Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 70

 Să îmbrățișezi

Jian Song Yi purta o șapcă și o mască. Își puse chiar și o pereche de căști care păreau scumpe.

Se înarmase complet cu o mască înainte de a fi dispus să treacă pe lângă sufragerie.

Se prefăcu că nu-și vede și nu-și aude părinții în timp ce ieșea, se urca în mașină și se așeza.

Bai Huai, care aștepta în mașină, îl văzu așa și-i aruncă o privier urechilor roșii. Voia să râdă, dar se temea că cineva se va întoarce și va vrea să fie alintat. Dar șoferul era acolo și cineva era sensibil, așa că Bai Huai nu va putea să-l alinte cum trebuie.

Deci că nu le rămânea decât să aștepte până la școală.

Cu toate acestea, imediat ce mașina se opri, Jian Song Yi merse foarte repede cu cele două picioare lungi ale sale.

Din fericire, Bai Huai avea picioare mai lungi. Cu asta, el poate să-l urmeze îndeaproape. El zâmbi și apoi șopti:

– Nu știam că bunicul meu se va întoarce brusc. Altfel, te-aș fi dus înapoi înainte de ora șase.

Jian Song Yi se opri și se uită înapoi la el cu o privire feroce.

– Mă învinovățești că am rămas în pat?

– Nu. Mă învinovățesc pe mine însumi.

– Pentru ce te învinovățești?

– Mă învinovățesc că îmi place atât de mult să învăț, încât trebuie să te trag după mine să recapitulăm fizica.

– …

Jian Song Yi știa că acest bărbat nu putea spune nimic drăguț!

Strângând din dinți, Jian Song Yi încercă să reziste impulsului de a-l bate pe Bai Huai pe loc. Pur și simplu se întoarse și intră în sala de clasă cu o atitudine ucigătoare.

Grupul de oameni care se uita în direcția lui se cutremură imediat, întorcând privirea și suspinând în cor, gândindu-se că bărbatul îndrăgostit era cu adevărat teribil.

Doar Yang Yue avu curajul să se apropie de Jian Song Yi cu o întrebare, tremurând:

– Song ge, ești sigur că nu e nimic în neregulă între tine și maestrul Bai?

Era ceva în neregulă între ei doi. De fapt, era o problemă foarte gravă.

Dar Jian Song Yi învățase din ceea ce se întâmplase în dimineața aceea că ar fi înțelept și corect să nu dezvăluie relația. Altfel, nu ar mai avea o viață liniștită.

Așa că, fără să se gândească, spuse:

– Nu am nimic de-a face cu el.

– Atunci de ce ești îmbrăcat așa?

– Alergii.

– Oh.

Song Ge este alergic la ceva? Nu auziseră nimic despre asta până acum.

Toți se uitară sceptici la Bai Hua, care intră încet. Se apropie și se așeză lângă Jian Song Yi pentru a-l liniști.

– Este numai vina mea. Totul este vina mea, așa că te rog nu te mai supăra.

Era atât de blând încât Jian Song Yi fu nemulțumit. Dacă Bai Huai va fi atât de blând și îi va lăsa pe ceilalți să-l audă, atunci vor fi demascați.

Așa că deveni imediat un hoț cu conștiința încărcată și spuse cu răutate:

– Nu vorbi cu mine!

Yang Yue se temea că relația lor nu se va îmbunătăți, așa că nu avu de ales decât să intervină:

– Maestre Bai, Song Ge are temperamentul ăsta. O să-i treacă după un timp. Și te rog, știi cum e el, nu o lua în serios.

– E în regulă. Nu vrea să vorbească cu mine… Eu doar… Atunci nu voi vorbi.

Tonul lui Bai Huai era rece și părea că răbdarea lui se epuizase în acea frază, iar  lumea nu putea să nu suspine că sentimentele umane erau reci.

În mod neașteptat, Bai Huai apucă mâna lui Jian Song Yi și-i puse o bomboană cu lapte în palmă, sub bancă.

Telefonul său mobil de sub bancă se aprinse.

Creditor: [Chiar nu vrei să vorbești cu mine?]

Veverița mică: [Dragostea noastră este sortită să nu vadă lumina zilei.]

Creditor: [Dacă nu poți vorbi în timpul zilei, cum poți să te revanșezi față de mine noaptea?]

Veverița mică: [Pleacă!]

Creditor: [Am o reputație groaznică de om mizerabil, iar iubitul meu încă mă ignoră. Este o pierdere, așa că mai bine mi-aș rade capul.]

Veverița mică: […]

Creditorul: [Deci, faci dragoste cu mine la școală sau în pădurea din fața casei tale? Alege una dintre variante.]

Veverița mică semnă furioasă tratatul de doliu: [Pădurea]

Creditorul: [Zece minute sau douăzeci de minute?]

Veverița mică nu-și dădea seama ce era în neregulă: [Zece minute.]

Creditor: [Bine. Atunci nu mai sunt supărat.]

Jian Song Yi fu confuz pentru o clipă. El era cel care îl convingea pe Bai Huai?

Bai Huai se uită la Jian Song, care părea amețit, și nu se putu abține să nu zâmbească.

Când zâmbi, Jian Song Yi se gândi la ce era în neregulă. Acum îl va ignora cu adevărat pe Bai Huai pentru totdeauna.

Așa că, în mai puțin de o zi, zvonurile că Jian Song Yi și Bai Huai se despărțiseră oficial, că Jian Song Yi plângea, că Bai Huai nu putea să vadă pe nimeni și că Bai Huai voia să facă pace, dar Jian Song Yi îl trata cu răceală, se răspândiră foarte mult și deveniră din ce în ce mai intense.

Era clar o poveste de dragoste între două persoane. Cu toate acestea, devenise o poveste cu patru persoane, și exista un model, rezonabil și bine fundamentat, pe deplin demonstrate și logic consecvent, care o descria.

