Ziua Festivalului 5.5
POV: Jay-jay
Oamenii din auditoriu strigau foarte tare. Îi aud până aici, de unde stau acum, într-o parte a sălii noastre.
Nu vreau să mă uit. O să aflu eu cine câștigă. După ce s-a întâmplat mai devreme, nu vreau să vorbesc cu nimeni.
Am mers acasă și am plâns acolo, dar fratele Angelo m-a văzut. A trebuit să mă întorc la școală fiindcă urma să patrulăm.
Dar am ales să plec în timp ce ceilalți se uitau la concurs și așteptau rândul lor.
Țin telefonul în mână și citesc mesajele lor.
📩
De la: Ci-N
Mesaj: Se zice că întrecerea începe la 11 AM. Venim acum după tine.
📩
De la: David
Mesaj: Unde ești? Ai plecat?
📩
De la: Yuri
Mesaj: Răspunde-mi la telefon! Te rog!
📩
De la: Ci-N
Mesaj: Jay! Răspunde! Suntem îngrijorați!
Nu mă pot abține și încep iar să plâng citind mesajele.
Pentru că știu că totul e vina mea.
Și doare al naibii de tare — ne-am pregătit atât pentru concurs și totul s-a dus pe apa sâmbetei.
— Nu te mănâncă țânțarii aici? a întrebat Yuri, apărând brusc și așezându-se lângă mine.
Mi-am șters lacrimile și am încercat să mă liniștesc.
— Nu… De ce ești aici?
M-am uitat lângă el. Avea o chitară. A zâmbit și s-a uitat la cer.
— Nu știam unde să mă duc.
— Ar trebui să fii în auditoriu… Nu aștepți anunțarea câștigătorului? am întrebat, încercând să-i iau chitara din mână.
— Nu vreau! Sunt descalificat. De ce mi-ar păsa cine câștigă?
Am încremenit.
Descalificat? Nu știam asta. Dar… de ce?
— De ce ești descalificat?
— Au zis că doar o singură competiție per persoană. răspunse Yuri cu un zâmbet.
A luat chitara când a văzut că mă chinuiam să o apuc. Am pus-o pe coapse și m-am simțit ca un adevărat chitarist.
— Asta înseamnă că, dacă Ci-N continuă, e și el descalificat?
Yuri a dat din cap. Dar în regulament nu scria așa ceva.
Probabil planul Freyei…
Toată munca lui Yuri s-a dus naibii. Cântecul lui era atât de frumos…
— Jay… m-a strigat Yuri. …cine e Cyrus?
Am înțepenit. Nu știam dacă să-i spun.
E plictisitor de povestit… dar uneori nu e rău să scoți ce ai în tine.
Viermele din creier are dreptate: dacă scoți afară, te mai ușurezi.
— F-fostul iubit.
— Cum a fost întâlnirea?
— Uhm… Nu prea bine.
Yuri s-a uitat la mine.
— Poți să-mi povestești?
I-am făcut un semn timid din cap.
— Nu vrea să mă lase în pace. Mă vrea doar lângă el. M-a apucat chiar de gât de nervi.
Yuri s-a încruntat brusc.
— Ți-a făcut asta?
— Da… Noroc că era familia lui acolo să-l oprească.
— Nu cumva te gândești să te întorci la el?
— Doamne ferește! NICIODATĂ nu mă întorc acolo!
— Bine… a murmurat Yuri.
Am atins o coardă de chitară. Măcar să simt cum e… că eu nu știu să cânt. Doar voiam să încerc.
— Vrei să te învăț? întrebă Yuri.
Am dat din cap și i-am întins chitara înapoi.
— N-am răbdare pentru asta.
Am încercat cândva să învăț, dar m-am lăsat repede.
Așa că doar mă uit și visez.
Yuri a râs ușor.
— Cânt eu pentru tine.
I-am zâmbit și l-am lăsat.
Aveam chef să ascult muzică.
🎶 Through all of time and space… 🎶
Trebuie să admit… ce face Yuri acum mă face să mă simt mult mai bine.
Și e atât de plăcut să-i aud vocea…
🎶 Oh, it’s the stardust in the sky… 🎶
Pentru că versul spunea look up at the stars tonight, m-am uitat în sus.
Eșec total. Abia se vedeau câteva stele.
Pffft.
Yuri a ridicat și el privirea și a râs ușor.
🎶 I’ve never wanted more than… 🎶
Am închis ochii. Mă lovea emoția melodiei lui.
Uneori e chiar invidiat să ai talent la muzică…
Dar acum voiam să simt ce transmitea el.
🎶 Just take your time… Look up at the stars tonight… 🎶
Deodată, s-a oprit.
Știu că melodia nu s-a terminat.
Am deschis ochii—
Și m-am blocat.
Buzele lui au atins buzele mele.
Y… Yuri.
Nu știu câte secunde am stat așa.
Când s-a desprins, am așteptat să vorbească.
De ce? De ce m-ai sărutat? De ce faci asta?
