cu mine ca un prieten adevărat, a explicat el.
– Știu, dar nu mă pot abține să nu mă simt gelos. Știi că eu nu sunt ca ceilalți oameni. Nici măcar rudele tale nu vor ca eu să mă apropii de tine, a spus Day.
– Chiar ești un psihopat, a spus Ith, deși nu era prea serios.
– Sunt mai mult psihotic, a răspuns Day.
Ith avea o privire consternată.
– Continuă să vorbești! Poate că Ball a așteptat să i se rupă stomacul, a spus Day pentru a scurta conversația.
– Păi… Să mergem, a răspuns Ith, care s-a ridicat și s-a întors spre Day.
Day, promite-mi mai întâi că nu îl vei intimida sau te vei supăra pe Ball, a spus Ith.
– Oh! Voi încerca, a răspuns Day cu entuziasm.
Ith știe că doar acest răspuns al lui Day este unul bun. Cei doi pornesc să îl găsească pe Ball.
– Stai puțin! Mergem cu mașina mea… Îți lăsăm mașina la mecanic să schimbe mai întâi roțile, i-a spus Day lui Ball.
– Da, da, a răspuns Ball în timp ce se urca în mașina lui Day.
Day i-a condus pe Ball și pe Ith la un restaurant nu departe de atelierul său. Au intrat în restaurant și au luat o masă la care să se așeze, comandând imediat mâncare.
– Ce faci acum? l-a întrebat Day pe Ball, care stătea vizavi de el.
Ith s-a așezat lângă Day.
– Am preluat afacerea de la tatăl meu. Este o companie guvernamentală de construcții de clădiri, a răspuns Ball, iar Day a dat din cap.
– Este în regulă, dar va trebui să concurați cu alte companii pentru ofertele bugetare, a spus Day.
– Da, am învățat din munca tatălui meu, a răspuns din nou Ball.
– Ball este foarte capabil. Eu nu mă pricep la management, de aceea tatăl meu i-a predat această sarcină lui Day. În ceea ce mă privește, eu mă ocup de folosirea forței, a spus Ith în glumă.
– Dacă mă lași pe mine să preiau rolul de manager, există speranță și nicio pierdere, glumește Day cu iubitul său.
– Ei bine, nu sunt la fel de bun ca tine, a spus el, fără să o ia în serios.
Day a zâmbit în semn de acceptare, înainte de a se ridica ușor pentru a-i freca capul lui Ith. Ball s-a așezat și a privit cum cei doi se priveau unul pe celălalt.
– După ce v-aţi întors de la cascadă, probabil că acum vă înțelegeţi mai bine. Nu l-am mai văzut pe Ith zâmbind așa, a spus Ball, zâmbind ușor.
– Așa este, a răspuns Ith, apoi mâncarea a fost servită.
Cei trei s-au așezat imediat să mănânce.
– Ith, ai încercat crabul cu carapace moale prăjit cu usturoi și piper? a întrebat Ball în timp ce a luat crabul cu carapace moale prăjit cu usturoi și l-a pus în farfuria lui Ith, fără să se gândească prea mult.
Dorea doar ca Ith să îl încerce. Ith s-a oprit pentru o clipă și s-a uitat la Day, care acum se uita în continuare la Ball, dar nu a spus nimic. Ith însuși uitase că, atunci când mâncau împreună, Ball punea întotdeauna mâncare în farfuria lui Ith.
– Păi… Ball, pot să îl pun singur. Ball pot mânca, a spus el în grabă, pentru că a văzut că expresia lui Day nu era prea încântată.
Deși Ball este o persoană drăguță, dar Ith nu vrea ca iubitul lui să se agite.
– Oh, îmi pare rău! Sunt un pic fericit că m-am reunit cu Ith, a spus Ball din inimă.
– Day, mai vrei ceva de mâncare? O să comand acum!
Ith s-a întors repede pentru a-și liniști iubitul.
– Nu, m-am săturat. Mă duc să fumez un pic. Mă întorc după, a spus Day calm înainte de a se îndrepta spre colțul restaurantului unde clienții puteau să fumeze.
Ith a aruncat o privire neliniștită în spatele lui Day.
– Am făcut ceva care să îl supere pe Day, Ith? a întrebat Ball, cu un zâmbet blând.
– Nu te gândi prea mult. Day e așa. Ball știe asta, a spus Ith, știind că Ball vorbise puțin cu Day când îl întâlnise prima dată, cândva când s-au întâlnit la cascadă, și nu voia ca Ball să gândească prea mult.
– Sper ca P’Day să nu fie cu adevărat supărat pe mine, a spus din nou Ball.
Ith a zâmbit ușor şi s-a întors să se uite la Day.
Figura nobilă a lui Day fuma cu o expresie serioasă pe față. Nu s-a întors să se uite la propria masă pentru că nu vrea să se enerveze și mai tare. Deși știe că Ball le înțelege bine starea, dar Day nu se putea abține să nu se enerveze văzând cum Ball încerca să-l răsfețe pe Ith, ca și cum ar fi fost normal. Day l-ar fi amenințat pe Ball, dar Day i-a promis lui Ith că va încerca să nu-l intimideze. Day a simțit palma cuiva pe spatele lui, în timp ce acea persoană mergea să stea lângă Day.