Cu excepția celor două părți și a lui Lu Qi Feng, aproape toți spectatorii din sud erau cufundați în această poveste de dragoste sadică.

Zvonurile se răspândiseră printre toți că membrii uniunii studențești care veniseră să îi informeze despre admitere erau atât de nervoși încât limba li se înnodase.

– Atunci… atunci ce… Senior Jian Song Yi… Bai… Senior Bai Huai, directorul Peng ne-a rugat să vă chemăm pe voi doi… să facem o fotografie împreună.

Jian Song Yi ridică sprâncenele:

– Îmi amintesc de tine… De obicei nu te bâlbâi așa.

– Nu mă bâlbâi mereu. Eram doar nervos.

– De ce ești nervos?

– Mi-e teamă că voi doi vă veți certa, iar un Omega ca mine nu va putea să vă oprească.

– …

Ăsta era adevărul.

Se pare că exista impresia că avea o relație atât de proastă cu Bai Huai, încât aceasta se înrădăcinase adânc în inimile oamenilor.

Oare chiar așa era?

Jian Song Yi își ascunse bărbia în fular și spuse rece:

– Nu-ți face griji. Voi încerca să nu-l lovesc.

Privind la cineva care îi trimisese un mesaj pe WeChat cu o secundă în urmă pentru a se plânge că era prea frig astăzi, Bai Huai simți că îi venea să râdă când era atât de pretențios.

Dar iubitul său trebuia să-i dea satisfacție, așa că nu spuse nimic și doar îl urmă încet în timp ce se îndreptau spre bibliotecă.

Peng Minghong văzu de la distanță că între cei doi era o distanță de 108000 de mile și se enervă brusc. Când se apropiară, își încrucișă picioarele și întrebă:

– V-ați certat din nou?

Jian Song Yi dădu din cap calm.

– Da.

– Tu, tu. Peng Minghong era atât de supărat încât începu să vorbească

incoerent.

– Las-o baltă!

În schimb, luă noile uniforme pe care le pregătise pentru ei doi:

– Bine. Voi doi ar trebui să vă schimbați repede hainele. Schimbați-vă în sala de lectură repede, ca să putem termina filmarea mai devreme. Sunt prea obosit ca să-mi fac griji pentru asta cu voi.

Cei doi bărbați își strânseră hainele, se întoarseră într-un colț și se așezară în fața toaletei, unul lângă altul, în fața bărbaților Alpha, Omega și Beta.

Bai Huai înclină capul și-i zâmbi lui Jian Song Yi:

– Să te schimb eu?

– Pleacă.

Jian Song Yi nu voia să se prostitueze toată ziua, așa că se întoarse și intră în toaleta bărbaților.

Partea 2

Astăzi este vineri. Școala ar trebui să se termine săptămâna aceasta, așa că nu trebuia să își facă griji că va întâlni alte persoane. De aceea refuză să-i dea lui Bai Huai vreo șansă să comploteze împotriva lui.

Când intră în toaleta bărbaților și-și desfăcu uniforma școlară, descoperi că Peng Minghong era într-adevăr un formalist.

Această persoană de vârstă mijlocie și înaintată, pentru a filma broșura de înscriere, nu știa de unde să procure o uniformă școlară coreeană atât de potrivită. Era o uniformă maro cu cămașă albă și cravată.

Poate îmbrăcămintea sport albastră și albă să arate vitalitatea tinerească a elevilor noștri?

Ah, adulții.

Erau niște prostii.

Totuși, aceasta nu era cea mai mare problemă. După ce Jian Song Yi se schimbă, descoperi că cea mai mare problemă era temperatura scăzută.

În acest sezon, cu astfel de haine, va îngheța de frig.

Era deja frig, iar Jian Song Yi nu reușea să-și lege cravata, indiferent ce ar fi făcut, și era îngrijorat că Peng Minghong îl va găsi după o întârziere prea lungă, așa că nu avu de ales decât să iasă cu gulerul deschis, cu ochii plini de nerăbdare.

Când ieși, Bai Huai îl aștepta deja afară.

Jian Song Yi trebuia să recunoască că, deși uniforma coreeană era puțin grandioasă și rustică, Bai Huai se potrivea foarte bine cu ea. Silueta lui susținea conturul uniformei școlare perfect. Partea de sus era prinsă cu grijă, cu cravata  de-a lungul ei. El purta și ochelarii cu rame de aur în timp ce se sprijinea de perete. Arăta ca un senior rece care putea face orice voia la suprafață.

Jian Song Yi se mișcă brusc înainte și îl împinse pe Bai Huai în colț. El îi ținu bărbia și râse puțin:

– Senior, sărută-mă, te rog.

Bai Huai descoperi că iubitul său părea să aibă niște hobby-uri ciudate.

De exemplu, un băiețel care vindea trandafiri, care se bucura să se furișeze, care avea o aventură amoroasă interzisă și, acum, sărutul forțat în fața toaletei.

Distractiv.

Cu toate acestea, Bai Huai era dispus să coopereze. Așa că spuse slab:

– Îți voi da un sărut, apoi îți voi scădea puncte pentru disciplină.

– Bine. S-a făcut.

Jian Song Yi era foarte fericit de data asta. Îl trase pe Bai Huai de cravată și îl apăsă în jos.

Tocmai când erau pe punctul de a se săruta. Istoria se repetă.

Peng Minghong strigă furios:

– Jian Song Yi! Ți-am spus deja să te înțelegi cu ceilalți, și totuși iată-te încercând să te cerți din nou!

Fără să mai spună nimic, Jian Song Yi afișă o expresie rece și morocănoasă, apoi  spuse cu răutate:

– Bai Huai, să nu crezi că, cu sprijinul lui Peng Minghong, vei fi grozav. Stai departe de mine pe viitor, altfel te voi bate o dată pentru totdeauna!

