FRATELE DUCELUI-Capitolul 9

-Tata a spus că pot merge la aceeași școală cu tine, din toamnă, îl informă Jaden.
Erau amândoi pe malul râului, odihnindu-se pe o pătură după ce făcuseră baie. Antony era așezat cu capul pe picioarele lui.

– Vorbești serios?! întrebă, ridicându-se în grabă în șezut ca să-l vadă mai bine. Asta era… nemaipomenit, continuă, privindu-i chipul cu ochi sclipitori.

– Da. Dar… mi-e teamă să nu se împovăreze prea tare. Știi… taxele sunt destul de mari, rosti cu voce tare gândul ce-l frământa. Pe lângă asta, nici nu putea hotărî el viitorul lui Jessi.

– Aș putea vorbi cu fratele meu, să-ți facă un fel de rentă sau ceva, pentru a completa taxa. Astfel, părinții tăi nu vor cheltui prea mult, rosti entuziast pentru idee.

– Antony, nu vreau niciun ban de la tine. Încă de când am convenit să avem această relație, ți-am spus că îl vreau pe Antony, nu pe Antony Soren Malori, Lord de Widard.
Acelea nu erau cuvintele lui, erau ale lui Jessi. Parcă acea furie îl scoase din carapacea unde se împinsese pentru a se bucura doar el de frumusețea relației în care, fără voie, fusese aruncat. Încă o dată se simți ca un ticălos profitor, dar… iubirea care crescuse în el îl făcea așa, și frica constantă că va pleca și toate aceste sentimente nu avea să le mai cunoască niciodată.

– Știu. Știu, iubire. Vreau doar să…
Se întrerupseră, privind amândoi cerul care se întunecase deodată, acoperind lumina soarelui.

– Ce nori negri sunt acolo, rosti Jaden, privind în stânga lor.

– Aceștia o să aducă o furtună aprigă. Mai bine am pleca înainte să ne prindă pe drum.

Discuția mai putea aștepta, dar plecarea din calea furtunii ce se apropia cu repeziciune, nu. Nici nu apucară să-și tragă cămășile pe ei și să strângă pătura, că deja primii stropi de ploaie începură să cadă. Pe lângă asta, mai era și vântul care pornise, împrăștiind în jur frunze și praf. Încălecară, încercând să liniștească animalele speriate, și porniră în galop spre ieșirea din pădure.
În câmp deschis, urgia era și mai aprigă.

– Caii sunt prea speriați, așa că nu putem ajunge acasă! Trebuie să ne adăpostim undeva! strigă Antony, încercând să se facă auzit.

– Grota Ursului, spuse Jaden.

Celălalt încuvință și porniră spre deal.

– Trebuie să descălecăm. Caii nu pot urca din cauza pietrelor alunecoase, rosti Antony, țipând și mai tare.

Descălecară și, ținând animalele de căpăstru, începură să urce: Antony în față, iar Jaden după el, amândoi luptând cu animalele speriate și cu urcușul greu. Nu era un deal prea mare și nici mult de mers până la Grotă, în condiții bune; doar că acum, totul era cu mult mai greu. Ajunseră, până la urmă, și se adăpostiră în deschiderea destul de mare din stâncă, unde încăpeau și caii. Toți erau uzi, iar ei dârdâiau destul de tare.

– Trebuie să facem un foc neapărat, spuse Antony, simțind cum îi clănțăne dinții. Vom sta aici o vreme, așa că trebuie să ne încălzim.

– Am niște cremene în buzunarul de sub șa, care sper să nu se fi udat, se arătă și Jaden de acord, amintindu-și de cremenea pe care o purta mereu acolo, pentru situații neprevăzute.

Exact ca cea din acea clipă.

– Tu caută, iar eu încerc să adun toate lemnele pe care le găsesc pe aici, îl îndemnă celălalt, începând să cotrobăie prin peșteră.

Adună un mănunchi destul de mare, iar cremenea se dovedi a fi uscată, așa că aprinseră focul.

– Trebuie să scoatem hainele ude, concluzionă Antony, privind în jur pentru a vedea cum puteau să le agațe aproape de foc, ca să se usuce cât de cât.

– Ne putem înveli în păturile de sub șei, spuse și Jaden, începând să desfacă chingile pentru a scoate șaua propriului cal.

Antony făcu la fel, după care se dezbrăcară, înfășurându-se fiecare în propria pătură.

– Dă-mi mie hainele să le agăț de stâncile din partea asta a focului, îi spuse Antony, legând pătura în jurul mijlocului ca pe un fel de fustă.

Jaden îi dădu cămașa și pantalonii, simțindu-se un pic rușinat pentru faptul că era gol sub pătura de lână. După ce reuși să atârne hainele amândurora de stâncile ce ieșeau din peretele de piatră, veni în dreptul focului, aranjându-și și el pătura pe umeri.

