Petrecerea Sălbatică
POV: Jay-jay
Nu vreau să ies, dar trebuie să fac ceva ca să mă desprind măcar puțin de ceea ce a făcut Yuri mai devreme. Scena aceea se derula în mintea mea ca o casetă video dată pe repeat. Și peste asta, ce mi-a spus…
Mă simțeam ciudat să-l privesc în față.
— Jay… mă strigă Felix. …Ești bine? Te duc acasă dacă nu vrei să stai.
În momentul acesta mergeam spre casa coechipierului lui de baschet. Ziceau că sărbătoresc victoria. Post-party, cum îi spunea, și doar noi doi fuseserăm invitați.
— Sunt bine… Ce e? Am chef de vorbă de mult timp, nu?
— Poate pentru că ești forțat…
— Nu! Doar că… mă gândesc la ceva.
Mi-a dat doar din cap.
Destul ca să mă enerveze, având în vedere că Yuri m-a sărutat.
Dar trebuie s-o admit — nu m-am supărat pe el când a făcut asta.
Nu eram încă aproape de casă, dar se auzea deja muzica la maxim.
— De unde ai învățat să cânți la vioară? l-am întrebat brusc pe Felix.
Mi-am amintit de Battle of the Band. Schimbase instrumentul și îi ieșise perfect.
Felix și-a lăsat capul în jos, gândindu-se.
— De la fratele meu vitreg.
Shoot!!!!
Nu aveam intenția să ating subiectul ăsta.
Foarte greșit!
— Scuze… am spus încet.
A forțat un zâmbet.
— E în regulă… Răsuflă adânc și dă ochii peste cap. …El este idolul meu. Am vrut mereu să știu tot ce știa el.
— Poate erați apropiați…
— Prea! Îl certau mereu pentru că mă lua cu el în toate prostiile! spuse râzând.
…Apoi, când învățam, le spunea tuturor că suntem frați adevărați! Nu voia să mă rănească nimeni! Și el mi l-a prezentat pe Keifer!
Era frumos să-l văd vorbind despre fratele lui vitreg. Erau atât de apropiați încât se prezentau ca frați adevărați.
Mi-am amintit de fratele meu mai mare. Cum o fi în familia care l-a adoptat? Are frate? Știe că are o soră în familia lui reală?
— …De aceea, după un timp, a stat mai des cu Keifer decât cu mine. Până s-a întâmplat accidentul.
Tonul lui s-a schimbat brusc.
Încă îl durea ce se întâmplase cu fratele lui.
I-am pus o mână pe umăr.
— Oriunde ar fi, sunt sigur că te veghează.
Mi-a zâmbit din nou.
Aș fi vrut să întreb mai multe, dar era un subiect sensibil.
Ne-am oprit în fața casei de vizavi a coechipierului.
Casa era mare, plină de oameni, muzică asurzitoare.
— Mergem? l-am întrebat pe Felix.
— Nu prea am chef. spuse, uitându-se în jur.
Oamenii erau ca niște animale scăpate din țarc.
Dansau, râdeau, se sărutau, turnau alcool…
ViiCAAAAA!!!
— Felix!
Ne-am întors amândoi.
Deși nu sunt Felix, m-am întors și eu.
Era Kiko cu Michael. Ținea o sticlă de vin în mână și, sincer, părea prea încântat.
— Bine că ați venit! strigă și ne îmbrățișă pe amândoi.
Mirosul! Doamne, mirosea a vin vechi!
— …Haideți înăuntru! Vă prezint tuturor! zise împingându-ne spre casă.
Majoritatea erau din HVIS.
Toți dansau nebunește.
Eram aproape fără cuvinte la ce vedeam.
Kiko a făcut semn DJ-ului să oprească muzica.
Luă microfonul și puse jos sticla.
— Aloooo, oameni buni! strigă. …Acesta este Felix Collins! Câștigătorul SHARK SLAYER!
Toată lumea a urlat și aplaudat.
— …Și petrecerea asta nu e doar pentru campionat, ci și ca să-l primim pe jucătorul nostru as!
— YEEEEAAAAHH!!!
Mi-au explodat timpanele.
Și mirosul lor… îmi usca nările!
— SĂ ÎNCEAPĂ PETRECEREA!! răcni Kiko.
Muzica porni iar.
Au pus mâna pe Felix, l-au smucit, l-au tras după ei.
A fost un adevărat tăvălug — și i-a scăpat mâna din a mea.
— J-Jay!
— Felix, vino încoace! am strigat, dar mulțimea m-a împins înapoi și l-am pierdut.
— FELIX!!
Muzica era tot mai tare.
Mulțimea tot mai densă.
Nu puteam înainta.
— FELIX!! UNDE EȘTI?!
Nici propria mea voce nu o mai auzeam.
Mi se seca gâtul.
M-am împins, m-am strecurat printre ei, am urmărit pe oricine semăna cu el.
Am greșit de câteva ori.
Am ajuns până în bucătărie.
M-am ciocnit de toți pereții.
— Jay-jay! strigă cineva, punându-mi mâna pe umăr.
M-am întors repede.
Era Mica… și Calix?!
Cu pălărie și ochelari de soare.
Noaptea.
Super logic.
— Mică! Și Ca—
Calix îmi făcu semn să tac.
M-au tras spre o zonă mai liniștită, cu muzică mai încet.
— Cu cine ești? Ești singur?! întrebă Mica îngrijorată.
— Eram cu Felix, dar ne-am pierdut!
— Keifer și Yuri știu că ești aici?! întrebă Calix.
De ce ar trebui să știe?
Am clătinat din cap.