Cu asta, el îl eliberă pe Bai Hui și ieși repede din sala de lectură.

Când trecu pe lângă tinerele cadre ale uniunii studențești, aceeștia aveau picioarele slăbite, îl cărau pe Peng Minghong în spate, aprindeau disperat ecranul telefonului mobil și scriau nebunește bârfe.

Abia când intrară în sala de lectură, Jian Song Yi se simțit ușurat.

Fusese la mustață. Datorită inteligenței sale, era cel mai tânăr actor, dacă nu era vorba de faimă și avere.

Dar de ce de fiecare dată când îl săruta cu forța pe Bai Huai, era întrerupt de Peng Minghong? Chiar era atât de plictisit în viață încât să-i strice distracția?

Când intră Bai Huai, văzu expresia ostentativă, plină de bucurie și regret de pe fața lui Jian Song Yi.

Constată că circuitul cerebral al parameciului devenise atât de complicat de la evoluția sa, încât nu mai putea ține pasul cu el.

Bai Huai nu putea decât să înregistreze în tăcere că „odată ce se văd, trebuie să joace imediat în inimile lor și apoi să se îndrepte spre Jian Song Yi. El trase de cravata din mâna lui și o trase spre clavicula lui înainte ca Jian Song Yi să poată reacționa.

Când Jian Song Yi îl zări pe Peng Minghong din colțul ochiului, inima lui se panică din nou. Tocmai când era pe punctul de a-l împinge, Bai Huai îi trase cravata spre el:

– Nu știi să o legi? Te ajut eu.

Jian Song Yi se simți foarte confuz când auzi asta, dar nu a voia să-l împingă pe Bai Huai. Așa că trebui să-l lase să-i încheie nasturele și să-i lege cravata.

De asemenea, îl lăsă pe Bai Huai să scoată două pungi calde, să le bage în haina lui și să le lipească.

Bineînțeles, tinerele cadre ale uniunii studențești de lângă ei rămaseră cu gura căscată.

Bai Huai nu avea deja un iubit? De ce era încă afectuos cu Jian Song Yi? Ce fel de om mizerabil este?!

Fiind prea șocați, începură să se descarce pe telefoanele lor, fără să țină cont de faptul că Peng Minghong era în preajmă și exista riscul ca el să afle că foloseau telefoanele mobile.

Iar Jian Song Yi așteptă până când Bai Huai făcu toate aceste lucruri înainte de a face un pas înapoi și spune cu ferocitate:

– Să nu crezi că asta va îmbunătăți relația dintre noi. Noi doi suntem ireconciliabili!

Peng Minghong părea ușurat. Văzându-l pe Jian Song Yi în această stare, el  exclamă imediat:

– Jian Song Yi, nu-ți mai amenința colegul de clasă! Ca profesor, vreau să te critic serios! Și să-ți cer ceva! În viitor, ar trebui să-l tratezi pe Bai Huai ca pe un coleg de clasă, așa cum Bai Huai te tratează pe tine ca pe o briză de primăvară, altfel cei trei elevi buni vor pleca!

Jian Song Yi:

– …?

Bai Huai:

– Domnule, puteți detalia cerințele? Voi face tot posibilul să-l ajut pe Jian Song Yi să termine.

Jian Song Yi îl privi suspicios pe Bai Huai. Întotdeauna simțea că acest om era pe cale să facă din nou vreo șmecherie:

– Bai Huai, te avertizez, nu face șmecherii în fața mea.

Dar Bai Huai îi zâmbi, apoi își băgă mâna în buzunar și apăsă familiar o tastă.

Peng Minghong nu știa asta și totuși dădu din cap și sublinie:

– Pe scurt, vreau să vă iubiți, să vă ajutați reciproc, să țineți legătura când nu aveți nimic de făcut și să dați un exemplu corect de solidaritate și prietenie pentru toată lumea…

Fotograful cu coadă de cal de lângă el chiar nu mai putea să privească:

– Domnule director, ce-ar fi să facem mai întâi o poză?

Peng Minghong își dădu seama atunci de importanța afacerii și adăugă în grabă:

– Conținutul principal al acestei ședințe foto este să arătăm puterea noastră didactică și atitudinea dornică de învățare a elevilor noștri de la Nanwai. Așadar, avem nevoie ca voi să arătați o astfel de atitudine mentală.

– Vreau să vă duceți la raftul cu cărți și să vă prefaceți că citiți.

Fotograful cu coadă făcu o scurtă cerere.

Jian Song Yi și Bai Huai dădură din cap:

– Înțelegem.

Cei doi se îndreptară spre raftul indicat de fotograf.

Probabil pentru a sublinia faptul că există într-adevăr multe cărți în biblioteca Nanwai, rafturile sunt în mod evident supraîncărcate, iar  cele pe care sunt îngrămădite cărțile se află un raft trapezoidal.

Deși Jian Song Yi nu venea foarte des la Biblioteca Nanwai, el știa că în mod normal, aici nu era deloc așa. Nu putea să nu suspine din nou pentru faptul că proiectul lui Peng Minghong de a salva aparențele era foarte unic.

Cei doi bărbați aleseră la întâmplare o carte, iar Jian Song Yi nimeri o carte de fizică, așa că începu să o citească cu adevărat.

De îndată ce începu să o citească, îl auzi pe Peng Minghong spunând:

– Nu e bine. Sunteți prea departe unul de celălalt, puteți să zâmbiți? De ce nu pot doi băieți să râdă când sunt atât de frumoși? Cât de mare este dușmănia? Câtă ură aveți unul față de celălalt? Ar trebui să citiți aceeași carte și să ne zâmbiți!

Jian Song Yi simți că era cu adevărat artificial ca două persoane să citească aceeași carte.

Astfel, nu putu ascunde dezgustul din expresia feței sale.