– Câte țigări ai fumat, Day? a întrebat el.
– E prima țigară… Nu am fumat-o pe toată… Ce-i cu tine, de ce nu te duci să mănânci? Aici e doar fum de țigară, nu vezi? a spus Day cu voce calmă.
– Păi, fumezi de mult timp… a spus din nou, privindu-l pe Day cu ochi rugători.
– Cât timp? a răspuns Day.
Ith i-a strâns brațul lui Day pentru a-l invita să se întoarcă la masă.
– Întoarcete primul. Eu mai rămân singur încă puțin, a spus Day cu o voce gravă, în timp ce îl privea pe Ith cu ochi fioroși.
Ith s-a enervat imediat și a luat țigara din gura lui Day pentru a fuma puțin.
– Ce faci, Ith? a întrebat Day cu voce joasă.
– Păi, fumatul e prietenul tău, i-a răspuns Ith.
Day s-a uitat supărat la Ith şi și-a folosit mâinile pentru a apuca țigara din gura lui Ith, care era încă aprinsă. Ith a făcut ochii mari când a văzut că Day a apucat țigara aprinsă.
– Day!! Ce faci? Ia-ți mâinile de pe ea imediat! Aruncă țigara! a strigat Ith șocat.
L-a apucat pe Day de mână și a aruncat rapid țigara din mâna lui Day. Ith a apucat rapid mâna lui Day și a întors-o pentru a se uita la palma lui. Urmele roșii de arsură de țigară au apărut ca niște pete circulare. Ith s-a uitat la Day cu ochi şovăitori.
– De ce faci asta? a spus Ith pe un ton dezgustat.
– Nu trebuie să te mai întreb o dată, nu ți-am spus? Nu fuma, pot să fumez singur, a spus Day pe un ton grav.
Era furios că Ith nu se supusese ordinului pe care i-l dăduse.
– Atunci spune-mi frumos! De ce a trebuit să faci asta? Eram puțin supărat și îngrijorat pentru Day.
Day a lăsat să iasă un oftat greu.
– Să continuăm să mâncăm!
Day a întrerupt conversația în timp ce îl trăgea pe Ith spre masă cu el.
– Ce se întâmplă? a întrebat Ball, văzând expresia lui Ith, care părea că-i vine să plângă.
Cât despre Day, fața lui a rămas aceeași.
– Nimic. Te-ai săturat? a întrebat Day, acum cu indiferență, pentru că starea lui de spirit este tulbure, deoarece Ith este încăpățânat.
– Da. Te-ai săturat deja, Ith? a întrebat Ball.
– Da, sunt sătul, a răspuns Ith liniștit.
Apoi Day a chemat personalul să plătească. Când plata a fost finalizată, Day s-a îndreptat spre mașină, iar Ith s-a grăbit după el. Cât despre Ball, acesta s-a uitat confuz la cei doi oameni din fața lui, s-a urcat în mașină și Day l-a condus înapoi la propriul atelier. Day a coborât din mașină și s-a dus să vorbească cu mecanicul care i-a schimbat roțile lui Ball. Apoi s-a întors pentru a se întâlni din nou cu Ball.
– Mașina ta este gata. Să urcăm și să plătești înăuntru. Eu mă duc mai întâi la muncă, i-a spus Day lui Ball înainte de a pleca imediat.
– Este Day supărat pe mine din cauza a ceva? a întrebat Ball.
– Nu. E supărat pe mine… Nu te gândi prea mult, Ball. Supărarea lui va dispărea în curând!
Ith a încercat să forțeze un zâmbet pentru a-l liniști pe Ball.
– Păi… dacă pot să vă ajut cu ceva, anunțați-mă, a spus din nou Ball, zâmbind.
– Nu contează. Îţi mulțumesc foarte mult Ball pentru că ai folosit serviciile atelierului meu, a spus Ith.
– Este în regulă… Ith… încă ne mai putem întâlni, nu? a întrebat Ball cu prudență.
– Hm… păi, suntem prieteni… Ball poate veni oricând la mine, aici. Sau poți să mă suni, a spus el.
– Știu că sunt doar un prieten și că P’Day nu m-ar lăsa să avansez, a glumit Ball.
– Am promis că nu-l voi face de râs pe Ith. Mă voi prezenta doar ca prieten, a spus din nou Ball, zâmbind.
– Mulțumesc foarte mult, Ball.
L-a invitat pe Ball în interiorul atelierului.
– Mă duc să-l văd pe Day. Ne vedem mai târziu!
Și-a luat la revedere şi a intrat în biroul lui Day. De îndată ce ușa s-a deschis, Ith l-a văzut pe Day stând nemișcat, privind fix la hârtii. Ith s-a apropiat și s-a așezat lângă silueta nobilă şi l-a apucat pe Day de încheietura mâinii.