— Voi ce căutați aici?! Și de ce porți asta? am arătat spre ochelarii lui.
— Nu mă lasă să plec fără el! Nu are voie să fie aici! Secțiunea E nu e permisă ! explică Mica.
Secțiunea E nu e permisă?!
De aia nu a vrut Felix să spună nimănui.
— Mai bine vii cu noi! Plecăm! zise Calix.
— Nu încă! Trebuie să-l găsesc pe Felix!
— Ai încercat să-l suni?! întrebă Mica, ridicându-și telefonul.
— N-am telefonul la mine! Nici nu știu dacă el și-a adus!
Calix a încercat să-l sune.
Nici un răspuns.
— Mort! zise Calix.
— Bine! Îl căutăm și noi! Ne întoarcem aici peste 30 de minute! hotărî Mica.
Ne-am despărțit.
Am urcat și la etajul doi.
Am văzut-o chiar și pe Freya — arăta altfel.
Sigla lui Kiko?!
Căutam în continuare când cineva mi-a apucat brațul și m-a izbit de perete.
A încercat să mă sărute.
— Ce—?! DĂ-TE LA O PARTE!!
Bărbatul a căzut brusc.
M-am uitat în fața mea.
Kiko îl împinsese.
— Ești bine?! m-a întrebat.
Am dat din cap.
— M-mulțumesc!
L-am luat de mână și am încercat să-l trag de acolo.
Dar părea… treaz?
— Nu ar trebui să umbli singur! Dacă nu te vedeam?! spuse, aproape certându-mă.
E îngrijorat de mine?!
— Pot singur! Doar m-a speriat tipul ăla! Și îl caut pe Felix!
— Felix? E acolo… cu echipa noastră. Bea.
Am privit în direcția arătată.
Erau bucuroși, râdeau, beau.
— Haide! Te însoțesc! spuse Kiko.
Am dat din cap.
În timp ce mergeam printre oameni, mi-a întins o sticlă de vin.
— N-nu vreau! Nu am chef!
— Gustă! Păcat să se irosească!
Nu voiam… dar parcă era nepoliticos.
Am luat o gură.
Ciudat… nu avea gust de vin.
— E bun, nu-i așa?!
I-am zâmbit și am dat din cap.
Dar după câteva înghițituri… mi s-a făcut rău, amețită.
Probabil mulțimea…
Am ajuns la echipă.
Am băut mai mult decât credeam.
Și atunci l-am văzut pe Felix.
Rezema peretele, pe punctul de a cădea.
Vânătăi, sânge pe față.
— C-ce faceți?! am strigat. Am vrut să alerg spre el, dar genunchii mi-au cedat.
Totul se învârtea.
— J-Jay! P-pleacă de aici! TU ești ținta lor!! strigă Felix.
Dar nu înțelegeam.
Am scăpat sticla.
Cădeam încet.
O mână m-a prins de talie.
M-am uitat—
Kiko.
Zâmbea. Încântat.
Vinul… NU era doar vin.
Am încercat să-i dau mâna la o parte, dar nu mai aveam putere.
— C-ce ai pus în vin?!
— Ceva special… Ceva ca să fii a mea. îmi șopti, în timp ce prietenii lui râdeau.
Totul devenea negru.
Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost zâmbetul lui Kiko.
……..
POV: Aries
Durerea de cap! Urasc petrecerile astea mari.
Dar nu vreau s-o las pe Ella singură aici.
— Hai să dansăm! spuse ea, trăgându-mă spre mulțime.
— Ești beată! Mergem acasă!
— Mai stăm puțin!
Tsk! Motivul pentru care nu-mi place să o las pe Ella să bea.
— Ella! Nu fi încăpățânată! am zis și am încercat să o trag.
M-am uitat spre o zonă a casei.
Parcă am văzut-o pe Jay-jay.
Imposibil — am ordonat clar: niciun membru din Secțiunea E la petrecere.
— Mai târziu! Au o surpriză pentru Felix! spuse Ella, îmbrățișându-mă.
Felix? Collins?
Ăla e Secțiunea E.
Deci m-au sfidat.
Dacă Felix e aici… Jay-jay ar putea fi și ea.
— Haide! Mergem altundeva! am zis, trăgând-o.
Cu atâția oameni, mi-a luat o veșnicie să ajung în grădina casei.
Când am ajuns, echipa de baschet era completă.
Mai puțin unul.
Unde dracu e Kiko?!
— Ce se întâmplă aici?!
M-am uitat la băiatul căzut pe jos.
Plin de răni și sânge.
Felix.
Ce naiba?!
— De ce e Secțiunea E aici?! am urlat.
— G-gate crasher! bâigui unul.
— Unde e Kiko?!
Se uitau între ei, fără răspuns.
— J-jay… a șoptit Felix.
Michael s-a pregătit să-l lovească, dar l-am oprit.
M-am apropiat.
— J-jay-jay…
Știam!
E aici!
Fata asta e imposibilă!
— Unde e?!
— A-acolo… șopti.
M-am ridicat brusc și l-am lovit pe Michael.
A căzut, iar ceilalți s-au dat înapoi.
— UNDE E KIKO?! UNDE E EL ȘI VERIȘOARA MEA?!
— N-nu știm… Dar într-una din camerele casei…
Mi s-a încleștat pumnul.
Dar înainte să mă mișc, muzica s-a oprit.
Oamenii s-au întors, speriați.
Nu departe… îi vedeam.
Întreaga Secțiune E căuta pe cineva.
Înainte să ajungă la noi, am tras-o pe Ella după mine.
Trebuie să o găsesc pe Jay-jay!