– Am venit la bibliotecă să învățăm, nu să ne îndrăgostim.

Imediat ce Jian Song Yi termină de vorbit, Bai Huai puse cartea înapoi în mână și strânse capătul cărții pe care o ținea Jian Song Yi. De parcă asta nu era suficient, își puse brațul în jurul lui Jian Song Yi și cu celălalt braț îl îmbrățișă strâns.

Arătă cu degetul spre colțul cărții:

– Uită-te la această bilă; nu e drăguță?

Înainte ca Jian Song Yi să-și dea seama, își aminti brusc de gelozia lui față de acea bilă de la fizică și nu se putu abține să nu râdă.

Clic.

Fu surprins perfect.

Zhang, fotograful, dădea din cap:

– E grozav. Asta e grozavă. Ai un zâmbet frumos. Atmosfera pare dulce, ca și cum ați fi un cuplu.

Această laudă îi dădu lui Jian Song Yi un sentiment de criză.

El trase mâna lui Bai Huai și spuse  sec:

– Bai Huai și cu mine nu împărtășim același cer!

– Oh. Peng Minghong râse și el:

– Dacă ei pot fi dulci, voi îngenunchea în fața rostrului și voi arde trei bețișoare de tămâie. Ar fi frumos să nu fiți dușmani, ci să fiți și să vă comportați ca un cuplu.

Cu asta, el plecă capul împreună cu fotograful pentru a discuta despre fotografii și alte probleme legate de filmare.

Bai Huai se întoarse și ridicat mâna, gata să pună cartea la loc, dar cealaltă mână îl apăsă pe Jian Song Yi, care voia să plece.

Jian Song Yi ridică o sprânceană la el.

Bai Huai:

– Nu dorești să împărtășești aceeași soartă?

Jian Song Yi aruncă o privire spre Peng Minghong și văzu că el și fotograful se duseseră la masa de studiu și nu-i mai putea vedea. Așa că Jian Song Yi profită de ocazie pentru a trage de mâneca lui Bai Huai și clipi din ochi, ca și cum ar fi vrut să-i spună lui Baihuai să lase lucrurile așa cum erau.

Bai Huai ridică buza inferioară:

– Sunt zgârcit.

Mâinile lui Jian Song Yi erau rigide când îl trase de mânecă.

Bai Huai zâmbi blând:

– Prin urmare, îți scot zece puncte la disciplină.

După aceea, Bai Huai continuă să-l sărute pe Jian Song Yi pe buze, folosind cartea din mâna lui pentru a le acoperi fețele.

Știind că nimeni altcineva nu-i putea vedea, inima lui Jian Song Yi bătea cu putere de ușurare.

Nu știuse niciodată cum ar fi să te îndrăgostești.

Jian Song Yi era conștient că era nepotrivit să facă asta, dar totuși se simțea fericit.

Jian Song Yi era atât de nervos încât creierul lui cedă.

Bai Huai știa să renunțe imediat ce este gata.

Imediat ce-și îndepărtă buzele, vocea lui Peng Minghong răsună:

– Oh, ce mai așteptați voi doi? Duceți-vă și schimbați-vă hainele înainte să răciți.

Partea 3 

Jian Song Yi era atât de nervos și timid încât făcu instinctiv un pas înapoi, iar apoi…

Poc!

Cărțile fură răsturnate de pe o grămadă de rafturi, iar sute de cărți căzură de pe rafturile supraîncărcate de lângă ele. Rafturile cu cărți erau ca niște piese de domino care cădeau, până când urmă o prăbușire semnificativă.

Sunetul continuă și toată lumea căzu într-o liniște de moarte.

Peng Minghong se grăbi să se uite și spuse:

– Jian Song Yi, ce faci?

Nu are experiență în dragostea adolescentină. Nu poate fi nervos?!

Asta voia să spună Jian Song Yi.

Dar în niciun caz. Nimeni nu putea afla.

Jian Song Yi spuse:

– Bai Huai a râs atât de tare încât a vrut să-i fie dată o lecție. Nu m-am putut abține, așa că l-am bătut.

Peng Minghong se întoarse furios și-l arătă cu degetul pe Jian Song Yi în timp ce vorbea cu fotograful:

– Îți spun, dacă cei doi vor forma un cuplu, mă voi ruga din suflet lui Buddha din recunoștință. Și, ca să pun capac la toate, nu voi mai bântui elevii îndrăgostiți.

Auzind asta, Bai Huai îi întoarse spatele lui Peng Minghong. Își băgă mâna în buzunar și apăsă din nou pe buton. Îi zâmbi lui Jian Song Yi în timp ce încerca să-și stăpânească râsul.

Dintr-o privire, Jian Song Yi fu intrigat de ceea ce gândea.

În momentul în care Jian Song Yi era pe punctul de a-l lovi, se întoarse și afișă acea privire calmă și serioasă:

– Domnule, îmi pare rău. Este vina mea. Eu l-am provocat pe Jian Song Yi primul.

Doar Peng Minghong tremura de furie, dar din cauza situației dintre cei doi, nu putea să se ocupe cu adevărat de ei, așa că nu putea decât să arunce o frază:

– Nu aveți voie să plecați până nu faceți ordine aici astăzi!

Plecă furios împreună cu fotograful și se duse să fotografieze peisajul campusului din alte locuri.

Tânărul cadru al uniunii studențești îl urmă, iar degetele lui nu stăteau locului niciun moment.

Imediat ce bărbatul plecă, Jian Song Yi decise să-l învețe pe Bai Huai, o fiară, să fie un bărbat.

Bai Huai strânse pumnul într-o mână și își puse brațul în jurul taliei.

– Este numai vina mea, spuse el râzând.

– Nu ar trebui să încerc să fac ceva greșit iubitului meu, indiferent de ocazie, așa că sunt dispus să fiu pedepsit. Eu voi fi cel care va curăța. Tu ar trebui să te duci să te schimbi de haine. Nu răci.

