Chipul pe care l-am desenat-Un fel de recenzie

Serialul acesta „Chipul pe care l-am desenat” este de o profunzime și o sensiblitate extraordinare. Pe scurt, subiectul acestei bijuterii de film, este despre cum îți cauți drumul în viață, în dragoste, în pasiune, cum îți găsești prieteni, cum te îndrăgostești, cum te desparți, cum bâjbâi, cum îți găsești menirea artistică și crezi că ți-ai găsit și iubirea, dar ești dezamăgit, suferi și o iei de la capăt.

Viața eroului nostru, Jira, este în degringoladă: singur, fără job, cu simț artistic curgându-i prin vene, dar neștiind și nesimțind încă în ce direcție să se manifeste. Este la limita epuizării, este în burnout. Din fericire pentru el, are o prietenă bună, Ing, care îi e alături și îl sprijină tot timpul. Crede inițial că fotografia este arta care-l definește. Nu este așa. Îi plac florile, care-i aduc alinare și pe care le înțelege, pe care le îngrijește, cu care vorbește și care-i vor deveni simboluri în tot ce va crea. Întâlnește într-o zi, într-un bar pe care-l frecventează, numit simbolic „ Burnout syndrome”, un tip chipeș, Pheem pe numele lui, empatic, cu care se împrietenește din prima și cu care dorește să se reîntâlnească. Pheem, deși e asociat la firma unde lucrează, este nefericit datorită relației dintre el și asociatul lui, Ko, care conduce firma de IT cu o mână de fier, fără simpatii personale. Pentru Ko, ceea ce contează este numai profitul, el nefiind apropiat de oameni. Chiar el spune la un moment dat, către sfârșitul serialului, când iubitul se desparte de el:

„De aceea nu-mi plac oamenii. Prea mult haos și dramă”.

Să revenim, însă, la narațiune. Îl cunoaște pe Ko, acesta îl angajează ca însoțitor și, dintr-o dată, Jira își descoperă pasiunea: desenul. Se întâmplă ca de la prima întâlnire, neromantică de nici o parte, Ko să se dezbrace în fața lui Jira, nonșalant, de parcă făcea lucrul cel mai firesc rămânând gol pușcă în fața unui străin, practic. Văzându-l gol, Jira, din impuls, vrea să-l deseneze. Ia naștere primul desen-compoziție din viața lui și așa își descoperă Jira pasiunea adevărată, desenul. Încă nu știe că cei doi bărbați din viața lui se cunosc dar, la un moment dat află toți de toți. Pheem iese din firmă, Jira se cuplează pe bune cu Ko, se îndrăgostesc pe bune și crezi că totul va fi bine și frumos. Nu va fi așa și veți afla vizionând filmul ce și mai ales, cum se va întâmpla.

Vreau să vorbesc despre atmosfera serialului. Până la jumătate serialului, viața e ternă, plictisitoare pe alocuri, cu încercări de supraviețuire, cu încercări de trai mai bun, mai greșești, mai reușești să te bucuri de-o floare, de-un zâmbet, de-un prieten, mai îți pică un ban, mai un sex ocazional, mai un sărut care te dă pe spate mai mult decât sexul, cam ca în viață, nu? A lor și a noastră. Și uite-așa ne învârtim prin viață, când mai haotic, când mai ordonat, fiind și noi niște particule în Univers, care execută o mișcare browniană, care nu țin cont de temperatură, ca în fizică , ci de circumstanțe, ca în viață. Și Ko umblă aproape un episod întreg cu un tricou pe care scrie: „Fă ce vrei să faci. Nimănui nu-i pasă de tine”. Și așa e și viața continuă, așa cum poate. Dar apare iubirea și atunci, totul e mai intens. Descoperi că ai pictat chipul lui Ko, și n-ai putut să desenezi până pe la sfârșitul serialului chipul lui Pheem.

Da, fiindcă de-aia e titlul serialului în română dat de către fetele de la Magic Team „Chipul pe care l-am desenat”, adică, după înțelegerea mea, chipul celui pe care-l iubesc.

În continuare, relațiile se acutizează, nu mai e totul flower-power, poate mai frumos, dar sigur mai pasional.

Vreau să vorbesc despre jocul magistral al actorilor. Al tuturor. Toți joacă impecabil. Și AJ, în rolul lui Mawin prietenul lui Pheem, și Amy Tharson, în rolul lui Ing, prietena devotată a lui Jira. Iar Dew, cel care îl joacă pe Pheem, cred că face cel mai bună scenă din viața lui, care e de înaltă măiestrie actoricească, scena audiției. A fost una dintre scenele cele mai bune din punct de vedere cinematografic din multele filme pe care le-am văzut, de orice fel. Are Dew, niște abilități artistice uluitoare. Și regizorul…ce scenă a putut să realizeze! Să vă uitați. Scena e în episodul 9 și sigur o veți aprecia.

Și cuplul principal Off (Ko în serial) și Gun (Jira, evident). Cred că, la 35 cât are acum, Off face rolul carierei sale. Iar Gun, la 32 de ani, este tot magic, ca la 10 ani când a făcut primul rol, sau la 16 ani, când a luat primele premii și, la fel ca în tot ce a jucat, prezentat, cântat în viața lui și în tot ce-o mai vrea sufletul lui să facă, de acum încolo, fiindcă e ARTISTUL PERFECT.

Ca un cancan, Dew, care e un actor formidabil, de doar 25 de ani, și-a dorit tot timpul să joace cu Gun, pe care, de altfel îl iubesc și îl admiră toți colegii. Și a reușit în anul 2025 și a jucat cu Gun într-un film non BL, „Leap day” și acum în acesta, care e, după știința mea, primul BL în care apare Dew, și el cu o filmografie destul de bogată pentru vârsta pe care o are.

Și ca un alt can can: În ziua conferinței de presă de prezentare a serialului, Off și Gun au împlinit 10 ani de relație în viața reală. Este un cuplu trainic, de care nu se îndoiește nimeni, care e apreciat și iubit.

Și serialul, inevitabil, se termină. Dar viața, pasiunea pentru artă, iubirea, prietenia, toate continuă. Și fiindcă, în final, construiești o lume, departe de afaceri, interese materiale și lovituri financiare. Și nu-ți rămâne decât să spui persoanei iubite: „Lumea pe care am construit-o are nevoie de cineva ca tine în ea.” Și, deși ne întrebăm mereu: Oare reușim?, nimeni nu-ți răspunde, fiindcă nimeni nu știe răspunsul. Dar, cu toții, mergem mai departe, riscând, fiindcă, dacă n-am face-o, de ce și pentru cine am mai construi lumea?

Vă rog să urmărițiți serialul. Merită!

Recenzie realizată de criticul nostru literar LIVISHOR ❤️