FRĂMÂNTĂRI -Capitolul 13

Nu există secrete în această lume.

– Mulțumesc mult, Rose. Îmi place foarte mult ultimul proiect pe care mi l-ai arătat. Sistemul de securitate este excelent, atmosfera pare plăcută, iar intrarea este spațioasă. De asemenea, nu este prea departe de aici. Ce părere ai, dragă?

Pimjit, mama lui Krit, se întorsese să-l întrebe pe soțul ei, care stătea lângă ea. Cei trei se uitau la diverse proiecte imobiliare din Bangkok pe laptopul lui Rose, dintre care câteva erau sub administrarea ei.

– Depinde de tine, a răspuns generalul de poliție Phithak fără să ezite.

Pimjit i-a zâmbit lui Rose când s-a întors spre ea.

– Vezi, cum e tatăl, așa și fiul, Rose.

– Dacă tu și unchiul doriți să vizitați personal vreunul dintre proiecte, doar să-mi spuneți. Vă voi duce eu personal acolo.

– Aș prefera să mergi cu Krit. Vreau să ne ajute să alegem.

– Uh…

Rose ezită și aruncă o privire spre Krit, cerându-i în tăcere ajutorul.

Krit stătea pe veranda din față, pulverizând apă pe micii cactuși aranjați în ghivece. În mod normal, nu se ocupa niciodată de plante – era pasiunea mamei sale, nu a lui.

Când Krit s-a prefăcut că nu aude conversația, Rose a închis laptopul și i-a zâmbit lui Pimjit.

– O să verific mai târziu cu Krit să văd când este liber, mătușă. Probabil că va dura o zi întreagă să vizităm proiectele. Dar, deocamdată, îl împrumut pentru o cafea rapidă.

– Du-te, Rose.

– Ești gata, Krit? Să mergem.

După ce și-a luat rămas bun de la părinții lui Krit, Rose s-a ridicat.

Când Krit s-a întors în sfârșit, Rose l-a privit în secret, asigurându-se că părinții lui nu o văd.

Krit zâmbi înțelegător. Desigur, înțelesese adevăratul motiv pentru care părinții lui o invitaseră pe Rose: nu pentru imobiliare. Voiau ca el și Rose să viziteze case împreună, ca un cuplu în devenire. Casa era doar pretextul.

– M-ai lăsat complet singură acolo, îi șopti Rose, ciupindu-l de talie.

– Au! Ia-o mai ușor! Altfel mama va crede că viitoarea ei noră își abuzează fiul.

– Krit, spune-le părinților tăi direct că nu vom putea fi niciodată un cuplu.

– Le-am spus de atâtea ori încât mi s-a rupt gura, dar refuză să asculte. În ultima vreme e și mai rău, spuse Krit, scuturând din cap.

– Și de ce? întrebă Rose sarcastic.

– Unde te duci în fiecare zi după ce pleci de acasă? Hmm? Cu siguranță nu la mine.

– Păi… da.

– Sunt geloasă.

– Dacă ești geloasă, grăbește-te și găsește-ți și tu pe cineva.

– S-ar putea. Poate foarte curând.

– Serios?

 Krit se întoarse spre ea.

– Da. Vorbesc cu cineva de ceva vreme. Cred că ar putea fi aleasa. Sincer, ea este cea mai apropiată de „potrivită” pe care am găsit-o vreodată. Ea înțelege cine sunt.

– Cum o cheamă?

– Praew.

– O femeie?

– Da.

– Adu-o să o cunosc cândva, zâmbi Krit cald.

– Aș vrea să o cunosc.

– O să văd. Dacă chiar este aleasa… poate facem o călătorie împreună. Tu și Wayu, eu și Praew.

– Wayu ar fi în culmea fericirii.

– Cum se descurcă în ultima vreme?

– Devine din ce în ce mai popular.Mă înnebunește.

Rose râse satisfăcută.