Jian Song Yi nu era atât de nemilos:

– O să curăț împreună cu tine.

– Mai întâi trebuie să te schimbi de haine.

– Pleacă! Nu mă atinge! Gunoiule!

– Bine. Nu te voi atinge. Deși nu e o atingere când țin doar hainele tale.

Cei doi bărbați se schimbară zgomotos de haine și împachetară zgomotos sute de cărți.

Aș vrea una după număr.

Bai Huai simțea că nu era nimic, dar Jian Song Yi nu avea răbdare.

Voia să le ardă din furie, când cineva îl sună.

Răspunse la telefon nerăbdător:

– Hei, ce faci?

– Song Ge, te-ai certat din nou cu Maestrul Bai?

– Nu…

– Serios? Se răspândește peste tot! Că tu și Maestrul Bai v-ați certat atât de tare încât ați aruncat în aer întreaga bibliotecă!

– … De unde știi totul?

– Citește postarea!

De îndată ce termină de citit cuvintele, link-ul de partajare Wechat ajunsese deja.

Jian Song Yi se uită imediat.

[Fii martor la urâțenia a ceea ce odată era cel mai perfect cuplu din campus]

Proprietarul postării: [Proprietarul era un fan înfocat al cuplului SongBai. Cred că mulți oameni au văzut micuțul Huangwen pe care l-am produs. Sincer să fiu, chiar dacă unul dintre ei s-ar arunca în aer și s-ar îndrăgosti de Omega, încă mai am speranță. Abia astăzi am fost martor la indiferența lui S față de B, la câteva acte violente și chiar la răsturnarea bibliotecii cu susul în jos în urma unei bătăi în bibliotecă. Nu credeam că este imposibil să se întoarcă la cum erau înainte. De fapt, conform observațiilor mele, B încă mai are sentimente pentru S. Încă mai are ca față de soția sa, dar când se gândește că B are în mod clar sentimente pentru S și este încă cu alții, simte că este un gunoi. Dimpotrivă, deși S este foarte rece și violent, el voia cu disperare să tragă o linie. M-a făcut să simt că S voia o iubire profundă, nu doar o aventură. Ca și cum o astfel de iubire nu este niciodată iubită. Așadar, având în vedere caracterul lui S, care nu poate să-și frece nisipul din ochi, cei doi nu vor avea cu siguranță niciun viitor împreună. Sper doar ca B și Omega să fie împreună și ca S să-l accepte și pe vicepreședinte. Astfel, vor putea să-și ia rămas bun și să fie fericiți cu viețile lor.

Cu poze, o bibliotecă dezordonată.]

Jian Song Yi:

– ….

El voia să aibă o iubire secretă. Voia să o ascundă, dar își dorea doar o relație curată.

Nu se gândise niciodată că povestea va lua o astfel de turnură.

La celălalt capăt al telefonului se auzi lungul moment de tăcere și întrebă grăbit

– Alo, Song Ge? Mai ești acolo? E totul în regulă?

– Da.

– Deci tu și Maestrul Bai v-ați certat rău? Nu te poți întoarce? Chiar nu mai e nicio speranță?

– …..

Jian Song Yi tăcu.

Yang Yue suspină:

– Las-o baltă, Song Ge. Știu că te simți rău, dar nu putem lăsa pe alții să se amestece în situația actuală, nu-i așa? Și astăzi este o zi importantă, așa că hai să ne calmăm și să ne stăpânim. Nu te certa, bine? Trebuie să se termine.

Jian Song Yi nu voia să-i acorde atenție și schimbă subiectul:

– Ce zi importantă?

– Este Anul Nou și avem o petrecere pe care am stabilit-o înainte. Cu excepția ta și a domnului Bai, toată clasa noastră a sosit deja. Zhuo Luo și Lu Qi Feng sunt cu mine. Te superi?

– Nu mă supăr.

– S-a stabilit să ne întâlnim astăzi. Vrem să sărbătorim și ziua ta de naștere înainte de termen, așa că tu și Maestrul Bai trebuie să acceptați. Doar dă-mi puțină atenție…

– Nu vorbi prostii. Dă-mi adresa.

– Oh, este restaurantul Jinyu de lângă o firmă. Tocmai am ajuns. Vom comanda mai întâi, dar grăbește-te. De asemenea, nu te certa cu Maestrul Bai pe drum. Frate Song, fii un băiat cuminte și…

Jian Song Yi închise telefonul. Yang Yue nu îndrăzni să sune din nou.

Până când Jian Song Yi închise telefonul, Bai Huai pusese ultima carte înapoi pe raft.

Se apropie și îl ajută să-și înfășoare fularul:

– Cine l-a supărat din nou pe Song Ge al nostru?

– Nimeni.

Jian Song Yi renunță la fular pentru a-și scărpina bărbia înainte de a-l pune din nou în mod lejer.

Bai Huai refuză însă să îl lase așa:

– Azi bate vântul, așa că fii ascultător.

– Au.

Jian Song Yi coborî ascultător mâna și îl lăsă pe Bai Huai să-l ajute cu fularul.

– Yang Yue a spus că ar trebui să terminăm aici și să mergem direct la restaurantul Jinyu.

– Mhmmm.

– Nu-ți place agitația. Dacă nu-ți plac astfel de ocazii, nu trebuie să mergi. Du-te acasă și așteaptă-mă. Îți aduc mâncare.

Bai Huai chicoti:

– Dacă spui că este o petrecere și banchetul nostru de nuntă, cum aș putea să nu merg?

– Nu spune prostii. Nu este un banchet de nuntă, spuse Jian Song Yi.

– Mhmmm. Bai Huai dădu din cap.

– Chiar nu se pune. Banchetul nostru de nuntă trebuie să aibă 99 de mese pentru a fi demn de ostentația fratelui nostru Song.