– Ce este? a întrebat Day calm.
– Deschizi paginile așa… Nu ți se umflă mâinile? Ridică-te, Day!
Ith a tras de Day să se ridice, dar Day i-a împins mâna.
– Ce mizerie, a spus Day cu o voce gravă, dar a continuat să se uite la document.
Ith s-a ridicat în picioare și l-a privit pe Day cu ochi şovăitori.
– Îmi fac griji pentru tine! De ce trebuie să te porți așa cu mine? Am greșit că nu am făcut ceea ce am convenit cu tine în legătură cu fumatul, dar nu ar trebui să te rănești așa. Pentru tine, rana aia poate fi mică, dar pentru mine, chiar și o așchie în mână, o voi vedea ca pe o mare problemă! a strigat Ith.
Day și-a dus o mână la tâmplă și a lăsat să iasă un oftat adânc. Brațele puternice s-au înfășurat în jurul taliei lui Ith.
– Stai jos, a spus Day cu blândețe.
Ith s-a așezat în poala lui Day. Stăteau pe scaun. Ith a pus o mână în jurul gâtului lui Day. Fața lui delicată s-a cuibărit pe umerii lui Day.
– Dacă nu ești mulțumit de mine, spune-mi. De ce îți faci rău? a spus vocea înăbușită a lui Ith.
– Nu e bine că m-am rănit eu în locul tău? În trecut, când nu eram mulțumit de tine, întotdeauna cădeam pe tine. Nu-ți amintești?
Day s-a prefăcut că vorbește despre lucruri vechi.
– Îmi amintesc… dar nu vreau ca cineva să fie rănit. Nici tu și nici eu! a spus din nou.
– Ai ieșit să fumezi pentru că erai supărat din cauza mea și a lui Ball? a întrebat Ith. Day nu a spus nimic.
– Vrei să te uiți la mâinile mele acum?
Day a schimbat subiectul. Ith și-a amintit și s-a așezat drept, a luat mâna lui Day și s-a uitat la ea, găsind bășici roșii.
– Stai puțin! O să te răneşti, a spus Ith, îngrijorat, înainte de a se da jos din poala lui Day și de a ieși în fugă din birou.
După un timp, s-a întors cu o cutie de pastile. Ith și Day s-au așezat pe canapea, reușind să curețe rana și să aplice medicamentul pentru a vindeca bășicile. Day stătea nemișcat, iar Ith făcea totul.
– Ce s-a întâmplat? a strigat vocea tatălui lui Ith, când a deschis ușa, și-a văzut fiul vindecându-i ginerele.
– Ei bine, este P’Day… A pus mâna pe o țigară aprinsă și s-a ars, i-a spus Ith tatălui său.
– De ce ești atât de supărat? l-a întrebat tatăl lui Ith pe Day pe un ton normal. Apoi a tras un scaun pentru a se așeza și a privi.
– Nu contează!
Day nu a vrut ca tatăl lui Ith să fie deranjat de cearta dintre ei doi.
– Trebuie să fie cineva important, pentru că nu poate fi oricine care să facă atâta lucru, a spus tatăl lui Ith în cunoștință de cauză.
– Păi… de unde să știu eu? Nu prea vreau să vorbesc cu tata despre aceleași obiceiuri pe care le avem noi, a spus Day, fără să-l ia în serios. Tatăl lui Ith a râs.
– Te comporți de parcă tata chiar vrea să vorbească cu tine, Day. Ce fel de persoană este asta? Încă nu-ți poți controla emoțiile! a glumit tatăl său.
– Cine a spus că Day nu se poate controla, tată? E mai calm acum decât era înainte. Nu mai este la fel de dezlănțuit ca înainte!
Ith s-a certat în grabă în locul iubitului său.
– Grăbește-te și repară persoana asta, glumește din nou tatăl lui Ith cu propriul fiu.
– Fără scuze. Spun adevărul, a răspuns Ith, uitându-se la rana de pe mâna lui Day.
– Tată, ai venit să mă vezi? l-a întrebat Day pe tatăl lui Ith.
– Oh! Tata trebuie să se ducă la petrecerea lui Khun Roamthorn în seara asta. Proprietarul fabricii care ne-a trimis marfa. Îți amintești, Day?
Tatăl său a comentat de ce Day vorbea constant despre aceeași slujbă.
– Da, a răspuns Day.
– Asta este! Așa că am venit să vă invit pe amândoi să veniți… Pentru acest eveniment, vor fi mai mulți prieteni. Khun Kamthorn, care se ocupă cu importul de piese auto, va participa și el la eveniment. În orice caz, putem găsi o modalitate de a comanda produse noi, a spus tatăl său.
– Despre ce vorbește, Day? și-a întrebat iubitul, pentru că știa că lui Day nu-i plăcea să meargă în locuri aglomerate.
– Este în regulă, a fost de acord Day, pentru că măcar era vorba de muncă.