– Asta primești când te întâlnești cu cineva atât de popular. De ce nu-l rogi să renunțe la slujbă, ca să nu-ți mai faci griji că cineva ar putea să se dea la iubitul tău?

– Desigur că vreau să renunțe, să se întoarcă la școală și să-și termine studiile. Dar nu va accepta. Wayu vrea să se descurce singur.

– Așa că, în schimb, te amesteci în secret în slujba lui, spuse Rose amuzată.

-De câte ori ai trimis oameni să-l rezerve pentru întreaga noapte, doar ca să nu fie nevoit să distreze alți clienți?

Krit nu avea apărare, chiar făcuse asta.

– Vreau doar să ia o pauză uneori. Să bea alcool în fiecare seară nu-i face bine.

Rose îl privi atent.

– Îl iubești cu adevărat, nu-i așa?

– Da. Vreau să fiu cu el în fiecare zi.

Ochii lui Krit se înmuiară la gândul lui Wayu.

– Și părinții tăi? întrebă Rose cu voce blândă. Le vei spune? Sau vei păstra secretul pentru totdeauna?

– Într-o zi vreau să-l cunoască. Dar nu pot să-l prezint ca pe iubitul meu, ar fi un dezastru. Trebuie să-i introduc încet, în grupul meu de prieteni, ocazional. Să se obișnuiască cu el.

– Pare foarte dificil, suspină Rose.

-Nu va dura ani de zile?

– Nu vreau, dar nu am de ales. Știi cum e tata. Convingerile lui sunt… imposibile.

– Îmi pare rău pentru Wayu… și pentru tine.

– Da. Dar situația necesită răbdare. Vreau să-mi petrec viața cu el. Nu pot risca.

– Crezi că nu va renunța până atunci?

– Nu va renunța. Cât timp îl iubesc, Wayu nu va renunța.

– Voi doi chiar aveți încredere unul în altul. Rose îi strânse mâna.

– Sper că de data asta iubirea voastră va merge bine.

– Mulțumesc. Și eu sper.

– Te întâlnești cu el în seara asta? O să folosești excursia noastră la cafenea ca pretext să dispăruți toată noaptea?

– Mi-ar plăcea, zâmbi Krit șiret.

-Nu l-am văzut de trei zile. Dar mama mi-a cerut să fac niște comisioane. Mai aștept… Dacă mai durează mult, nu o să mai rezist.

– Of, ești atât de îndrăgostit.

….

Krit era atât de absorbit de muncă, încât era aproape ora 14:00 când a avut în sfârșit ocazia să ia o pauză.

Krit se îndreptă spre sala de pauză de la parter, unde erau instalate un aparat de băuturi și echipamente pentru prepararea ceaiului și a cafelei. Așteptând să fiarbă apa din cafetieră, se sprijini de tejghea și scoase telefonul.

Wayu îi trimisese un mesaj înainte de prânz. Nu l-ar fi sunat niciodată pe Krit în timpul programului de lucru, știind că l-ar fi putut întrerupe în timp ce era de serviciu sau pe teren.

Krit l-a sunat pe Wayu.

– Krit!

 Wayu îl salută vesel.
– Nici măcar nu e ora 14:00. De ce te-ai trezit așa de devreme?
– Plec în curând, așa că m-am trezit devreme.
– La muncă? Care client? Krit s-a încruntat. Încă nu era prea încântat când Wayu accepta slujbe secundare.
– Nu e nimic de genul ăsta. Ies cu Waii să facem niște cumpărături.
– Oh… Atunci distracție plăcută.
– Mi-e dor de tine, Krit. Ești ocupat cu munca?
– Da. Nu știu de ce a fost atât de agitat toată săptămâna. se plânse. Nu te-am văzut de patru zile… Mă simt atât de singur. spuse Wayu
– Dacă te simți singur, ascultă niște muzică. Ai opt melodii în playlist, până la urmă.
– Te referi la playlistul pe care ți l-am trimis atunci, care practic dezvăluia că te plac? Wayu râse. Am făcut un playlist cu opt melodii atunci, dintre care șapte erau melodii de dragoste. Păcat că ultima s-a dovedit a fi o melodie despre despărțire.
– Eu zic că toate erau cântece de dragoste. Și despărțirea e o formă de dragoste, nu? Altfel, de ce ar spune versurile că doar gândul la acele amintiri te face fericit?
– Le-am ascultat de atâtea ori, încât m-am săturat de ele.
– Eu încă le ascult.