– Pleacă.

Partea 4

De îndată ce începe să devină timid, lui Jian Song Yi îi place să spună „ieși afară”, așa că în dicționarul lui Bai Huai, aceasta trebuie să fie una dintre limbile sale de dragoste.

Așa că nu se putu abține să nu-l tachineze:

– Dacă faci calculul, vei împlini 18 ani poimâine și putem într-adevăr obține licența.

– Pe naiba, nu am spus că mă voi căsători cu tine.

– Dacă nu te căsătorești cu mine, nu da vina pe mine că rămân însărcinat și mă căsătoresc mai târziu.

– Unde ai învățat cuvintele astea?

– Noi doi, în barul poștal.

Bai Huai vorbi calm, în timp ce Jian Song Yi deja roșea ca un prost.

Bai Huai spuse brusc:

– Se pare că și Song Ge al nostru s-a uitat în secret?

– Nu am văzut!

-Nu am văzut de ce ai roșit. Nu am spus ce era.

-…

Bai Huai aplecă capul și se aplecă la urechea lui Jian Song Yi, ca să-i șoptească

– Vrei să-l ajut pe Song Ge să-și revizuiască chineza? Înțelegerea textului și reproducerea scenelor sunt punctele mele forte.

-Bai Huai, pleacă de aici!

Jian Song Yi nu mai suportă, așa că îl împinse pe Bai Huai și se duse în clasă.

Bai Huai zâmbi în spatele lui și spuse:

-Mă duc să mă schimb. Te rog să mă ajuți să-mi fac bagajul.

Restaurantul Jinyu era un restaurant de lux din apropierea Nanwai. Ori de câte ori școala organiza un banchet de înscriere sau un banchet de victorie, devenise aproape o tradiție să se pună câteva mese acolo.

Întâmplător, drumul era îngust, iar când Jian Song Yi și Bai Huai ajunseră, se ciocniră de Huang Fuyi.

Când Huang Fuyi îi văzu pe Jian Song Yi și Bai Huai, zâmbi ciudat:

-Yo, nu sunt aceștia Song Ge și maestrul Bai? Sunt cu adevărat nedespărțiți.

Jian Song Yi îi aruncă doar o privire. Ridică din umeri și le ceru prietenilor să intre înăuntru.

Temându-se că Jian Song Yi nu-și va putea stăpâni temperamentul, Yang Yue prăji vita pe loc și se grăbi să facă o rundă:

-Huang Fuyi tocmai a primit oferta acelei școli de afaceri din Statele Unite și toate formalitățile au fost îndeplinite, așa că nu va veni la școală semestrul viitor. A invitat clasa lor săptămâna aceasta și s-a întâmplat să ne întâlnească, dar ei sunt în altă sală. Așa că nu-ți face griji. Nu ne vor sta în cale. 

Jian Song Yi strânse ochii:

-Am descoperit că imaginea mea în inima ta pare să fie cea a unei persoane căreia îi place să provoace probleme.

Yang Yue:

– …

Ar prefera să nu o facă, dar…

Dar Yang Yue nu îndrăznea să spună. Nu putea decât să arunce o privire către Bai Huai, care era lângă el și apoi să-și strecoare în tăcere corpul gras între Jian Song Yi și Bai Huai, încercând să servească drept fortăreață puternică.

Astăzi, atâta timp cât el, Yang Yue, era aici, nu vom lăsa acești doi bărbați să se certe! Apoi luă câte unul de mână și se îndreptă către sala crinilor.

Sala crinilor se află în partea de est a holului, separată de sculpturi din lemn, cu patru mese rotunde mari și 30 de persoane, era perfectă.

Între timp, sala mărului sălbatic a lui Huang Fuyi se afla în partea de vest a holului, separată de hol, și exista o platformă improvizată.

După ce se așeză, Jian Song Yi aruncă o privire întâmplătoare și observă că erau coloane romane și arcași cu flori pe masa așezată în mijlocul holului.

El întrebă întâmplător:

-Mai sunt oameni care se căsătoresc aici?

-Da, doar doi profesori de la școala gimnazială se vor căsători aici mâine, iar platforma tocmai a fost amenajată.

-Hmmm.

Jian Song Yi nu era interesat, dar Bai Huai sorbi ușor din ceaiul său, zâmbind:

-Se pare că poți simți cu adevărat lumina banchetului de nuntă.

De îndată ce cuvintele fură rostite, întreaga sală amuți.

Jian Song Yi nu avu timp să reacționeze.

Zhuo Luo aruncă furios bețișoarele:

-Bai Huai, haide. Poți să te oprești imediat ce vezi. Am venit aici astăzi să-l văd pe Song Ge. Ori nu veni, ori nu mai vorbi despre acel Omega afurisit imediat ce vii! Nu-l pune pe Song Ge într-o situație dificilă!

Lu Qi Feng îl trase pe Zhuo Luo, dar acesta îl respinse:

-Nu mă trage!

Apoi își îndreptă din nou atenția spre Bai Huai și spuse:

-Da, când te-ai transferat aici, eram nimfomană. Credeam că ești un Alfa foarte chipeș. Și mai târziu, am crezut și că ești foarte drăguț. Dar Song Ge este întotdeauna cel mai chipeș Alfa din inima mea! Așa că, indiferent ce am crezut despre tine, dacă îl faci pe Song Ge nefericit, nu voi termina cu tine!

După atâtea zile în care auzise zvonuri după zvonuri despre ei, Zhuo Luo explodă în cele din urmă. Se uită la inima lui plină de furie și muri de durere pentru Jian Song Yi. Era furios când strigă:

-Nenorocitule! Ticălosule! Țestoasă împuțită! Song Ge nu te-a bătut până la moarte pentru că are un temperament bun! Lu Qi Feng, nu mă trage. Lu Qi Feng, pune-mă jos!