– Hai să întindem pătura ta jos, și ne putem cuibări amândoi în a mea, propuse Antony.

– Nu este nevoie să…

– Jess, doar n-o să stăm în picioare cât o să ne adăpostim aici. Furtuna poate continua câteva ceasuri bune, spuse, încercând să-l convingă.

– Nu cred că încăpem amândoi în aceeași pătură, șopti celălalt, simțind cum îi ard obrajii.

– Iubire, nu trebuie să te rușinezi. Doar nu este prima oară când o să stăm îmbrățișați, fiind goi. Astfel o să ne încălzim mai repede și mai bine, încercă să-l înduplece, mai adăugând lemne pe foc.

Știa că celălalt are dreptate, dar tot se simțea incomod. Încă nu se obișnuise cu dezinvoltura lui când era vorba de intimitate. Antony nu-i mai așteptă decizia și îi trase în grabă pătura de pe el, după care o întinse cât mai aproape de foc și de grămada de lemne, pentru a nu fi nevoiți să se deplaseze.

Jaden rămase împietrit, abia având timp să-și acopere partea intimă cu palmele. Celălalt nu luă în seamă uitătura lui urâtă și, apropiindu-se, îl îmbrățișă de la spate, înfășurându-se amândoi în pătura lui. Se lăsară încet amândoi pe pătura întinsă, cuibărindu-se cât mai aproape unul de celălalt.

– De la un timp mi se pare că am în fața mea două persoane diferite, îi destăinui Antony, făcându-l pe celălalt să încremenească. Câteodată ești așa timid în interacțiunile noastre, iar altădată mă uimește îndrăzneala ta. Nu spun că este un lucru rău, dar mă simt un pic dezorientat.

– Îmi pare rău că ți-am lăsat această impresie, spuse Jaden, simțindu-și sufletul greu. Oricât ar fi fost de atent, din cauza relației lor, era normal ca celălalt să sesizeze o oarecare diferență în comportamentul său.

– Nu trebuie să-ți ceri scuze, îl liniști, sărutându-i umărul gol.

-Dacă este ceva care te deranjează, știi că poți vorbi cu mine, îl asigură, gândind că probabil era ceva în legătură cu ei, care îl făcea să aibă aceste schimbări.

– Eu…
Nu știa ce să spună, fiindcă adevărul ieșea din discuție. Se întoarse un pic în brațele lui și își așeză buzele pe ale lui. În acel moment era singura idee care îi veni în gând pentru a-i abate atenția de la discuția pe care nu știa cum să o gestioneze. Lui Antony nu-i trebuia o altă invitație, așa că se lăsă sedus de apropiere. Aprofundă sărutul, împletindu-și limba cu a lui, și îl cuprinse mai bine cu brațele.

– Mai bine te-ai întoarce cu fața spre mine, îl încurajă într-un moment de respiro.

Jaden rămase privindu-l, procesând cererea. Până la urmă făcu cum îi ceruse: se așeză cu fundul pe picioarele întinse, iar pe ale lui le înfășură pe după mijlocul celuilalt, poziție care făcea ca penisurile, deja erecte în urma sărutului, să se atingă. Antony îl apropie mai bine de trupul lui, după care iniție un alt sărut umed. Limbile se împletiră, iar trupurile începură să se înfierbânte, aruncându-i într-o pasiune care cerea împlinirea. Tinerețea și dragostea împărtășită îi făceau conștienți de apropierea care îi mistuia, mai ceva ca focul ce ardea în fața lor, încălzindu-le pielea descoperită de pătura care le alunecase de pe trupuri.

Jaden începu să se miște pe picioarele celuilalt, apropiindu-și penisul, pe care îl simțea pulsând, de cealaltă duritate. Antony strecură o mână între ei și le prinse pe amândouă între degete, începând să-și miște mâna cu pricepere, glisând-o în sus și în jos. Amândoi scoaseră gemete profunde în gurile unite, dorind ca apropierea să fie mult mai intimă.

– Îți place? întrebă Tony, lingându-i pielea gâtului.

– Daaa… rosti Jaden, lăsând capul pe spate, ca să simtă și mai mult limba fierbinte pe cât mai multă piele.

– Cred că… nu mai rezist mult, îl atenționă celălalt, întețind mișcarea mâinii.