La celălalt capăt al firului s-a făcut liniște pentru o clipă, înainte ca Wayu să vorbească din nou, cu vocea mai moale și ușor tremurândă spre final.

– De ce mă faci să mă îndrăgostesc și mai mult de tine?
– Aww, nu fi sentimental cu mine. Nu plânge acum. Bine, vin să te văd în următoarele zile. Și mie îmi e dor de tine ca de moarte.
– Bine… Ne vedem curând, Krit. Muah.

Sunetul unui sărut venind din telefon îl făcu pe Krit să zâmbească.

…

După aceea, Krit se întoarse sus pentru a continua să lucreze. Dar înainte să apuce să se așeze, inspectorul Athip împinse brusc ușa biroului și a dat un ordin urgent.

– L-am localizat pe Bank! Mișcați-vă repede, tocmai a intrat în depozit.

Acesta era un alt caz care ținea de competența echipei. Suspectul făcea parte dintr-o rețea de trafic de vehicule furate, care revindea mașini furate prin intermediul platformelor de socializare.

Krit a pus ceașca de cafea pe masă fără să bea nici măcar o înghițitură și a ieșit în grabă împreună cu echipa sa.

…

În timp ce Krit era în misiune, generalul-maior de poliție Phithak stătea într-o sală de ședințe cu o altă echipă operațională care lucra la un caz în care Krit nu era implicat. Era o ședință pentru a raporta progresul unui caz de spălare de bani, în care suspectul era un om de afaceri străin care dispăruse de aproape două luni.

– Am obținut dovezi suplimentare de la o cameră de supraveghere, domnule. Au fost înregistrate luna trecută.

Imaginile CCTV au fost proiectate pe ecran. Au fost înregistrate de pe trotuarul unei alei situate într-un cartier cu viață de noapte de pe Silom Road, în jurul orei 4 dimineața. Oamenii încă se plimbau înainte și înapoi. Sub luminile stradale, suspectul purta o șapcă, aparent pentru a-și ascunde fața, în timp ce mergea pe trotuar împreună cu alți doi bărbați.

– Există o imagine mai clară a feței sale? a întrebat Phithak.
– Uh… există un alt unghi de filmare de la camera de bord a unei mașini parcate în zonă, domnule.
– Pune-l să ruleze.

Imaginile de pe ecran arătau partea opusă a străzii din alee. Suspectul mergea împreună cu alți doi bărbați. Din acest unghi, fața lui era mult mai clară.

Phithak îngheță, ochii lui mărindu-se când observă ceva în fundal, în locul pe lângă care trecea suspectul – o mașină. Mașina lui Krit. Era parcată chiar în fața unui bar numit Moonlit. Și ce era și mai rău era că Krit săruta pasional un alt tânăr.

Limbajul corpului lor transmitea clar o dorință sexuală reciprocă. Apoi, Krit deschise ușa mașinii, împinse tânărul înăuntru și plecă.

Phithak se uită șocat la imaginea fiului său. Sala de ședințe căzu într-o liniște de moarte.

…

Krit ajunse acasă seara. Cămașa lui era pătată cu ulei, iar fața lui purta urmele proaspete ale unei lupte – răni provocate de arestarea unui suspect care se opusese.

Krit a traversat sufrageria spațioasă și a intrat în interior, unde pe o parte se afla un salon familial pentru relaxare.