Lu Qi Feng îl duse pe Zhuo Luo.

Bai Huai nu putu decât să ridice o sprânceană în timp ce îl privea pe Jian Song Yi.

Jian Song Yi era atât de jenat când îl privi. Pentru o clipă, nu știu ce să facă.

Jian Song Yi trebuia să spună că fusese atât de mișcat de ceea ce spusese Zhuo Luo astăzi.

Cu cât era mai emoționat, cu atât îi era mai greu să-și imagineze ziua în care Zhou Xiaoluo va afla adevărul.

Inima lui Jian Song Yi era îndurerată de o vină de nedescris, așa că voia să-l urmeze pentru a-i explica. Dar Bai Huai îl ținu jos, se ridică și plecă.

Atmosfera deveni atunci ciudată și sufocantă, așa că Xu Jiaxing îndrăzni să bată prostește cu palma în masă:

-Azi e o zi bună! Pentru a sărbători faptul că doi dintre cei mai buni prieteni ai mei au fost scutiți de examenele de admitere la facultate, vă fac cinste cu o băutură! Haideți, toată lumea, sunteți bineveniți! 

Un grup de oameni își dădu seama brusc. Exista o modalitate mai bună de a rezolva criza decât să bea în acest moment?

Nu!

Atâta timp cât Jian Song Yi era beat, nu va îndrăzni să bată pe nimeni astăzi! Atâta timp cât Jian Song Yi se îmbăta, putea uita acele răni emoționale!

Când se va trezi mâine, va fi din nou mândrul și neliniștitul Alfa nr. 1 din sud!

Exact! Fă-o!

Așa că treizeci de persoane se aliniară pentru a închina un toast.

– Song Ge, ești zeul meu etern!

-Song Ge, vei fi întotdeauna mândria clasei noastre și mândria Nanwai!

– Song Ge, nu există niciun alt loc în lume cu cineva la fel de grozav ca tine! Eu-eu…

-Pleacă! Nu vorbi dacă nu poți vorbi. Song ge, să fii la fel de fericit ca Marea Chinei de Est și să trăiești mai mult decât Nanshan! 

– Song Ge, să găsești cât mai curând cea mai bună iubită din lume!

– Song Ge.

Jian Song Yi nu putea să o spună niciodată cu gura lui. Se zvonea deja că el și Bai Huai se despărțiseră cu cuvinte atât de nefericite, încât ar fi foarte dificil să-și recunoască relația acum.

Păcatele pe care le-am comis, le voi răscumpăra. Așa că nu pot decât să alin rușinea bând, gândi el.

Partea a 5-a

Bea cu eleganță, era curat și chipeș și ținea capul plecat. Cu cât bea mai mult, cu atât fața lui devenea mai palidă. Aerul rece și crud era mereu prezent și nimeni nu putea vedea că era beat. Simțea că Song Yi Ge merita să fie el, așa că merita să bea mult, deoarece era o băutură atât de bună.

În plus, Jian Song Yi simțea că nu era beat, dar stomacul său începea să se simtă puțin plin, așa că se ridică și se îndreptă spre toaletă.

Când toți văzură că mergea drept, cu umerii drepți, nu putură să nu-i arate cu degetul mare în sus:

– Song Ge este un bun băutor.

Cu toate acestea, creierul lui Jian Song Yi era deja puțin încețoșat.

Unde e Bai Huai?

Îl căuta pe Bai Huai. Era atât de obosit și amețit încât voia să-l găsească pe Bai Huai pentru a-l îmbrățișa și săruta.

Veverițo, sari, băiete, sari în brațele lui Bai Huai.

Hei, unde e Bai Huai?

Înainte ca Jian Song Yi să poată decide în ce baie să-l caute pe Bai Huai, auzi vocea lui Huang Fuyi.

-Hei, e plictisitor să spui că Jian Song Yi și Bai Huai sunt interesanți. În acel moment, Bai Huai m-a amenințat în repetate rânduri pentru binele lui Jian Song Yi. Am crezut că era o mare iubire care nu ținea cont de viziunea seculară. Dar, de îndată ce m-am întors, Bai Huai și-a găsit un Omega ca iubit.

-Hei, Jian Song Yi este o persoană nediferențiată. Unde poate exista un Omega?Amândoi sunt Alfa, cine știe cine încă.

-Nu-mi spune. Li Ting a spus că Jian Song Yi ar putea fi un Omega, dar apoi a intrat și nu l-am întrebat.

-Nu poate fi așa. Dacă Jian Song Yi ar fi fost un Omega, Bai Huai l-ar fi protejat pe Jian Song Yi cu aceeași energie ca înainte și ar fi făcut-o mai devreme? Trebuie să fie pentru că Jian Song Yi nu este un Omega. Hei, Bai Huai pare să aibă puține dorințe, dar se dovedește a fi un animal care se gândește la partea inferioară a corpului său, așa că de ce se preface de obicei că este o floare de munte ?

-Suntem cu toții Alfa, așa că înțelegi, nu? Nu vezi așa ceva și te prefaci că va primi doar o mușcătură de la Omega. Asta e mizerie! Nu spui că mușcătura unei veverițe mici este foarte puternică. Omega acela ar trebui să joace pentru pla-La naiba! Jian Song Yi! Ce e cu tine?

Jian Song Yi îl apucă de gât pe cel care vorbea și-i spuse rece:

-Meriti să spui asta despre Bai Huai? Ai grijă ce spui.

-Nu spun adevărul? Sau te deranjează? De asta nu-ți place?

Jian Song Yi îi slăbi strânsoarea, dar apoi îl apăsă cu un ton rece, fără niciun semn de beție: –-De obicei îți place să compari și să spui povești. Nu-mi pasă. Nu cred că e necesar. Hai să ne distrăm. Dar este ceva în neregulă cu mine; adică, nu pot să aud oamenii spunând că Bai Huai este rău; nu-mi place. 