În acel moment ar fi vrut atât de mult să-l roage să-i spună pe adevăratul lui nume, dar strânse din dinți și se bucură în continuare de plăcerea oferită cu pricepere. Un alt gând îi răsări în mintea plină de excitare: un gând care îl făcea să-și dorească mai mult. Dorea să simtă tot ce putea oferi apropierea lor. Știa că nu era corect față de Jess, dar voia să simtă și cu trupul ce simțea cu sufletul. Chiar dacă acela nu era corpul lui, voia ca măcar o dată să se lase în voia dorinței. El îl putea avea pe Tony doar în acea clipă, pe când Jessi îl putea avea toată viața. Nu știa când avea să plece în lumea lui, dar știa sigur că avea să o facă la un moment dat, iar atunci ar fi rămas cu un regret profund în suflet. În cealaltă viață nu avea pe nimeni care să-l iubească așa cum o făcea Tony și nici nu știa dacă avea să găsească pe cineva care să-l facă să simtă acest tumult interior, care să-l facă să-și dorească o astfel de apropiere.

– Stai… oprește-te, spuse, acoperindu-i degetele cu ale lui.

Dacă ar mai fi mișcat degetele de câteva ori, amândoi ar fi fost inundați de propriile fluide.

Tony îl privea contrariat, neînțelegându-i cererea. Era îngrozitor de excitat și foarte aproape de eliberare.

– Vreau să… să mergem până la capăt, rosti cu obrajii roșii, lămurindu-l.

– Vrei să…? întrebă celălalt, parcă nevenindu-i să creadă, dorind să fie sigur de cerere.

Jaden dădu din cap, întărindu-și cererea, fără a mai avea curaj să o rostească încă o dată.

– Nu prea știu sigur ce… sau cum trebuie să facem, își arătă Antony reticența.

– Facem cum simțim, adăugă Jaden, ca o completare la cuvintele nerostite.

Nu îi putea spune că avea habar de teorie din vizionarea unor filmulețe pe net; oricum celălalt nici nu ar fi știut ce înseamnă internetul. Practica aveau să o descopere amândoi acum.

– Cred că unul va trebui să… să… intre, continuă Antony, fâstâcit.

– Eu… am să merg până afară, spuse, din cauza rușinii, vrând să fie puțin singur, dar și pentru că voia să-și facă igiena.

Știa că asta era o regulă de bază în cazul unor astfel de apropieri. Se desprinse din brațele lui și fugi efectiv afară din peșteră, înșfăcând în grabă una dintre cămăși pentru a se acoperi. Nici măcar nu mai conta a cui era. Rămase sprijinit de peretele stâncos, ferit întrucâtva de rafalele violente ale vântului ce împroșca stropi repezi peste tot în jur. Abia acum realiză că el era cel care avea să… Își simți obrajii roșii numai gândindu-se la apropiere. Cu cămașa într-o mână, făcu câțiva pași spre un șuvoi de apă limpede ce se prelingea pe stâncă și începu să se spele cât putu, cu apa rece. Dacă ar fi fost în timpul lui, ar fi făcut un duș cald. Strânse din dinți, de frig și de emoții, și, acoperindu-se cu cămașa, se întoarse în peșteră.

Antony întețea focul, mai adăugând lemne, tot înfășurat în pătură. Când îl văzu intrând, desfăcu marginile păturii, invitându-l iar lângă el. Și el avea chipul înroșit. De la emoții sau de la focul ce-i încălzea obrajii, gândi Jaden. Puse cămașa la loc pe stâncă și se cuibări iară în brațele lui.

– Am fost și eu afară, rosti, dându-i de înțeles că se gândise și el la igienă.

După un schimb intens de priviri, își apropiară buzele cu timiditate, de parcă atunci ar fi făcut-o prima oară. Această stare nu dură prea mult, până ce limbile jucăușe începură să se împletească, aducându-i din nou în starea de dorință. Își părăsiră gurile umede și porniră amândoi să sărute pielea pe care o întâlneau în cale, lăsând urme de foc la fiecare atingere. Amândoi erau încrezători în dragostea lor, care îi făcea să vrea totul.

– Mi-am imaginat că, pentru prima oară, am să te duc în capitală, la cel mai grandios și luxos hotel, unde să ne petrecem noaptea împreună, rosti Antony, cu un soi de regret în voce.

– Nu contează unde suntem, spuse Jessi.

-…dacă amândoi ne dorim acest lucru, rosti cu voce încărcată de emoție și un pic de… frică.

– Ai dreptate, rosti, sărutându-i pieptul, aproape de sfârcurile întărite.

Îi prinse unul între buze și îl supse, după care îl înconjură cu limba. Se jucă astfel câteva clipe, după care îi dărui și celuilalt același tratament.
Jaden se prinse de umerii lui, lăsându-se pe spate, mușcându-și buza de jos, încercând să oprească geamătul care i se strecură oricum printre buze.

– Ahh… tu…

– Eu. Vreau să te iubesc și cu trupul, nu doar cu sufletul, rosti, alunecând cu buzele și limba pe pielea abdomenului, privind încântat penisurile ridicate falnic.

– Și eu… vreau, rosti și Jaden, lăsându-se cu totul în voia lui.