Dar nu puteam deschide gura.
Corpul nu voia să se miște.
Doar inima bătea nebunește.
Spune ceva! Te rog, explică, Yuri!
Nu spune nimic. Doar se uita la mine.
A lăsat chitara jos, fără să-și ia privirea de la mine.
A venit mai aproape și mi-a atins obrazul.
Se apleca să mă sărute din nou—
— Yuri…
Ne-am ridicat amândoi.
Keifer stătea acolo, fără expresie.
În mâna lui…
Un trofeu?
Deodată m-am trezit:
— K-Keifer… de ce ții un trofeu?
S-a uitat la el, apoi a venit spre mine.
— Ah! zise simplu, întinzându-mi trofeul.
L-am luat.
Battle of the Band – Campioni – Secțiunea E 🏆
Au câștigat!
Extraordinar! Secțiunea noastră a câștigat!
— Ați câștigat?! am întrebat, zâmbind larg.
— Da… răspunse scurt.
Zâmbetul mi-a murit când am observat cât e de serios.
Și se uita fix la Yuri.
Tonul lui… privirea lui…
M-a lovit o neliniște în stomac.
— M-merg… merg acolo, îi ajung din urmă. am spus și am plecat repede.
Adevărul e că atmosfera era tensionată.
Privirea lui Yuri spre Keifer era la fel de serioasă.
Era clar că urma un conflict.
POV: Jay-jay
Am intrat în sală. Țineam încă trofeul.
— Jay! strigă Ci-N. …Am ieșit doar pe locul doi la Dance Troops.
— E în regulă… Măcar aveți ceva, nu ca noi. am răspuns.
— Dar tu de unde ai trofeul? L-ai întâlnit pe Keifer? întrebă Felix, luând trofeul.
— Aah, da. El și Yuri tocmai stăteau de vorbă.
— Keifer era numai zâmbet mai devreme! A zis că o să-ți spună ție primul! spuse Ci-N, uitându-se la trofeu.
Dar el… nu arăta deloc fericit când l-am văzut.
Părea mai degrabă că fierbea pe interior.
— Cine face patrulă la 11 PM?! a urlat cineva.
Ne-am uitat toți.
Era 11:02 PM.
— Alo! Noi!
Am luat repede lanternele și am ieșit.
M-am gândit la Yuri și Keifer.
Voiam să merg la ei, dar deja se întorceau spre sală.
M-am ciocnit privirea cu Yuri. Am întors capul imediat.
Sărutul ăla…
Am mers lângă David.
Nu puteam să mă uit la Yuri.
Deși nu era vina mea… nu mă puteam abține.
Pentru că…
Ne-am oprit în fața clădirii principale.
Ni s-a spus că nu putem face curat încă, fiindcă în auditoriu mai era o petrecere.
Așa că întâi patrulam.
Yuri era chiar în spatele nostru.
Keifer… părea gata să omoare pe cineva doar din mers.
S-a oprit o secundă lângă noi, dar se uita în altă direcție.
— Alegeți voi cu cine vreți să mergeți! spuse într-un ton nervos și plecă.
David și cu mine ne-am uitat unul la altul.
Era ca și cum altcineva i-ar fi intrat în trup.
David, Ci-N și Eren au pornit.
Eu mă pregăteam să merg cu ei, dar Yuri m-a apucat de braț.
— Putem vorbi? m-a întrebat.
Am dat din cap.
Mergeam deja spre clădirea de anul I.
Cred că ajunsesem la etajul doi și el tot nu spunea nimic.
— Yuri… l-am strigat. …despre ce s-a întâmplat mai devreme—
— Credeam că nu o să întrebi niciodată.
M-am uitat la el.
Serios, așa ceva?!
El m-a chemat la vorbit și tot eu eram cel care trebuia să înceapă?!
— C-ce ai vrut să spui… prin sărutul ăla? am întrebat cu nod în gât.
— Tu… tu ce ai crezut?
Aoleu. Îmi întoarce întrebarea.
— P-pentru că… eu… n-o să mai sărut niciodată pe cineva fără motiv. am izbucnit, scărpinându-mă în cap.
Parcă eram la interogatoriu.
Simțeam că eu port vina, deși el a început totul.
— Dacă te gândești că îmi place de tine… nu neg.
Am încremenit.
El chiar spune că…?
— …dar nici nu confirm.
Huh?!
Mi-a bubuit efectiv capul.
E haos în conversațiile cu Yuri!
Nu neagă că îi place de mine, dar nu confirmă nici.
Queen!!!
— Sunt confuz de ce ai spus. am mărturisit.
— Jay… dacă spun “nu”, vei crede că mint. Dar dacă spun “da”, s-ar putea să te îndepărtezi de mine. Așa că prefer să nu răspund.
Și a luat-o înainte, lăsându-mă în urmă ca un procesor blocat cu ecran albastru.
Loading…
Ce a zis nu voia să se așeze deloc în creierul meu.
Cum vine asta?!
Sunt prea multe teorii în același timp.