-Tu! Bai Huai are deja un iubit, dar tu încă îl protejezi în asemenea măsură? Ești o târfă?

De îndată ce spuse asta, toți cei care auziră strigătul rămaseră pe loc și nu îndrăzniră să facă niciun pas înainte.

Huang Fuyi era atât de prost! Chiar credea că putea face ce vrea cu o ofertă? Nu era asta o provocare deliberată a lui Jian Song Yi și o răsucire în rana lui Jian Song Yi?

Merita să fie bătut până la moarte!

Într-adevăr, după o secundă, ostilitatea lui Jian Song Yi se vedea acum între sprâncenele și ochii lui întunecați. El râse:

– Dacă sunt ieftin sau nu nu e treaba ta. Dar faptul că l-ai menționat pe Bai Huai și ai îndrăznit să-l vorbești de rău nu e o mișcare prea frumoasă.

Huang Fuyi era încă apăsat pe masă și începea să fie puțin fără suflu. Era beat din cauza vinului, dar avea și acest resentiment dinainte:

-Cine naiba ești tu în viața lui Bai Huai? De ce îl protejezi așa?

De îndată ce spuse asta, se auzi un timid „Bai Huai” din afara mulțimii.

Toată lumea se uită înapoi și îl văzu pe Bai Huai stând la marginea mulțimii, urmat de Lu Qi Feng, care o ținea în brațe pe Zhou Xiaoluo, cu ochii roșii și gura roșie.

Mulțimea se dădu automat la o parte.

Când Jian Song Yi auzi numele lui Bai Huai, se simți automat ușurat.

Se întoarse și îl privi pe Bai Huai cum se îndrepta spre el pas cu pas.

În timp ce Huang Fuyi era amețit și voia să riposteze, Bai Huai îl împinse înapoi direct cu un feromon.

Apoi se opri încet în fața lui Jian Song Yi și-l întrebă cu voce joasă:

-De ce bei atât de mult când sunt plecat? Dacă te doare stomacul?

Tonul era blând, dar avea un iz de predică și mustrare. Mulțimea își ținu din nou respirația.

Toată lumea înnebunise astăzi?! Bai Huai, cum îndrăznești să-l controlezi pe Song ge?

Crezi că merită asta? Song Ge poate bea când este trist sau când vrea să-și înece instinctul violent. Vrei să fii bătut împreună cu Huang Fuyi?

Într-adevăr, după ce trecu o secundă, Jian Song Yi îl apucă pe Bai Huai de încheietură.

Fără să aștepte următoarea mișcare a acestuia, toată lumea se repezi să îi despartă pe cei doi și apoi îl împinse pe Bai Huai afară, încercând disperat să-l convingă:

– Song Ge, calmează-te. Ar trebui să te calmezi. Nu este vina Maestrului Bai. Maestrul Bai este și el îngrijorat pentru tine; trebuie să te calmezi.

-Da, trebuie să te calmezi. Nu distruge prietenia voastră. Imaginează-ți dragostea pe care o aveți de atâția ani. Nu e nevoie să o distrugi. Maestrul Bai e un pic nemernic, dar totuși e foarte bun cu tine. Îți spun eu, Maestrul Bai nu e potrivit să fie iubitul tău. E cel mai potrivit să fie prietenul tău. Nu ai nimic de pierdut!

-Așa e! Nu-l place pe Maestrul Bai, Song Ge. O să-ți fac cunoștință cu cineva! Cunosc mulți oameni! Omega, Beta, Alpha! Blând, cald și arătos. Mai bun decât Bai Huai! Nu trebuie să mergi la extreme!

-Îl cunosc pe B.S. care te urmărește în prezent! Îți spun eu! Această persoană are pielea albă, picioare frumoase, piept mare, voce subțire și este foarte, foarte dulce!

……….

Cearta era atât de aprinsă și densă încât îi dădea lui Jian Song Yi dureri de cap.

Și erau atât de mulți oameni încât nu-l putea vedea pe Bai Huai. În cele din urmă îl găsi pe Bai Huai. Ce caută aici acești napi mari? Vor ca el să-i taie și să-i pună la murat?

Jian Song Yi începu să simtă că durerea de cap se agravează, așa că-i certă pe toți cu furie:

-Dați-vă la o parte, cu toții!

Nimeni nu îndrăznea să se miște și puteau doar să-i sugereze disperat lui Bai Huai să plece.

Cu toate acestea, Bai Huai stătea nemișcat, privindu-l pe Jian Song Yi cu ușurință. Jian Song Yi se îndepărtă nerăbdător și violent de mulțime și se îndreptă spre Bai Huai.

Yang Yue se ghemui în disperare.

-Oh, lasă-l. Lasă-l pe Song Ge să-l bată pe Maestrul Bai. Așa, Song ge nu va mai fi trist, iar maestrul Bai nu se va mai simți vinovat.

Apăsă 120 pe telefonul său mobil și se pregăti să formeze numărul în orice moment.

Jian Song Yi se apropie de Bai Huai.

Degetele lui Yang Yue au căzut pe butonul de apelare. Inimile lor erau în gât. Mulțimea nu putea decât să strângă pumnii și să nu îndrăznească să respire. În orice moment, erau gata să-i salveze viața lui Bai Huai.

Era o situație critică, o criză fără sfârșit.

Apoi, chiar în acel moment, cel mai rece și feroce bătăuș al școlii își deschise brațele larg.

-Mă doare capul. Am nevoie de o îmbrățișare.

-….?

……..

Nota traducătorului în engleză:

Doamne. Nici nu știu ce să spun. Cuplul ăsta e atât de nebun încât face haos în toată școala! Doamne. Nu știu dacă să râd sau nu.  Sunt atât de drăguți. Vreau să am ce au ei.