Se aplecă mai mult până îl făcu să se întindă pe pătură, după care îi prinse duritatea între degete, poziționând-o pentru gura lui fierbinte.

– Va trebui să mă faci să-mi dau drumul… altfel… nu cred că va intra, rosti printre gemete, silabisind cuvintele, într-o atenționare gâfâită.

Antony îi înconjură vârful cu limba de câteva ori, după care îl primi în gură, începând să-și miște capul în sus și în jos. Jaden își înfipse degetele în șuvițele mătăsoase, din instinct ridicând șoldurile spre gura aprigă, încercând să nu-i apese capul, ca să-i întețească mișcările.

– Tony… eu… ohh…
În clipa aceea chiar nu voia să se mai abțină de la nimic care îl făcea să geamă și să vibreze de dorință.

Tony își apucă propria erecție și începu să facă aceleași mișcări din mână, în sincron cu capul care cobora și urca cu rapiditate.

– Nu mai… ahhh… îmi vine…

Celălalt îl mai supse de câteva ori, după care ridică capul și îl masă în continuare frenetic cu degetele strânse, până ce fluidele lăptoase țâșniră cu forță, acoperindu-i degetele. După încă câteva mișcări, când nu mai curse nimic, începu să alunece cu degetele spre partea pe care acum o explora pentru prima dată.

– Desfă picioarele mai mult, îi ceru, privind cu aviditate acea zonă unde mușchii erau strânși.

Îl atinse timid, cu degetele alunecoase, aruncând priviri furișe spre chipul lui Jaden, care încerca să se relaxeze.

– Am să… bag un deget… îl avertiză cu voce joasă.

Celălalt aprobă printr-o înclinare a capului, apucând cu degete tremurânde pătura pe care era întins.

– Dacă…

– Fă-o, Tony, rosti, încurajându-l.

Făcând la fel și cu el, în gând.

Acesta prinse un pic de curaj și făcu întocmai, înaintând cu prudență. În subconștient știa că trebuie să facă asta ca, mai apoi, să poată intra acea parte a lui tare ca fierul. Când îl simți relaxându-se, mai adăugă încă unul. Gemu, fără să-și dea seama, simțindu-și degetele prinse între mușchii catifelați, gândindu-se că, în câteva clipe, avea să fie el, acolo.

– Jess… pot? întrebă, dorind ca acea primă dată să fie acceptată, dar mai ales dorită.

Primi confirmarea tot printr-o înclinare a capului, așa că își retrase degetele și își apucă propriul penis. Jaden desfăcu și mai mult picioarele, primindu-l între ele. Tony se sprijini într-o mână, iar cu cealaltă se poziționă în locul degetelor.

– Dacă te doare… am să mă opresc, îl asigură, sperând din tot sufletul ca totul să meargă bine.

– Tony, mi-e frică… dar… te vreau acolo, spuse cu sinceritate, anticipând apropierea.

Se așeză mai bine pe genunchi și începu să împingă, încet. Simțea cum i se adună transpirația pe tot trupul, din cauza emoțiilor.

– Ahhh… gemu sonor, simțind cum intră, centimetru cu centimetru, în trupul fierbinte.

Acum ajunsese în starea în care nici nu se mai putea retrage, nici nu se mai putea opri. Mușchii strâmți îi prinseră penisul ca într-o menghină, făcându-l să se întărească și mai tare.

– Tony… îl auzi pe Jessi rostindu-i numele, iar degetele i le simți strângând carnea umerilor, unghiile zgâriindu-i pielea.

Se împinse până intră complet, respirând pe gură și pe nas, asemeni unui înecat trăgând cu nesaț aerul salvator.

– Sunt… cu totul înăuntru, îl lămuri pe Jess, care rămase cu ochii strâns închiși.

-Iubitule… privește-mă, îl rugă, rămânând nemișcat.

Acesta ridică încet pleoapele și rămase cu privirea umedă ațintită în a bărbatului de deasupra lui, conștientizându-i și lui lacrimile.

– Te iubesc, rosti Tony, fără a se rușina de lacrimile ce îi alunecau pe obraji.

– Și eu, spuse fără a rosti cuvintele.

Emoția pe care o trăia în acea clipă avea s-o simtă până la sfârșitul zilelor. Avea s-o ducă în viața lui reală ca pe cel mai prețios dintre daruri, dar, în același timp, nici nu voia să-i răpească adevăratului Jessi plăcerea de a rosti cele două cuvinte. Și-așa simțea că-i răpise multe simțăminte.

Tony începu să se miște încet, fără ca vreunul să-și mute privirea, și fără să știe că băiatul de sub el îi mulțumea în gând. Fără să conștientizeze că, în acel moment de intimitate, erau trei persoane implicate sufletește.