– De ce e atât de liniște aici? a întrebat Krit, nedumerit, când a observat că părinții lui stăteau împreună pe canapea, fără să aprindă televizorul.

Intră în cameră…

Dar apoi, Krit ezită. Ceva nu era în regulă.
Mama lui stătea lângă tatăl său, cu fața palidă, cu mâinile strâns împreunate în poală. Tatăl său îl privea cu o expresie care îi provoca lui Krit un sentiment ciudat de teamă.

– S-a întâmplat ceva?

Înainte ca Krit să apuce să termine propoziția, Phithak se ridică brusc, apucă o grămadă de hârtii de pe masă și i le aruncă în față. Krit tresări șocat.

– Ce ar trebui să întreb eu este ce naiba se întâmplă?! De ce ai face așa ceva?! a urlat Phithak.

– Iubitule, te rog, calmează-te, îl imploră mama lui Krit, tremurând.

Krit se aplecă și adună hârtiile împrăștiate. Era o fotografie. O fotografie cu el și Wayu sărutându-se.

– Ai vreo scuză? O să negi că ești tu?!
– Sunt eu.

SMACK!

Palmă grea peste față. Buza lui Krit se despică.

– Krit! a strigat mama.

– N-ai auzit ce a spus?! Asta nu e nimic în comparație cu ce merită! a răcnit Phithak.

– Te rog, nu-i face rău, a implorat mama.

– Și ce zici de ce a făcut el?… Acum tot departamentul bârfește despre cum Krit e un… un pervers nenorocit!

Krit simțea cum i se rupe pieptul.

– Îmi pare rău.

– Asta e tot ce ai de spus?!
– Krit, spune-i tatălui tău că era pentru muncă… era o neînțelegere! se rugă mama.
– Oprește-te! Crezi că nu știu la ce cazuri lucrează?! Niciunul nu-l obligă să se culce cu prostituați!

Krit ridică privirea.

– Nu e adevărat, tată. Nu e prostituat. Lucrează doar într-un bar. E o slujbă cinstită. Demnitatea lui nu e mai mică decât a mea sau a oricui altcuiva. E partenerul meu. Iubesc bărbații. Sunt gay.

Bum!

Phithak îl lovi cu pumnul. Krit se lovi de dulap, fotografiile căzură și se spărseră.

Mama țipă.

Krit se ridică.

– Îmi asum întreaga responsabilitate pentru acțiunile mele și știu că te-am făcut de rușine. Este vina mea. Poți să mă pedepsești cum vrei. Dar faptul că sunt atras de persoane de același sex… chiar dacă mă bați până la moarte… asta nu va schimba adevărul.

– Ce naiba vrei să spui?! Intenționezi să continui să fii un ciudat pe care toată lumea să-l batjocorească?!

– Și de ce viața mea trebuie să depindă de aprobarea altora, tată? De ce trebuie să fie considerată anormală și inacceptabilă? El este partenerul meu. Nu deranjăm pe nimeni. Așa că spune-mi, eu sunt cel nenatural sau lumea?

– Krit! Nu vorbi așa cu tatăl tău! a strigat mama.

– Nesimțitule!

Phithak se aruncă spre el. Mama încercă să-l oprească, dar căzu, mâna ei aterizând pe cioburile de sticlă.

– Ahh!

Sângele i se scurgea din palmă.

Phithak o ridică.

– Ai măcar o inimă, Krit?! Uită-te la mama ta! Vezi lacrimile ei?! I-ai frânt inima! M-ai făcut de rușine! Ai dezonorat numele familiei! Ești cea mai mare dezamăgire din viața mea! Nici nu mai știu dacă ești încă fiul meu!

Mama plângea sfâșietor.

– Trebuie să te oprești. Gândește-te la mama ta! Dacă continui așa, vrei să vezi cum te împușc? Cum o împușc pe târfa aia mică? Sau cum îmi bag un glonț în cap?!